Long Term Evolution

Cuprins
1. Geneza tehnologiei LTE
Prezentarea evolutiei generatiilor 1G, 2G, 3G, 4G
Sisteme de radiocomunicatii mobile 3G si tranzitia la 4G

2. Definirea conceptului LTE

Definirea cuvintelor cheie ale LTE: OFDM si MIMO

Caracteristici si parametri pentru standardul LTE

Utilitatea tehnologiei LTE

3. LTE versus WiMax

4. CONCLUZIE

1. Geneza tehnologiei LTE:

Prezentarea evolutiei generatiilor 1G, 2G, 3G, 4G
Evolutia comunicatiilor mobile se confunda, in mare masura cu evolutia
radiocomunicatiilor. Astfel, transmisiile de mesaje intre nave si uscat sau intre
nave reprezentau o practica obisnuita chiar si inaintea primului Razboi mondial.
Legaturile mobile terestre apar intre cele doua razboaie mondiale ca, de exemplu
comunicatiile mobile ale politiei din Detroit (1921) in banda de 2 MHz si
sistemul de comunicatie mobil din New York (1932). Dupa cel de-al doilea
razboi mondial si pana la aparitia sistemelor mobile celulare, se pot cita cateva
realizari importante ce sistemul B (Germania 1971), sistemul Loran (destinat
navigatiei maritime, cu incepere din 1958), sistemul Shinkansen (Japonia 1964,
pentru trenul de mare viteza), sistemul IMTS (SUA, 1969) si altele. Totusi,
dezvoltarea intensa a comunicatiilor mobile se realizeaza doar dupa aparitia
circuitelor integrate si miniaturizarea realizata in domeniul componentelor, deci
dupa crearea conditiilor de miniaturizare a echipamentelor si dupa realizarea
unor surse de alimentare fiabile si cu dimensiuni relativ reduse. Pentru
realizarea unor retele de dimensiuni mari, cu multi utilizatori, avand la dispozitie
o banda de frecvente limitata, s-a trecut la folosirea acoperirii celulare.
Sistemele celulare de comunicatii mobile au fost dezvoltate,cu
aproximatie pana in anul 2007, in trei tipuri de generatii distincte:
Generatia 1 (1G), destinata sa ofere un singur serviciu, cel vocal,
cuprinde sisteme ca NMT, AMPS, TACS etc. si a aparut incepand
din 1980. Erau sisteme cu prelucrare analogica a semnalului,
functionand in benzile de 450 MHz sau de 800-900 MHz, viteza de
transmisie de 14,4 kbps. In prezent, sistemele de generatia 1 sunt la

finalul carierei, fiind scoase din exploatare in multe dintre tarile

in care au functionat.
Generatia 2 (2G), a fost initial destinata sa ofere servicii vocale,
avand in acelasi timp si o capacitate limitata pentru serviciile de
transmisie de date, cu viteza relative redusa. Sunt sisteme cu
prelucrare digitala a semnalului, cu functionare in benzile de 900
MHz si 1800 MHz. Ca exemple de astfel de sisteme sunt GSM, DAMPS, CDMA, TDMA etc.. Primele sisteme GSM au fost
introduse in exploatare in 1991. Sistemele 2G sunt in prezent la
apogeul dezvoltarii lor. In evolutia 2G se pot pune in evidenta 3
faze de dezvoltare: 1, 2 si 2+. In faza 2+, GSM ofera posibilitatea
sporirii vitezei de transmisie a datelor prin introducerea unor
procedee speciale ca HSCSD si GPRS. Astfel, prin folosirea
transmisiei cu pachete de date, prin procedeul GPRS, viteza de
transmisie a datelor poate fi pana la 172 kbit/s (prin comparatie cu
viteza 14,4 kbit/s oferita in faza 1 de dezvoltare). Devine astfel
posibila realizarea unor transmisii de tip multimedia.
Generatia 3 (3G) ofera viteze de transmisie sporita, de pana la 2
Mbit/s (in unele variante pana la 8 Mbit/s) si prezinta posibilitati
multiple pentru servicii multimedia de calitate si pentru operare in
medii diferite. Sunt sisteme cu prelucrarea digitala a semnalului, ce
functioneaza in banda de 2 GHz. Exemple de asemenea sisteme
sunt WCDMA si TD/CDMA, ambele in varianta europeana pentru
interfata UTRA, WCDMA in varianta japoneza, CDMA2000
(S.U.A)etc. La nivel mondial, 3G este desemnat si ca IMT-2000,
iar varianta dezvoltata in Europa este denumita UMTS(Universal
Mobile Telecommunication System). Introducerea in exploatare a
primelor sisteme 3G a fost realizata in 2001-2002. La baza
dezvoltarii 3G se afla sistemele 2G. Astfel, GSM in variantele 2 si

2+ vor fi treptat integrate in 3G, dezvoltarea UTRA fiind realizata

tocmai pornind de la interfata GSM. Intre diferitele sisteme 3G
(CDMA 2000, UMTS, EDGE) se incearca, in prezent, realizarea
unei compatibilitati cat mai bune. Primul I-phone isi bazeaza
functionarea pe tehnologia EDGE, care este doar evolutia
tehnologiei GPRS din generatia 2+. Tehnologia fiind in continua
evolutie, EDGE nu a putut acoperi toate cerintele impuse de
performantele asteptate de i-phone,fiind o tehnologie usor
invechita, urmand astfel a se dezvolta HSPA(High Speed Packet
Access). Asa cum si 2G a avut o evolutie importanta dand nastere
generatiei 2+, se poate afirma ca si 3G poate fi urmata de o treapta
urmatoare, numita 3+, datorata tehnologiei HSPA care aduce o
imbunatatire a vitezei de transmisie de pana la 14,4 Mbps.
Sintetic, evolutia tehnica in conceptia sistemelor celulare pana in prezent,
este expusa in tabelul urmator:
Generatia

Generatia 2

Generatia 2+

Generatia 3

1
Transport analog Transport digital Transport digital Transport digital
In principal voce In principal voce In principal voce Voce si video
Date in banda Date transmise Mai multe date In principal date
vocala
Transmisie

digital
pe Transmisie

transmise digital transmise digital

pe Realizeaza
si In
principal

circuite comutate circuite comutate transmisii pachet pachete comutate

Tehnologii
Tehnologii
Tehnologia
Tehnologii
precum:

precum:

NMT,

AMPS, TDMA,

TACS

CDMA

GPRS
GSM,

UMTS,
CDMA2000,
EDGE,
HPSA (G3+)

Viteza

9,6

transmisie:

kbps

Prin HPSA:

in Roaming

Roaming

14,4 Mbps
Roaming

regional si global

regional si global

14,4 Kbps
Roaming

kbps/

14,4 172 kbps

sistem local sau regional si global

2Mbps

regional

Sisteme de radiocomunicatii mobile 3G si tranzitia la 4G

Dezvoltarea sistemelor 3G este sustinuta de trei principale motivatii:
a. Realizarea de transmisii multimedia pe suport radio;
b. Obtinerea unor capacitati sporite pentru utilizator, in raport cu cele
oferite de 2G;
c. Realizarea unui standard sau a unor grupuri de standarde cu aplicatie la
nivel global.
Vitezele in 2G (de aproximativ 9,6 kbit/s) sunt prea mici pentru a permite
realizarea de transmisii cu un continut imbogatit, cum ar fi imagini insotite de
text etc. Generatia 2+ rezolva in buna masura aceasta problema, dar lasa inca loc
pentru solutii mai performante. Vitezele de transmisie trebuie sa fie mai elastice,
in raport cu continutul serviciului realizat, cu valori de la cativa kbit/s pana la
cativa Mbit/s. Noile sisteme 3G, trebuie sa faca fata unei cresteri rapide a
necesarului de comunicatii mobile precum si cu mobilitatea din ce in ce mai
mare a utilizatorilor, ceea ce justifica trecerea de la standardele nationale si
regionale la cele globale.
In urmatorii cativa ani, retelele mobile din generatia a treia, 3G, vor oferi
servicii mobile multimedia complete. Conectarea la Internet oriunde si in orice
moment, este una dintre ofertele importante ale 3G. Dar retelele din generatia
3G vor oferi mai mult decat mobilitate pentru Internet. Dezvoltarea majora a

acestora se bazeaza pe posibilitatile unice ale echipamentelor mobile de a oferi

mesaje de grup, servicii definite pe zone, informatii personalizate, amuzament
etc. Astfel, 3G ofera capacitati certe pentru aplicatii si servicii avansate, bazate
pe interactivitate, mobilitate,

banda larga

si

pozitionare.

Obiectivele

fundamentale ale sistemelor din categoria 3G sunt:

asigurarea mobilitatii universale a terminalelor;
oferirea unor pachete ample de servicii, din care utilizatorul poate
selecta serviciile dorite, in forma in care acestea ii sunt familiare, astfel
incat:
- sa fie posibila alegerea si flexibilitatea serviciilor;
- alocarea serviciilor sa fie realizata la cerere;
- accesul la servicii sa fie simplu si prietenos;
- serviciile oferite sa fie interactive si inovative.
Tipurile de servicii oferite de sistemele 3G se diversifica fata de oferta
realizata de 2G sau de sistemele de generatia 1, sistemele 3G fiind capabile sa
ofere:
o multimedia inalt interactiv (videoconferinte, lucru in colectiv si
teleprezenta);
o multimedia de viteza mare (acces rapid LAN si Internet/Intranet,
videoclipuri la cerere, cumparaturi in direct etc.);
o multimedia de viteza medie (acces LAN si Internet/Intranet, jocuri
interactive, mesaje radiodifuzate si informatii publice complexe etc.);
o date comutate (acces LAN de viteza redusa, acces Internet/Intranet, fax
etc.);
o mesagerie simpla (serviciu de mesaje scurte, e-mail, radiodifuzare si
mesagerie de informatii publice, comenzi/plati pentru comertul
electronic simplu etc.);
o transmisii vocale (comunicare bilaterala, conferinte, posta vocala etc).

Pentru a permite o cat mai buna convergenta a sistemelor 3G, ITU-R a

creat cadrul numit IMT-2000, in care au fost exprimate o serie de cerinte
considerate ca minimale pentru noile sisteme. Principalele obiective impuse de
IMT-2000 la interfata radio sunt:

acoperire si mobilitate completa pentru viteza de

transmisie de 144 kbit/s, dar de preferat pentru 384kbit/s si BER =

10exp(-6);

acoperire si mobilitate limitata pentru viteza de

transmisie de 2Mbit/s ;

eficienta ridicata de folosire a spectrului in

comparatie cu sistemele existente;

flexibilitate inalta in introducerea noilor servicii.

Ca si varianta a generatiei 3G dezvoltata in Europa se remarca tehnologia

denumita UMTS, iar etapele principale pentru evolutia si reglementarea
sistemului au fost:

1997, luarea unei decizii asupra benzilor de frecvente alocate

UMTS;
-

1999, eliberarea de licente pentru operatori doritori sa activeze

in domeniu;
-

1999, la sfarsitul anului urmeaza sa fie elaborat standardul

UMTS in faza 1;
-

2002, UMTS devine comercial operational;

2005, intreaga banda de baza alocata trebuie sa devina

disponibila;
-

2007, banda extinsa de frecvente trebuie sa devina disponibila.

Una dintre principalele caracteristici noi ale sistemelor 3G fata de cele

prezentate de 1G si 2G o reprezinta alocarea dinamica a resurselor sistemului
pentru utilizatori. Daca in sistemele 1G si 2G, utilizatorul primea resursele de
comunicatie (banda de frecventa respectiv intervalul de timp) la inceputul
comunicatiei si isi mentinea aceste resurse pana la terminarea acesteia, in 3G,
resursele sunt alocate dinamic. In fapt, utilizarea dinamica a resurselor este
realizata pentru prima data,in sistemele mobile in generatia 2+ de GPRS. In 3G,
resursele oferite sunt nivelul de putere, codul si combinatia interval de timpfrecventa. Alocarea acestora pentru utilizator se face in functie de necesitatile
comunicatiei si resursele se pot modifica in cadrul aceleiasi sesiuni de
comunicatie.
Sintetic, introducerea noilor servicii 3G este prezentata in figura de mai
jos:

Concluzia generala este ca UMTS, care reprezinta sistemul de

telecomunicatii mobile al viitorului apropiat pentru Europa, a fost dezvoltat la
nivelul tarilor din Comunitatea Europeana, in stransa legatura tehnica cu
sistemele dezvoltate de industria japoneza. Impreuna cu celelalte sisteme din
3G, poate asigura legaturi de comunicatii la nivel mondial si o gama larga de
servicii, operational cu incepere din 2002 si cu o mare dezvoltare in perioada
anilor 2005-2010.
Pa langa preocuparile pentru introducerea sistemelor 3G in functiune, la
inceputul anului 2003 au inceput lucrari experimentale pentru o noua generatie
de sisteme de comunicatii mobile digitale, 4G, pentru care se prevede
realizarea unor viteze de transmisie de utilizator de pana la 100Mbps.
Caracteristica principala a 4G va fi reprezentata de controlul exercitat de
utilizator asupra serviciilor, pe care le va gestiona in functie de pachetul de
servicii la care s-a abonat. Deci utilizatorul va avea libertatea de a selecta
serviciul dorit, cu un indice de calitate dorit, la un pret accceptabil, oriunde
si oricand.
In favoarea dezvoltarii 4G exista o serie de argumente:

Performantele 3G pot sa nu fie suficiente pentru a satisface

necesitatile unor aplicatii viitoare de inalta performanta ca multimedia, video cu

prezentare de miscare, teleconferinte de calitate. Pentru acestea este necesara
sporirea capacitatilor 3G cu un ordin de marime.

Sunt necesare largimi mai mari de banda iar cercetarile au aratat ca

in structura 3G, nu pot fi implementate unele scheme de modulatie mai eficiente

decat cele folosite.

Se dovedeste ca necesara existenta unor retele cu transmisie de

pachete, capabile sa foloseasca la deplina capacitate protocoalele Internet, cu

convergenta realizata intre capacitatile de voce si de date.
Principalele performante 3G si 4G sunt prezentate comparativ in tabelul urmator:

Conditii

majore

3G (inclusiv 2G+)
4G
ce Transmisii vocale si date, Convergenta

conditioneaza arhitectura cu sporirea accentului pe transmisiilor de date si

Arhitectura retelei

Banda de frecvente

date
voce prin IP
Bazata pe celule, pe zone Integrare hibrida
extinse

retele WLAN si de arie

Functie

mare
in Benzi de frecvente 2-8

de

domeniul
Viteza de transmisie

de

tara,

1800-2400 GHz dar si mai sus

MHz
Pana la 2Mbit/s, tipic 20-100

Mbit/s

pentru

384 kbit/s pentru mediul mediul mobil

mobil
Largimea de banda a 5-20 MHz

De ordinul a 100 MHz

canalului RF
Modul de comutare

Pachet, cu prelucrarea

Tehnologia de acces
Corectia

in

avans

erorilor
Proiectare componente

Circuit si pachet
WCDMA,

EDGE
a Convolutional, rata , Schema
1/3
Proiectare
optimizate,

Protocol Internet

vocii in modul pachet

1xRTT, OFDM si MCDMA

multibanda
IPv4 si IPv6

de

de

codare

concatenata
antene Antene inteligente, soft
adaptori multibanda si de banda
larga
IPv4 si IPv6

Tehnologiile care fac parte din generatia 4G, caracterizata prin viteze mari
de transmisie si voice over IP, sunt WiMax, LTE si Wi-Fi. Uneori se
considera WiMax ca facand parte din 3G, chiar daca acest lucru este imposibil
datorita vitezei de peste 2Mbps, acesta fiind maximul in cazul 3G.
LTE (Long Term Evolution) este considerata ca fiind o evolutie a
tehnologiei UMTS.

2. Definirea conceptului LTE

LTE este o tehnologie de comunicaii mobile de ultim generaie care
permite transferul rapid, eficient i accesibil al unei cantiti imense de date
prin optimizarea utilizrii spectrului de frecvene. Datorit vitezei sporite i
a reducerii timpilor de ateptare, utilizatorii se pot bucura de o gam larg
de aplicaii (navigare web n timp real, jocuri n reea, social media i
videoconferine), chiar i atunci cnd se afl n micare. Datorit
caracteristicilor sale tehnice, LTE va putea rspunde cerinelor tot mai
complexe de aplicaii pentru internet mobil.
Ca evolutie a standardului UMTS, LTE face trecerea la retea de
comunicatii IP, care permite toturor retelelor de telefonie mobila sa se
contopeasca intr-o singura retea mult mai vasta, unificata prin toate elemetele
sale deopotriva(telefoane, servere, calculatoare...). In acest scop, LTE se bazeaza
pe protocoalele TCP/IP, acestea fiind coloana vertebrala a Internetului. LTE este
implicat n creterea capacitii reelelor de telefonie mobil i deschide noi
perspective n msura n care acestea vor oferi viteze mai mari dect ceea ce este
posibil pentru Internet prin cablu cu DSL.
Long Term Evolution aduce importante imbunatatiri tehnologiilor 3G,
remarcandu-se in special prin debitele net superioare : 100 Mbps viteza de
transmisie de la statia de baza la statia mobila, si 50 Mbps viteza de la utilizator
la statia de baza, cu posibilitatea de prelungire la 300Mbps cu o intarziere in
acest caz de mai putin de 5ms. Pentru a obtine aceste rezultate, mai multe
tehnologii sunt integrate in interfata radio numita EUTRAN ( Evolved UMTS
Radio Access Network ). Prima dintre acestea este modulatia OFDMA care are
un rol special in ceea ce priveste eficienta spectrala, iar a doua este tehnologia
antenelor inteligente MIMO, folosita pentru cresterea debitului.

Definirea cuvintelor cheie ale LTE: OFDM si MIMO

OFDM este o tehnic de transmisie multipurttoare care a fost recent
recunoscut ca o excelent metod pentru comunicaii wireless bi-direcionale
de mare vitez. Apariia conceptului dateaz dinainte de 1960, ns a fost
introdus pe o scar larg dar n ultimii ani, datorit necesitii unor circuite care
realizeaz operaii digitale cu vitez sporit. OFDM adun efectiv mai multe
purttoare modulate, strns legate ntre ele, reducnd banda necesar, dar
pstrnd semnalele modulate ortogonal, astfel c acestea nu interfer unele cu
altele. Conceptul principal n OFDM este ortogonalitatea subpurttoarelor.
Acest lucru asigurnd suprapunerea spectrului fiecrui canal peste cellalt fr
ca acestea s interfere.
Utilizarea mai multor antene att la emisie ct i la recepie permite
crearea mai multor canale independente n spaiu reprezint unul dintre cele mai
interesante i promitoare domenii din cadrul comunicaiilor wireless. n plus
fa de crearea diversitii spaiale, irurile de antene pot fi utilizate pentru a
direciona energia pe coordonatele dorite (tehnici de formare a lobului la
recepie) sau pentru a crea canale paralele multiple pentru transmiterea de
fluxuri de date unice (multiplexarea spaial la emisie). n cazul n care se
folosesc mai multe antene att la emisie ct i la recepie sistemul de
comunicaie se denumete sistem MIMO (Multiple Input Multiple Output).
Sistemele de comunicatie de tip MIMO sunt folosite pentru:

A creste performantele sistemului (scazand

rata de eroare a bitilor/pachetelor);

A creste rata de transfer pe canal si, deci,

capacitatea sistemului;

A creste aria de acoperire;

A micsora puterea de emisie.

Cu toate acestea, cele 4 deziderate mentionate mai sus nu pot fi indeplinite

simultan. De exemplu, o crestere a ratei de transfer conduce de cele mai multe
ori la cresterea puterii de emisie. Modul in care se construiesc sistemele MIMO
depinde, astfel, de valoarea atribuita de proiectant fiecaruia dintre aceste
atribute, precum si in urma analizelor de cost si de spatiu. Desi fiecare antenna
aditionala dintr-un sistem aduce un cost suplimentar, castigul obtinut prin
folosirea de siruri de antene este atat de mare incat nu exista nici o indoiala ca
sistemele MIMO vor juca un rol important in comunicatiile wireless viitoare.
Principal, intr-un sitem de comunicatii MIMO un flux de date incident de volum
mare este divizat in N fluxuri independente. Presupunand ca fluxurile de date
pot fi decodate, eficienta spectrala nominala creste de N ori. Acest lucru
inseamna ca adaugarea de antene suplimentare poate creste foarte mult
viabilitatea unui trafic de date de volum foarte mare, necesar, de exemplu,
pentru accesul wireless la reteaua Internet de banda larga.
Cand se utilizeaza OFDM intr-un sistem MIMO, este necesara
cunoasterea informatiilor despre starea canalului (CSI) la receptie pentru
detectia coerenta a semnalelor receptionate si pentru combinarea cu diversitate
sau suprimarea interferentei spatiale. De asemenea, cunoasterea CSI la emisie
este importanta in cazul transmisiei MIMO in bucla inchisa. Estimarea canalului
se poate face in doua moduri: prin antrenare si in orb. In cazul estimarii prin
antrenare, se transmit simboluri cunoscute pentru a facilita estimarea
parametrilor canalului pe baza unor algoritmi la receptie. In cazul tehnicilor in
orb, receptorul trebuie sa determine CSI fara ajutorul unor simboluri cunoscute.
Desi se obtine o eficienta mai mare de banda in cazul tehnicilor in orbdeoarece nu este necesara alocarea de latime de banda simbolurilor de antrenare
viteza de convergenta si acuratetea sunt semnificativ mai mici. Din acest
motiv, tehnicile de antrenare sunt mai fiabile si mai des intalnite.
Avantajele utilizarii tehnicilor OFDM si MIMO:

Diversitatea spatiala ofera o crestere

remarcabila a fiabilitatii, comparabila cu cresterea puterii de emisie de 10-100

de ori;

Castigurile de diversitate se pot obtine

folosind siruri de antene la emisie, la receptie sau in ambele locatii;

Spre deosebire de diversitate si de

tehnicile de formare a lobului, multiplexarea spatiala permite transmiterea

simultana a mai multor fluxuri de date utilizand procesare de semnal.

Deoarece tehnicile cu antene multiple

necesita cunoasterea CSI, canalul MIMO-OFDM poate fi estimat la receptie, iar

aceasta informatie poate fi transmisa inapoi la emisie pentru a creste si mai mult
performantele.

Caracteristici si parametri pentru standardul LTE:

Versiunea 8 pentru LTE a fost implementata n decembrie 2008 i aceasta
a fost baza pentru primul val de echipamente LTE. Motivele care au stat la baza
aparitiei versiunii 8 au fost:
Necesitatea de a asigura continuitatea competitivitii sistemului

3G pentru viitor;
-

Dorinta de a oferi debite mai mari la o calitate mai buna a

serviciului;
-

Sistemul optimizat al comutarii de pachete;

Cererea continua pentru reducerea costurilor;

Reducerea complexitatii;
Printre caracteristicile LTE se remarca:

 Eficienta spectrala ridicata- datorita tehnicii OFDM folosita in

transmiterea de la statia de baza la statia mobila;
- datorita tehnicii SC-FDMA folosita in transmiterea de la statia mobila
la statia de baza si a utilizarii ortogonalitatii in domeniul frecventei;
- datorita utilizarii antenelor multiple;
Timp de raspuns si de transfer mic;
Suport pentru largimi de banda de: 1.4, 3, 5, 10, 15 and 20 MHz;
Arhitectura simpla a protocolului cu capacitatea de VoIP;
Compatibilitatea si posibilitatea de a conlucra cu versiuni anterioare ale
standardului 3GPP si cu alte sisteme precum CDMA2000;
Intervalul timpului de transmisie minim este de 1ms;
Modulatia folosita este QPSK, 16QAM, 64QAM;
Utilitatea tehnologiei LTE
Standardul LTE isi propune sa faca din operatorul de telefonie mobila un
operator IP, toate serviciile fiind online (AIPN - all IP Network). Practic, se
merge pe implementarea protocolului TCP/IP, cel care sustine infrastructura de
Internet. LTE ajuta pe operatori s creasc puterea de acoperire i capacitatea
reelelor pe msur ce ncearc s rspund cerererii din ce n ce mai mare
pentru servicii mobile n band larg. Noua tehnologie este justificat de
creterea numrului de utilizatori de date mobile i de creterea volumului de
trafic realizat de acetia. Telefonia mobil 4G va oferi, pe lng serviciile de
voce i date, devenite deja obinuite, viteze de acces la Internet foarte mari,
pentru a putea livra servicii precum televiziune pe celular sau transfer rapid de
fiiere de mari dimensiuni.

Solutia LTE furnizeaza rate maxime de transfer de date de pana la 173

Mbps in downlink si 58 Mbps in uplink, ceea ce inseamna o viteza de zece ori
mai mare decat ofera tehnologia HSPA in prezent. Practic, un fisier de 100 Mbps
se downloadeaza, la viteze teoretice, in 56 secunde in cazul tehnologiei HSPA,
in 19 secunde in cazul HSPA+ si in doar 5 secunde in cazul solutiei LTE (4G).
Tehnologia LTE poate reda n timp real nregistrri video de nalt definiie, fr
a ncetini sau tia documentul. Mai mult, noua tehnologie este de ase ori mai
rapid dect HSDPA (High Speed Download packet Access) i de opt ori mai
rapid dect HSUPA (High Speed Uplink Packet Access). Prin aceasta, mobilele
construite pentru reelele LTE pot descrca un film de 700 megabii n 90
secunde sau un document MP3 de trei megabii n 0,4 secunde.
Solutia LTE poate fi accesibila in frecvente largi, intre 800 Mhz si 2.600
Mhz, putand fi desfasurata in paralel cu HSPA/HSPA+, in cadrul unei arhitecturi
de retea simplificate. Tehnologia este pregatita si pusa la punct, "mult mai ieftina
decat cea HSPA sau HSPA+", pentru lansarea ei pe piata pe plan global fiind
insa nevoie de terminale si modem-uri compatibile precum si de frecvente
libere. Pentru c utilizeaz n special frecvenele 2,6 GHz, echipamentele LTE
acoper zone mai mici n comparaie cu tehnologia 3G sau HSPA, deci este
nevoie de mai multe staii radio pentru a acoperi o zon. Pe de alt parte, pentru
c traficul i numrul de utilizatori crete constant, operatorii trebuie s
investeasc n capacitate, iar echipamentele LTE sunt mai ieftine dect costurile
pentru un upgrade similar pe tehnologiile mai vechi. Un alt atu pentru solutiile
LTE il reprezinta reducerea consumului de energie electrica, utilizarea de
tehnologii mai ecologice si care reduc si costurile pentru operator.

3. LTE versus WiMAX

Tehnologia mobila 4G este descrisa de 2 sisteme majore: LTE si

WiMAX.
In primul rand, ambele sisteme sunt tehnologii 4G, concepute in special
pentru transferul datelor, in defavoarea serviciului vocal. De asemenea, ambele
sunt retele IP bazate pe tehnologia OFDM. Telefonia IP se caracterizeaza prin
conversia vocii in pachete de date ce se transmit prin retele IP de la sursa la
destinatie, unde sunt puse din nou in ordinea initiala si convertite inapoi in
semnale acustice. Cea mai cunoscuta retea IP este INTERNETUL, conectand
milioane de utilizatori la nivel mondial. Avantajul principal al VoIP, aplicatie
utilizata de ambele sisteme, fata de telefonia clasica este pretul redus, datorat
faptului ca se utilizeaza reteaua IP care poate fi in acelasi timp folosita si pentru
alte servicii, precum navigare web, e-mail, e-banking si multe altele.
Pe langa aceste caracteristici comune, intre cele 2 standarde exista si
diferente multiple privind:
Geneza celor 2 sisteme:
WiMax este o tehnologie sustinuta de Clearwire, companie al carui
principal actionar este Sprint Nextel. Serviciile de testare au inceput in
Baltimore, in 2008, si a fost stabilit termenul de lansare pe piata in anul 2009.
WiMax se bazeaza pe standardul IEEE 802.16e, ceea ce inseamna ca
echipamentele WiMax sunt standard si nu foarte costisitoare, astfel costurile
construirii unei retele ar trebui sa fie scazut, bineinteles acesta depinde si de
configuratia retelei.
Sistemul rival , LTE este sustinut in principal de Verizon si a fost
preconizat sa fie testat in 2010 dar fara a fi utilizat pe scara larga decat in anul
2012. Cei care au pus bazele tehnologiei LTE au sperat s depeasc acest
dezavantaj al intarzierii aparitiei pe piata prin oferirea unor viteze mai rapide i
producerea de echipamente mai ieftine. LTE va fi standardul ales de 80 la sut

dintre operatorii de transport din lume - o veste bun pentru vnztori, cum ar fi,
cum ar fi Alcatel-Lucent si Ericsson, care au optat pentru LTE.
In concluzie, WiMax este deja utilizat pe scara larga, pe cand LTE
este in curs de standardizare.
Vitezele de transmisie oferite difera astfel:
WiMax ofera un debit de 70 Mbps, pe o raza de 50km, in general distante
scurte. Un exemplu mai clar ar fi o viteza de 10Mbps pe o distanta de 10km.
LTE ofera o viteza de 100Mbps, pe o distanta de 100 km in mediul rural,
in legatura directa(de la statia de baza la statia mobila), si 50Mbps in legatura
inversa.
Tehnicile radio utilizate:
WiMax (802.16e) utilizeaza tehnica MIMO/OFDMA. Aceasta tehnica
OFDMA se bazeaza pe ideea multiplexarii cu divizare in frecventa(FDM). In
sistemele FDM, semnalele de la mai multe emitatoare sunt transmise simultan
(pe acelasi slot de timp) insa pe mai multe frecvente. Fiecare domeniu de
frecventa (sub-purtatoare) este modulat separat iar intre sub-purtatoare se lasa un
spatiu numit banda de garda pentru a evita suprapunerea semnalelor. Cand se
utilizeaza multiplexarea prin divizarea in frecventa pentru a permite mai multor
utilizatori sa imparta acelasi canal fizic de comunicatie, atunci se numeste
Frequency Division Multiple Access (FDMA)- acces multiplu cu divizare in
frecventa. Ca si FDM-ul, OFDM-ul foloseste sub-purtatoare multiple foarte
apropiate insa una de alta fara sa cauzeze interferenta, eliminand banda de garda
dintre sub-purtatoarele alaturate. Acest lucru este posibil pentru ca frecventele
(sub-purtatoarele) sunt ortogonale, Adica varful unei sub-purtatoare coincide cu
nulul sub-purtatoarei alaturate.

Pe langa eficienta spectrala ridicata a OFDM fata de FDM, aceasta tehnica este
mai potrivita intr-un mediu fara vizibilitate directa(NLOS). Tehnologia OFDM
cuplata cu o metoda de modulatie avansata, conduce la obtinerea unui semnal
care prezinta o rezistenta ridicata la interferente si este utilizata pe o scara larga
in aplicatii de tip wireless.
LTE se bazeaza pe MIMO/SC-OFDMA care permite viteze superioare.
Tehnologia MIMO presupune utilizarea mai multor antene la statia de
baza si statia de abonat astfel incat capacitatea canalului sa creasca.
Scopul evolutiei pe termen lung atat a Wimax cat si a LTE este de a
obtine largimi da banda mobile de 100 Mbit/s si 1Gbit/s in regim fixnomad dupa cum au fost stabilite de ITU pentru sistemele NGMN 4G(retea
mobila de generatie urmatoare).

4.CONCLUZIE
Long Term Evolution este tehnologia wireless de ultima ora, capabila sa
asigure viteze de conectare la internetul mobil de pana la 100 Mbit/s, de 10 ori
mai rapid decat retelele 3G. In Europa, LTE se afla acum in probe la operatori
mobili din Finlanda, Germania, Norvegia, Spania, Suedia si Regatul Unit si
urmeaza sa intre pe piata in Suedia si Norvegia in prima jumatate a acestui an. In
intervalul 2004-2007, UE a sprijinit cu 25 de milioane de euro cercetarile legate
de optimizarea si standardizarea LTE. Astfel, a luat nastere primul concept al
unei infrastructuri de retea bazate pe LTE.
Prin intermediul tehnologiilor LTE, know-how-ul cercetrii europene va
continua s dea tonul dezvoltrii serviciilor i dispozitivelor mobile din ntreaga
lume, aa cum a fcut-o i n ultimele decenii standardul GSM. Tehnologiile
LTE vor transforma telefoanele mobile n puternice calculatoare mobile.
Milioane de noi utilizatori vor avea acces ultrarapid la internet pe celularele lor
oriunde s-ar afla. Aceast evoluie va crea oportuniti excepionale i un
potenial uria de cretere pentru economia digital.
Comisia European consider c rspndirea tehnologiei LTE i LTE
Advanced reprezint un potenial de mare anvergur:
LTE va mri capacitatea operatorilor de reele, permindu-le s

ofere band larg mobil mai rapid unui numr mai mare de utilizatori la
preuri mai sczute, revoluionnd astfel piaa european de telecomunicaii
mobile.

 LTE Advanced va mri vitezele de band larg mobil pn la 1

gigabit (o mie de megabii) pe secund, dnd posibilitatea utilizatorilor n

micare s beneficieze deplin de servicii online sofisticate ca televiziune i
video de nalt calitate, la cerere.

LTE valorific mai eficient spectrul de frecvene radio,

permind reelelor mobile s profite de dividendul digital" i s utilizeze

frecvenele eliberate prin trecerea de la televiziunea analog la cea digital
(IP/09/1112). Semnalul va strbate distane mai lungi dect cu actuala
tehnologie GSM, asigurnd aceeai acoperire de reea cu mai puine antene,
ceea ce va contribui la conservarea peisajului european i la reducerea
consumului de energie.

LTE ar putea asigura ptrunderea comunicaiilor mobile de

band larg n regiunile mai puin populate, contribuind la atenuarea

fracturii digitale dintre zonele rurale i urbane. La sfritul anului 2008,
23% din populaia rural a UE nu avea nc posibilitatea unei conexiuni
DSL la internet.