Sunteți pe pagina 1din 14
Articol aparut in Revista Catolica 4 (1912) $33-551 EPISCOPIA MILCOVIEI Carol Auner 1. Cele mai vechi urme ale catolicismului in Romania. Configuratia politic’ a Romaniei, pe la inceputul veacului XIII, era cam urmatoarea: in fasia apuseand pana la Olt, adic& in Oltenia, vor fi existat deja atuncea knezatele sau chiar voevodate ce le constatim in 1247 '). Aceste farisoare, dupa argumentarea lui Onciul *), erau vasale Asanizilor, imparatilor romano- bulgari, Dela dansele provine organizatia Olteniei ca banat, un titlu ce s’a pastrat pana in veacul trecut. Dar si la rasaritul Oltului, in Muntenia, trebue si fi fost asezati Romani, de oarece istoricul bizantin Cinam, povesteste despre o mare multime de Viahi.... din parle de ings marea zisi Neagra” *). Alt scriitor bizantin, Niceta Choniatul, aminteste la anul 1164 de Romani in Moldova la hotarele Galitiei, adic’ in Bucovina, populatie de altfel confirmata sub nume de ,,Bolohoveni” side izvoare rusesti *). La hotar, undeva pe malurile Prutului, se mai afla un popor chemat cu numele slav de ,,Brodnici”, deosebit de Cumani si Rusi, probabil un amestec de Slavi si Romani 5), Tot teritoriul {Zrii romnesti — afard de Oltenia — era supus Cumanilor, al cAror centru era dincolo de Nipru, de unde apoi fceau dese incursiuni pradalnice in Transilvania si tarile invecinate. Dar si in valea Dunirii-de-jos, in sesul Munteniei, se giseau aseziri sporadice ale acestor barbari in privinga bisericeasca toi Romanii, chiar si cei din Transilvania, din Unga- ria si din sudul Dunarii, erau sub jurisdictiunea primatului (numit pe nedrept ' Documente privitoare la ist. Romanilor, vol. I, part. I, ed. N. Densusianu, Buc. 1887, pag. 250. Oneiul, Originile Principatelor Romane, Buc. 1899, pag. 35, Cinnamus, ed. Bonn. 1836, pag. 260. “Onciul, op. cit., pag. 86. * Onciul, op. c., pag. 89-91. R. Rosetti, Brodnicii, in Revista nou. anul III (1890), pag. 55 um. Dr. E. Fischer, Die deutschen Ritter und die terra prodnicorum, in revista ,.Deutsche Erde”, Gotha, 1907, pag. 122 urm. 2 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE si patriarh) ,.Bulgariei si al Valahiei” din Tamnova '), capul bisericesc al impe- riului. Acest primat era unit dela 1204 cu Sf. Scaun dela Roma, atunci cand Ioanija fusese incoronat de papa Inocentie III ca tar al imperiului romano- bulgar *). De abia in 1237 loan Asan Il se desfaci, din motive politice, de comuniunea Scaunului papal *), si astfel cu el iardsi tot poporul romanesc. Exceptie dela aceasta sovaire facura numai Romanii din Moldova si Mara- mures, cari deja atunci cata sa fi atrnat de mitropolia pururi ortodoxa din Halici, precum se constata in anul 1370 despre Moldoveni, emigratii mara- mureseni din 1343 *). Aceasta episcopie era in apropierea Moldovei si a Mara- muresului, si finea impreund cu principatul Halici, intre 1205 si 1241, de Unga- ria, precum si Maramuresul. De aci a ramas apoi dependenta bisericeasca a Moldovei pana in veacul al XV-lea. Nu exista insa nici o episcopie in Romania; chiar Romani din alte {ari nu aveau una proprie. Episcopia ,,in terra filiorum Beleknese” dintr’un document din 1205 5) s’a interpretat gresit pan’ in ziua de azi pentru Beius (Belényes) in apropierea de Oradea-Mare. Dr. Mihilyi °) admite cu drept, cd aci e vorba de fiii lui ,,Bela-knese”, unui kneaz Bela; dar siel greseste daca il cauta in Maramures, sprijinindu-se pe simpla coincident a numelui cu unul ce se mentioneazi intr’un document posterior. Bunea ’) a dovedit pana la evidenta, cA acel kneaz Bela e cunoscut si locuia in Sirmiul actual. E adevarat, cd papa Inocentie III avea de gand sd infiinteze in Ungaria pe la 1204 0 episcopie unita *); dar intentiunea sa nu s’a realizat, pesemne, precum crede Bunea), din cauza impotrivirii episcopilor din Ungaria, cari se temeau, c& drepturile si veniturile lor sa fie stirbite. Astfel deci pastoratia Roma- nilor, intrucat nu treceau la ritul latin, se ficed exclusiv prin preofi, cari se hirotoniau de catre episcopii ortodoxi invecinati din Bulgaria si Galitia. in asemenea imprejurari cade un eveniment de mare importanfa pentru inaintarea catolicismului in Romania: ocuparea {Ari Barsei (aproximativ "Docum. Le., pag. 20-21. Oneiul, op. c., pag. 28 urm., a dovedit c prin ,Valahia” avem sa infelegem tara dela nordul Dundri 2 Docum. Le. pag. 48. > Docum. Le. pag. 161. *Docum, vol. I. part. 2, ed. N. Densusianu, Buc. 1890, pag. 160. infiintarea episcopiei ortodoxe de Halici cade intre anii 1141 st 1153. Dr. J. Pelesz, Geschichte der Union der ruthen. Kirche, Wien, 1881, pag. 378, *G. Pray, Specimen hierarchiae Hungariae, 2 vol. Posonii et Cassoviae 1776, I, pag. 40 urm. Dr. |. Mihily, Diploame maramuresene, Maramures-Sziget, 1900 pag. 260. Dr. A. Bunea, lerarhia la Romani, Blas, 1904, pag. 191 urm. *Docum I, 1, pag. 39-40. * Benea, op.cit., pag. 77. EPISCOPIA MILCOVIEI 3 comitatul actual al Brasovului) din Transilvania prin cavalerii teutoni sau, cu numele oficial ,,confrajia cavalerilor cruciati ai ospitalului Teutonilor Sf. Maria dela lerusalim” in anul 1211. Regele Andrei II le darui aceasta fara muntoasi si pustiita prin navaliri barbare, pentru ca sa facd dintr’insa un stavilar in con- tra incursiunii Cumanilor, inchizandu-le trecatorile usor accesibile dela Bran si Predeal '). in curdnd cavalerii ridicara in jara Barsei 5 castele, precum se pare, din piatra, Aceasta fiind insd in contra ingaduintei ce li-se dase, regele Andrei, banuind ca ravnesc la independenté, retrase donatia si ocupa tinutul cu ostile sale proprii. Dar cearta se aplana, si cu o diploma noua din anul 1222, regele nu numai ca reinnoi donajia de mai nainte, dar ii mai adause si fara ,,pand la hotarele Brodnicilor” si chiar ,pni la Dundre” *). Putem deci admite cu Onciul *), ¢& de acum cavalerii igi intinser& puterea pand la Siret, clidind alocurea si castele, ,Kreuzburg-uri” din piatra, dupa cum le era per~ mis in diploma a doua. intre acestea se afla una foarte tare, ,castrum munitis- simum”, ,,dincolo de muntii z4pezilor”. Cu toata probabilitatea e aceea, ale cirei ruine sunt numite popular ,,Cetatea Neamtului” la Podul Dambovitei din Muscel, mai in sus de Campulung; ea a jucat si in urma vre-o doua veacuri un rol strategie si administrativ sub numele de ,,Cetatea Dambovitei” *). Burgul acesta inchided Cumanilor trecitoarea cea mai usoari in Transilvania. De aceea pornira o ,.multime nenumarata de ostasi” de atacara pe cavaleri. Au fost ins& biruiti; multi dintre ei se predard si primira botezul cu familiile lor). Sub 0 ocrotire asi de puternica se popul repede nu numai tara Barsei, dar sipovarnisul sudic al Carpatilor, atat in Muntenia, cat si in Moldova. Nume- rosi Sasi si Unguri din Ardeal infiinjara aici colonii insemnate. Dovada con- dijiunea pus de Andrei in donatia a doua, ca si nu se mai primeasca in teri- toriul cavalerilor emigranti din Ungaria. Peceata comunei sisesti din Baia purta anul 1200 *). $i enoria Sasilor din Campulung poate si dateze din acele ‘impuri, fiindea ei au posedat mai multe veacuri centrul orasului, ceeace dove- deste, c4 s’au agezat aici inaintea Romanilor ’). Fireste, traditia care circula "Diploma Donatiei in Docum. I, 1, pag. 56-8 si 74. * Docum. I, 1, pag. 118 si 74-6. in bula papal de confirmare a donatiei a doua, L.c., pag. 71 citim ,Blacorum” in loc de ,Prodni * Onciul, op. ¢. pag. 93. “1, Puscariu, Cetatea Neamfului in Analele Academiei Romane, Memoriile sectiei ist. Tom 30, Buc, 1908. A. Lapadatu, doua vechi cetati romanesti, in Bul. com, Mon. ist, anul IT Bue. 1910, pag. 181 Docum. 1, 1, pag. 118, °N. Iorga, Studii si documente, vol. VII, Bue. 1904, pag. 104. KD. Aricescu, Istoria Cmpulungului, 2 vol, Buc. 1855 si 1856, 1, pag. 79-80. Torga, Studi sidocumente, vol. I, Buc. 1901, pag. XII banueste cA mandstirea eatolied din Campulung, 4 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE inca in 1766 ") despre 9 parohii primitive ale Sasilor din Campulung este exagerata. Din timpul cavalerilor teutoni, sau putin in urm, trebue si dateze si masele de Unguri colonizati in tinutul Trotusului. Nomenclatura ungureasca a locurilor acelora dovedeste ci Romani au venit dupa ei acolo *) Rosetti *) crede chiar, ca ar fi existat si in Moldova un voevodat analog cu cele din Olte- nia, vasal regelui Ungariei, si cd Cetatea Neamjului din Moldova, sa fi fost clidita anume spre a finea pe acel voevod in ascultare cuvenit. Aceast’ ipo- teza e mai plauzibila decat de a face din Cetatea Neamfului o fundatie a cava- lerilor, caci ea nici nu e la hotar, nici nu se afla in cercul lor de expansiune. Alte cetatui, precum e cea dela Poenari in Arges, vor fi fost mai vartos niste castele feodale, ca bundoara Lotharvar din Lovistea comitelui Conrad *). in orice caz, prezenta colonistilor sasi si unguri in Roménia se adevereste mai presus de orice indoiali deja pentru acele vremuri printr’un document papal din anul 1234, despre care va fi vorba mai jos. Episcopul Transilvaniei se grabi sa-si extindd jurisdictiunea asupra {ari celei noua. De abia doi ani dupa stabilirea cavalerilor, adica in anul 1213, el igi rezerva prezentarea preotilor, dreptul de depunere si cauzele criminale. Cat pentru dijma, el darui cavalerilor cea provenita din pamanturile lor, dar pre- tinse pe cea a Ungurilor si a Secuilor emigrati *). Episcopul scrie, c& a luat aceste dispozitiuni dupa cererea cavalerilor. Se poate, caci venitul ordului ramandnd intact, se respeca si privilegiul lui, ca toate posesiunile sale s& fie supuse imediat sfintului Scaun °). De aceea se grabi papa Honorius III sa aprobe la 19 Mai 1218, decretul in cestiune ’). Afacerea era insd mai compli- cat decat se pared dela capul locului. Dupa o lege veche, toate bunurile asa zisului Fundus regius, cari erau imprastiate in toat4 Ungaria si de cari se tinea si domeniul cavalerilor, erau sub jurisdictiunea nemijlocita a primatului din Esztergom. De aci a provenit timp indelungat un conflict intre cele doua scaune ale cérei ruini se mai vedeau nu de mult si cArora poporul le zicea cu numele de ,cloaster”, si provina din aceeas vreme. Pare ins mai natural a-i aman data infiintarii pana la anul 1375. Cir. si Dr. E. Fischer, Die Kulturarbeit des Deutschtums in Ruméinien, Hermannstadt, 1911, pag. 75 urm, ' Ungrisches Magazin, vol. II]. Pressburg, 1783, pag. 93. > R. Rosseti, Ungurii si episcopiile catolice din Moldovs riile sectiei ist. tom XXVI, pag. 250. > Ibid., pag. 288. “ Lapaidatu, op. c., pag. 181-182. “Docum. I, 1, pag. 63-64. © Thid., pag. 80 si 82. 7 Ibid., pag. 63-64. in Analele Acad. Rom. Memo- EPISCOPIA MILCOVIEI 5 arhieresti, de care vom avea prilej sa ne ocupam in diferite randuri. El se ivi mai intaiu in anul 1222, end cavalerii cerura dela papa sa le numeasea un arhipresbiter (protopop) drept cap spiritual, pana cand populatia va fi indestu- litoare spre a se crea un episcop. Se vede ca primatul intervenise deja la Roma kimurind situatia, caci la 12 Ianuarie 1223 papa incredin{a acea numire arhiepiscopului de Esztergom, iar nu episcopului Transilvaniei '). Acesta per- sist in pretentiile sale. El convoca clerul din fara ordului la sinod si cert dijma sub amenintare de interdict si excomunicatiune. Atunci papa il admonesta la 13 Decembrie 1223 sa retraga censurile ca fiind date de catre un jude incom- petent, si insdrcina in acclas timp pe primat s& le declare de nule, daca episco- pul Transilvaniei ar zibovi °). in fine, spre a taia orice neinjelegere in aceasta privinfa, Honorius numi el insus la 30 Aprilie 1224 un arhipresbiter pentru noua provincie, instiintand despre aceasta in aceiasi zi clerul si poporul *). Din cele zise rezulta lamuurit, cd nu exist episcop pe teritoriul cavalerilor. Documentele, cari vorbesc in anii 1217 si 1218 de un episcop Cumanorum gi sunt adresate in parte episcopului de Kalocsa *), se refera cu siguranta la epar- hia de Como in Italia. Ar fi absurd, si se admita pe acele timpuri in Romania un episcop, care sa fi avut antecesori, precum se zice in acel document. Pe linga aceea arhiepiscopul citat era patriarh ales de Aquileja si in aceasta cali- tate avea dieceza de Como sub a sa jurisdictiune *). in tara ordului existau numai preofi, si cu toate cd erau ,,un numar nu mic”, precum suna scrisoarea catre arhiepiscopul de Esztergom, totus ei depindeau de un simplu protopop, care de sigur igi va fi exercitat autoritatea cu destule impotriviri. ‘Am vazut sus, cd regele Andrei s’a impiicat cu cavalerii in anul 1222. impa- carea insa n’a fost sincera. Se poate ca ordul sa fi ravnit a face din teritoriul ocupat o tari independents, precum au ficut-o putin in urma cu Prusia risdri- teana. in orice caz ei detera prilej la o asemenea banuiala, cnd declarara tara lor de ,,drept si proprietate a sf. Petru”, oferind ca tribut anual 2 marci de aur. Honoriu primi aceasta inchinare si o anunfa episcopilor ungari la 30 Aprilie 1224°). Ori si cum ar fi, regele soma pe cavaleri sa plece din fara, si cdnd nu se umira din loc, trimise in contra lor in primavara anului 1225 0 armata, care treci chiar peste Carpati si cuceri acea ,,cetate foarte tare” dela Podul Dambovitei. Ibid. pag. 80-81. Pe atunci era episcop de Eger, ales de Esztergom. Ibid. pag. 86, = Ibid. pag. 82-83. bid. pag. 88-89. “Ibid. pag. 60, 65-66. “Onciul, op. c., pag. 240. *Docum. I, 1, pag. 85-86 si 118, 6 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE in zadar indemna papa pe cavaleri si ramAnd la postul lor, in zadar dojeni pe rege, scrise primatului si episcopului de Veszprém, ordond episcopilor de Gyér si Oradea-Mare sd fac 0 ancheti se adresd reginei ca dansa si intervin’, conjura pe rege si revina asupra faptelor sale '). Cavalerii plecasera gi nu mai revenira. Probabil cd au fost rechemafi de marele lor maestru in Prusia rasiri- teana, unde tocmai erau si inceap’ rasboaiele lor de cucerire ale acestei tri. Credinja catolica isi gasise insi drumul spre Romania. Ea nu se retrase impreuna cu cavalerii; din contra ea prinse tocmai acolo ridacini, undo se astepta mai putin: in poporul Cumanilor. 2. infiintarea episcopiei Milcoviei sau a Cumanilor. De doua veacuri nord-estul nu-si mai revarsase oardele sdlbatice asupra Europei. De odat se auzi vestea despre apropierea unui alt neam barbar, Tata- rii. intre ei si Cumanii, cari aveau centrul lor politic in Ucraina, se incinse in anul 1223 0 batalie urias la Kalka, in care Cumanii parte periri, parte furl alungati din locuintele lor. Ramasifele acestui popor relativ linistit se asezard in masse in Roménia si venir astfel in contact cu Ungurii, cari ocupau partile fortificate ale teritoriului pardsit de cavaleri. Ei vor fi infeles atunci, ci Unga- ria igi datoreste marirea crestinismului si fiindcd aveau de gind poate sd infi- injeze un regat propriu in valea inferioara a Dunarii, se hotarira a primi reli- giunea crestina. Aceasta religiune de altminteri nu le era necunoscuta. Deja in anul 928 se aminteste la Roma un ,,Joannes illustris dux Cumas”, care calatorea cu legatul papal Madalbert prin Bulgaria in patria sa 2). Apoi am vazut deja mai sus, ci © seama de Cumani se convertise chiar in Roménia, dupa lupta dela cetatea Dambovitei. in anul 1227, cand imparatul Frideric III organiza o mare cruci- ada, Robert, primatul Ungarici, un dominican din Belgia, lua si dansul crucea. Tocmai void s plece la oaste, cnd fu intampinat de ,,fiul principelui Cuma- niei”, care veni la dansul cu 12 camarazi si-i zise: ,Doamne, boteazi-ma cu acesti doisprezece, iar tatal meu va veni peste munti cu 2000 de barbati, cari toti dorese a fi botezati de tine” *). Plin de bucurie pentru aceasta intamplare neasteptata, primatul boteza pe prin{ cu suita lui si trimise pe arhidiaconul de " Thid. pag. 89-99. Farlati Ilyricum Sacrum, vol. II] Venetiis 1817, pag. 104, * Magnum Chronicon Belgicum, in F. Knauz, Monumenta eccl. Strigoniensis, 2 vol. Strigonii 1874. 82, vol. 1, pag. 263. Cronica pune evenimentul in anul 1220; dar cruciada n’a pomit decai in 1227, iar ,Bobertus Vesprimiensis... factus fuerat Archiepiscopus Strigoniensis” in 13 Martie 1226. C. Eubel, Hierarchia cath. medii aevi, Monasterii 1898, pag. 489, EPISCOPIA MILCOVIEL 7 Zala la papi. El ceri pentru noua sa indeletnicire deslegare dela votul crucia- dei si demnitatea unui legat apostolic, de oarece autoritatea are de obicei mare efect in Cumania gi tara Brodnicilor”. Gregorie IX ii incuviin{i cererea sila 31 Julie 1227 ii acorda toate puterile necesare pentru opera increstinarii, chiar si autorizatia de a institui episcopi ca reprezentant al sf. Scaun '). Prima- tul Robert nu mai asteptd sd vie principele cuman, anume Bortz, ci porni insus insoyit de Bela, mostenitorul tronului Ungariei, in tara Cumanilor, adica in Romania. Bortz si cu el 15.000 de Cumani primira botezul *). Pe cand Bela conferi principelui ara de ei ocupat ca feud, primatul le orandui ca episcop pe dominicanul Theodorich, care fusese cinci ani dearandul priorul ordului siu in Ungaria *). Teodorich e cel dintaiu episcop cunoscut din Romania. Un document publi- cat de Benké si mult comentat, aminteste intr’adevar un episcop Laurentius de Milcov deja in 1096 *). Dar astazi se stie, ca Benké si contele Kemény au faurit o multime de documente spre a sustinea teza lor despre originea hunica a Secuilor si continuitatea lor in vechiul Ateluz. lezuitul I. Fekete, citat de Benké, aseazi episcopia Milcoviei si mai inainte, admitand ca probabil, ca a intemeiat-o sf. Niceta pe la anul 400, impreuna cu episcopia Argesului. Cu toate ci Parvan ‘) a facut, nu de mult, o incercare foarte serioasa, spre a dovedi ca sf. Niceta a fost apostolul Romanilor, totus ¢ curata fantezie a-1 face intemeietorul episcopiilor suszise, fondate cu multe veacuri mai in urma. Se prezinta acum intrebarea, unde se afla resedinta episcopului zis al Cuma- nilor, ,episcopus Cumanorum”, Meritul de a fi rezolvit aceasta problema revine ui Torga. El a dovedit mai intdiu, cd resedinja noului episcop era oraselul Milcov sau Milcovia disparut de mult, si ca prin urmare episcopia Cumanilor este identicd cu cea a Milcoviei °). In anul 1332 s’a referit papei loan XXII din Docum. I, 1, pag. 102 2 Ibid. pag. 108; Magnum Chronicon Belgicum I. c. Cronicarii ordului dominican poves- tese deja pe la anul 1220 despre conversiuni cumane pe ,,Denep”, numind pe un principe Burch gi pe fiul sau Membrock sau Ben Borch. E invederat ci avem aici o confusiune intre Denep si Danubius, si ca e vorba de Bortz si fiul su din Romania, *Docum. I, 1, pag. 113 si 107. + in I. Benk®, Milcovia, 2 vol. Viennae 1781, I, pag. 55. E publicat si in Docum. I, 2, pag. 378-376, *V. Parvan, Contributii epigrafice la ist. crestinismului daco-roman, Buc. 1911, pag. 158 urm, “ Torga, Studi si doc. I-II, pag. XIX, nota 2. E adevarat, cd si autori mai vechi au emis aceastd pairere, dar n’au putut si o sprijinease& cu dovezi. Sulzer, Gesch. des transalpinischen Daziens, 3 vol. Wien 1781-82, III, pag. $93 urm. pretinde chiar, c& toate episcopiile catolice 8 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE sorginte demna de crezare '), cé ,episcopia Milcoviei din regatul ungar, la hotarul Tatarilor, infiinjata din vechime, a fost cu desavargire distrusa de cdtre acesti silbatici si cruzi, atunci, cénd prezisii Tatari au navalit, o durere, cu mare fora in zisul regat sau in teritoriile unguresti”. Dar deja in anul 1279 scrisese papa Nicolae III legatului apostolic din Ungaria, ca dupa raportul provincialului minorit ,civitas de multo; situata la hotarul inspre Tatari, a fost distrus& de mult (iamdudum) de catre prezisii Tatari, si ci nu se mai afla acolo de vre-o 40 de ani si mai bine nici episcop, nici locuitori catolici” *), E evi- dent, ci avem a face in ambele documente cu aceeas episcopie, adicd cu cea de Milcoy, si de aceea lorga a propus cu drept cuvant, ca in scrisoarea citata in urmi sa se citeasca civitas de mylco in loc de civitas de multo *). Pe de alta parte stim din povestirea unui contimporan, ca Tatarii ,,trecdnd raul care se cheama Siret, au ajuns la teritoriul episcopului Cumanilor, si dupa ce au batut pe oamenii adunati acolo, au ocupat locul cu desavarsire” *). Identitatea episco- piei Cumanilor cu cea a Milcoviei ¢ deci evidentd. Chiar si timpul aratat in documentul papal citat, ci Milcovia a fost distrusa cu 40 de ani inainte de 1279, se potriveste cu celelalte izvoare. Deci episcopul Cumanilor a primit pe la 1228 drept resedinta orasul Milcov sau Milcovia. Dar unde era acest oras Milcov? Cu toate ci nu se mentioneaza in nici un izvor roménesc sub acest nume ‘) — o imprejurare pe caro o intalnim si la o alta resedinja episcopala catolicd din Moldova — totus existenfa ei nu se poate tigadui, precum face d. ex. Sulzer. Prin mai multe veacuri documentele men- jioneaza un oras (civitas) Milcov. Probabilitatea cea mai satisfacatoare e, ci acest orag sa fie identic cu Craciuna pe Milcov, in muntii Vrancei, un nume care aminteste ,.Kreuzburg”-urile din timpul cavalerilor teutoni. Mai intaiu era o simpl cetatuie, iar cind Theodorich isi fixd acolo resedinta, ea va fi fost ridicata la rangul unui oras, sub numele de Milcovia, precum era obiceiul din Moldova nu sunt decat diferite numiri ale aceleiasi episcopii. Ce valoare si aib& argu- ‘mentele aduse in favorul acestei teze, 0 zice dictonul dialectic: Qui nimis probat, nihil probat. " Adicd dela curtea regal ungara. Cft. Docum. I, 2, pag. 4. > Docum. I, 1, pag. 62 i 429. > Adverbialul de multo pentru romanescul ,de mult” nu numai ca e inuzitat, dar constitue siun pleonasmu impreuna cu iamdudum, care tocmai insemneaza ,de mult” * Rogerius, Carmen miserabile, ed. Florianus, Hist. hung. fontes domestici, vol. IV, Budapest, 1885, pag. 59. ® La Milcov” din Urechi, ed. Cogalniceanu, vol. 1, Buc. 1872, pag. 219, nu insemneazi tocmai ,la orasul Mileov”, precum traduce Engel, Gesch, der Moldau und Wallachei, Il Teil, Halle 1804, pag. 212, Poate insemna si raul Mileov. EPISCOPIA MILCOVIEI 9 curiei romane '). In popor insa a ramas numele de Kreuzburg, de unde cu timpul s’a transformat in Craciuna, constatat documentar mai intaiu la 13 Maiu 14842), Un calator povesteste in 1766 despre ,.ramasitele unei regedinte episco- pale si ale catedralei” din Milcov in apropiere de Odobesti. Dar nearaténd un loc determinat, nu se poate sti, unde au fost acele ramisite nici de unde provin »), Acelag lucru trebue zis si despre ,.ruinele strvechii episcopii a Milcoviei”, pe cari pretinde a le fi vazut pe la 1849 episcopul Sardi, administrator aposto- lic al Moldovei ‘). Dar nici parerea lui Sulzer S) nu e admisibil, cum c& Milco- via si fie identicd cu Bacau. O vale atat de deschisa, precum e cea a Bacdului, nu putea sd fie locuita deja pe acele vremuri. Obiectiunea lui Sulzer, ci Cra- ciuna sau manastirea Mira din apropiere nu legata cu un drum direct spre Transilvania, nu ne sileste a cduta Milcovul aiurea. 3. Soarta Episcopiei Milcoviei. Organizarea noului scaun episcopal a fost mareafa. E sigur c& a avut un capitol, compus de bund seami din dominicani, precum se constati dintr’un document din 4 Oct. 1332 citat mai sus °). De aceea intalnim un ,,Philippus canonicus Cumanensis” la 5 Mai 1279 si un altul ,,Casparus de Montefia Cuma- nus canonicus” intre 11 Tunie 1308 si 10 Ianuarie 1309 ’). Episcopul Cumanilor era si senior feodal si avea sub dansul vasali. Aceasta o dovedeste nu atat documentul papal din anul 1371 *), unde vasalii figureazi numai ca formular, cat povestirea sus citat a unui contimporan despre lupta intre Tatari si,,oamenii” episcopului. Era destul pamant in Romania, ca sa fie conferit noului scaun sub forma de feud supus coroanei ungare. Datorinja de capetenie a episcopului era si consolideze cat mai mult reli- gia crestina intre Cumani. De aceea Gregorie IX autorizi la 21 Martie 1228 pe Robert, ca si acorde o indulgent de 100 zile tuturor acelora, cari se duc in jara Cumanilor, sau contribuese pentru cladire de biserici °). Dificultatea principal "Docum. I, 2, pag. 160. * Melchisedek, Chronica Husilor, Buc. 1869, pag. 99-100, > Ungrisches Magazin, l.c., pag. 99. “ Torga, studii si doc. I-Il, pag. 219 nota 1 * Sulzer, op. c. pag., 89 um. “Docum. I, 1, pag. 622. Knauz, op. ¢., Il, pag. 98; Monumenta Hung. Vat., Seria I, tom 2, Budapest, 1885, pag. 14 i131. *Docum. I, 2, pag. 175. *Docum. |, 1, pag. 111, Data este aci gresitd. Gregorie IX a fost incoronat la 21 Martie 1227, deci XI. Kal. apr. anno II e tocmai ziua intéia a anului al doilea 1227. Data in A. Theiner, 10 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE eri inzestrarea episcopiei cu o catedrali, Dupa ce nu se fcuse nimic in aceasti privinfa timp de 6 ani, printul Bela al Ungariei promise ca 0 va zidi, dotind-o cu ,,alte posesiuni”, Gregorie se grabi sa-I felicite printr’o scrisoare data la 24 Noembrie 1234 pentru buna sa intentiune si si-I indemneze de a savarsi .ceeace de altminteri e datoria lui” '). Bela se tint de cuvant. in anul urmator el cldi o catedrala, pe care 0 inzestra cu mosii *). Apostolatul in eparhia Milcovului trebue si fi fost exclusiv in sareina domi- nicanilor. in 21 Martie 1228 papa Gregorie ordona priorului dominicanilor din Ungaria, si trimeata la Cumani pe toti aceia dintre confratii sai, pe cari ii va judeca destoinici pentru una ca aceea, in coinfelegere cu primat si Theodo- rich, dar mai ales pe aceia cari se vor prezenta de buna voe *). Dar nu vero- simil, ca s. Hiacint sa fi predicat .,Valahilor si Moldavilor” *). Izvoarele auten- tice din Acta Sanctorum *) nu stiu nimic despre aceasta. De altminteri legenda aceea provine dintr’o interpolatiune a scrisorii sus citate a papii Gregorie IX tre Bela in afacerea catredalei milcovene. Un devot al sf. Hiacint a introdus numele lui in context, asi precum il publicd Pray in extras. Numele acesta ins& nu se afla in regestele vaticane, precum se vede din editia lui Theiner sia lui Hurmuzaki-Densusianu, Nu e adevarat mai departe, ca manastirea din Siret si fi fost infiintata pe atunci. Zachariasiewicz, afirmand aceasta, atribue lui Okolski niste cuvinte pe care acesta nu le-a scris °). Dominicanii vor fi fost imprastiati la bisericile existente fri a poseda 0 ministire propriu zisa. in fine nu e dovedit nici ,,faptul sigur”, c& si franciscanii si fi venit pe acele vre- muri in Romania. Bula din 24 lunie 1235, a cArei autoritate se invoacd in sprijinul acestui ,.fapt sigur” nu se adevereste cu aceasta dati. Va fi ins una din cele multe in cari e vorba de Greci, Bulgari, Cumani, Tatari, Saraceni, etc., si nu trebue neaparat sa se rapoarte la Romania ’). Vetera mon. hist. Hung, sacram illustrantia, vol. 1, Roma 1859, pag. 87. Cfr. Eubel, Hierarchia 1, pag. 5. "Docum. I, 1, pag. 131. Pray, op. cit., vol, pag. 416, dateaz& VIIL, Kal, Dec. (24 Noemvrie), ceeace pare a fi mai corect, decit datarea pe atunci neobignuitd: VIII. Novembris, precum ¢ in Theiner, op. cit., I, pag. 130 si in Documente. 2 Docum. I, 2, pag. 5. Sa vorbit deja despre ruinele pretinsei catedrale, Docum. I, 1, pag. 107 «A. Beovius, Propago D. Hyacinthi, Venetiis 1606, pag. 10. * Acta Sanctorum, vol. 33, Paris 1867, 16 Aug. ® Vitae episcoporum Premistiensium, Viennae 1844, pag. XXVI-XXVIL. Okolski, Russia florida, Leopoli 1646, pag. 13 ” Codex Bandinus, ed. Urechia, Buc. 1893, Memoriale, pag. CLXV. EPISCOPIA MILCOVIEI ut Dar biserica trebuia sa aiba grije nu numai de starea sufleteasca, dar si de progresul material al Cumanilor. Poporul de pan’ acuma trebuia sa fie stabilit sicivilizat. De aceea Grigorie IX acorda o indulgenta de 100 zile acelora, cari prin munca personal sau daruri in bani, vor contribui la cladirea de ,.edificii potrivite” '). S’a aratat mai sus, ca regele Andrei I] a lasat Cumanilor ara de ei ocupata ca vasali coroanei ungare. Prin aceasta insa el jigni drepturile suveranului propriu zis, ale jarului roméno-bulgar Asan II. Acesta nu putea s& riméni nepistor, ci deschise ostilitati in contra Cumanilor, iar pe de alta parte se trudi s& puna stavild propagarii crestinismului roman. Papa orisicum nu privea pe Asan cu ochi buni, din cauza atitudinei sale vrajmase fata de imperiul latin de Constantinopole, iar Curtea ungara va fi raportat evenimentele din punctul siu de vedere. De aceea Gregorie IX imputernici pe primat, si acorde pana la 200 zile indulgenta la toti ,,cari vor porni in contra celor ce rasboiesc pe Cumanii convertiti, si impiedica pre alfii s4 primeasca credina crestina” *). Din acelas motiv, Papa aproba la 1 Octomvrie 1229 investitura Cumanilor ficuta de Andrei, si lua sub ocrotirea apostolica persoanele si averile lor, .oprind sever” — as se exprima —,,ca cineva sa-si aroge peste voi gi fara voas- tri stépanire, sau s va impue jugul robiei din cauzd cA v’ati convertit la Cristos” +). Atat documentul intaiu, unde dusmanii Cumanilor se deosibese expres de ,,necredinciosi”, dar mai ales scrisoarea a doua arata par’cd cu dege- tul pe vrajmasul la care se géndea Grigorie IX: imparatul Asan, Numai impre- jurarea, cA farul pe atunci incd nu denunjase unirea cu Sf. Scaun, a induplecat pe Papa si nu-i zicd pe nume. De altminteri Asan rupsese fatis relatiunile cu Ungaria din cauza eveni- mentelor din Romania. Pe la 1230 se incinse un rasboiu in partile Vidinului, cu succes favorabil pentru Unguri. Urmarea a fost infiinjarea banatului de Severin, care cuprindea aproximativ judefele de curand cucerite, Mehedinti, Gorj si Vailcea; apoi, Andrei II lua titlul de rege al Bulgariei si al Cumaniei ‘). Aceste fapte nu erau de natura de a linisti pe Asan; el va fi asteptat numai rezultatul risboiului cu imperiul latin de Constantinopol spre a-si lua revansa. Sub asemenea pronosticuri Grigorie IX, ca si regele Andrei, vor fi inteles, c& au nevoe de luptaitori aprigi in valea Dunarii de jos. De aceea regele chema la "Docum. 1, 1, pag. 111 the, “Ibid. 1, 1, pag. 113. “ Onciul, op.c. pag. 42-3. 2 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE sine pe marele maestru al ordinului teutonic, si cdnd ambii nu se infeleseri asupra condifiunilor, se interpuse si Papa. La 30 Aprilie 1231 indemna pe Andrei, sa redea cavalerilor vechea donatiuue. in acelas sens scrie si printului mostenitor '). Neobfindnd insa nici un rezultat, el insdrcina la 31 August 1232 pe legatul su din Ungaria, s4 citeze ambele parti si sa trimeata procesul-ver- bal al anchetei la Roma”). in zadar. Dupa doi ani, la 27 Septemvrie 1234, se adres pentru mijlocire primatului si patriarhului de Aquileja, fost arhiepiscop de Kalocsa °), A fost ultima incereare a Papei in aceasta afacere, care nu s'a regulat niciodata. \VazAnd imparatul Asan, cd si-a pierdut definitiv stipanirea politica asupra Romiéniei, el hotari si mantuiasca cel putin pe cea religioasi. Elementul pri- elnic pentru acest scop il formau locuitorii romani din aceste jinuturi. Find de acelas rit cu Bulgari, avand de trei veacuri si mai bine limba bulgara in litur- ghie, erau usor accesibili pe teren religios. E cat se poate de natural, ca Asan si fi cdutat a menfinea pe Romani in credinja lor si a-i pazi de propaganda latina, trimifandu-le un cler numeros din Bulgaria. Astfel se poate explica faptul, c& deodata, in anul 1234, se ivesc in dieceza Milcoviei episcopi de rit grecese intre Romani. Sunt cei dintaiu episcopi ortodocsi, de care stie si ne povesteascd istoria, cici ierarhia bulgara niciodata n’a voit si dea Roménilor episcopi proprii. Dar si acum nu erau decat emisari, fird institujie canonica, fara eparhie, fara resedinga. Grigorie IX ii numeste ,,pseudo-episcopi” cu mai mult rost, decat patriarhul bizantin Antonie in anul 1395 pe episcopii catolici din Moldova gevéoexioxonot “). Episcopul Theodorich se adres la Roma ca sa stie ce ar fi de facut. El raporta ca chiar Sasii si Ungurii, cari trdese printre Romani, primesc sacramentele dela acesti episcopi. Gregorie scrise la 14 Noem- vrie 1234 lui Bela si lui Theodorich, luand o dispozitiune care, de se urma, ar fi schimbat soarta Romanilor cu desavarsire. Papa insist anume asupra cele- brului canon al soborului ecumenic din Lateran, celebrat nu de mult (1215), prin care orice episcop de rit latin era obligat sa fie un arhiereu de rit oriental pentru eparhiofii sai de acest rit. Asta o cerea papa, iar dela Bela dotatia aces- tui arhiereu ‘), Dar ordinul nu se executa, pentruca nici episcopii unguresti nu s’au finut vreodata de acest canon. "Docum. I, 1, pag. 11 2 Thid. pag. 123-4. Ibid. pag. 129-30. + Acta Patriarchatus Constantinopolitani, ed. Miklosich, Vindobonae, vol. II (1862) pag. -8 gi 121-2. Docum. 1, 1, pag. 132. EPISCOPIA MILCOVIEL B Din plangerea lui Theodorich catre papa vedem si ce fel de enoriasi avea: Cumani, Sasi si Unguri. Am constatat tustrele aceste neamuri, ca locuind pe acele vremuri in Romania. Cat pentru Romani, ei departe de a fi supusi episco- piei de Milcovia, din contra mai ii luau inc& eparhioti de ai ei. O dovada mai mult, c& si fragmentul din faimoasa pastorala a lui Theodorich '), unde e vorba de Secui, Cuman si Valah, este faurit de Benké pentru scopul aratat mai sus. intr’aceea episcopul Transilvaniei continua sa pretinda jurisdictiunea asu- pra clerului din {ara Barsii. Afacerea deveni obiectul unui proces canonic, mai intaiu la nuntiatura din Ungaria, apoi la Roma. Episcopul castiga cauza, dar opunindu-se sindicul sf. Scaun pentru drepturile ce gi le rezervase acesta din timpul cavalerilor, Theodorich, ca episcop mai apropiat, fl insdrcinat sa instru- iascd diferendul si, daca partile cad de acord, s-1 termine). Nu era lucru usor de descurcat, fiindcd afara de parjile in litigiu mai interveni si primatul cu drepturile sale asupra Fondului regesc, si sf. Scaun cu rezervarea jurisdictiu- nij asupra teritoriului cavalerilor. Cum si-a implinit Theodorich sarcina, nu ne este cunoscut; fapt este, ca conflictul s’a mai perindat inca vre-o trei veacuri pina cnd I-a rezolvit — protestantismul. Poate ci lucrurile n’ar fi ajuns pana acolo, dacd fara Barsei, in loc s4 tind de episcopiile unguresti, ori si cum destul de intinse si bogate, se aliped de eparhia Milcoviei, precum ar fi fost mai natural. Cum stateau lucrurile, noua episcopie nu avea nici un fundament solid, de oarece era la discretia Cumani- lor nomazi si depindea de soarta Sasilor si a Ungurilor rizleti. Astfel nu trebuia decat o catastrof, pentru ca biata episcopie sa dispara fara a mai putea reinvid, Aceast’ catastrofi a fost navalirea Tatarilor. Deja in anul 1239 acesti barbari infioratori se apropiara dela risarit catre Dunirea de jos. Nu mai era aici traiul sigur. Dupa sfatul dominicanilor, Bela primi 40.000 de familii cumane in regatul sau, colonizandu-i intre Dunare si Tisa. Alti cumani trecurd Dundirea si se asezara in Bulgaria *). Nu ineape indo- ial, c& si episcopul lor sa se fi retras in Ungaria impreuna cu confratii sai cilugarii dominicani. in tara va fi ramas numai o populatiune adapostita in locuri fortificate, sub ocrotirea unor garnizoane slabe. in asemenea imprejurari se intimpla invaziunea ttard in 1241. Pe cnd puterea lor principala patrunse in Ungaria prin Galitia, un han de ai lor anume Bochetor conduse 0 oarda mai spre miazzi. Trecdnd Siretul el dete de tara episcopului Cumanilor”. Pe "Ibid. pag. 108-9. > Ibid. pag. 136-9. » Engel, op. c., pag. 99. Oneiul, op. cit, pag. 94. 44 RESTITUIRI ISTORIOGRAFICE semne la Milcov se dete o batilie cu garnizoana ungureasca. Tatarii imprasti- ara mana ceea de oameni si arsera biserica si restul cladirilor. Perit-a si Theo- dorich? Nu o stim. El se constata pentru cea din urma oara in anul 1234 '). ‘Avem, ce e drept, o scrisoare fiira data a lui ,,Th. cumanorum humilis minis- ter” catre capitolul din Esztergom. Diferiti editori ai acestui document citesc sub ,,Th.” Thomas, si gasira intr’o copie ani 1273 sau 1283. in originalul publicat de Knauz st ,,Th.” fara an. orga putea deci admite cu drept, cd vorba de Theodorich, care s’a retras de vreme din Romania si a objinut la Esztergom probabil demnitatea unui vicar general *). Astfel sfarsi episcopia Milcoviei, dupa o existenta de 24 de ani, fara a se mai putea ridica vreodati. ' Theiner, op. c., 1, pag, 123 2, Katona, Hist. critica regum. Hang.,tom. VI, Budae 1782, pag. 880-1, dupa dansul G. Fejér, Codex dipl. Hung., tom. V. vol. 2, Budae 1829, pag. 144 si Docum. I, 1, pag. 445. Pray, op. ., 1, pag. 417. Knauz op. ¢., II, pag. 471. lorga, Studii, I-Il, pag. XVI.