1.

,, Europa este elen n adncime, latin n extensiune i cretin n nlime,,

Antichitatea a fost o perioada frumoasa si tulburatoare in care civilizatiile lumii au progresat
vertiginos, in aceasta perioada au aparut si s-au dezvoltat cultura, arta si religia.
Contributia civilizatiilor antice in constituirea actualei civilizatii europene este imensa pentru ca
anume civilizatiile antice au fost modele de dezvoltare si prosperitate din toate punctele de
vedere.
Civilizaia european reprezint o sintez a unor elemente preluate din civilizaii distincte.
Istoricii remarc drept surse eseniale fondatoare ale civilizaiei Europene cultura greac i
roman.
Astfel, o importan deosebit prezint cultura greac, care a nflorit n polisurile greceti, dar
mai ales n Atena, n perioada de guvernare a lui Pericle, deoarece aceast perioad corespunde
nfloririi democraiei care favorizeaz dezvoltarea cultural. Deaceea cultura greac, considerat
primul fundament al civilizaiei europene, aduce disciplina spiritului, cutarea perfeciunii, o
metod de gndire, care pune n centrul ateniei omul, modele bune ale vieii politice, o educaie
aleas i idealul libertii.
Aadar realizrile civilizaiei greceti au creat un patrimoniu cultural inegalabil. Anume aceast
civilizaie a avut parte de cei mai de seam filosofi cum ar fi Platon, Socrate, Aristotel, de cei
mai buni oameni politici si reformatori ca Clistene (509-508 i.Hr.) si Pericle (443-429 i.Hr.).
Civilizatia greaca a preluat elementele de civilizatie urbana din civilizatiile orientale,
sintetizndu-le si ridicndu-le pe alt nivel structural si a constituit astfel originea ntregii
civilizatii europene. naintea civilizatiei grecesti propriu-zise se sintetizeaza pe aceleasi teritorii
si purtata de populatii asemanatoare o etapa preliminara reprezentata de civilizatiile minoica si
miceniana n mare parte paralele si contemporane cu cele ale Orientului antic si ale Egiptului.
Deoarece grecii sunt cei care acord o deosebit atenie tiinei, filosofiei, artei, etc., Grecia
antic a fost una din cele mai dezvoltate civilizaii ale lumii antice, amprenta sa cultural
reprezentind un tezaur adevrat pentru lumea contemporan.

2. Din punct de vedere istoric statul geto-dac este atestat documentar pentru prima dat n
anul 82 .Hr. fiind ntemeiat de ctre Burebista. Dup moartea acestuia ns soarta statului Dac se
destram, acesta este supus frmirii. Lucrurile se schimb odat cu venirea la putere a lui
Decebal (87-106 d.Hr.) cnd unitatea statului este refcut i Dacia nu numai c i va recapt
numele de odinioar ci va deveni o putere important care va atrage atenia Imperiului Roman.

Datorita agravarii pericolului roman, care ajunsese la Dunarea de Jos, Decebal poarta doua
razboaie cu romanii condusi de imparatul Traian in anii: 101-102 respectiv 105-106. In urma
acestor razboaie, Dacia este cucerita si transformata in provincie romana. Incepe oficial procesul
de romanizare al autohtonilor geto-daci.
Dup cucerirea roman a spaiului geto-dacilor, noile autoriti iau msuri urgente n
vederea integrrii ct mai profunde n Imperiu a acestui teritoriu bogat i de mare importan
strategic. Calea cea mai bun pentru stabilirea unei viei statornice n acest spaiu era
romanizarea geto-dacilor, adic nsuirea de ctre ei a limbii latine i a modului de via roman.
Romanizarea a decurs mai intens n localiti urbane i mai lent n cele rurale.
Romanizarea reprezinta un proces istoric complex prin care civilizatia romana patrunde in
toate compartimentele vietii unei provincii incat duce la inlocuirea limbii populatiei supuse cu
limba latina. Factorii romanizarii au fost administratia, armata, veteranii, colonistii, urbanizarea,
religia, dreptul si invatamantul in limba latina. Impactul asupra autohtonilor, al acestor factori, a
fost asimilarea, in mod constient, a civilizatiei romane. Raspandirea crestinismului in limba
latina la N. Dunarii demonstreaza romanizarea ireversibila a dacilor si continuitatea dacoromanilor.
Dupa retragerea aureliana in fosta provincie Dacia ramane o populatie romanizata,
latinofona.
Rezultatul celor doua sinteze a dus la formarea poporului roman, proces incheiat in linii
mari la sfarsitul secolului VIII. Tot de la sfarsitul secolului VIII putem vorbi de aparitia limbii
romane, fiind o limba romanica sau neolatina.