Sunteți pe pagina 1din 10

ISTORIA MEDICINEI

Facultatea de Medicina Victor PapilianSibiu


Medicina Generala
An IV
Au realizat
referatul studentele:
BURULEA OANA-gr.3
GALIS ANDREEA-IOANA-gr.3
TODIREASA LIVIA-CLAUDIA gr.9

Medicina n Egiptul Antic se refer la acele


practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse deci n
perioada dintre anii 3300 .Hr i 525 .Hr.
Civilizatia egipteana a luminat istoria prin stiinta si
manifestari culturale, acest fapt este de necontestat. Egiptenii
au construit piramidele, potecile ascunse prin labirinturi si un
sistem de terapii traditionale trainic, cu foarte multe
necunoscute si rezultate care par mistice pentru societatea
moderna. Studiind cultura egipteana, descoperim si in prezent
ca civilizatia egipteana atingea un apogeu de dezvoltare in
istoria umanitatii desi, dupa vremurile in care traiau, faptele si
realizarile membrilor acestei civilizatii nu corespund cu
evenimentele societatii de atunci.
Sistemul medical egiptean era organizat, exista o
ierarhie clara: medicii erau numiti met-seni, denumire din care
deriva si cuvantul medicina. Simbolul medicilor era bisturiul,
trusa cu medicamente si omul sezand. In istoria medicinei
egiptene au existat si femei care s-au remarcat in activitatea
medicala. Prima femeie medic celebra este Peseshet, din
dinastia a sasea.
Cei mai numerosi erau medicii generalisti,
cei care tratau poporul in mine si pe vapoare. Specializarile se
faceau in toate ramurile medicinei, iar specialistii interveneau
daca medicii in medicina generala nu faceau fata. Medicii care
aveau rang superior pregateau si tratau stomatologic bolnavii.
Medicii erau ajutati de bandajisti (aceasta meserie este
mentionata concret in papirusuri). Se presupune ca in aceasta
categorie erau incadrate si surorile medicale si tot ce inseamna
acum personal cu pregatire medie in medicina.
Se credea c omul se nate perfect snatos, iar boala ar
aprea datorit unei cauze externe. Astfel, n cazul rnilor sau
al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibil,
deci i tratamentul era raional. Dar n cazurile ce
interesau microbiologia, avnd n vedere nivelul slab al
cunotinelor de profil, bolile interne erau atribuite unor fore,
obscure, divine i deci necesitau mai nti proceduri magice i
apoi tratament. Cu alte cuvinte, n acea epoc nu era o
delimitare clar ntre religie i ceea ce astzi numim medicin

Asemeni multor altor meteuguri, practica medicala se


transmitea din tat n fiu. Completarea nvturii,
perfecionarea se realiza ntr-una din "Casele vieii", ntemeiate,
conform legendei, chiar de Imhotep;erau institutii dezvoltate pe
unele temple in care scribii copiau texte
rituale,medicale,acumuland cunostinte ample de a fi transmise.
Acestea vor deveni marile centre medicale de mai trziu.
Medicii egipteni erau strict specializai,printre domenii
enumerndu-se: stomatologie, obstretic, specialiti care
dovedesc gradul de dezvoltare a civilizaiei egiptene.Dupa ce
nva meteugul vindecrii, medicul putea cpta i o funcie.
Dup cum relata Diodor din Sicilia, existau medici militari care
nsoeau expediiile i caravanele de cltori. Cei mai buni
tmduitori erau luai n serviciul curii faraonului. Exista astfel
o ntreag ierarhie medical.
Egiptenii isi procurau din adancurile pamantului
metarialele necesare pentru confectionarea instrumentelor
medicale: intrau in pesteri, ajungeau aproape de lava, luau
metalul si isi pregateau diverse instrumente, inclusiv pe cele
medicale. Stiau ca arderea unei rani cu metal incins opreste
hemoragia. In traumatologie foloseau diverse tije pentru
imobilizare, fabricate din materiale diverse. In sarcofagul
arhitectului Ipudji, din anul 1300 i.e.n., s-au descoperit desene
cu asezarea oaselor in jurul acestor tije produse de catre
egipteni. Tot din aceasta perioada dateaza o mumie cu suruburi
folosite in procesul de fixare si reconstructie a oaselor
fracturate.
n cadrul mitologiei egipteane, putem enumera civa reputai
vindectori:
Thot: "atottiutorul", care deinnd toate tainele, le
cunotea i pe acelea ale vindecrii. Vindeca n special bolile
de ochi. Mai trziu, a devenit Hermes Trismegistul la greci.
Osiris: cel care nvinge moartea
Isis: zei-vrjitoare despre care se spunea c nvie morii
Amon: nu numai zeul-soare, ci i al fecunditii i fertilitatii
Sekhmet: zei ocrotitoare a femeilor suferinde
Seth: personaj malefic, rspndea bolile epidemice.
3

Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat,


este Imhotep, arhitectul regelui Zoser (Djeser), ajuns apoi
ministru i medic regal. Se pare c a fost unul dintre primele
(cronologic vorbind) genii ale lumii. La templele nchinate lui
Imhotep veneau bolnavi crora el le aprea noaptea n vis, la fel
cum ulterior avea s se ntmple la templele lui Asclepios
din Grecia Antic.
Codul medicilor egipteni a fost tradus din cele 6 carti de
papirusuri de catre grecul Hermes, medic si el. Egiptenii
descriau pulsatiile cerebrale si creierul cu lux de amanunte.
Materialul acesta este descris si in papirusul Edwin-Smith, cu
1.200 de ani inainte de vremea lui Hipocrate. A fost dezbatuta
si ipoteza ca Hipocrate a invatat medicina de la egipteni in
Egipt, dar intr-o epoca mai tarzie decat cea a descoperirilor
colosale ale egiptenilor.
In domeniul Medicinei cele mai cunoscute papirusuri sunt:
Papirusul Edwin Smith,descoperit in 1930,considerat cel
mai vechi cu cazuri chirurgicale.In papirusul numit
"Edwin Smith" (1600 i.Hr.) gasim informatii uimitoare
despre chirurgia practicata de medicii egipteni.Sunt
descrise aici 48 de cazuri in care operatiile au fost facute
la cap, gat, umeri, piept si coaste. Cercetatorii presupun
ca desele accidente survenite in timpul lucrului la
piramide au facut ca experienta medicilor sa creasca.
Autorul papirusului Smith avea ceva cunotine n
domeniul sistemului circulator, dei nu fcea distincie
ntre vase de snge, tendoane i nervi.
Papirusul Ebers,gasit in 1875,lung de 20m,scris pe la
1550i.e.n,dar copiind 875 retete si formule magice mai
vechi,incluzand 400 de medicamente.Mai gasim referinte
despre boli interne, ale ochilor, ale pielii, dar si
ginecologice, fiind prezentate si aici cateva cazuri
chirurgicale.
Papirusul Hearst cu 170 de prescriptii contra
muscaturilor,durerilor de dinti si caderii parului.
Unul dintre Papirusurile lui Chester Beatty descrie
tratamente despre arsuri si afectiuni oculare.
Din datele medicale ale papirusurilor si studierea
aproximativ a 30000 de mumii autopsiate si 709 cranii de
adulti provenite din mormintele dinastice de Gebelein si
Assiout s-a concis ca varsta medie de viata in Egiptul Antic era
de 36 ani,mortalitatea infantila ridicata,iar bolile de dinti,de
4

ochi,afectiuni pulmonare acute si cronice,parazitozele si


degenerarile reumatice frecvente.La multe din mumiile
examinate s-au constatat urme de fracturi si calusuri
osoase.Frecventa fracturilor la antebratul stang a fost explicata
prin gestul de aparare la loviturile de baston sau bata aplicate
in scoli si in raporturile de munca.
In ceea ce priveste Anatomia era de asteptat un stadiu
avansat de cunostinte,data fiind importanta acordata
imbalsamarii cadavrelor.Imbalsamatorii erau insa meseriasi
fara preocupari medicale,care in concordanta cu tariful platit
efectuau imbalsamari mai pretentioase ce durau 70 de zile sau
mai scurte si mai ieftine.Creierul era extras cu carlige prin
nas ,iar viscerele prin sectiuni intercostale si abdominale pe
care le aruncau in Nil;apoi se introduceau saruri si mirodenii ce
deshidratau cadavrul,dupa care era infasat in benzi de panza
imbibate cu ulei.Mumia era introdusa intr-un sarcofag pe care
era pictat chipul mortului si depusa in mormantul construit din
timpul vietii.
Medicii egipteni cunosteau bine anatomia externa si
osteoarticulara,iar din viscere mai ales inima pe care o
considerau centrul corpului omenesc,sediul inteligentei si
sentimentelor.Cunostintele despre ficat ce era considerat
rezervorul de sange al organismului,pancreas si rinichi erau
foarte vagi.
Conceptia fiziologica a egiptenilor era
pneumatista.Respiraia era considerat actul vital:
suflul vieii ar ptrunde prin urechea dreapt, iar
suflul morii prin cea stng. Se considera c la respiraie
particip i inima, iar din aceste dou organe,plaman si inima,
aerul s-ar rspndi n tot organismul.
Medicina interna era dominata de bolile digestive si
respiratorii: gastrita, ulcerul si cancerul gastric, constipatia,
viermi intestinali, afectiunile biliare febrile tratate cu repaus,
laxative, bauturi si creme pastoase extrase din plante.
Hemoroizii si prolapsul rectal erau tamponati local cu alifii.
Existenta unui tratat despre afectiunile rectului si a unor
medicipaznicii anusuluidemonstreaza frecventa acestor
afectiuni.
Afectiunile respiratorii,in special laringitele si bronsitele
insotite de tuse,se tratau prin inhalatii ingenioase,unele
5

papirusuri continand zeci de retete contra tusei.Constatarea


frecventa a silicozei pulmonare la muiile examinate se explica
prin inhalarea nisipului adus de vanturi si a prafului din cariere
si mine.
Dentitia vechilor egipteni prezinta frecvent tocirea fetelor
masticatorii si carii cu deschiderea camerei pulpare,chisturi si
abcese radiculare,osteomielite,septicemie,asa cum s-a
constatat la mumia faraonului Amenophis III,care a avut o
dentitie deplorabila.
Bolile de ochi mai ales sub forma blefaritelor si
conjunctivitelor erau produse de asocierea
caldurii,prafului,luminii intense,mustelor sau de excesele de
machiaj si se tratau cu pomezi si colire.In papirusul Ebers sunt
prescrise peste 100 de retete oftalmologice.Dintre acestea
prescrierea ficatului in tratamentul hemeralopiei(avitaminoza A
cu reducerea vederii nocturne)se foloseste si in prezent.
Problemele obstetricale si bolile ginecologice erau
numeroase,caci egiptencele se casatoreau la 12-14 ani,aveau
nasteri numeroase si munceau fizic in gospodarie si la
agricultura.Egiptenii stiau sa faca diagnosticul precoce al
sarcinii,sa trateze metroanexitele prin introducerea in vagin a
unor solutii antiinflamatorii,cunosteau metode
anticonceptionale sub forma de tampoane vaginale si asistau
nasterea,pe care gravida o realiza ortostatic sau
ingenuncheata.Nasterea putea fi grabita prin
masaje,supozitoare si irigatii.Femeile egiptene nasteau stand
pe vine, ghemuite pe doua caramizi, ajutate de o alta femeie
care tinea mainile pe genunchii femeii insarcinate, sustinand-o.
Femeile alaptau copiii pana la varsta de trei ani. Pentru
fertilitate si pentru sanatatea viitorului prunc se foloseau
extracte din diverse plante amestecate cu grasime de crocodil
si suc de salcam, care si in prezent si-au dovedit capacitatile
terapeutice. Aceasta formula, care contine insa si alte adaosuri
de plante, are efecte potentatoare pentru ambele sexe.
O dezvoltare deosebita a avut chirurgia efectuata cu
cutite de piatra,bronz si fier.Vechii egipteni au efectuat primele
suturi ale plagilor,pe care le pansau cu fesi imbibate in miere si
smirna,opreau hemoragiile prin cauterizare,deschideau si
6

drenau abcese,efectuau circumcizii si imobilizau membrele


fracturate in atele de lemn sau scoarta de bambus.Papirusul
Smith,considerat ca un tratat de chirurgie osoasa si patologie
externa contine expunerea a 48 de traumatisme
osteoarticulare descrise pe regiuni de la cap la picioare,in care
la un singur caz se invoca un tratament magic(o stare de
comaa).
Egiptenii gestionau productia de plante si produsele din
plante, stiinta ce are ca si corespondent farmacologia din
epoca moderna.
Farmacologia egipteana era bogata, in corcondanta cu
varietatea florei din care se extrageau componentele
terapeutice. La acestea se asociau produse animaliere
prospete, uscate, preparate din care nu lipsau uneori nici
dejectiunile. Preparatele erau inglobate in lapte, vin, bere,
uleiuri, miere, aluaturi sub forma de potiuni, colire, pomezi,
inhalatii, supozitoare, tampoane, pansamente.
In scop igienic existau recomandari la circumcizie,
ingrijirea copilului mic, locuinta, hrana, sexualitate, munca la
marile constructii, evitarea circulatiei in amurg pentru a nu
contacta malaria (transmisa de tantari), la inmormantari si la
imbalsamari.
In ceea ce priveste responsabilitatea medicala, ea
depindea mai mult de respectarea retetelor transmise din
epoca Regatului Vechi decat de insuccesul terapeutic.
Argumentatia juridica era caputini oameni ar putea fi in stare
sa gaseasca o metoda curativa mai buna decat cea urmata de
atata vreme de cei mai buni oameni priceputi in aceasta arta
(Diodor din Sicilia).
Aceasta conceptie a generat un imbolism stiintific general si
medical, care explica stagnarea si regresul epocilor ulterioare.
In raport insa cu tarile invecinate, chiar si in conditiile acestui
conservatorism rigid, medicina egipteana a fost prioritara
influentand dezvoltarea medicinea popoarelor din Orient si pe
cea greco-romana.

Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din


cuprinsul propriei ri. De altfel Homer preciza:
"Rodnicul pmnt al Egiptului este cel mai bogat n
leacuri."
Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul,
smna de in, mrarul, smirna, opiul, precum i diverse
minerale, sruri de plumb,antimoniu, cupru. Dintre produsele
animale se intrebuinau carnea, creierul, sngele. Leacurile se
administrau n lapte, vin, bere sau fierturi. Se preparau pilule
cu ajutorulmierei, se fceau supozitoare. Purgativele,
laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregtea
medicamentele.
Bolile de plmni erau combtute cu smntn, miere
amestecat cu chimen, lapte cu rocove. Fceau inhalaii
absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi n care amestecau
curmale, rin, smirn.
Contra limbricilor i teniei, medicii egipteni recomandau
buturi cu miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se
recomanda repausul i se administrau smburi de curmale i
plante macerate. Smna de ricin, bine mestecat, dupa
care se bea bere, era un laxativ obinuit.
Bolile urinare, cum ar fi incontinena sau hematuria, se
tratau cu buturi din fructe, dar i cu pomezi ca uz extern.
Ca si bandaje, egiptenii foloseau fase din fibre vegetale,
precum si plante medicinale pentru tratament si vindecare
rapida. In tratamentul sistemului osos se foloseau, pentru
prepararea gipsului, mierea de albine combinata cu ceara de
copaci; amestecul se usca si mentinea osul fracturat imobilizat
pana la vindecare.
Mierea era des folosita de egipteni, intrucat are unele
calitati: absoarbe apa, usuca ranile, distruge
microorganismele, stimuleaza productia de leucocite si
anticorpi.
In cazul infectiilor, egiptenii utilizau diverse amestecuri
din plante cu efect antibiotic, insa obligatoriu cu mucegai de
grau. Tehnica va fi preluata si de europeni mai tarziu, insa
incomplet, intrucat, pentru a cunoaste toate secretele medicinei
egiptene, este necesar sa traiesti in Egipt. Ca si antiseptic,
egiptenii foloseau tamaia, vinul de curmale, terpentina si ceaiul
de salcam.
8

Amestecurile din plante cu efecte halucinogene si


analgezice erau folosite ca anestezic in cazurile mai dificile.
Pentru cazurile mai usoare se foloseau preparate din plante
medicinale si tehnici de acupunctura. In operatiile de amputare
a membrelor era utilizat ca anestezic un amestec din apa si
otet, la care se adauga pulbere de marmura. Amestecul
declansa o reactie chimica din care se degaja un gaz care
criogeniza rana. Prin urmare, egiptenii au fost primii care au
descoperit criogenia si cunosteau aceste proceduri.
Pentru tratamentul arsurilor, erau invelite zonele afectate cu
piele de oaie. Inainte de invelire, persoana era dezinfectata cu
lapte de capra, plante si frunze de salcam. Bandajele erau
schimbate timp de aproximativ 14 zile. Dupa 14 zile, ranile
erau vindecate complet, fara cicatrici.
Pentru migrene si dureri de cap mari, se pregateau plante in
care se amesteca pulbere de pisica de mare (preparat din
tesut uscat si macinat). Efectul era spectaculos. In cazul
durerilor de urechi se folosea suc cald de ceapa.
Ca o mica concluzie putem spune ca multe din aceste
remedii folosite de egipteni sunt si astazi folosite ca
tratamente pentru diferite boli.

Bibliografie:

1.Nicolae Ivan,Constantin Lotreanu,Ilie Craciun


ISTORIA
MEDICINEI,Sibiu 1998
2.
http://www.pirasan.ro/noutati/secretele_medicinei_egip
tene.html
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicina_
%C3%AEn_Egiptul_Antic
4. http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-desanatate/medicina-in-egiptul-antic-288480.html

10