Universitatea - Crestina Dimitrie Cantemir - Bucuresti

Facultatea:
Stiinte Juridice si Administrative
Specializarea: Drept
Anul: II
Semestrul: 1
PROIECT
Disciplina: CRIMINOLOGIE
Tema: Furtul calificat prin efractie din case de amanet.
Zona analizata: Sectorul 5, Bucuresti.

Studenti grupul 7:
Gudina Viorel
Florea Mirela
Guist Roxana
Tanasescu
Feraru Ramona

Profesor coordonator
Conf.Univ.Dr. Camil

Bucuresti 2015
Evolutia infractiunii analizate in Romania
Din cele mai vechi timpuri legislatia penala a incriminat infractiunea
impotriva patrimonului. nca din perioada sclavagista erau pedepsite cu asprime f
urtul, tlharia si jaful; mai putin cunoscute erau alte forme de lezare a propriet
atii cum ar fi nselaciunea si abuzul de ncredere care erau considerate ca delicte
civile.
Epicur ndemna pe oameni sa se deprinda cu un trai simplu, modest, care este
mai prielnic sanatatii si sa nu rvneasca la bunuri de prisos, cu att mai pu?in cn
d sunt ale altora. Solon afirma deseori: Doresc sa am bani,dar nu vreau sa i c?tig
pe nedrept.
n perioada feudala se extinde treptat represiunea penala cuprinznd n sfera s
a toate faptele prin care se puteau aduce atingeri patrimoniului.De regula, furt
urile marunte se pedepseau cu biciuirea, nsa, la al treilea furt se aplica pedeap
sa cu moartea.
n situatia n care furturile erau grave se putea aplica pedeapsa cu moartea d
e la primul furt.Aceasta asprime a pedepselor arata frecventa infractiunilor si
gravitatea lor;mpotriva unor fapte ca acestea stapnirea era silita sa recurga la c
ele mai inumane pedepse.
Sistemele de drept moderne, desi au eliminat unele din exagerarile anterioa
re, au mentinut un regim destul de sever pentru anumite forme de activitate infr
actionala ndreptata mpotriva patrimoniului; totodata, au extins cadrul incriminari
lor si la alte fapte specifice relatiilor economice din societatea moderna.
n vechiul drept romnesc existau, de asemenea, reglementari foarte detaliate r
eferitoare la aceste infractiuni. Astfel, pravilele lui Vasile Lupu si Matei Bas
arab, Codicele penale ale lui Alexandru Sturza n Moldova si a lui Barbu Stirbei n
Muntenia, contineau dispozitii cu privire la infractiunile contra patrimoniului.

n pravila lui Vasile Lupu se facea deosebirea ntre furtusagmare si furtusag mic . n
prima categorie intra furtul comis asupra unui lucru de mare pret sau cnd este omul
nvatat ntr-acest mestesug al furtusagului.
Codul penal romn din 1864, desi copiat n mare parte dupa Codul penal francez,
cuprindea n capitolul referitor la Crime si delicte contra proprietatiinumeroase
incriminari inspirate, de aceasta data, din Codul penal prusac (art.306-380) pr

ivitoare la apararea patrimoniului menite sa asigure cu mijloace mai severe ocro

tirea acestuia.
_______________________________________________________________________________
_____
Nota:
G.Antoniu,St.Danes,M.Popa, Codul penal pe ntelesul tuturor ,Editura Societatii Tempus
,Bucuresti,1995,pag.182
Al. Boroi, Drept Penal, Partea speciala, Editura C.H. Beck , Bucuresti, 2006, pa
g.185
Codul penal romn din 1936 cuprindea aceasta materie n Cartea II, Titlul XIV
intitulat Infractiuni contra patrimoniului sistematizat n cinci capitole: Cap. I
- Furtul; Cap. II - Tlharia si pirateria; Cap. III - Delicte contra patrimoniului
prin nesocotirea ncrederii; Cap. IV
Stramutarea de proprietati; Cap. V - Jocul d
e noroc, loteria si specula contra economiei publice.
Dupa cum se poate observa, Codul penal din 1936 a restrns n limitele sale fi
resti, toate infractiunile contra patrimoniului grupndu-le pe despartaminte n func
tie de obiectul juridic.
Paralel cu prevederile Codului penal de la 1864 precum si celui de la 1936
au existat si anumite infractiuni contra patrimoniului prevazute n legi speciale
,ca de pilda n Codul Justitiei Militare, n Codul Comercial, n Codul Silvic, n Codul
Marinei Comerciale si altele.
n perioada anilor 1944-1989 s-au produs unele schimbari legislative import
ante n toate domeniile dreptului, dar mai cu seama n cel al Dreptului penal, n conf
ormitate cu ideologia vremii si cu modul de a concepe existenta proprietatii.
n acest context a fost adoptat Decretul nr. 192 din 1950 n continutul carui
a s-a definit notiunea de obstesc si implicit si aceea de avut obstesc.
Prin acest act normativ a fost introdus n Titlul XIV al Codului penal din
1936 un nou capitol cu denumirea Unele infractiuni contra avutului obstesc caru
ia ulterior i s-au adus modificari mai ales n privinta agravarii pedepselor.
Actul normativ sus citat a marcat momentul n care apare pentru prima oara
ocrotire discriminatorie a patrimoniului, dupa cum acesta era considerat partic
ular sau obstesc.De aceea n Titlul III al acestui Cod penal, au fost prevazute in
fractiuni contra avutului particular iar n Titlul IV infractiunile contra avutulu
i obstesc.
Comparnd aceste reglementari cu cele ale Codului penal anterior,observam c
a n cuprinsul Codului penal n vigoare numarul incriminarilor n aceasta materie este
mai redus ca urmare a unei concentrari a acestora n texte incriminatoare mai con
cise, asa nct unele fapte care n Codul penal anterior se ncadrau n texte multiple si
diferentiate, n actualul cod sunt prevazute n acelasi text.
Autorii Codului penal de la 1968 n-au facut si nici nu aveau cum sa faca
altfel decat sa consacre mai departe aceasta conceptie de ocrotire diferentiata
a patrimonului.
________________________________________________________________________________
________________________
Nota:
Explicatii teoreticeale Codului penal romn, partea speciala,vol. III, Editura Ac
ademiei Romne, Bucuresti, 1971, pag. 454.
G.Antoniu,St.Danes,M.Popa,op.cit.,pag.181
Definitii ale infractiunilor anal
izate in tarile U.E.
Toate legiuirile moderne cuprind reglementari ample ale infractiunilor ca
re aduc atingere proprietatii, consecinta fireasca a importantei pe care o capat
a relatiile de proprietate pentru dezvoltarea societatii si pentru stimularea in
teresului individual la progresul societatii.
Potrivit Codului penal francez, furtul nseamna sustragerea frauduloasa a
lucrului altuia, iar sustragerea n sens propriu este definita n doctrina penala c
a actul material prin care are loc trecerea posesiei unui obiect din mna detinato
rului legitim n aceea a autorului infractiunii. Cea mai recenta reglementare este

aceea a noului cod francez, intrat in vigoare la 1 septembrie 1994.

Titlul I din aceasta carte cuprinde incriminarile referitoare la furt (
in forma simpla se pedepseste cu pedeapsa privativa de libertate pna la 3 ani ia
r n forma furtului n modalitati agravate,inclusiv furtul cu violenta sau de catre
o persoana narmata ori de catre o banda organizata, ajunge pna la pedeapsa
privativa de libertate de 10, 15, 20 de ani si chiar nchisoare pe viata, n raport
cu consecintele produse prin infractiune.La formele agravate ale furtului, amend
a, care este cumulata, ajunge pnala 1 milion de franci).
Furtul este definit in legea penala germana ca fiind fapta aceluia care
sustrage un lucru mobil al altuia cu scopul de si-l isusi pentru sine sau pentr
u altul.
Docrina dominanta s-a aliat insa altei doctrine mixte,motivandu-se ca p
rin concept,furtul constituie o infractiune contra proprietatii si nu o infracti
une care sanctioneaza faptele de inbogatire a persoanei.
In viziunea doctrinei germane actul insusirii are doua componente:
de-posedare fiind o componenta negativa
de imposedare fiind o componenta pozitiva
In teoria dominanta ,care admite existenta celor doua componente se sustine ca p
rin componenta deposedarii, infractiunea de furt se deosebeste de aceea a nsusiri
i (nsusire fara deposedare), pe de o parte si de furtul folosintei, pe de alta pa
rte.
Codul german,in vigoare de la 15.05.1871,cu modificarile aduse pana la
01.10.1989. Astfel, capitolul al XIX-lea cuprinde incriminarea furtului savarsit
in forma agravanta cu pedeapsa privativa de libertate pna la 10 ani.
________________________________________________________________________________
_____
Nota:
P.Gattegno, Droit penal special ,Dalloz,Paris,1995,pag.189
V.Krey,Strafrecht,Besonderer Teil,Band ,Aufrage.Stuttgart,Berlin, Koln,1985, pa
g.1
Boroi, Drept Penal, Partea speciala, Editura C.H. Beck , Bucuresti, 2006, pag.1
8
Codul penal italian, intrat n vigoare n anul 1930, reglementeaza n Titlul
XIII infractiunile contra patrimoniului. Sunt incriminate faptele contra patrim
oniului comise cu violenta asupra bunurilor si persoanei (furtul simplu si agra
vat, rapirea) si faptele contra patrimoniului comise prin frauda (nselaciune,cama
ta, tainuire).Aceasta clasificare devenita traditionala a fost preluata de la ju
ristii Evului Mediu care facea deosebirea ntre faptele contra patrimoniului comis
e prin violenta si cele comise prin frauda.
Comentatorii codului penal italian au remarcat nsa ca aceasta mpartire a in
fractiunilor contra patrimoniului nu cuprinde toate infractiunile, existnd multip
le infractiuni care nu putea fi situate n nici una dintre aceste categori Cei mai
multi autori italieni clasifica infractiunile contra patrimoniului n:
1.Infractiuni de agresiune unilaterala, n cadrul carora se situeaza infrac
tiunile de sustragere(furtul, tlharia), infractiuni de abuz asupra bunurilor patr
imoniale(abuzul de ncredere), infractiuni de distrugere, infractiuni de tulburare
de posesie si de abuz asupra imobilului altuia.
2.Infractiuni savrsite n cooperare cu victima, n cadrul carora se situeaza in
fractiunea de santaj si sechestrarea de persoane n scop de santaj, nselaciunea, ca
mata si abuzul de starea de slabiciune a unor persoane.
3.Infractiuni de producere si consolidare a daunei patrimoniului ncadrul car
ora se situeaza tainuirea si reciclarea banilor proveniti din infractiune.
Codul penal portughez, intrat n vigoare la 23.09.1982 cu modificarile pna
la 03.07.1992, reglementeaza infractiunile contra patrimoniului n Titlul IV sub d
enumirea de crime contra proprietatii
Sunt incriminate faptele de furt simplu,furtul calificat, furt ntre membr
ii familiei, furt din necesitate, nselaciune ,etc.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
V.Krey,Strafrecht,Besonderer Teil,Band (Vermogensdelikte) ,
Aufrage.Stuttgart,Berlin, Koln,1985, pag.1
Boroi, Drept Penal, Partea speciala, Editura C.H. Beck , Bucuresti, 2006, pag.1
8
Comparatie intre Noul cod Penal si Vechiul Cod Penal
.
Furtul simplu are, in principal, acelasi continut ca in Codul penal
vechi. Furtul de folosinta beneficiaza de o reglementare distincta, care include
si o ipoteza noua, potrivit careia se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta pentru
furt folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii electronice al altuia s
au folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la retea
Aceasta ipoteza asimilata furtului de folosinta vine sa transeze in
mod definitiv situatiile controversate inca in practica judiciara si doctrina re
feritoare la incadrarea juridica a faptei de racordare ilegala la o retea de tel
efonie sau la o alta retea de comunicatii.
n plus, textul vine sa aduca in sfera ilicitului penal faptele de folosir
e fara drept a unui terminal de telecomunicatii al altuia, fapte considerate per
iculoase si al caror numar a crescut in prezent (spre exemplu, fapta unei persoa
ne care patrunde in locuinta alteia si efectueaza convorbiri telefonice la numer
e cu suprataxa, cauzand astfel uneori prejudicii importante). Redactarea textulu
i a fost inspirata de dispozitiile art. 255 - 256 C. pen. spaniol.
Un element nou cuprins in norma de incriminare a furtului este con
ditionarea punerii in miscare a actiunii penale deplangere prealabila a persoane
i vatamate. S-a avut in vedere multitudinea de furturi cu pericol social redus,
chiar bagatelare, mai ales in mediul rural, dar si faptul ca drepturile patrimon
iale sunt drepturi prin excelenta disponibile, asa incat este pe deplin justific
ata conditionarea punerii in miscare a actiunii penale in raport de optiunea per
soanei vatamate.
La furtul calificat s-a renuntat la unele elemente circumstantiale
de agravare prevazute in Codul penal in vigoare, referitoare la savarsirea furtu
lui de doua sau mai multe persoane, asupra unei persoane aflate in imposibilitat
ea de a-si exprima vointa sau a se apara, intr-un loc public, in timpul unei cal
amitati, datorita faptului ca aceste imprejurari sunt prevazute, cu acelasi cont
inut sau cu un continut apropiat, ca circumstante agravate legale, ducand la maj
orarea limitelor de pedeapsa in temeiul art. 78.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.euroavocatura.ro furtul in noul cod penal
Vechiul Cod Penal
Noul Cod Penal
In acelasi timp, au fost introduse in continutul furtului calificat
doua noi elemente circumstantiale de agravare si anume savarsirea furtului prin
scoaterea din functiune a sistemului de alarma sau supraveghere si respectiv pri
n violarea de domiciliu.
Primul element circumstantial isi gaseste justificarea in realitatea s
ociala actuala, cand tot mai multe proprietati sunt dotate cu sisteme de alarma
sau supraveghere si nu de putine ori infractorii recurg la anihilarea acestora p
entru facilitarea comiterii infractiunii.
Introducerea celui de-al doilea element s-a impus pentru a rezolva le
gal situatia in care furtul este savarsit prin patrunderea fara drept intr-un do

miciliu sau sediu profesional, situatie in care continua sa se exprime opinii co

ntradictorii in literatura de specialitate si sa se dea solutii neunitare in pra
ctica judiciara.
Daca furtul unui vehicul in scop de folosinta, in Codul Penal vechi, e
ste sanctionat cu pedeapsa pentru furtul simplu sau calificat, in proiect se pro
pune incriminarea acestuia ca fapta distincta si sanctionarea unui asemenea furt
cu o pedeapsamai redusa tinand seama de diferenta evidenta existenta intre grad
ul de pericol social al celor doua fapte.
Solutii similare regasim si in alte legislatii, cum este cazul art. 244
C. pen. spaniol, art.208 C. pen. portughez, 260 C. pen. norvegian, Cap. 8 secti
unea 7 C. pen. suedez.
Furtul din casa si familie, prevazut in proiect, reia intr-o forma mai co
erenta dispozitiile privind furtul intre soti saurude apropiate din Codul penal
vechi.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.euroavocatura.ro furtul in Noul Cod Penal
Vechiul Cod Penal
Noul Cod Penal
Cauzele si conditiile care favorizeaza comiterea infractiunii
analizate
Cauze generale
Nerespectarea Legii 333/2003 privind paza obiectivelor,bunurilor si valorilor;
Lipsa controlului si a avizului Politiei privind proiectele de securitate a tutu
ror obiectivelor ce detin bunuri si valori;
Tratarea cu superficialitate de catre administratorii de bunuri si valori privin
d masurile de securitate;
Cauzele specifice
O prima cauza specifica de comitere a infractiunii de furt calificat prin efract
ie din case de amanet o reprezinta tentatia infrctorului de a sustrage obiecte d
e dimensiuni mici cu valoare mare ,care pot fi comercializate cu mai multa usuri
nta.
O alta cauza specifica comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie di
n case de amanet o reprezinta complicitatea angajatilor in favorizarea sustrager
ii de bunuri.
O alta cauza comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie din case de
amanet o reprezinta vulnerabilitatea obiectivului in ceea ce priveste securitate
a acestuia.
O alta cauza a comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie din case d
e amanet consta in lipsa instruirii personalului cu privire la respectarea norme
lor si procedurilor de securitate.

Factori de ordin administrativ si legislative

Factorii de ordin administrative si legislative ce favorizeaza criminalitatea
rezida n esenta n mizeria economica a societatii, n saracie, n lipsa de cultura a i
ndivizilor, consumul frecvent de bauturi alcoolice si droguri, somajul, deficien
tele n organizarea social-politica, functionarea defectuoasa a justitiei penale,
tulburarile sociale, ereditatea, stresul determinat de nesiguranta sociala si de
lipsa de perspectiva mai ales a tinerilor, aparitia unor interese si mize n sfer
a relatiilor de afaceri mai ales n prima perioada a tranzitiei din tara noastra.
Este de remarcat si scaderea influentei organelor de control social, implic
it a exigentei opiniei publice, n raport cu ncalcarile de lege. Se observa o anumi
ta pasivitate generala fata de ncalcarile legii, ceea ce a facilitat recidivele s
i amplificarea fenomenului criminalitatii.
Modificarile ce s-au produs n privinta atitudinii fata de munca a cetatenilo
r, care poate duce la ideea ca ar putea sa-si procure venituri fara sa presteze
o munca continua, au dezvoltat o cultura a delincventei contingente de persoane ca
re vad n savrsirea de infractiuni singura cale pentru rezolvarea problemelor de vi
ata.
La cele de mai sus s-ar putea adauga o grava slabire a simtului moral, ca u
rmare a raspndirii publicatiilor obscene, a etalarii violentei la televiziune, a
cvasigeneralizarii atitudinii agresive n raporturile interumane. Examinarea aces
tor conditii sociale care determina infractionalitatea nu exclude o analiza prof
unda a personalitatii infractorului, a modalitatilor prin care acesta filtreaza
influentele nconjuratoare si alege o directie sau alta de actiune.
De aceea, preocuparea de a studia personalitatea infractorului si mecanism
ul care l conduce la comiterea infractiunii, este indispensabila cunoasterii si nt
elegerii complexitatii proceselor cauzale. Pregatirea scolara redusa, dispretul
fata de munca, o optica diferita n ceea ce priveste caile de satisfacere a necesi
tatilor (acceptarea sau mai mult preferarea cailor ilicite), consumul excesiv de
alcool, lipsa de cultura, cultul fortei fizice si utilizarea frecventa a agresiun
ii fizice pentru rezolvarea unor situatii conflictuale, familii dezorganizate, c
limat familial conflictual, hiperautoritar sau hiperpermisiv n cazul delincventei
juvenile sunt trasaturi care se afla n relatie strnsa cu conduita antisociala si
care apar frecvent n cazul celor care ocupa o pozitie dezavantajoasa n societate.

Factori de ordin economic

Crizele economice
Lipsa ofertei de munca;
Rata crescuta a somajului(someri fara indemnizatie);
Lipsa fondurilor de investitie in prevenire;
Lipsa fondurilor necesare pentru a crea centre de documentare si informare;
factori de ordin psihologic
Factorii psihologici nu afecteza direct,nemijlocit si univoc asupra indiv
idului, ci prin filtrul particularitatilor sale individuale,particularitati ale
caror radacini se afla in mica masura in elementele inascute ale personalitatii
in cea mai mare masura in atencedentele sale , in istoria personala.
Toate acestea ii determina un anumit comportament disfunctional , un anumi
t mod de a actiona si reactia in spatiul psihologic, in modul de a rezolva situa
tiile conflicuale care apar mereu in acest spatiu.
Infractorul se prezinta ca o personalitate deformata cu o insuficienta
maturizare sociala cu deficiente de integrare sociala,care intra in conflict cu
cerintele sistemului valorico-normativ si cultural al societatii in care traiest
e.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara
Pe aceasta baza se incearca sa fie puse atat personalitatea infractorul
ui, cat si mecanismele interne (mobiluri,motivatii,scopuri) care declanseaza tre
cerea la un actul infractional ca atare.
Studiidu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularitat
ilor psihologice , s-a reusit sa se stabileasca anumite caracteristici comune.
Instabilitatea emotiv-actionala,datorita experientei negative ,a educat
iei deficitare primita in familie, a deprinderilor si practicilor antisociale in
susite, infractorul este o persoana instabil din punct de vedere emotiv-actional
, un element care in reactiile sale tradeaza discontinuitatea , salturi nemotiva
te de la o extrema la alta,inconstanta in reactii fata de stimuli.
Aceasta instabilitate fata de o trasatura esentiala a personalitatii in
fractorului adult sau minor,o latura unde traumatizarea personalitatii se evide
ntiaza mai bine decat pe planul competentei cognitive.
Inadaptarea sociala
Este evident ca orce infractor este un inadaptat din punct de vedere socia
l. Anamnezele facute infractorului arata ca in majoritatea cazurilor acestia pro
vin din familii dezorgate (parintii divortati,decedati,infractori,alcolici) unde
nu exista conditii, priceperea sau preocuparea necesara educarii copiilor.
Acolo unde nivelul social-cultural al parintiilor nu este suficient de ridi
cat,unde nu se da atentia cuvenita normelor regimului zilnic, de pune implicit b
azele unei inadaptari sociale.
Sensibilitatea deosebita.
Anumiti excitanti din mediul ambiant exercita asupra lor o stimulare
spre actiune cu mult mai mare ca asupra omului obisnuit, ceea ce confera un cara
cter atipic reactiilor acestora. Pe infractor l caracterizeaza lipsa unui sistem
de inhibitii, elaborat pe linie sociala. Atingerea intereselor personale, indife
rent de consecinte, duce la mobilizarea excesiva a resurselor fizice si psihice.
Duplicitatea comportamentului.
Constient de caracterul socialmente distructiv al actului infractional, infract
orul lucreaza n taina, observa, planuieste si executa totul ferit de ochii oameni
lor, n general, si ai autoritatilor, n special. Reprezentnd o dominanta puternica a
personalitatii, duplicitatea infractorului este a doua lui natura, care nu se m
ascheaza numai n perioada n care comite fapta infractionala, ci tot timpul.
________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara.
El joaca rolul omului corect, cinstit, al omului cu preocupari de o alta
natura dect cele ale specialitatii infractionale. Acest joc artificial i denatureaza
actele si faptele cotidiene, facndu-l usor depistabil pentru un bun observator. N
ecesitatea tainuirii, a vietii duble , i formeaza infractorului deprinderi care l izo
leaza tot mai mult de societate, de aspectul normal al vietii.

Imaturitatea intelectuala.
Aceasta consta n incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lun
g consecintele actiunii sale antisociale. Exista ipoteza ca infractorul este str
ict limitat la prezent, acordnd o mica importanta viitorului.
Imaturitatea intelectuala nu se suprapune cu rata scazuta a coeficientu
lui de inteligenta (IQ), ci nseamna o capacitate redusa de a stabili un raport ra
tional ntre pierderi si cstiguri n proiectarea si efectuarea unui act infractional,
trecerea la comiterea infractiunii efectundu-se n conditiile unei prudente minime
fata de pragurile de toleranta a conduitelor n fapt .
Imaturitatea afectiva.
Consta n decalajul persistent ntre procesele cognitive si afective, n f
avoarea celor din urma. Datorita dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea afe
ctiva duce la o rigiditate psihica, la reactii disproportionate, predominnd princ
ipiul placerii n raport cu cel al realitatii. Imaturul afectiv recurge la comport
amente infantile (accese de plns, crize etc.) pentru obtinerea unor placeri imedi
ate, minore si uneori nesemnificative.
Nu are o atitudine consecventa fata de problemele reale si importante,
este lipsit de o pozitie critica si autocritica autentica, este nerealist, inst
abil emotional. Imaturitatea afectiva asociata cu imaturitatea intelectuala pred
ispune infractorul la manifestari si comportamente antisociale cu urmari deosebi
t de grave.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com.psihologie judiciara
Frustrarea.
Este o stare emotionala resimtita de infractor atunci cnd este privat
de unele drepturi, recompense, satisfactii etc., care considera ca i se cuvin s
au cnd n calea obtinerii acestor drepturi se interpun obstacole.
Frustrarea este resimtita n plan afectiv-cognitiv ca o stare de criza (o sta
re critica, de tensiune) care dezorganizeaza, pentru momentul dat, activitatea i
nstantei corticale de comanda a actiunilor, genernd simultan surescitarea subcort
icala.
Infractorii reactioneaza diferentiat la situatiile frustrante, de la abtine
re (toleranta la frustrare) si amnare a satisfactiei pna la un comportament agresi
v. Cei puternic frustrati au tendinta sa-si piarda pe moment autocontrolul, acti
onnd haotic, inconstant, atipic, agresiv si violent, cu urmari antisociale grave.
Complexul de inferioritate.
Este o stare pe care infractorul o resimte ca un sentiment de insuficien
ta, de incapacitate personala. Complexul de inferioritate apare n urma unor defic
iente, infirmitati reale sau imaginare fiind potentate si de catre dispretul, de
zaprobarea tacita sau experimentata a celorlalti.
Complexul de inferioritate incita adesea la comportamente compensatorii,
iar n cazul infractorilor la comportamente de tip inferior orientate antisocial.
Egocentrismul.
Reprezinta tendinta individului de a raporta totul la el nsusi; el si num
ai el se afla n centrul tuturor lucrurilor si situatiilor. Atunci cnd nu-si realiz

eaza scopurile propuse devine invidios si susceptibil, dominator si chiar despot

ic.
Egocentricul nu este capabil sa vada dincolo de propriile dorinte, scopur
i, interese. Este un individ care nu este capabil sa recunoasca superioritatea s
i succesele celorlalti, se crede permanent persecutat, considera ca are ntotdeaun
a si n toate situatiile dreptate. si minimalizeaza defectele si insuccesele, si max
imizeaza calitatile si succesele, iar atunci cnd greseste, n loc sa-si reconsidere
pozitia, ataca cu virulenta.
Labilitatea
Este trasatura personalitatii care semnifica fluctuatia emotivitatii, c
apriciozitatea si, ca atare, o accentuata deschidere spre influente, actiunile i
ndividului fiind imprevizibile. Instabilitatea emotionala presupune o insuficien
ta maturizare afectiva, individul fiind robul influentelor si sugestiilor, neputn
d sa-si inhibe pornirile si dorintele n fata pericolului public si a sanctiunii p
enale.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara
Capitolul III
1.Modalitati de realizare a furtului calificat prin efractie din case de amanet
Furtul calificat prin efractie din case de amanet poate fi realizat prin
:
a)Fortarea incuietorilor;
b)Spargerea zidurilor;
c)Taierea grilajelor;
d)Scoaterea din functiune a sistemului de alarmare;
e)Specularea neglijentei angajatilor;

2. Formele prin care este savarsita infractiunea analizata

a)Tentativa
Infractiunea de furt realizandu-se prin comisiune este susceptibila de a fi
realizata in toate formele imperfect ale infractiunii.Legea pedepsesteinsa numa
i tentative la aceasta infractiune,intr-un text distinct de la finele titlului In
fractiuni contra patrimoniului din Codul Penal.Datorita particularitatii activita
tii de luare aceasta fapta nu este susceptibila de a fi comisa in forma tentativ
e perfecte,ci numai a tentative intrerupte.Este posibila si tentative relative i
mproprie prin lipsa obiectului de la locul unde faptuitorul se afla.Activitatea
anterioara primului act de executare se plaseaza in faza actelor de pregatire a
infractiunii de furt,neincriminate insa de legea penala,iar din momentul produce
rii rezultatului,fapta constituie infractiunea de furt consumat.In sfera actelor
de executare intra cele care se integreaza in actiunea constitutive a acei infr
actiuni(exemplu,infractorul este prins in momentul cand pusese man ape obiectul
pe care voia sa si-l insuseasca).
In concluzie,tentative reprezinta faza actelor de executare inceputa,dar int
rerupta sau ramasa fara rezultate.
b)Consumarea
Fapta de furt este consumata in momentul cand actiunea de luare a bunului din po
sesia sau detentiunea persoanei la care se afla a fost dusa pana la capat,astfel
incat bunul a fost scos din sfera de posesie sau detentie a subiectului pasiv
si a trecut efectiv in sfera de stapanire a faptuitorului,indifferent de durata
acestei stapaniri.Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la realizar
ea infractiunii de furt si,deci la consumarea ei.
c)Epuizarea
In ipoteza in care infractiunea de furt se prezinta sub forma continua,momentul
epuizarii acesteia are loc odata cu incetarea actelor de prelungire a activitati
i infractionale.
Epuizarea,reprezentand o forma a infractiunii,circumstantele ivite in faza de pr
elungire vor fi luate in seama la incadrarea furtului si la individualizarea ped
epsei.
________________________________________________________________________________
____
Nota:
Al.Boroi,N.Neagu,R.Sultanescu,Culegere de spete pentru uzul studentilor,Parte Sp
eciala,Editura All Beck,Bucuresti,2002,p.76
Capitolul IV
1.Efecte resimtite de victima:
Definitia victimei:
Prin victima intelegem, orice persoana umana care sufera direct sau indirect conse
cintele fizice,materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale,far
a sa isi fi asumat constient riscul,deci fara sa vrea,ajunge sa fie victima.
Rolul victimei in comiterea infractiunii:
Consideram ca rolul si locul victimei in clupul penologic este
u afirmatia potrivit careia asa cum toti autorii unor acte penale sunt
t asa toate victimele sunt inocente .Exista intrebarea: Daca victimele
t sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce

reevaluat odata c
vinovati,to
pot sau nu po
comit act

e de natura antisociala impotriva lor.

a)efecte economice
-Pierderi financiare ocazionate cu:
Refacerea actelor;
Bazelor de date;
Refacerea bunurilor ce au fost afectate ca urmare a efractiei.
Incapacitatea de continuare a activitatii datorata lipsei asigurarii bunurilor s
au a resurselor pentru acoperirea prejudiciului.
resursele: s-a observat ca foarte putine dintre victime beneficiaza de asigurare
a bunurilor.In conditiile in care nu se recupereaza prejudiciul in cazul infract
iunilor patrimoniale,a saraciei celui afectat,efectele victimizarii sunt de asem
enea mai puternice.
b)efecte psihologice:
Soc emotional;
Sentiment de insecuritate
Exista o suma de factori care determina ca anumite victime sa fie mai
afectate decat altele chiar daca au suferit acelasi tip de infractiune.
S-a observat ca foarte putine victime beneficiaza de asigurare a bunu
rilor, in conditiile in care nu se recupereaza prejudiciul, in cazul infractiuni
lor partimoniale,ducand inevitabil la falimentul acestora si afectarea inplicit
a persoanelor terte (angajati,lipsa unui cotribuabil, etc )
2.Efecte resimtite de agresor:
Hotul
Savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sin
e consta din miscari relativ simple: intinderea mainii, apucarea obiectului, atr
agerea lui spre infractor, camuflarea si transportarea obiectului intr-un loc as
cuns.
Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului
si apoi indepartarea grabita de la locul infractiunii, ascunderea de acei care
l-ar putea urmari. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul, dar acest lucru
se refera numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activ
itate mintala minutioasa, deosebit de laborioasa.
Caracterul predominant fizic al actiunii presupune din partea lui
un antrenament deosebit. Dexteritatea lui caracteristica, mobilitatea fizica, ra
piditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al exercitiului si, numai i
n al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii native (mobilitatea
proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare a analizatorilor).
Automatizarea unor miscari specifice, declansate de stimuli specif
ici, in urma unui exercitiu indelungat, nuantat si perfectionat ii face pe unii
hoti "sa fure fara sa vrea".
Hotul are un spirit de observatie bine dezvoltat, orientare prompta
la situatia data si organizarea imediata a unui plan de actiune bazat pe element
e concrete si prezente. Mijloacele lui de operare, desi unele ingenioase, se buc
ura totusi de putina variabilitate.
Sistemul de a actiona intr-o situatie sau alta, in general, se imprum
uta prin imitatie, sau in cazul elaborarii proprii devine frecvent, si de multe
ori aplicat in situatii inadecvate, ceea ce favorizeaza descoperirea lui.
________________________________________________________________________________
_____
Nota:
Prof.Psiholog Tatiana Susanu -victima din prespectiva protectiiei- 2007
Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Servicul edito

rial si cinematografic,Buc.,1983,p.93

Ca si ceilalti infractori, nici hotul nu are o gandire cu calitati deosebite,

deoarece ea este limitata la preocuparile lui specifice. In ceea ce priveste voi
nta si personalitatea, hotul lucreaza dupa "sabloane si retete" putin variabile,
sunt usuratici, lipsiti de acele calitati ale vointei ce au sens etico-social.
Inclinatia spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori ei miz
eaza pe elemente cu extrem de putine sanse de reusita.
Reactia tipica este debarasarea de obiectul furat si fuga. Acesta nu se a
para si nu opune rezistenta, numai in cazul cand este atacat fizic. Coincidenta
unor factori externi cu nereusita actiunii, il face sa fie superstitios, uneori
chiar mistic.
Efectele resimtite de catre agresorii infractiunii de furt calificat prin efr
actie din case de amanet constau in:
a)efecte de ordin psihologic
Soc;
Stres;
Panica;
Agresivitate si violenta;
Mustrari de constiinta;
Sentiment de vinovatie
b)efecte sociale
Etichetarea sociala;
Neincrederea celorlalti fata de el;

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Servicul edito
rial si cinematografic,Buc.,1983,p.93
Prof.Psiholog Tatiana Susanu -victima din prespectiva protectiiei- 2007
Capitolul V
Metode si mecanisme de combatere a infractiunilor analizate
1.Combaterea directa a infractiunii de furt calificat prin efractie.
Efractia ca mijloc de savrsire a furtului, presupune o actiune care nvi
nge obstacolele si ale carei consecinte pot consta uneori, n lezarea substantei l
ucrului, iar alteori n nlaturarea unui obstacol sau dispozitiv de nchidere.
Ca metoda de combatere directa a acestui fenomen,o constituie obligat
ia detinatorilor de bunuri sa respete Legea 333/2003,sa monteze si sa utilizeze
corect sisteme integrate de securitate in baza proiectele in materie de securit
ate si paza umana, iar toate aceste proiecte sa fie supuse spre avizare IGPR-ulu
i, in functie de natura obiectivului si obiectul de actctivitate desfasurat,care
sa previna si sa limiteze eventualele pagube produse ca urmare a efractiei in s
copul de sustragere a diferitelor bunuri aflate in interiorul unui obiectiv.
Eficienta sistemelor de securitate este data de modul de proiectare,de ex
ecutare a instalatiilor, de calitatea echipamentelor, lipsa unor componente, mon
tarea necorespunzatoare, lipsa mentenantei, creaza puncte vulnerabile care mares
te gradul de risc al producerii de evenimente negative.
In ceea ce priveste achizitionarea si instalarea unui de sistem integ

rat de securitate se face in baza unor norme in domeniul securitatii si manageme

ntul calitatii respectandu-se notiunile fundamentale ale securitatii si anume:
- aminintarea
nctie de

(ca fiind un pericol potential ce trebuie evidentiat in fu

natura obiectivului si de caracteristicile mediu

lui din care acesta

face parte si daca se concretizeaza poate produc
e consecinte
defavorabile)
- vulnerabilitatea
fice

(reprezinta ansamblu de elemente proprii, intrinseci, speci

obiectului sau procesului de protejat, care pot

fi expluatate de
actiuni

amenintari

si pot conduce de asemenea l

a consecinte
defavorabile)
- riscul
a infrunta un

(probabilitatea de a se produce si capabilitatea de

pericol, o situatie neprevazuta sau de a suport

a o paguba, un esec
in actiunea intreprinsa)

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28
Pentru protejarea cat mai eficienta a unui obiectiv trebuiesc parcurse an
umite etape in ce priveste dimensionarea corecta a sistemelor de securitate, dim
ensionare este realizata de proiectant in baza evaluarii de risc a obiectivului
care are la baza mai multe criterii ce duc la o clasificare intr-o anumita clasa
de risc a obiectivului.
In functie de clasa de risc a obiectivului stabilita de catre evaluatorul d
e risc, proiectantul realizeaza si dimensioneaza proiectul sistemelor de securit
ate cu eventualele recomandari specifice atat instalatorului cat si beneficiarul
ui si anume:
instalatorului cu privire la gradul de rezistenta a sistemelor conform gradului
de risc din care face parte obiectivul, a conformitatii produselor cat si la mo
dul de instalare;
beneficiarului cu privire la modul de exploatare si intretinere.

In
subsisteme:
- subsistemul
- subsistemul
- subsistemul
- subsistemul
- subsistemul
- subsistemul

principiu un sistem complex de securitate integreaza urmatoarele

de detectie si alarmare perimetrala
de contontrol acces
de televiziune cu circuit inchis
de detectie si alarmare la efractie
de comunicatii de securitate si transmitere de date
Dispecerat

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28

Elementele de protectie mecano-fizice ca parte componenta a sistem

elor tehnice de securitate care asigura protectia impotriva efractiei,sunt:
- ziduri
- blindaje
- case de fier
- seifuri
- tezaure
- geamuri si folie de protectie
- grilaje
- usi
- incuietori
Aceste elemente utilizandu-se in diferite combinatii in functie
de specificul fiecarui obiectiv protejat,grupate in categorii de echipamente.
Pentru a beneficia de o eficienta foarte mare a sistemelor int
egrate de securitate, acestora le trebuie adaugat factorul uman in procesul de s
ecurizare.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28

Prevenirea pe zone si perioade a aparitiei infractiunilor analizate

" Prevenirea nu este doar opera unui specialist ci ea solicita efor
tul
tuturor. Dincolo de recomandari foarte limitate, ea implica apelul la o schimbar
e de
mentalitati..."

Activitatea de prevenire a criminalitatii nu va fi eficienta n oric

e conditii:
n primul rnd este nevoie de o legislatie adecvata, de statistici uniforme, de o
reflectare obiectiva n mass-media, de evaluarea corecta a nevoilor locale, de
implicarea cetatenilor si a sectorului privat. n toate acestea, Ministerul Justit
iei are
un roj major de jucat
In ceea ce priveste prevenirea pe zone si perioade a furtului calific
at din societati comerciale au fost initiate si elaborate planuri de actiune pun
ctuale de catre Inspectoratul de Politie prin Compartimentul Politiei de Proximi
tate Serviciul Ordine Publica si Compartimentul Sisteme de Securitate actionnd n e
chipe mixte pentru prevenirea infractiunilor de furt calificat prin efractie,savr
site n incinta societati comerciale, efectuand in cadrul acestor planuri, in zone
le cu o rata mai crescuta a infractiunilor de acest tip, urmatoarele actiuni:
discutii cu administratorii societatilor comerciale cu privire la respectatrea p
revederilor Legii nr. 333/2003 ;
stabilirea impreuna cu autoritatile administratiei locale din localitatile arond
ate, a unor masuri comune pentu optimizarea activitatilor preventive ( asigurare
a iluminatului public,paza bunurilor) in special in locurile unde s-au comis inf
ractiuni de furt;
executarea eficienta a activitatii de patrulare a organelor de politie pe raza d
e competenta ;
executarea de actiuni de prevenire punctuale eficiente in mediile de interes, in
scopul descurajarii elementelor infractoare, mentinerii ordinii si linistii pub
lice, realizarea unor dispozitive de siguranta publica, in masura sa rezolve, in
mod operativ si potrivit competentelor, situatiile aparute.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.politiaromana.ro (prevenirea criminalitatii)
www.criminologie.ro (Dr.Gheorghe Florian,prevenirea criminalitatii)
Modalitati si programe de reeducare si reintegrare a condamnatului in societate
In ce priveste condamnatul major ART. 5 - legea nr.23/1969

Reeducarea condamnatilor se realizeaza prin munca, prin calific

area sau recalificarea intr-o meserie, desfasurarea unor activitati cultural- ed
ucative, precum si prin stimularea si recompensarea celor care sunt staruitori i
n munca si dau dovezi temeinice de indreptare.
Programele cuprinse n activitatile psiho-sociale sunt din pers
pectiva dreptului executional penal ca o noua abordare a modalitatii de parcurge
re a pedepsei, de la nceputul acesteia si pna la liberare.
Cu alte cuvinte, este vorba de planificarea pedepsei ce se co
nstituie ntr-un act constient de ndeplinire a raportului executional penal dintre
condamnat si administratia penitenciara.
Planificarea pedepsei consta n internalizarea normelor compor
tamentale cerute de noul context situational n care condamnatul se afla si consti
entizarea lui cu privire la parcurgerea tuturor etapelor caracteristice executar
ii pedepsei privative de libertate.
Acestea se refera la: nvatarea regulilor de ordine, disciplin
a, conduita penitenciara, continund cu ndeplinirea conditiilor pentru trecerea de
la un regim mai sever la unul mai usor, simultan cu formarea deprinderii de a-si
asuma responsabilitati din ce n ce mai multe si mai complexe.
Acestea duc n timp la schimbari n constiinta si modul de a a
borda problemele vietii personale.
O atentie deosebita ar trebui sa fie acordata tratamentului
postpenal (postexecutoriu) care reprezinta o perioada de post cura de natura sa a
jute infractorul sa evite situatiile criminogene de felul celor care l-au condus
la comiterea infractiunii, sa atenueze pe ct posibil, procesul de stigmatizare a
acestuia, la revenirea din penitenciar.
Practic, activitatea de reeducare desfasurata cu persoanele
private de libertate trebuie continuata si dupa liberarea acestora din penitenc
iar prin prevenirea marginalizarii sociale a fostului detinut.
________________________________________________________________________________
________________________
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplica
tiile lor educative privind persoanele private de libertate
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii social
Prevenirea marginalizarii sociale a persoanelor liberate din penitenci
ar ar trebui sa aiba ca scop formarea si ntarirea ncrederii persoanelor foste deli
ncvente fata de institutiile si organizatiile care le ofera servicii specializat
e de asistenta, dar si fata de comunitate n general.
n vederea realizarii unui climat social care sa mpiedice stigmatizarea si
marginalizarea fostilor infractori, este necesar ca societatea n ansamblul sau
promoveze o atitudine de toleranta n ceea ce-l priveste pe fostul detinut, consid
erndu-l prin urmare ca fiind o persoana nestigmatizata, ale carei probleme se pot
rezolva nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea n aceasta.
Din continutul celor mai sus prezentate rezulta ca resocializarea cond
amnatului se realizeaza n doua etape:
a)n timpul executarii sanctiunii penale;
b) dupa executarea sanctiunii penale cnd se urmareste reinsertia p
ostpenala a fostului detinut.
Aplicarea pedepselor a avut o evolutie complexa de-a lungul ist
oriei, cautndu-se n permanenta identificarea celei mai eficiente modalitati de int
erventie pentru atingerea obiectivelor majore ale justitiei penale: prevenirea d
ezvoltarii fenomenului infractional si resocializarea persoanelor condamnate.
n acest sens, s-a recurs la folosirea unor metode diversificate, n
cepnd cu

tortura si exterminarea fizica, munca silnica si ajungndu-se n prezent la tratamen

tul
penitenciar directionat spre reabilitarea si resocializarea infractorilor.
Aplicarea pedepsei cu nchisoarea poate fi justificata cel putin din do
ua perspective:
asigura siguranta pe termen scurt a societatii, tradusa prin faptul ca infractor
ul respectiv nu va putea comite o anumita perioada de timp, o alta infractiune;
induce siguranta pe termen lung a societatii, care inseamna ca in urma ativitati
lor si interventiilor specializata in zona psiho-morala si spiritual-sociala, co
ndamnatul nu va mai comite alte infractiuni dupa punerea in libertate si se va r
eintegra social ca un membru al comunitatii,capabilsa duca o viata normala, cu r
espectarea valorilor si normelor sociale stabilite de comunitate.
Cu toate ca inchisoarea s-a dovedit a fi, in general cel mai eficient mijloc
de pedepsire dintre cele utilizate pana acum, impactul desocializant al acesteia
nu poate fi ascuns sau ignorat,cu tot mai putine rezultate pozitive si in speci
al cresterea recidivei, obliga la concluzia ca si acest mijloc de pedepsire , in
forma utilizata in perioada actuala, manifesta riscul de a se indrepta incet da
r sigur spre eseec.
Aceasta situatie este argumentata de faptul ca in ciuda interventiilor speci
alizate de natura psihologica, sociala si educationala si a programelor pluridis
ciplinare sustinute pentru a incerca potentarea functiei educative a pedepsei, n
umarul recivistilor creste in mod constant.
Inca de la intrarea individului in asezamantul penitenciar, stigmatizarea, m
arginalizarea, desocializarea si
intrarea in sistemul de valori a ceea ce numim
subcultura penitenciara sunt atat de puternice incat tot mai putine persoane priv
ate de libertate reusesc sa isi refaca viata cu adevarat atunci cand se intorc i
n societate.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplica
tiile lor educative privind persoanele private de libertate
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale
Prin urmare, pedeapsa nu are o valoare n sine, ci reprezinta un mi
jloc pentru atingerea unui final judecat ca util, final ce este dat de reeducar
ea condamnatului si revenirea n societatea careia i apartine.
Resocializarea condamnatilor nu se realizeaza prin simpla aplicare
a pedepsei cu nchisoarea, ci prin intermediul unor activitati si programe directi
onate, pluridisciplinare si individualizate n functie de nevoile persoanelor afla
te n stare privativa de libertate.
De foarte multe ori, condamnatii prezinta carente educationale acce
ntuate, astfel ca reeducarea lor nu poate fi limitata la un program, ci la o com
plexitate de actiuni socio-educative care tin sa ndeplineasca nevoile de baza.

Limbajul suburban, obisnuinta de a njura, carentele de cunoastere

a limbii, a cititului si a scrisului, a comportarii civilizate si respectuoase,
instruirea profesionala precara sau inexistenta acesteia, nerecunoasterea preved
erilor legale n foarte multe domenii, posibilitatile reduse de a se putea adresa
unor institutii sau unor organe de stat.
Lipsurile privitoare la ngrijirea sanatatii, organizarea vietii pr
ivate, alimentatiei, obisnuinta de a consuma alcool sau de a fuma, rezolvarea co
nflictelor de familiesau ntre rude prin violenta sunt doar cteva dintre problemele
condamnatilor.
Acestea devin n mod obisnuit obiective ale activitatii de reeducare,
ce vin sa
demonstreze lista lipsurilor ce trebuie corectate, simultan cu obisnuirea/asimil
area la
nivelul comportamentului condamnatului, a disciplinei civice, cu centrarea const
iintei
pe o normalitate a vietii care aspira, prin mijloace legale, o reintegrare trept
ata n
comunitate.
Impartind condamnatii in doua categori, respectiv condamnatii
minori si
condamnatii majori, modalitatile si programele de reeducare difera in functie de
categoria de varsta din care face parte condamnatul.
Conform noului Cod penal intrat n vigoare (art.114), fata de minorul
care, la data savrsirii infractiunii, avea vrsta cuprinsa ntre 14 si 18 ani se poat
e lua o
masura educativa neprivativa de libertate.
________________________________________________________________________________
_____
Nota:
ART. 6
legea nr.23/1969
Noul Cod Penal
Minorii condamnati vor fi supusi, in timpul executarii pedepsei, unei actiuni de
educare deosebite, pentru a putea deveni cetateni utili societatii.

In ce priveste condamnatul minor, Administratia Nationala a Penitenciarelor det

ine, la nivel national:
- centre de reeducare la
- Buzias (jud Timis), Gaiesti
(jud Dambovita),
Targu Ocna (
jud Bacau)
- penintenciare pentru minori si tineri
Tichilesti (jud Braila), Craiova (jud Do
lj),
Bacau (jud B
acau), Targu Mures (jud Mures)
Principalele fapte pentru care minorii sunt sanctionati cu mas
ura educativa a internarii intr-un centru de reeducare sau executa o pedeapsa pr
ivativa de libertate sunt infractiunile de talharie (47%), furt (39%), viol (5%)
, omor (5%) si altele (4%).
Pedepsele aplicate minorilor reprezinta o durata medie de 2,5 ani
Ca mediu de reeducare, penitenciarul are ca obiectiv central recuperare
a celor care au comis acte antisociale si pregatirea lor pentru reintegrarea n vi
ata sociala. Deosebit de important pentru procesul de reeducare este instituirea
si aplicarea n mod corespunzator a unui sistem de stimulare-recompensare si sanc
tionare dupa caz.Un factor care influenteaza eficienta activitatii de reeducare l
constituie si aplicarea justa a eliberarii conditionate.

Strategia recuperativa trebuie sa porneasca de la cunoasterea particul

aritatilor psihoindividuale si psihosociale ale detinutilor precum si a conditii
lor care au determinat savrsirea actului infractional n vederea diagnosticarii gra
dului de periculozitate pe care l prezinta si a elaborarii terapiei optime pentru
fiecare caz n parte.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
www.mediafax.ro
Noul Cod Penal art 114
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplica
tiile lor educative privind persoanele private de libertate
Examenul psihologic si psihosociologic al detinutului va aborda urmatoarele dime
nsiuni:
- cognitiva - urmareste
stabilirea nivelului de inteligenta;
- afectiva - evidentiaza echilibrul psihoafectiv, maturitate
a afectiva si capacitatea de adaptare emotionala la actiunile cu caracter reeduc
ativ;
- motivationala - sondeaza suportul motivational si trasaturi
le caracteriale, att pozitive ct si negative, urmarindu-se posibilitatile de utili
zare a celor pozitive n cadrul activitatilor de reeducare;
- relationala - releva ndeosebi indicele de sociabilitate, inf
luentele pe care le exercita si le primeste de la grup sau de la anumiti membrii
ai grupului.
Reeducarea detinutului reprezinta un complex de masuri orientate catre reconstru
ctia morala a acestuia.
Un element definitoriu pentru procesul de reeducare l constituie sta
bilirea precisa a obiectivelor socializarii. Se considera obiectiv central al re
socializarii actiunea de neutralizare a sistemului de nonvalori ale detinutului
concomitent cu crearea unui sistem de norme, atitudini si valori pozitive, accep
tate n plan social. n paralel se are n vedere si eliminarea factorilor responsabili
de geneza comportamentelor deviante.

________________________________________________________________________________
_____
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
www.justicenlove.blogspot.ro psihologie judiciara
www.wall-street.ro
Modalitati de reeducare si a potentialelor victime
Armonizarea cadrului juridico-normativ privind prevenirea victimelor;
Infiintarea unor centre de asistenta privind prevenirea potentialelor victim;

Dezvoltarea sistemului de monitorizare si evaluare a victimelor si potentialelor

victim ale infractionalitatii;
Organizarea de consultari cu membrii comunitatilor locale si cu organizatiile ne
guvernamentale cu privire la prioritatile securitatii si sigurantei;

Modalitati de reeducare a societatii

Reeducarea societatii se realizeaza prin informarea si prevenirea
sociala permanenta, astfel conceputa nct sa provoace schimbari durabile. Tinta p
rincipala este evitarea inadaptarii prin dezvoltarea aptitudinilor pozitive, cre
sterea rezistentei la seductiile delincventei, interventii la nivelul familiei,
a scolii, a grupului de prieteni sau a cartierului.
Prevenirea sociala are doua forme principale:
a) prevenirea prin dezvoltare mintala (developpentale), orientata n mod special
spre individ si familia sa;
b) prevenirea comunitara, prin actiuni la nivelul cartierului sau localitatii,
dar a caror finalitate sa fie tot individul.
Prevenirea prin dezvoltare mintala urmareste ameliorarea durab
ila acomportamentelor sociale ale copiilor care, altfel, ar ajunge la delincvent
a. Pentru a fieficace trebuie sa fie precoce (pna la adolescenta!), sa fie de ord
in educativ, sa fierealizata n contextul familie sau al scolii, sa mbogateasca med
iul educativ si sa initiezemama si tatal copilului n arta de a fi parinti.
Antisocialitatea deriva, n general, din vulnerabilitate, der
eglari nervoase sauendocrine, din carentele educative ale parintilor; copiii dif
icili si parintii fara abilitati ducative pot stabili relatii nesanatoase care g
enereaza pentru copilul scolar un triplu handicap: copilul va fi violent verbal
si fizic, nu va respecta autoritatea profesorilor iar nfinal, se va alatura altor
delincventi.

Locul oricarei persoane eliberate din penitenciar, similar cu locul oricar

ui individ se afla n cadrul societatii, alaturi de membrii familiei si interactio
nnd cu diferite grupuri sociale. Agentii de socializare printre care pot fi menti
onati familia, grupurile pereche, scoala, mijloacele de comunicare n masa, precu
m si comunitatea n general trebuie sa-i ofere fostului condamnat suportul necesar
pentru a renunta la comportamentul infractional si pentru a-si nsusi atitudini s
i comportamente conforme cu valorile, normele si asteptarile sociale dezirabile
si promovate de catre societate n general.
Modalitati de reeducare a societatii in conformitate cu Legea nr.218 din 2002 pr
ivind organizarea si functionarea Politiei Romane
Initierea de programe de interes national si local;
Stabilirea si promovarea programelor de preventive;
Vizarea solutiilor privind problemele specific criminalitatii;
Campanii mass-media de prevenire a criminalitatii;
Consultarea publicului prin intalniri directe sau prin sondaje de opinie;
Consolidarea cadrului institutional in domeniu;
Actiuni educative de sensibilizarea si implicare a societatii.in scopul receptar
ii si intelegerii periculozitatii pe care o prezinta criminalitatea;

________________________________________________________________________________
____
Nota:
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplica
tiile lor educative