Euro este moneda unic adoptat de 19 state membre ale Uniunii Europene care, mpreun,
formeaz zona euro. Introducerea monedei euro n 1999 a reprezentat un pas important pentru
integrarea european. A fost, de altfel, i unul dintre succesele sale majore: aproximativ 337.5
milioane de ceteni europeni folosesc moneda unic i se bucur de avantaje care se vor extinde pe
msur ce i alte ri vor adopta moneda euro.
n momentul lansrii, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua moned oficial a 11 state membre,
nlocuind, n dou etape, vechile monede naionale precum marca german i francul francez. La
nceput, euro a fost introdus ca moned virtual pentru efectuarea de operaiuni de plat care nu
implicau bancnote i monede, precum i n scopuri contabile, n timp ce vechile monede,
considerate subuniti ale euro, continuau s fie folosite pentru efectuarea de pli n numerar.
Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub form de bancnote i monede.
Euro nu este moneda tuturor statelor membre. Dou ri (Danemarca i Regatul Unit) au optat
pentru clauza de neparticipare prevzut n Tratat, iar restul (majoritatea noilor state membre i
Suedia) nu au ndeplinit criteriile stabilite n vederea adoptrii monedei unice. n momentul n care
le vor ndeplini, monedele lor naionale vor fi nlocuite de euro.
Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Frana, Italia, Luxemburg, rile de Jos, Austria,
Portugalia i Finlanda
Grecia
Introducerea bancnotelor i monedelor euro
Slovenia
Cipru, Malta
Slovacia
Estonia
Letonia
Lituania
Cine administreaz
Odat cu apariia monedei euro, responsabilitatea politicii monetare a revenit Bncii Centrale
Europene (BCE), entitate independent creat n acest scop, i bncilor naionale ale statelor
membre care au adoptat euro. mpreun, acestea formeaz Eurosistemul.
Politica fiscal (impozitarea i cheltuielile) rmne atribuia guvernelor naionale dei acestea pot
adera la reguli comune privind finanele publice, cunoscute sub denumirea de Pact de Stabilitate i
Cretere. De asemenea, guvernele naionale i menin competenele n domeniul politicilor
structurale (ocuparea forei de munc, pensiile i piaa capitalurilor), dar accept s le coordoneze n
scopul realizrii obiectivelor globale de stabilitate, cretere i creare de noi locuri de munc.