CAPITOLUL 2

Sisteme de Televiziune Alb-negru

2.1 Formarea semnalului de imagine

Scopul unui sistem de televiziune alb-negru este acela de a transmite la
distanta imagini alb-negru. Este primul si cel mai simplu sistem de televiziune.
O imagine alb-negru poate fi definita ca o distributie bidimensionala de
luminanta, care se modifica in timp. Distributia poate fi exprimata ca o functie de trei
variabile, B(x,y,t), unde x si y sunt limitate la valori intre 0 si H, respectiv 0 si V, unde
H este latimea imaginii iar V este inaltimea imaginii. Distributia de luminanta este
astfel limitata spatial si, in cazul cel mai general, depinde de timp pentru ca se transmit
imagini cu obiecte in miscare.
Raportul p=H/V se numeste raport de aspect al imaginii si este egal cu 4/3
pentru televiziunea standard (SDTV=Standard Definition Television) si cu 16/9 pentru
televiziunea de inalta definitie (HDTV=High Definition Television). Aceste rapoarte
de aspect au fost alese in concordanta cu evolutia rapoartelor de aspect din
cinematografie, care a aparut inaintea televiziunii. Astfel, in cinematografie exista 3
formate de film :
Formatul Classic sau Academy la care p=1,375
Formatul Widescreen (ecran lat) la care p=1,85
Formatul Cinemascope la care p=2,35
Primul format de film a fost cel Classic si pentru televiziunea standard s-a
ales raportul de aspect p=4/3=1,33 corespunzator, astfel incat un film in acest format
sa fie corect redat pe un ecran de televizor. Ulterior, cinematografia a dezvoltat si
celelalte doua formate de imagine cu raport de aspect mai mare, lucru necesar pentru
ca aceste formate corespund unui element de perceptie vizuala, si anume deschiderea
campului vizual uman care este mai mare pe orizontala decat pe verticala. O imagine
cu raport de aspect mai mare apare astfel pentru observatorul uman mai naturala.
Scopul unui sistem de televiziune alb-negru este de a transforma aceasta
distributie de luminanta care depinde de 3 variabile intr-un semnal electric care
depinde de timp (semnalul de imagine sau semnalul video), de a transmite la distanta
acest semnal si de reface pe un dispozitiv de afisare la locul de receptie imaginea cat
mai fidel fata de imaginea originala captata de camera video. Criteriul de fidelitate
este legat de perceptia sistemului vizual uman, cu alte cuvinte observatorul uman nu
trebuie sa vada diferente intre imaginea originala si cea afisata la receptie.
Pentru a forma semnalul video din distributia bidimensionala de luminanta
B(x,y,t) care este imaginea alb-negru, prima etapa este esantionarea in timp a acestei
distributii, cu alte cuvinte nu se transmite in mod continuu variatia de luminanta ci se
transmit cadre succesive de imagine, care reprezinta distributia de luminanta la
momente discrete de timp : B(x,y,0) ; B(x,y,T) ; B(x,y,2T) ; .....

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

Procedeul este asemanator celui din cinematografie in care pe filmul care se
deruleaza in aparatul de proiectie exista fotograme succesive care redau scena captata
de aparatul de filmare. Daca aceste fotograme se succed cu o viteza care depaseste
inertia ochiului (frecventa critica de fuziune a imaginilor), observatorul uman are
senzatia de imagine continua cu miscare. Pentru lumina alba si luminanta medie a
ecranului de cateva sute de cd/mp , aceasta frecventa critica de fuziune a imaginilor
(sau de palpaire) este de aproximativ 46 Hz. Trebuie specificat ca aceasta frecventa
critica variaza in raport cu logaritmul zecimal al luminantei medii. In cinematografie
se deruleaza filmul in aparatul de proiectie cu o viteza de 24 de fotograme pe secunda
(sub frecventa critica de 46 Hz), lucru care explica de ce filmele de la inceputurile
cinematografiei aveau efectul de palpaire. Pentru a se depasi aceasta problema, nu s-a
recurs la solutia maririi vitezei de derulare a filmului (cu dezavantajul maririi lungimii
peliculei la aceeasi durata a filmului), ci s-a realizat un artificiu : in loc sa se deschida
obturatorul aparatului de proiectie la fiecare fotograma, se deschide obturatorul de 2
ori pentru aceeasi fotograma, ceea ce inseamna ca se afiseaza 48 de fotograme pe
secunda (deci peste frecventa de palpaire de 46 Hz), dar aceste fotograme sunt de fapt
24 de perechi.
In sistemele de televiziune, frecventa cadrelor f=1/T, s-a ales evident peste
frecvena de palapire de 46 Hz, la valoarea frecventei retelei din tara respectiva (50 Hz
sau 60 Hz). A rezultat de aici prima impartire a lumii in norme de televiziune diferite.
Motivul acestei alegeri a fost legat de un element care astazi nu mai este atat de
important, si anume vizibilitatea pe ecranul receptorului de televiziune a unui eventual
brum de retea. La inceputurile televiziunii, circuitele electronice erau cu tuburi,
stabilizatoarele de tensiune erau utilizate destul de putin sau deloc, astfel incat brumul
de retea putea sa fie captat pe lantul TV de la camera la receptor. Testele subiective au
aratat ca orice perturbatie (deci si brumul de retea) suprapusa peste imaginea afisata
este mai usor tolerata de catre sistemul vizual uman daca este stabila pe ecran sau daca
se deplaseaza foarte lent. In acest caz, daca frecventa cadrelor este egala cu frecventa
retelei, de cate ori se capteaza un cadru se gaseste brumul de retea in aceeasi pozitie pe
ecran. De fapt, frecventa cadrelor, asa cum se va explica ulterior este generata pornind
de la o referinta de oscilator cu cuart in sursa de semnal video si este deci foarte
precisa. In schimb, frecventa retelei are posibilitatea intr-un sistem energetic sa varieze
usor in jurul valorii nominale, ceea ce face ca perturbatia de brum de retea de pe ecran
sa poata eventual sa se miste foarte lent.
Trebuie de asemenea mentionat faptul ca performantele dispozitivelor de
afisare (tuburi cinescop si apoi afisoare cu plasma sau cristale lichide) au evoluat
constant in decursul timpului in special in ceea ce priveste luminanta si contrastul. In
acest caz, deoarece frecventa critica de fuziune a imaginilor creste cu logaritmul
luminantei, este posibil ca pentru zonele cu stralucire mare din imagine frecventa
critica sa creasca peste 50 Hz si sa apara fenomenul de palpaire daca se lucreaza cu
frecventa cadrelor de 50 Hz. Problema a fost rezolvata atunci cand tehnologia a permis
prin realizarea receptoarelor cu afisare cu 100 Hz. Desi transmisia se face cu 50 cadre
pe secunda, receptorul este dotat cu memorie de un cadru din care, dupa stocarea unui
cadru, se citeste cu 100 Hz de doua ori acelasi cadru. Dispare astfel efectul de palpaire
pentru zonele cu stralucire mare din imagine.
A doua etapa necesara pentru formarea semnalului video este explorarea
cadrelor linie cu linie cu viteza constanta de la stanga la dreapta pe linii orizontale
succesive, tensiunea obtinuta la iesirea traductorului de imagine fiind proportionala cu
stralucirea de pe acea linie. Din punct de vedere matematic, aceasta explorare este de
fapt o esantionare a distributiei de luminanta B(x,y,t) dupa axa y, pentru ca in acest fel
2

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

nu se transmite stralucirea imaginii in mod continuu pe verticala ci se transmite numai
stralucirea punctelor situate pe linii succesive. In televiziunea analogica esantionarea
distributiei B(x,y,t) se opreste aici. In televiziunea digitala se va esantiona functia de
distributie de luminanta si pe axa x.
La afisarea imaginii la receptie se va efectua o interpolare pe verticala, atat de
catre dispozitivul de afisare cat si de catre ochiul uman care priveste imaginea de la o
distanta suficient de mare, dincolo de limita sa de rezolutie, astfel incat sa nu distinga
structura de linii. Un numar mai mare de linii de explorare corespunde unei rezolutii
mai bune a imaginii pe verticala. Alegerea numarului de linii se face tinand seama de
rezolutia ochiului.
Se considera pentru televiziunea cu definitie standard (SDTV = Standard
Definition Television) o distanta standard de privire a imaginii D = [ 4 5]V unde V

reprezint inaltimea imaginii. Aceasta este echivalenta cu o distanta egala cu de 3 ori

diagonala ecranului (daca raportul de aspect al imaginii este 4/3, atunci raportul intre
inaltime si diagonala este 3/5). De la aceasta distanta nu trebuie sa se vada structura de
linii de explorare. Rezolutia ochiului este pentru detalii alb-negru egala cu un unghi de
un minut de grad (1/60 dintr-un grad). Numarul de linii de explorare se obtine prin
raportul dintre unghiul sub care se vede imaginea pe verticala (egal cu aproximativ 10
grade de la aceasta distanta) si unghiul de 1/60 dintr-un grad care reprezinta rezolutia
ochiului.
V
2 arctg
2 D , adic aproximativ 600 de
Se obine numarul de linii egal cu Z =

linii.
Numarul exact de linii de explorare s-a ales pentru sistemele de televiziune din
considerente legate de constructia sincrogeneratoarelor din sursele de semnal video.
Orice sursa de semnal video trebuie sa aiba un bloc in care se genereaza toate
impulsurile de timp necesare formarii semnalului de televiziune (impulsuri de
sincronizare, stingere, etc.). Perioada unui cadru este egala cu perioada de explorare a
unei linii multiplicata cu numarul de linii Z. Daca se exprima acest lucru in frecventa
rezulta ca frecventa de repetitie a liniilor este egala cu frecventa cadrelor multiplicata
cu numarul de linii Z.
Daca sincrogeneratorul functioneaza independent, generarea impulsurilor cu
frecventa cadrelor si frecventa liniilor se face pornind de la un oscilator de referinta cu
cuart. Dupa divizare cu numarul necesar in functie de frecventa oscilatorului cu cuart
se obtine frecventa liniilor, iar prin divizare cu numarul de linii se obtine frecventa
cadrelor. Rezulta ca orice sursa de semnal video (camera video, generator de mira,
etc.) are un sincrogenerator si orice sincrogenerator contine un divizor in frecventa cu
numarul de linii. La momentul aparitiei primelor sisteme de televiziune divizoarele de
frecventa se construiau cu circuite discrete si erau usor de construit daca divizau cu
numere prime. Din acest motiv s-a ales numarul de linii egal cu un produs de numere
prime astfel incat sa se construiasca usor sincrogeneratoarele.
Pentru norma cu 50 Hz s-a ales numarul de linii Z = 625 = 5 x 5 x 5 x 5, iar
pentru norma cu 60 Hz s-a ales Z = 3 x 5 x 5 x 7. Acestea sunt normele de explorare
pentru televiziunea cu rezolutie standard existente astazi in lume, care se scriu
simplificat astfel : 625 / 50 si 525 / 60.
In sistemele de televiziune de inalta definitie (HDTV = High Definition
Television) se considera o distanta mai mica de la care se priveste ecranul (de 3 ori
inaltimea ecranului), ceea duce la necesitatea unui numar mai mare de linii de
3

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

explorare, de obicei dublu fata de cel din televiziunea standard. De asemenea, la
calculatoare afisarea imaginii se face cu numar de linii mult mai mare, mai ales ca
imaginea se priveste de la mica distanta.
n sistemele TV normale explorarea se face de la stnga la dreapta i de sus n
jos; cnd s-a ajuns la sfritul ecranului, a fost explorat un cadru. Pe perioada notat
cu TdH se efectueaz cursa direct (care este i util) in care, prin deplasare de la
stanga la dreapta pe fiecare linie de explorare cu viteza constanta, se formeaza la
iesirea traductorului de imagine un semnal (semnalul de imagine sau semnalul video)
proportional cu stralucirea punctelor de pe acea linie, urmnd ca dup terminarea
acesteia s se efectueze cursa invers, pe durata TiH , mult mai mica, pentru a se
reveni in partea dun stanga a imaginii si a explora linia urmatoare. De asemenea, dupa
explorarea unui cadru, pe cursa directa pe verticala, se revine de jos in sus pe cursa
inversa (mult mai mica) pe verticala pentru a se explora un nou cadru.
Pentru a mplini aceste deziderate, in camerele video cu tub sau, la afisare, in
receptorul cu tub cinescop, se folosesc dou semnale tip dinte de fierstru, unul care
dirijeaz spot-ul pe orizontal, cu perioada TH = TdH + TiH i cellalt pentru deplasarea
pe vertical (trecerea la urmtoarele linii), de perioad TV = TdV + TiV , cu TdV TiV i
TdV TdH ca n figura 2.1 in care s-a considerat un exemplu cu cateva linii de
explorare.

Figura 2.1
Structura creat, format din linii uor oblice datorit faptului c miscarea este
compusa formeaza un rastru de explorare. ntoarcerea pe vertical se face pe mai
puine linii dect cursa direct.

2.2

Explorarea simpl sau progresiv

Ceea ce s-a descris mai sus reprezinta explorarea simpla (continua) sau
progresiva. Nu este folosit n televiziune deoarece banda semnalului video rezultat
4

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

este prea mare. Asa cum se va calcula ulterior, aceasta banda este proportionala cu
patratul numarului de linii de explorare si cu frecventa cadrelor. Pentru sistemul cu
625 de linii si 50 Hz rezulta o banda de frecventa a semnalului video de aproximativ
13 MHz. Este o banda foarte mare daca se ia in calcul faptul ca este de vorba de un
semnal nemodulat (in banda de baza) si, asa cum se va vedea mai tarziu la analiza
structurii spectrului semnalului video, nu este ocupata cu informatie decat in mica
masura, in aceasta banda de frecventa existand foarte multe locuri libere in care nu
exista informatie. Pentru a se reduce aceasta banda de frecventa trebuie redus fie
numarul de linii de explorare, fie frecventa cadrelor. Daca se reduce numarul de linii
de explorare se micsoreaza rezolutia pe verticala a imaginii, daca se reduce frecventa
cadrelor fara alta prelucrare apare fenomenul de palpaire a imaginii deoarece se
coboara sub frecventa critica. Solutia acestei probleme a fost explorarea intretesuta.

2.3

Explorarea ntreesut

n televiziune se mparte o imagine n dou semicadre (cmpuri), constituite

din liniile impare (semicadrul sau campul liniilor impare), respectiv pare ale cadrului
(semicadrul sau campul liniilor pare), asa cum sunt ele dispuse pe verticala. Cu
aceast partiionare scade i suprafaa stimulului i odat cu ea i frecvena critic.
Se exploreaza mai intai liniile impare (1,3,5,....), dupa care se revine in partea
de sus a imaginii si se exploreaza liniile pare (2,4,6,....).
Semicadrele sunt transmise n numr de fV pe secund, cu fV > fC . Dar
banda este n acest caz de dou ori mai mic deoarece frecventa cadrelor este jumatate
din frecventa semicadrelor. Raportul de ntreesere este 2:1. De exemplu, daca
frecventa semicadrelor este 50 Hz , frecventa cadrelor este 25 Hz si banda video
ajunge la aproximativ 5 MHz. In acest caz nu se observa fenomenul de palpaire pentru
ca, in loc sa se afiseze liniile de explorare una peste alta cu frecventa de 50 Hz (ca in
explorarea progresiva) se afiseaza liniile intercalate cu 50 Hz. Rapoarte de intretesere
mai mari de 2:1 nu se pot folosi pentru ca s-a constatat aparitia unui fenomen
suparator de deplasare a liniilor pe verticala daca raportul de intretesere este mai mare
(de ex. 4:1 care ar insemna sa se exploreze din 4 in patru linii).
Pentru ca semnal de comand pe vertical sa fie identic de la un semicadru la
altul (si nu diferit asa cum se arata in fig.2.2) este necesar ca numrul liniilor s fie
impar (ceea ce se si intampla din considerentul ca este un produs de numere impare
asa cum s-a explicat mai sus). Astfel, n fiecare cmp intr un numr de linii plus o
jumtate, explorarea pe ncepnd de la marginea ecranului dar din puncte diferite pe
vertical. ntreeserea se face automat.
Intreteserea ar putea fi explicata si prin analogia cu ceea ce se face in
cinematografie, unde un obturator face ca o imagine s fie proiectat de dou ori,
astfel ajungndu-se de la 24 de imagini pe secund la 48, i depindu-se astfel
frecvena de plpire a ochiului.

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

Figura 2.2
S-a constatat insa ca explorarea intretesuta, desi reduce banda video la
jumatate, are si un inconvenient. Testele subiective asupra rezolutiei imaginii pe
verticala au aratat ca pentru explorarea intretesuta se obtine o rezolutie pe verticala
mai mica (circa 70 %) fata de rezolutia obtinuta prin explorare progresiva cu acelasi
numar de linii. Acest lucru face ca, acolo unde banda semnalului video nu este
esentiala, explorarea sa se faca intotdeauna progresiv (neintretesut) pentru a se obtine
rezolutia maxima pe verticala cu un anumit numar de linii de explorare. Este cazul si
afisarii imaginilor date de un calculator pe monitorul sau, situatie in care transmisia
semnalelor video se face pe distanta mica si deci banda video nu mai constituie o
restrictie.

2.4

Frecvenele de explorare

Acestea sunt, pentru norma cu 625 linii, 50 Hz si explorare intretesuta in

raportul 2:1 (625/50/2:1): f K = 25 Hz , fV = 50 Hz , f H = 15625 Hz . Raportul dintre
cursa direct i cursa invers pe o anumit direcie are urmatoarele valori:
TdV = 18, 4 ms , TiV = 1, 6 ms , TdH = 52 s , TiH = 12 s . Din perioada unei linii de 64
microsecunde, 52 de microsecunde reprezinta cursa directa pe orizontala cu viteza
constanta (in care se capteaza stralucirea punctelor de pe acea linie sau, la receptie, se
afiseaza linia respextiva), restul de 12 microsecunde reprezentand intervalul de
intoarcere (care nu trebuie sa se vada pe ecran si nu este obligatoriu sa se faca cu
viteza constanta). Din cele 20 milisecunde ale unui semicadru, 16,4 milisecunde
reprezinta cursa directa pe verticala, in care se exploreaza de sus in jos liniile din acel
semicadru, iar restul de 1,6 milisecunde reprezinta cursa inversa pe verticala (care nu
trebuie sa se vada pe imagine si nu este obligatoriu sa se faca cu viteza constanta asa
cum este cursa directa) in care se efectueaza intoarcerea din partea de jos a ecranului
in partea de sus pentru explorarea unui nou semicadru. Daca se imparte durata cursei
inverse pe verticala (1,6 ms) la perioada unei linii (64 microsecunde) se obtine cifra
25. Deci pe durata a 25 de linii se face intoarcerea pe verticala dupa fiecare semicadru.
Deoarece exista 2 semicadre, rezulta ca se utilizeaza in total 50 de linii de intoarcere
din totalul de 625. Numarul liniilor active pentru norma 625/50/2:1 este deci 575.
Acestea trebuie luate in calcul la determinarea rezolutiei imaginii pe verticala.

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

2.5 Componentele semnalului de televiziune alb-negru

2.5.1 Semnalul de imagine sau semnalul video
Este componenta cea mai importanta din semnalul de televiziune si contine
informatia referitoare la stralucirea punctelor de pe fiecare linie.
De exemplu distribuia de luminan corespunztoare unei linii dintr-o imagine,
y = y0 se poate transforma n semnal electric prin relaia u ( t ) = kB ( x, y = y0 ) , unde k
este o constant de proporionalitate.
Tipul i polaritatea semnalului
Tipul semnalului poate fi: semnal video pozitiv sau negativ dup cum nivelul
de negru corespunde tensiunii minime, respectiv maxime. Dac semnalul este plasat n
ntregime sub 0 el are polaritate negativ, iar dac este plasat peste axa absciselor are
polaritate pozitiv. Se pot construi prin combinaii patru semnale video diferite.

2.5.2 Semnalele de stingere BH i BV

Sunt semnalele care exista pe durata de intoarcere pe orizontal respectiv
vertical. Se mai numesc si semnale de blancare. Scopul lor este ca pe ecran sa nu se
vada cursele de intoarcere si, de aceea nivelul acestor impulsuri de stingere este sub
nivelul de negru. Distanta dintre nivelul de negru si cel de stingere este numita spatiu
de garda si este egala cu 3 % din amplitudinea totala a semnalului video complex.

2.5.3 Semnalele de sincronizare S H i SV

Sunt destinate corelrii explorarii imaginii pe orizontala si verticala la
dispozitivul de captare cu explorarea la dispozitivul de afisare a imaginii. Imaginea
trebuie explorata in acelasi mod si cu aceeasi viteza la capatare si afisare. Aceast
corelare se face propriu-zis prin declanarea controlat a curselor de explorare pe cele
dou direcii de cele dou tipuri de impulsuri de mai sus. Ele vor fi amplasate pe
durata impulsurilor de stingere, acolo unde nu se transmite alta informatie. Nivelul lor
este sub nivelul de stingere pentru a se putea separa din semnalul video complex dupa
amplitudine. Astfel, cu un comparator cu pragul la nivelul de negru se pot separa din
semnalul video complex impusurile de sincronizare pe orizontala si verticala.

Fig.2.3

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

Avnd durate diferite, cele dou impulsuri pot fi separate ulterior intre ele.
Amplitudinea lor reprezint 30 % din amplitudinea total a semnalului video complex
(1VVV / 75 ). Se observ c palierul posterior al impulsului de stingere are o lungime
mai mare. Aici se vor introduce ulterior in sistemele de televiziune color informatii
suplimentare.
ntr-o prim faz se face separarea impulsurilor S H +V din semnalul video complex
dupa amplitudine si apoi, utiliznd un circuit de integrare (traductor durat-tensiune)
separarea celor dou tipuri de impulsuri se poate face dupa durata. Durata impulsurilor
de sincronizare pe orizontala este 4,7 microsecunde, iar durata impulsurilor de
sincronizare pe verticala este de 2,5 perioade de linii, adica 160 microsecunde.

2.5.4 Semnale suplimentare

Aceste semnale au scopul de a mbunti ntreeserea i sincronizarea pe
orizontal.
Impulsurile de crestare
Se introduc pe durata unui impuls SV , ce are durata
asigurarea sincronizrii pe orizontal si pe timpul impulsului
T
verticala, un numr de 5 impulsuri de crestare de durat H
2
durata impulsului de sincronizare verticala exista o referinta de
oscilatorul de baleiaj pe orizontala.

de 2,5 TH , pentru
de sincronizare pe
. In acest mod, pe
sincronizare pentru

Impulsurile de egalizare
In mod conventional se considera inceputul unei linii frontul anterior al
impulsului de sincronizare pe orizontala, iar inceputul unui semicadru (sau camp) este
frontul anterior al impulsului de sincronizare pe verticala.
Numarul de linii dintr-un cadru este de 625, un numar impar, ceea ce face ca
intr-un semicadru sa incapa 312,5 linii. Astfel, primul semicadru (cel impar) incepe cu
o linie intreaga (linia 1) si se termina, la aparitia impulsuslui de sincronizare pe
verticala, cu jumatatea liniei 313. Al doilea semicadru incepe cu a doua jumatate a
liniei 313 si se termina cu linie intreaga (linia 625).
n cazul deteciei impulsurilor de sincronizare cu circuite de integrare (solutia
cea mai uzuala), tensiunea rezidual pe condensatorul de integrare este diferita la
sfarsitul unui semicadru par sau impar, deoarece semicadrul impar se termina cu
jumatate de linie iar cel par cu linie intreaga. La sfarsitul unui semicadru impar sau par
un impuls S H aflat mai aproape sau mai departe de SV face ca tensiunea pe
condensatorul de la ieirea circuitului de integrare sa fie diferita de la un semicadru la
altul. Ca atare, pentru detectarea impulsului de sincronizare pe verticala pragul fixat va
fi atins la doua momente de timp diferite de la un semicadru la altul. Asta face ca
impulsurile de sincronizare pe verticala refacute in receptorul TV sa nu se afle la 20
ms unul de altul. Aceste impulsuri vor comanda pe fiecare semicadru momentul de
incepere a explorarii verticale. Decalajul in timp intre cele doua impulsuri de la
semicadre diferite se traduce pe imagine intr-un decalaj in spatiu care poate merge
chiar si la suprapunere intre cele doua rastre de intretesere pentru semicadrul par si
impar. Aceasta inseamna de fapt o redare incorecta a detaliilor fine pe verticala.
Pentru a nu se intampla acest lucru, inaintea impulsului de sincronizare pe
verticala se introduc 5 impulsuri de preegalizare din jumatate in jumatate de linie, care

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

forteaza incarcarea si descarcarea identica pe cele doua semicadre a condensatorului
din integrator, ceea ce face ca tensiunea reziduala la aparitia impulsului de
sincronizare pe verticala sa fie identica pe cele doua semicadre. Se mai introduc 5
impulsuri identice de postegalizare dupa impulsul de sincronizare pe verticala.
Impulsurile de egalizare sunt identice ca durat cu cele de crestare i sunt n numr
de 5 pentru fiecare dintre cele dou paliere (presincronizare i postsincronizare), i au
rolul de a fora o tensiune pe condensator, egal de la un cmp la altul; dup poziia
menionat impulsurile se numesc de preegalizare respectiv postegalizare. Toate trei
tipurile de impulsuri se regsesc n figura 2.4 n care s-au considerat tranziiile la dou
cmpuri succesive ale aceluiai cadru.
Frontul descresctor al impulsului de sincronizare pe vertical constituie
originea SVC i punctul de start pentru numerotarea liniilor. Cmpul de tip impar se
termin cu o linie parcurs pe jumtate nainte de SV , preegalizrile ncep odat cu
impulsul de stingere, iar cel par se termin cu o linie parcurs complet, impulsurile de
preegalizare ncep la 2,5 TH dup frontul impulsului BV ).

Fig. 2.4

2.6

Semnalul video complex (SVC, CVBS)

nsumarea tuturor semnalelor prezentate mai sus duce la formarea a ceea ce se

numete semnal video complex alb-negru (SVC alb-negru) sau complex videoblancare-sincronizare (CVBS). Acest semnal are toata informatia necesara pentru a se
afisa corect imaginea la receptie : semnalul video poarta pe fiecare linie activa
informatia despre stralucirea acelor puncte, impulsurile de sincronizare pe verticala si
orizontala permit explorarea imaginii afisate la receptie identic cu cea captata de camera
video, iar impulsurile de stingere asigura faptul ca nu se vor afisa pe imagine cursele de
intoarcere pe orizontala si verticala.
In acest semnal se gasesc 4 nivele de tensiune : nivelul de alb, nivelul de
negru, nivelul de stingere si nivelul de sincronizare. Intre aceste nivele exista rapoarte
standardizate. Astfel, daca amplitudinea totala a semnalului intre nivelul de alb si cel de
9

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

sincronizare este 100 %, atunci semnalul video care se gaseste intre nivelul de alb si cel
de negru are 67 %, impulsul de sincronizare intre nivelul de stingere si cel de
sincronizare are 30 %, iar distanta dintre nivelul de negru si cel de stingere (spatiul de
garda) este de 3 %.

3 Spectrul semnalului TV alb-negru

3.1 Limitele spectrului video
3.1.1 Frecvena video minim

Cea mai mica freceventa din spectrul semnalului video este frecventa 0,
componenta continua, care depinde de continutul imaginii. Aceasta nu se transmite
decat in cazul distributiei semnalului video pe distante scurte, caz in care se face
distributie in banda de baza (semnal nemodulat). La transmisia semnalului video
modulat la distanta mare nu este necesara transmisia acestei componente deoarece se
poate oricand aseza semnalul video cu nivelul de stingere (foarte apropiat de nivelul
de negru) pe ceea ce se numeste tensiunea de taiere (blocare) a dispozitivului de
afisare. In acest mod toate nivelele de gri vor fi redate corespunzator. Circuitele care
fac acest lucru in receptorul TV se numesc circuite de axare sau de fixare a
componentei continue.
Urmatoarea frecventa din spectru dupa frecventa 0 este frecvena semicadrelor
fV (50 Hz in standardul cu 625 linii si 50 Hz), deoarece nu exist semnal cu frecven
mai joas dect aceasta n componena semnalului video.
3.1.2 Frecvena video maxim

Sa presupunem ca imaginea noastra are o structura de linii verticale albe si

negre succesive. Explorand aceasta imagine se formeaza un semnal periodic, cu
perioada T ce se poate calcula daca se imparte durata cursei active pe orizontala TdH la
numarul de perechi de linii albe si negre din imagine (perioade). Frecventa semnalului
video f = 1/T este cu atat mai mare cu cat sunt mai multe linii in imagine. De exemplu,
daca avem 100 de perechi de linii verticale albe si negre, atunci perioada semnalului
este TdH = 52 s divizat cu 100, adica 0,52 microsecunde, ceea ce corespunde unei
frecvente a semnalului video de aproximativ 2 MHz. Daca in loc de 100 de perechi de
linii avem 200, atunci frecventa semnalului video se dubleaza si ajinge la aproximativ
4 MHz.
Rezulta din acest exemplu faptul ca frecventa semnalului video este
proportionala cu rezolutia imaginii pe directie orizontala. Cu cat imaginea are detalii
mai fine pe orizontala, cu atat vom avea frecvente mai mari in semnalul video.
Problema care se pune, este la ce frecventa trebuie limitata banda semnalului video
astfel incat sa avem o imagine de buna calitate. Solutia este de a limita aceasta banda
la o valoare care corespunde rezolutiei ochiului pe directie orizontala. Testele
subiective au aratat ca rezolutia ochiului este la fel de buna pe orizontala ca si pe
verticala si este mai slaba pe directie diagonala. Pe de alta parte, rezolutia pe verticala
a imaginii a fost fixata odata cu alegerea numarului de linii de explorare. In
consecinta, banda semnalului video va fi limitata la acea valoare care corespunde
aceleiasi rezolutii si pe orizontala.
10

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

Cea mai mare frecven video care poate fi atins d cel mai mic detaliu care
poate fi reprodus. Orice variaii mai mici dect acesta nu mai pot fi redate. Sa
presupunem ca imaginea este esantionata pe orizontala si pe verticala si ca avem
elemente de imagine de forma dreptunghiulara in numar de N x pe orizontal i N y
pe verticala. Rezult o perioad de transmisie a unui element de imagine egala cu
perioada unui cadru divizata cu numarul total de elemente dintr-o imagine. Conform
teoremei esantionarii frecventa video maxima va fi :
Nx N y
f max =
,
2 TK
unde TK este perioada cadrelor. N y = Z (numarul de linii de explorare) i
N x = p Z (din conditia de rezolutie identica pe orizontala si verticala care face ca
elementul de imagine sa aiba aceeasi dimensiune pe orizontala si verticala, adica sa fie
H
4
un patrat) p =
raportul de aspect al imaginii i este
n televiziunea clasic i
V
3
16
n televiziunea de inalta definitie. Rezult nlocuind:
9
1
f max = pZ 2 f K .
2
Aceasta este frecvena fundamental a dezvoltrii Fourier a funciei
dreptunghiulare ce d variaia net de la alb la negru de la un element de imagine la
cel consecutiv cu el pe linie. Armonicile superioare, necesare reconstituirii complete a
semnalului ar avea frecvene mai mari, dar nu este necesar transmiterea lor, deoarece
ochiul mediaz i imaginea va avea o nuan de gri, detaliile nu mai pot fi percepute.
Dac se ine seama i de perioadele de ntoarcere se introduce formula:
N y = Z (1 kV ) ,

unde kV se numete factor de pierdere pe vertical din cauza intoarcerii,

T
Z Za
kV = iV =
. Similar, pentru baleierea pe orizontal, se consider timpul activ
TV
Z
pentru acest tip de curs:
TaH = TH TiH = TH (1 k H ) ,
TiH
este factorul de pierdere pe orizontal din cauza intoarcerii.
TH
n afar de aceti doi factori care reflecta faptul ca nu toata perioada unui cadru
este utilizata pentru transmisia elementelor de imagine, ci numai perioadele active pe
orizontala si verticala, mai trebuie inut cont i de pierderea de rezoluie pe verticala
datorit ntreeserii (pierdere determinata prin teste subiective si care duce la o
rezolutie de aproximativ 70 % pentru imaginea intretesuta fata de cea neintretesuta
explorata cu acelasi numar de linii), pre pltit pentru scderea la jumatate a lrgimii
de band de transmisie la explorarea intretesuta. Acest efect a fost studiat de Kell, care
a introdus un coeficient de reducere a rezoluiei pe orizontal, k=1 pentru explorarea
progresiva (neintretesuta) si k=0,7 pentru explorarea intretesuta. Rezult:
p Ny
Nx
kp (1 kV ) 2
=k
=
f max = k
Z fK ,
2 TaH
2TH (1 k H ) 2 (1 k H )

unde k H =

11

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

Considernd valorile parametrilor de explorare din norma 625/50/2:1 avem:
kV = 0, 08 i k H = 0,18 . Rezult f max 7,3 k [ MHz ] . Daca se utilizeaz k = 0, 67
rezultnd f max = 5 MHz .
Daca in formula de mai sus se introduc valorile corespunzatoare normei
525/60/2:1, se obtine o frecventa maxima de 4,2 MHz, ceea ce este normal, deoarece
in aceasta norma sunt mai putine linii de explorare si rezolutia pe verticala este mai
mica. In consecinta, se reduce si rezolutia pe orizontala prin reducerea benzii
semnalului video.
Daca in formula de mai sus se introduc valorile corespunzatoare normei
1250/50/2:1 (un sistem de inalta definitie HDTV), se obtine o frecventa maxima de 27
MHz, ceea ce este normal, deoarece in aceasta norma sunt mai multe linii de explorare
si rezolutia pe verticala este mai mare (dubla fata de norma cu 625 linii). In
consecinta, creste si rezolutia pe orizontala prin cresterea benzii semnalului video.

3.2

Structura spectrului semnalului TV

Datorit faptului c semnalul TV este obinut prin eantionarea periodic n

timp (pe cadre) i spaiu (pe linii) spectrul va avea, pe lng partea ce conine
informaia, caracteristici independente de coninut.
Pentru o imagine static spectrul este discret, cu componente situate la
frecvene de forma: f km = kf H + mfV , unde k , m N . Componentele plasate la multipli
de f H totalizeaz spectrul principal iar restul constituie spectrele secundare.
Acest lucru rezulta din faptul ca prin explorarea periodica pe orizontala si
verticala a imaginii, la imaginea statica se formeaza un semnal care are perioade ce
sunt legate de perioadele de explorare pe orizontala si verticala.
Z
tiind c pentru explorarea ntreesut s-a ales f H = fV va rezulta c
2
fV nu este multiplu de f H i deci componentele a dou spectre secundare situate n
jurul a dou frecvene ale spectrului principal sunt de asemenea ntreesute i deci nu
exist fenomene de aliere, semnalul putnd fi reprodus cu succes la recepie folosind o
lrgime de band mai mic.
Pentru imagini cu obiecte n micare liniile spectrale balanseaza usor in jurul
pozitiilor corespunzatoare unei imagini statice. Cu cat viteza de miscare este mai
mare, cu atat liniile spectrale balanseaza mai mult fata de pozitia pentru o imagine
statica. Explicatia acestui tip de spectru pentru imagini cu miscare este faptul ca si
pentru aceste imagini se formeaza prin explorare pe orizontala si verticala semnale
periodice, dar cu perioade usor diferite fata de cele de explorare din cauza miscarii
obiectelor. Apar astfel n jurul tuturor componentelor menionate mai sus benzi
spectrale, inguste ns n raport cu distana dintre dou componente spectrale
f
consecutive, V . Mrimea acestor benzi depinde de viteza de miscare a obiectelor din
2
imagine.
In fata camerei de luat vederi care capteaza imagine obiectele se pot misca cu
orice viteza. In sistemele de televiziune trebuie transmise insa numai miscarile pe care
ochiul le poate percepe, avand in vedere inertia sistemului vizual uman. Pentru aceste
miscari se poate demonstra ca balansul liniilor spectrale fata de pozitiile
corespunzatoare unei imagini statice este de + 3 Hz sau 3 Hz. In consecinta spectrul

12

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

unei imagini cu obiecte in miscare este format din benzi spectrale inguste centrate la
multiplii de frecventa liniilor, frecventa semicadrelor si combinatiile lor liniare, benzi
cu latimea de maxim 6 Hz. Acest tip de spectru rezulta din faptul ca imaginea este
explorata periodic pe orizontala si verticala si din faptul ca vitezele de miscare ale
obiectelor pe care le poate percepe ochiul si care sunt transmise in televiziune sunt
mult mai mici fata de frecventele de explorare a imaginii. Pentru un obiect care se
misca pe orizontala si a carui miscare poate fi perceputa de catre sistemul vizual uman,
deplasarea pe perioada unei linii (64 microsecunde) este extrem de mica. De
asemenea, daca obiectul se misca pe verticala, deplasarea sa pe perioada unui
semicadru (20 ms) este foarte mica.
Rezulta ca in spectrul semnalului video exista mai mult loc liber decat loc
ocupat de informatie. In sistemele de televiziune in culori acest lucru este folosit
pentru a introduce in spectrul semnalului alb-negru (de luminanta) informatia de
nuanta si saturatie a culorii (informatia de crominanta), pastrand aceeasi banda de
frecventa ca in televiziunea alb-negru.
De asemenea, structura spectrului semnalului video arata ca se utilizeaza o
banda de frecventa mult prea mare pentru a transmite aceasta informatie, lucru ce afost
exploatat in metodele de compresie de spectru.
Se observ c informaia nu difer foarte mult de la un element de imagine la
altul consecutiv cu el pe aceeasi linie, sau situat deasupra sau dedesubt pe linii
alaturate, sau in aceeasi pozitie geometrica dar in cadrul urmator. Rezula o corelaie
mare ntre elementele de imagine pe toate cele 3 coordonate (orizontala, verticala si
temporala). Functia de autocorelatie a semnalului video poate fi exprimata atunci ca
un produs de trei functii exponentiale cu constante de timp egale cu perioada unui
element de imagine pe orizontala, a unei linii si respectiv a unui cadru. Din teorema
Wiener-Hincin rezult c densitatea spectral de putere este transformata Fourier a
funciei de autocorelaie. Transformata Fourier a unei functiei de autocorelatie a
semnalului video va fi tot de tip exponential in domeniul frecventa. Rezulta ca spectrul
semnalului video scade mult la frecvene mari. Aceste frecvene corespund
elementelor de detaliu din imagine i ca atare este posibil sa limitam banda semnalului
video la frecventele calculate mai sus.

Transmisiunea n radiofrecven

4.1

Generaliti

Limea de band folosit n videofrecven pentru transmisiunea in banda de

baza variaz n funcie de norma de televiziune. Se folosesc cabluri coaxiale sau
bifilare pentru a transmite pe distante scurte semnalele video, de exemplu in studioul
de televiziune sau in sistemele de supraveghere video.
Cu ajutorul modulaiei (multiplexare n frecven) se poate face transmisiunea
i n radiofrecven, ntr-o band cuprins ntre 50 1000 MHz , cu ntreruperi n
spectru pentru zone alocate altor servicii decat televiziunea. Semnalul video complex
moduleaza purttoarea de radiofrecven a unui canal de televiziune. n cazul
transmisiunii prin radiorelee sau prin satelit, frecvena poate ajunge la valori de
ordinul 10-12 GHz.

13

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

4.2

Transmisiunea cu MA-RBL

Transmisiunea TV cu emitatoare terestre se face modulatie de amplitudine MA

iar semnalul audio insotitor al programului TV se transmite cu modulatie MF (mai
putin in norma L Franta in care este utilizata tot modulatia MA si pentru sunet).
Banda video folosit in norma D/K (OIRT) are lrgimea de 6 MHz .Daca
semnalul ar fi modulat MA cu dou benzi laterale, ar rezulta o banda in radiofrecventa
de 12 MHz dar un demodulator usor de realizat in receptorul TV. Daca s-ar transmite
cu MA cu banda laterala unica (MA-BLU) ar rezulta o banda in radiofrecventa de 6
MHz dar un demodulator mai complex in receptorul TV. Se va folosi modulaia cu
rest de band lateral in care banda laterala superioar este transmisa integral cu 6
MHz iar din cea inferioar se transmite doar 0,75 MHz (fig.2.5).
Se folosete modulaia negativ, cu impulsul de sincronizare la vrf de
purtatoare si cu nivelul de alb la 12,5 % din amplitudinea purtatoarei de imagine (in
norma L-Franta modulatia este pozitiva). Modulatia negativa de foloseste deoarece un
eventual zgomot suprapus peste semnalul in radiofrecventa ar afecta mai putin zonele
de gri inchis decat pe cele de alb. Acest lucru este convenabil deoarece testele
subiective au aratat ca zgomotul este mai suparator pe zonele de gri inchis si negru
fata de zonele de alb. In acelasi timp, prin acest tip de modulatie negativa, impulsurile
de sincronizare sunt cel mai bine protejate le zgomot, ceea ce face ca imaginea chiar
zgomotoasa sa ramana stabila pe ecran.

4.2.1 Structura unui canal TV n radiofrecven

n norma D/K (OIRT) structura canalului TV este prezentata in fig.2.5 :

Fig. 2.5
Sunetul insotitor este transmis cu MF pe o purtatoare de sunet situata la 6,5
MHz mai sus in spectru fata de purtatoarea de imagine a canalului, iar un canal TV
ocupa in aceasta norma 8 MHz.
Structura canalului desenata mai sus este valabila si pentru celelalte norme de
televiziune (cu observatiile de mai sus referitoare la norma L) doar cifrele fiind
diferite. In alte norme de televiziune se numeroteaza diferit canalele, se aloca alte
frecvente purtatoare de imagine si sunet, distanta dintre purtatoarele de imagine si
sunet este alta, latimea canalului poate fi diferita.
14

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

O norma de televiziune este marcata cu litere sau cu numele tarii sau
organizatiei care a creat-o (CCIR=Comite Consultatif Internationale pour
Radiocommunications ; OIRT=Organisation Internationale pour Radio et Television).
Acolo unde sunt doua litere (ex. B/G) prima litera se refera la alocarea canalelor in
FIF (VHF=Very High Frequency), iar a doua la alocarea canalelor in UIF (UHF=Ultra
High Frequency). Intr-o norma TV se descriu toti parametrii semnbalului video (nr.
linii, frecventa cadre, impulsuri sincronizare, etc.) parametrii modulatiei pentru
purtatoarele de imagine si sunet, numerotarea si alocarea canalelor in radiofrecventa.
In tabelul 2.1 se prezinta principalii parametri ai normelor de televiziune.
Norma

Parametrii
explorarii

D/K
(OIRT)
B/G
(CCIR)
I
(Anglia)
L
(Franta)
M

625/50/2:1

625/50/2:1

625/50/2:1
625/50/2:1
625/50/2:1
525/60/2:1

Modulatie
purtatoare
imagine
MA
negativa
MA
negativa
MA
negativa
MA
pozitiva
MA
negativa
MA
negativa

Modulatie
purtatoare
sunet
MF

Ecart [MHz]
Purtatoare sunetpurtatoare imagine
6,5

Latime
canal
[MHz]
8

MF

5,5

7/8

MF

MA

6,5

MF

4,5

MF

4,5

Selectorul de linii

Acesta este utilizaat mpreun cu un osciloscop catodic pentru a permite

vizualizarea unui semnal ncepnd cu oricare linie TV de pe imagine. Selectorul de
linii livreaz impulsul care declaneaz baza de timp a osciloscopului la nceputul
liniei TV de la care se dorete s se fac vizualizarea. Durata bazei de timp a
osciloscopului se fixeaz n concordan cu durata semnalului de vizualizat. Schema
bloc este data in figura 2.6. In lipsa selectorului de linii, osciloscopul ar lucra pe
modul de sincronizare interna (automat sau declansat) si ar afisa suprapuse una peste
alta toate liniile dintr-un cadru.
Din semnalul video complex (VBS) aplicat la intrare se extrag impulsurile de
sincronizare pe verticala si pe orizontala care sunt apoi trimise printr-o poarta ce poate
selecta impulsurile din semicadrul (campul) par sau impar. Selectia se face pe baza
faptului ca un semicadru, cel impar, se termina cu o jumatate de linie, iar cel par cu o
linie intreaga. Se obine dup separare prin 2 CBM i un circuit logic I un impuls la
jumtatea intervalului de linie care las s treac doar impulsurile de egalizare de la
jumtatea lui TH . Impusurile de sincronizare de pe unul din cele doua semicadre (par
sau impar in functie de selectie) trec mai departe la numaratoarele decadice cu rapor
de divizare preselectat cu numarul liniei dorite. Numrtoarele numr liniile sosite
descresctor, iar la linia dorit ajung la 0, dnd impulsul de sincronizare baza de timp
a osciloscopului. Un monostabil variabil cu durata intre 0 si 64 de microsecunde
(perioada unei linii) permite obtinerea unui impuls de declansare a bazei de timp
15

SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

variabil pe parcursul unei linii. Acesta se poate aduna cu semnalul video complex si se
livreaza pe iesire VBS + MARKER pentru a fi aplicat unui monitor. In acest mod se
poate vedea pe monitor linia marcata cu un impuls, acea linie care se vizualizeaza in
acel moment pe osciloscop.

Fig. 2.6

16