PROPRIETATI ELECTRICE

ALE MEMBRANELOR.
POTENTIALUL DE
REPAOS SI DE ACTIUNE.

Proprietatile electrice ale

membranei
Sunt

proprietati care determina

raspunsul celulei n jurul potentialului
de repaus;
Trei proprietati importante:
1. Rezistenta membranara
2. Capacitatea membranara
3. Rezistena interna, axiala, a proceselor
celulare lungi (axoni, dendrite).

Rezistenta membranara
n termeni electrici, un canal ionic
se comporta ca un conductor sau
ca
un
rezistor
(deoarece
conductanta= 1/rezistenta);
Fiecare canal poate fi modelat ca
un
rezistor sau ca un conductor avand o
Conductanta data (cnd canalul este
deschis);
n circuit, canalul se afla n serie cu
o baterie EK, cu voltajul egal cu
potenialul de echilibru al ionului,
reprezentnd partea chimica a
gradientului de concentratie;
Mai multe canale se pot reprezenta
ca si conductori dispusi n paralel, iar
conductantele se nsumeaza.
Curentul prin canalul ionic se
g = g k + gNa + gCl.
legii lui Ohm:
R= 1/ g
V = I x R sau I = V/R = g x V;
[g] = -1 cm-2

supune

n cazul unui canal ionic (ex. de K+)

ecuatia devine: IK = (Vm-EK);

Capacitatea membranara

Bistratul lipidic se comporta ca un izolator electric care permite

acumularea si separarea sarcinilor electrice pe suprafetele
sale, comportndu-se ca un condensator cu o capacitate Cm;
Capacitatea este cu atat mai mica cu cat membrana este mai
groasa.
Sarcina electrica separata de membrana este direct
proporionala cu potenialul de membrana:
q = Cm x Vm; unitatea de masura pentru Cm este faradul (F)

Rezistenta axiala a proceselor

celulare

Circuitul echivalent al unui axon. Sagetile reprezinta curentul

prin axon n timpul aplicarii unui curent constant n punctul
x=0. Pe masura ce curentul aplicat se deplaseaza de-a lungul
axonului (ri), o parte din curent se scurge prin r m. Procesul
se repeta, astfel nct pe masura ce distanta creste curentul
scade.

r0 = rezistena fluidului extracelular, r i = rezistenta

axoplasmei,
rm = rezistena membranei, c m = capacitatea membranei.

Aplicatie: calculul potentialului de

membrana pentru ionul de Na+ si K+

ELEMENTE DE
NEUROBIOFIZICA

Potential de repaos

Toate celulele (nu doar cele excitabile) au un

potential de repaos datorat sarcinii electrice
a membranei celulare, interiorul celulei fiind
negativ in raport cu exteriorul.
Valoarea lui depinde de tipul celulei, dar
pentru majoritatea celulelor excitabile este
de ~ -70 Mv.
Potentialul de repaos apare ca urmare a:
Actiunii pompei de Na K, care pompeaza doi
ioni de K+ si trei de Na+ in interiorul celulei.
Difuziei facilitate a ionilor .

Distributia ionilor

Pompa de NaK produce o

concentratie de Na de 10 ori
mai mare in exteriorul
celulei fata de interiorul ei si
in acelasi timp, o
concentratie de K de 30 de
ori mai mare la interior
decat la exterior.

Concentratiile de Cl- si Ca2+

sunt mentinute si ele la
valori ridicate la exteriorul
celulei (cu exceptia unor
compartimente intracelulare
separate de membrane
interne care pot pastra
concentratii ridicate de Ca).

Depolarizarea membranei

Exista stimuli care pot reduce valoarea

sarcinii electrice acumulata pe fetele
membranei:
a) stimuli mecanici, sonori, electrici care
activeaza portile de Na,
b) neurotransmitatori (acetilcolina).
In fiecarea caz , difuzia facilitata a sodiului
in celula reduce valoarea potentialului de
repaos pana la un prag (aproximativ -50
mV la neuroni) , la care este generat
potentialul de actiune.

Exemplificare in cazul celulei nervoase. In stare de

repaos, interiorul membranei axonului este negativ fata
de exterior (A). Pe masura ce potentialul de actiune se
instaleaza, (B), polaritatea se schimba. Dar difuzia
rapida a K la exterior repolarizeaza imediat membrana ca
si in starea de repaos (C). Spotul inregistrat pe
osciloscop descrie figura corespunzatoare celor trei
evenimente.

Potentialul de actiune
Daca un agent exterior, numit stimul,
produce intr-o zona a membranei
excitabile o depolarizare a acesteia,
potentialul de membrana sufera
modificari caracteristice, iar
succesiunea lor se numeste potential
de membrana.
Ca si stimuli se folosesc impulsuri de
curent aplicati prin intermediul unor
microelectrozi.

Potentialul de actiune: faze

0. Starea de repaos. 1.Depolarizarea pana la valoarea de prag sau

mai jos. 2. Faza ascendenta. 3. Spike (varf) in care membrana este
polarizata invers. 4. Faza descendenta, repolarizarea. 5.
Hiperpolarizarea.

Caracteristici ale potentialului

de actiune

Daca depolarizarea initiala nu ajunge la

valoarea de prag (stimuli subliminali) , nu se
va putea produce potential de actiune. Exista
astfel un prag de excitatie.
Legea totul sau nimic: Daca depolarizarea
este suficienta, o crestere in intensitate a
stimulilor nu va produce o crestere a valorii
potentialului de actiune. Toti stimulii
supraliminali vor produce potentiale de
actiune identice, indiferent de intensitatea lor.

Modificari ale permeabilitatii

pentru Na+ si K+

Perioada refractara absoluta si relativa

PRA dupa initierea potentialului de actiune, intr-un interval de timp

foarte scurt, este imposibil sa se initieze un al doilea potential de
actiune, oricat de intens ar fi stimulul. Coincide cu faza ascendenta si
inceputul fazei descendente. Dupa expirarea acestui interval se poate
produce un alt potential de actiune dar cu stimuli care depasesc mult
valoarea pragului. PRR are o durata variabila, este perioada pana la
revenirea completa a excitabilitatii. La neuronii umani PRR este de
0,001-0,002 s, adica neuronul poate transmite 500-1000 impulsuri
/sec.

Mecanisme- rezumat

 http://www.youtube.com/watch?v=

Sa1wM750Rvs
http://www.youtube.com/watch?v=H
nKMB11ih2o

Masuratori directe si
indirecte
Prin masuratori directe se pot determina:
- Curentul total de membrana
- Curentii de Na si K
- Potentialul de actiune, pragul de
depolarizare, amplitudinea, faza
ascendenta si descendenta.
Prin masuratori indirecte se pot determina:
- PRA si PRR.
- Permeabilitatea maxima pentru Na.

Caracteristicile stimulilor electrici

Reobaza- intensitatea
maxima a unui stimul care
avand durata infinit de
mare, poate determina un
raspuns electric al
membranei.
Cronaxia- durata minima a
unui stimul care avand
intensitate egala cu dublul
reobazei, poate determina
un raspuns electric al
membranei.

Propagarea potentialului de
actiune

In fibrele musculare si cele nervoase amielinice,

transmiterea potentialului se face din aproape in
aproape. Stimularea intr-o zona produce generarea
in acel loc a unui potential de actiune.

Schimbarea polaritatii membranei in zona excitata

, in cursul potentialului de varf (spike) determina
curenti ionici (HERMANN) care depolarizeaza
membrana in zonele invecinate celei excitate,
pana la valoarea de prag.Acestea vor genera la
randul lor alte potentiale de actiune, care vor fi
transmise prin curenti Hermann zonelor vecine,
etc

Propagarea potentialului de actiune.

Curenti Hermann

Viteza de propagare este constanta, proportionala cu

diametrul fibrei nervoase. Propagarea se face in ambele
sensuri.

Propagarea in fibre nervoase mielinice

Fibrele mielinice conduc rapid potentialul de

actiune chiar si la diametre mici. Teaca de
mielina fiind groasa, confera membranei o
capacitate electrica mica si impermeabilitate
absoluta pentru ioni.
Strangulatiile Ranvier sunt unicele locuri unde
membrana fibrei mielinice are proprietatile
unei membrane excitabile. Astfel, potentialul
de actiune nu se transmite la fel de-a lungul
fibrei, ci saltator, de la un nod la altul.

Transmiterea saltatorie in fibra

nervoasa

1. Propagarea intra-neuronala a informaiei

poteniale de aciune (impulsuri nervoase).
2. Propagarea inter-neuronala transmiterea
sinaptica (eliberare de neuromediatori)

Regiunile funcionale ale neuronului

1. Arborizaia dendritica culegerea de informaii

2. Soma, sau corpul neuronal procesarea informaiei
3. Conul axonal declanarea excitaiei
4. Axonul propagarea informaiei
5. Terminaiile neuronale transferul de informaie catre alta
celula

Sinapsa structura care permite schimbul de

informaie
ntre doi neuroni (inter-neuronala)

http://www.youtube.com/watch?v=rWrnz-C
iM7A

O reea neuronala simpla reflexul rotulian

a)

La reflexul rotulian participa 2

neuroni:

Neuronul

senzitiv

un

receptor al
fusului muscular, detecteaza
alungirea muchiului n urma
lovirii tendonului terminaia
senzitiva genereaza poteniale
de aciune care se propaga de-a
lungul axonului periferic i apoi
a axonului motor pna n
maduva spinarii.

b) Neuronul motor localizat n

cornul ventral al maduvei n
urma excitarii
sale de catre
neuronul
senzitiv
genereaza
poteniale de aciune care se
propaga de-a lungul axonului
pna
la placa motorie dintre
terminaia
axonala i fibrele
muchiului quadriceps.

Complexitatea sistemului nervos

-1011 neuroni
-1 neuron
conexiuni cu ali 104
neuroni
- doar 10% dintre
celulele din creier
sunt neuroni.
-90% sunt celule
gliale
(oligodendrocite,
astrocite i celule
microgliale)

Tehnici electrofiziologice

Tehnicile electrofiziologice realizeaza masurarea modificarilor de voltaj

extracelular sau intracelular la nivelul unui singur neuron, sau chiar
masurarea directa a curentului ionic prin membrana neuronala.

Tehnica de patch-clamp

Masurarea curenilor ionici prin membranele celulare

a) n configuraia whole-cell se masoara curentul
macroscopic prin ntreaga membrana.
b) n configuraia excised-patch se masoara
curentul microscopic printr-un numar redus de
canale sau chiar printr-un singur canal.

Imagistica de calciu

Imagistica de calciu (sau

microfluorimetria de calciu)
consta n ncarcarea
celulelor cu un indicator
fluorescent pentru calciu
un compus care i
modifica spectrul de emisie
fluorescenta la creterea
concentraiei intracelulare
a ionilor de calciu. Cu
ajutorul acestei tehnici se
masoara modificarile
survenite n concentraia
intracelulara de calciu n
urma stimularii neuronilor.

Imagistica de rezonana magnetica

(MRI magnetic resonance imaging)

RMN static

Tehnica de RMN funcional se

folosete la
punerea n evidena a regiunilor din
creier
care participa la un anumit proces
(de
exemplu privirea unor fotografii, sau
perceperea unui stimul dureros,

RMN funcional

Electroencefalografia (EEG)

Electroencefalografia pune n evidena activitatea electrica a neuronilor

corticali
-undele de frecvena mica i amplitudine mare (delta, theta) indica o activitate
sincronizata a unui numar mare de neuroni apar n general n starea de somn
- desincronizarea undelor (creterea frecvenei i scaderea amplitudinii) este
caracteristica starii de veghe activa.