Hormonii, ca i vitaminele i enzimele, fac parte din

categoria compuilor cu rol reglator. Hormonii sunt

substane endogene deosebit de active care, n cantiti
extrem de mici, sunt necesare desfurrii normale a unor
reacii biologice.
Denumim hormoni, produii de secreie ai unor celule
specializate ce alctuiesc glande endocrine sau ai unor
esuturi i celule fr structur glandular tipic, care
acioneaz n doze infinitezimale asupra celulelor int,
contribuind la funcionarea normal a organismului.
Celula int a unui hormon este acea celul care este
apt s dea un rspuns la semnalul acelui hormon.
Durata de via (perioada de njumtire) a hormonilor
este foarte scurt; ei sunt sintetizai i secretai, iar dup
ce acioneaz sunt rapid inactivai.
Secretai n cantitate prea mare (hipersecreie) sau prea
mic (hiposecreie) fa de normal, hormonii endocrini
determin grave tulburri organismului animal.

Dup distana la care acioneaz, hormonii se pot clasifica n:

1) hormoni endocrini
2) hormoni autocrini
3) hormoni paracrini.
Hormonii endocrini acioneaz asupra celulelor int
aflate la distan fa de locul eliberrii lor. Ei sunt
sintetizai de celule specializate ce alctuiesc glandele
endocrine i sunt eliberai n circulatia sangvina.
Hormonii autocrini acioneaz asupra aceleiai celule
care i-a sintetizat (de exemplu citokinele).
Hormonii paracrini acioneaz numai asupra celulelor din
vecintatea celulei care i-a sintetizat (de exemplu
prostaglandinele i factorii de cretere de natur proteic,
chemokinele).

Hormonii propriu-zii sunt hormonii endocrini (secretai de

glande endocrine i transportai la int prin sistemul circulator),
restul fiind substane de tip hormonal, aa cum sunt hormonii
tisulari i celulari, dar al cror mecanism de aciune i funcie
biologic se nscriu pe linia hormonilor endocrini.
Hipotalamus
Hipofiza
Tiroida

Principalele glande
endocrine ale organismului
animal

Paratiroida
(In spatele tiroidei)
Tesut adipos
Glande suprarenale
Pancreas
ovare Rinichi

femei

Testicule
(barbati)

Axul hipotalamo-hipofizar: rol important in reglarea

sistemului endocrin
Hipotalamusul intra in alcatuirea diencefalului
Hipotalamusul realizeaza legatura dintre sistemul
nervos si sistemul endocrin prin intermediul glandei
hipofize (glanda pituitara)
Hipotalamusul regleaza starea de sete, foame, satietate,
furie, frica, ritmul circadian.
Hormonii produsi de hipotalamus regleaza activitatea
secretorie a hipofizei.
Hipofiza este alcatuita din 2 lobi: anterior
(adenohipofiza) si posterior (neurohipofiza).
Adenohipofiza este implicata in reglarea sistemului
endocrin

Semnale din mediul inconjurator

Hipotalamus
Hormoni produsi de hipotalamus
(hormoni de eliberare a
hormonilor hipofizari

Exemplu
pentru
glanda
suprarenala

infectii

frica
durere

SNC

hemoragii
hipoglicemie

hipotalamus

Hipofiza
Anterioara

hipofiza

Hormoni tropici (pentru anumite glande endocrine)

Glande endocrine
coricosuprarenala

Hormoni eliberati in sistemul circulator

muschi

Celula tinta

ficat

Tesut
adipos

Adrenalina
Complex adrenalinareceptor

a) Specificitate
Un anumit
hormon va lega
un anumit tip de
receptor

b) Amplificarea
raspunsului
Activeaza enzime care la
randul lor activeaza mai
multe molecule. In final
raspunsul este
amplificat.

Efect

Din punct de vedere chimic, hormonii endocrini se mpart

n:
1)
hormoni steroidici (cortisol, aldosteron, hormoni sexuali);
2)
hormoni derivai din aminoacizi (hormonii
tiroidieni,catecolaminele)
3)
hormoni peptidici i proteici (insulina, glucagon, hormoni
hipotalamici);
4)
hormoni derivai din lipide (prostaglandinele).
Hormonii endocrini sunt transportai n funcie de natura lor.
Astfel, hormonii peptidici i catecolaminele, fiind
hidrosolubili, circul n stare liber n plasma sanguin.
Hormonii hidrofobi sunt asociati n snge cu molecule de
proteine transportoare specifice.

In functie de solubilitate:

Hormoni solubili in lipide (liposolubili)

Hormoni steroidici (Androgeni, estrogeni,
glucocorticoizi, mineralocorticoizi), hormoni
tiroidieni (tiroxina, triiodotironina)
Hormoni solubili in apa (hidrosolubili)
- hormonii peptidici si proteici (glucagon,
insulina) si catecolaminici (adrenalina
(epinefrina), noradrenalina (norepinefrina)

Sunt transportai n snge de proteine specifice

(hormone-binding proteins). Aceste proteine de
transport au o mare specificitate fa de hormonii
respectivi; de exemplu TBG (Thyroxine-Binding
Globulin), CBG (Cortisol-Binding Globulin), sau SHBG
(Sex Hormone-Binding Globulin).Dei albumina are o
afinitate mic de legare a hormonilor steroidici i
tiroidieni, concentraia sa plasmatic mare i asigur un
rol important n legarea hormonilor excedentari.
Difuzeaza prin membrana plasmatica
Prezinta receptori citoplasmatici (steroidici) sau
membranari sau nucleari (hormoni tiroidieni)
Regleaza procese de replicare, transcriere si traducere.

Exemplu: Hormonii glucocorticoizi

Sunt produsi de regiunea corticala a suprarenalei

Sunt transportati in sange legati de proteine (cortisolbinding globulin) sau albumina
Exercita efecte imunologice, cardiovasculare, metabolice,
homeostatice asupra intregului organism
Efecte metabolice: intensificarea gluconeogenezei
hepatice, inhiba preluarea de glucoza de catre tesutul
adipos, intensifica degradarea lipidelor si a proteinelor
Mecanismele celulare de actiune ale glucocorticoizilor
sunt: genomice si non-genomice

Mecanisme genomice:
Hormonii strabat membrana
celulara se leaga de receptorii
specifici in citosol. Apoi,
receptorii sunt eliberati dintr-un
complex proteic cu chaperoane
si co-chaperoane. Complexul
hormon-receptor actioneaza
asupra replicarii ADN (A, B);
inhiba actiunea unor factori de
transcriere (NF-B, AP-1) (C1 si
C2); intervin in degradarea
ARNm prin recunoasterea unor
secvente de nucleobaze (bogate
in adenina si uracil) de la
extremitatea 3(D); intervin in
transportul ARNm in citosol (E)
sau la nivelul traducerii ARNm in
proteine (F).

Mecanisme non-genomice:
Hormonii glucocorticoizi pot
actiona: nespecific la nivelul
membranei plasmatice sau
mitocondriale (inteferand cu
transportul protonilor si al
cationilor) (A1 si A2); specific
prin legarea de un receptor
membranar urmata de
cresterea concentratiei inozitol
trifosfatului (IP3) si a Ca2+
intracelular (B); inhibarea
productiei de acid arahidonic
si a prostaglandinelor prin
intemediul unor co-chaperoane
desprinse din complexul
proteic dupa legarea
hormonilor de receptorii
citosolici (C).

Hormonii tiroidieni: tiroxina (contine in

molecula 4 atomi de I) si triiodotironina (contine
in molecula 3 atomi de I).
Sunt transportati in circulatie legati de globulina
de legare a tiroxinei (engl. thyroxine-binding
globulin),prealbumina de legare a tiroxinei
(thyroxine-binding prealbumin), sau de albumina.
Controleaza cresterea si dezvoltarea
organismului, producerea de caldura,
metabolismul celular (hidroliza ATP-ului,
intensifica oxidarea acizilor grasi, glicogenoliza),
consumul de oxigen.

Hormonii tiroidieni strabat

membrana plasmatica si
nucleara si actioneaza prin
intermediul unui receptor
nuclear. Receptorul
hormonilor tiroidieni (TR) este
localizat aproape exclusiv
nuclear fiind este asociat cu
receptorul retinoidic X
(retinoid-X receptor) (RXR).
Receptorul activat de hormon
se leaga la elementele de
raspuns la hormonii tiroidieni
(hormone response elements
(TREs)) pentru a altera sau
stimula transcrierea genelor
(gene ce codifica proteine
implicate in evolutia
embrionului, pentru anhidraza
carbonica, miozina, gene
implicate in cai catabolice etc).

Hormonii peptidici si proteici (glucagon, insulina) si catecolaminici

(adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina)

Hormonii hidrosolubili nu pot ptrunde liber prin membrana

celular hidrofob. Au receptorii membranari.

Mecanismul de actiune implica:

1) participarea mesagerilor secundari cu rol de a amplifica mult
semnalul hormonal. Astfel, un singur complex ligand-receptor
poate cataliza activarea mai multor molecule de protein G care, la
rndul lor, vor genera formarea mesagerilor secundari implicai n
cascada de reacii biochimice. Mesageri secundari sunt: 3',5'adenozinmonofosfatul ciclic (cAMP), 3',5'guanozinmonofosfatul ciclic (cGMP), inozitol-1,4,5-trifosfatul
(IP3), diacilglicerolul (DAG), acilsfingozina, ADP-riboza ciclic
(cADP-riboza), ionii de calciu (Ca++), i monoxidul de azot (NO).

2) Un sistem transductor (traductor) care face legatura intre

complexul hormon-receptor si producerea de mesager secundar.
Fixarea hormonului hidrofil de receptorul su membranar activeaz
un sistem transductor care transform semnalul extern (hormonul,
ca prim mesager), ntr-un semnal intracelular (mesager
secundar), care va declana apoi evenimentele celulare.
Sisteme transductoare sunt: proteine din clasa G cuplate cu enzime ce
genereaza mesageri secundari (adenilat-ciclaza, fosfolipaza C)

Proteinele G sunt un
sistem de cuplare a
complexului hormonreceptor cu sistemul efector.
Sunt proteine membranare a
cror denumire se datoreaz
proprietilor lor de a lega
guanin-nucleotide (GDP i
GTP).
Proteinele G sunt
heterotrimeri alctuii din
trei subuniti diferite: a, i
. Subunitatea a prezint un
situs de legare pentru
GDP/GTP.
Proteina G inactiv este sub
form de trimer: Ga-GDPGG, n timp ce proteina G
activ se gsete sub form
de monomer legat de GTP:
Ga-GTP. Procesul de
activare/inactivare este
reversibil.

Exemplu:
degradarea
glicogenului sub
actiunea
glucagonului.

Complexul hormon-receptor cuplat cu proteina G stimulatoare Gs determin

ataarea GTP la subunitatea Gs i disocierea trimerului n Gs-GTP (proteina
G activat) i G-G. Complexul Gs-GTP activeaz adenilat-ciclaza, care va
genera AMP ciclic. n calitate de mesager secundar, AMPc activeaz o proteinkinaz care, la rndul ei, va cataliza fosforilarea pe seama ATP a altor proteine
enzimatice ce vor da n final rspunsul celular. De aici i denumirea de
cascad de reacii. Toate efectele cunoscute ale AMPc n celulele eucariote
sunt rezultatul activrii unor protein-kinaze care vor transfera o grupare fosfat
de pe molecula de ATP pe resturile serinice sau treoninice ale unor proteine
funcionale ce devin astfel activate, sau inhibate.

Proteinele G pot fi atat stimulatoare(Gs) cat si inhibitoare (Gi). n timp

ce unii hormoni ca adrenalina, glucagonul, hormonul adrenocorticotrop
(ACTH) legai de receptorul hormonal vor determina activarea adenilatciclazei, ali liganzi cum sunt prostaglandina E1 (PGE1), adenozina,
somatostatina, angiotensina II etc., vor inactiva adenilat-ciclaza.

Un alt sistem transductor al

semnalelor externe ce
genereaz mesageri secundari
este alctuit din fosfolipaza C,
cuplat cu o protein din
familia proteinelor G (Gp).
Interaciunea receptor-ligand
(hormon sau alt agonist)
activeaz prin intermediul
proteinei Gp-GTP fosfolipaza C.
Aceast enzim membranar
va cataliza hidroliza unor
fosfolipide membranare, cum
este fosfatidilinozitol 4,5bisfosfatul (PIP2), elibernd doi
mesageri secundari: inozitol
1,4,5-trifosfatul (IP3) i
diacilglicerolul (DAG).

hormoni hipotalamici
de eliberare hormonilor
hipofizari

Un caz particular este receptorul

pentru insulin -o glicoprotein
membranar, un heterotetramer
(22) alctuit din dou catene
polipeptidice situate n spaiul
extracelular i dou catene
transmembranare, legate ntre ele
prin trei puni disulfurice. Domeniul
tirozin-kinazic este situat pe catenele
, n partea lor citosolic,
carboxiterminal.
Legarea insulinei la receptor
determin apariia unei funcii tirozinkinazice a receptorului activat, care
va cataliza astfel fosforilarea
resturilor de tirozin din proteinele
int. Receptorul activat are i funcie
autofosforilant, fosforilnd pe
seama ATP cte dou resturi
tirozinice din domeniul tirozinkinazic
al fiecrei catene . Aceast
autofosforilare crete capacitatea
receptorului de a fosforila resturile
tirozinkinazice de proteine int. O
consecin deosebit a
autofosforilrii este aceea c
activitatea tirozinkinazic a
receptorului se pstreaz chiar dac
insulina disociaz de receptor.

Realizator proiect :
Fuioag Florin
Clasa :
AMG I B