Pe durata stationarii in muzeu, va rugam sa inchideti telefoanele mobile!

Va rugam sa nu faceti zgomote care i-at putea distrage pe povestitori

La finalul povestilor daca doriti sa vizitati Valea Jiului, puteti face Valea Jiului Muziam
Tur care va opri in toate oarasele din Valea Jiului: Petrila, Petrosani, Aninoasa, Vulcan,
Lupeni si Uricani. Valea Jiului Muziam tour va fi la dispozitia turistilor incepand cu anul
urmator.

Lucrez din anul 1990, 4 martie, la exploatarea miniera Petrila, 19 ani am lucrat numai
aici.
Greutati care na, sunt fel de fel,s-antampla, va dati seama cu ii mineritu asta la noi si
acum doi ani dupa ce-o fost explozia, s-o cam restantrans activitatea la mina petrila, din
cauza ca nu mai erau abataje, focuri multe si o ramas doar cativa oameni, cu care or
considerat ei ca tre sa mai faca fata ca sa dea productie. Atunci eu am plecat la Lonea.
Acuma Petrila zice c-or inchide mina, ca nu stiu ce-o sa faca si cu asta, zici pana in 2018,
da nu se stie. Vor sa mai deie acum o ordonanta ca sa mai plece oameni din vale, din astia
care au 43-44 ca sa se incadreze la pensie. Nu sunt bani, din ce am auzit de la liderul de
sindicat, de luna viitoare s-ar putea sa nu mai fie bani nici de salarii, in toata valea, toata
valea. Si acum din ce-am inteles vor sa ne ieie iar, termo sau Hidroelectrica, sa nu mai
fii Compania Nationala a Huilei sa apartinem de Termo am inteles, termo, termo, termo
electrica, cam asa ceva. Si acum toate is imprastiate, nu stim ce-o sa facem, va dati
seama stresu , stresu pe om, mai am 5 ani pana la pensie, va dati seama ii mult.
Cel mai frica mii, sa nu imi pierd locul de munca. Nu am familie numeroasa, un copil si
nevasta atat, da-i greu. La 40 de sa iti pierzi locul de munca s-o iei di la capat di la
inceput. M-as adapta oriunde, dar acum va dati seama sa te duci la patron sa lucrezi pe,
pa ce sau cat, ca ala poate sa iti zica azi vii, poate maine nu mai poti veni, ca o venit
domnu sau domnu sau domnisoara si la revedere, face altcineva munca ta. Daca ar fi sa
mai tie macar 5-6 ani mina, ca sa ne apropiem cat de cat de pensie. Sunt care sunt mai
tineri decat noi, au 9-10 ani, cu speranta traim.
Imi aduc s-acuma aminte di prima zi de lucru. O fost greu greu. Am intalnit un coleg de
prin partea Moldevei si ala mi-o zis: ba omule calm, pastreaza-ti calmul. N-aveam bani la
noi, era dezastru, era 90 o situatie urata, parintii nu vrut sa ni deie drumu de acasa, ca lasa
ca nu pleci tu la mina, ca nu stiu ce, nu stiu cum, fel de fel di chestiuni cum is parintii.
Tata-batranu ,lasa ca mergi cu mine pe santier, batrana nu pleci ramai cu mine la Cap,
cum erau cap-urile, si am zis ca plec si am plecat aici. Si baiatul ala mi-o zis: ba omule

incet, incet, toates grele, asteapta, incet ca nimeni n-o fost invatat s-ai sa vezi ca o sa fie
bine. Si o fost greu pana ce-am luat primi bani si dupa aia incet incet am ramas aici. Si
mi-o zis, fii atent daca bei apa din vale tu nu vei mai pleca niciodata, si asa o si fost.
Bun. Si noi suntem trei frati si-o sora si unul o lucrat si el aici, pana la ordonanta aia
prima, aia mare din 97. Am avut si un cumnat si-o plecat si el de aici. Atunci iar o fost
harababura aia mare ca se inchide minile, omu ramane fara bani pleaca acasa. Si eu am
sperat in continuare si am ramas si o mai fost de castigat. Cum sa iti spun eu de castigat.
Ei cand or plecat aveau 5 ani vechime, eu va dati seama, am mai lucrat 14-15 ani deatuncia. Unde mai fac eu acuma vechime?
Si dupa disponibilizare frate-miu s-o intors acasa di unde suntem noi din Judetul Botosani
comuna Blandesti. Si o zici ca no, gaseste in alta parte mai bine si no gasit. Acum ii la
tara, are doi copii, ii greu ii foarte greu. No plecat niciunde. Il mai ajuta sora lu nevasta-sa
ca ii in italia si ii mai trimite din cand in cand euro, di se mai descurca cat de cat. No
lucrat nu o luna de cand o plecat, o zi din cand o plecat din 97 pana acum niciunde. Si
cumnatu la fel, il tine sora ca femei. O plecat tot in 97.
(rasuflu,zambeste si cu degetu) Eu m-am gandit, m-am gandit si eu atuncea sa plec, nu
de-o suta de ori ca nici noaptea numai puteam sa, orice miscare faceam trebuia sa, oare
plec, cum, cu cine , unde? Va dati seama, sunt 600 de km pana in Moldova. Eu am un
cumatru, cum sa zice la noi in Moldova care mi-o botezat copilul si care lucre la lonea si
am cerut parerea, i-am cerut parerea, m-a dus mai oameni buni, ce faceti, plecati, nu? Am
pleca zice, tu? (zambeste) Am zis eu mai stau. Si multi or facut prostia ca s-or inscris pe
liste si a 2 a zi s-o dus sa retraga, da nu mai putut, odata ci i-o bagat in baza de date, in
calculator. No, eu am zis mai raman, ci-o fi, o fi.(zambeste) Si cand meream la tara- ba
voi mai stati acolo ce-o sa faceti? O sa veniti fara bani la tara .Nici o problema am zis
mobile o arunc de la etajul 2-3, da-o dracului, macar bani de drum, de tren sa avem.
Si de-atunci de cand o plecat frati-miu din 97, l-o apucat un fel, cum sa va zic eu, nu o
ura, un fel de daaa o ura. Nu mai tinem legatura cum era odata. Ca tu esti acolo, cat tu
ai bani, ca tu faci aia, aia. Ma omule, am si eu familie, nu pot sa iti dau tie, ca acuma sa-ti
dau tie sa ii dau lu soacra-mea, sa-i dau lu cutare, cutare. Si eu atunci cu ce mai traiesc?
Nu pot, da din caz doamne feresti la o greutate, la un necaz, atunci n-ai ce sa faci. O fost
batranu o murit acu 3 ani, n-am avut ce face am pus bani.. Si deatuncea suntem mai reci.
Ei zic ca eu is racit, ca ei ma discuta pa mine, ca eu am facut, ca eu nu stiu ce-am facut
Ma omule eu nu pot sa fac, cum se face masa, ca n-am concediu cand vreau euimi da
3 zile interprinderea , atat eu tre sa ma grabesc ca sa nu imi pierd painea. Si atunci am
facut pachetele. Ne-am facut datoria. Ei ca de ce n-am facut asa, cum ii in zona? Va dati
seama obiceiuri. (zambeste) Eu fac, cum cred ca-i mai bine si mai repede ca sa scap sa
plec, ca nimeni nu te lasa, ca dumneata esti cutare si-ti dau liber. N-ai cum, n-ai cum.
La mina tre sa fii cand ii program nu cand ai cand poti sa te duci.

Uite cum ii acuma de exemplu, sunt in schimbul doi , ma trezesc la opt jumate dimineata.
Am pus ceasul sa sune, m-am trezit, am mers la garaj am facut putina treaba, am venit
acasa, am mancat repede (zamabeste) la 10 ii masina, (cu degetul in spate) autobuzul, mam dus aici in statie la fieru metal. La mina ne da masa calda, da io n-am voie gras, sarat
si iau suplimentul- o paine cu conserva. La 10 si un sfert suntem la cantina, de la 10 si un
merem la vestiare, dezbracam hainele bune, ne schimbam in haine rele, ne luam lampa, la
unspe si un sfert se face pontaju, la 12 suntem la locul de munca si de la 12 si pana la 6
fara 5 in abataj, la 6 fara 5 (zambeste) ne retregem de la locul de munca si merem care,
cum putem catre afara. Dupa aia la zi facem baie si pe la 7 si 10 si un sfert, suntem
inspre casa cum ar veni. Venima acasa si tre sa dormi ca n-ai ci sa faci, ca daca nu ti
odini acolo sint riscurile care te paste la orisi pas.
Am avut un caz mortal in (se gandeste) 20003, un baiat tanar avea 22-23 ani. Si-o fost
prins de surpare, o rupt plasa, piatra, si l-o prins si-o murit .L-am scos de acolo greu. Io
an de an credeti-ma merg la cimitir ca la un apropiat al familiei,
Familia lui o fost deranjata ca era vinovat sefu de schimb. Dar baiatul o circulat printr-o
zona interzisa cum ar veni pe care nu trebuia, ca in loc sa vina pe calea normal de acces,
o intrat pe aia inchisa, zi-sa inchisa. Dupa ce-o murit, ca asa sa intampla dupa ce moare
omul, atunci inchidem, punem, strangem si nimeni nu mai circula. Dar o fost tarziu, o
fost luata o viata de om. Stiti destul de clar mortutu-i vinovat orice s-ar intampla mortu-i
de vina.
Cand eram mai tanar, imi era frica de morti acum cum sa va zic: inima s-o mai,
sufletul so mai inchietrit, esti un om mai dur. Munca in mina te face intrasa fel sa te
schimbi total.
(zambeste) No asta este, is conditii grele. Contient is eu ca se va-inchide mina (soapta)
vorba lui Domnu Berceanu cand o fost ministru industriei: va-nchideti singuri ma, nu
trebuie sa va-nchidem noi. Singuri va-nchideti!
Cel mai rau guvern asta e, o fost si taranisti la putere dar astia-s sub orice critica!
Nu sant materiale, n-avem cu ce lucra, nu sant stalpi hidraulici, nu sant plase, noi
reconditionam fierul care-l rapim din lucru vechi, care-i mai bun, il pastrezi si bati alte
galerii. Stalpii hidraulici toti cedeaza. Nu sant bani in companie. Mineritu se va inchide,
el nu va avea viitor in valea Jiului.
Mineritu asta no.. isi spune cuvantul. Ii munca grea. Dureri de spate, alea-s foarte urate.
N-ati vazut si la birou, oamenii care stau la birou ce-i doare? Spatele. Da pe noi cu atatea
fiare si-atat greutate ca sa le ridici. Si mineritu nu-i ca-n casa, sunt zone in care numai in
genunchi lucri si ii am pe amandoi operati, meniscurile le-am avut pe amandoua rupte,
abia mai puteam sa ridic picioru.

Si daca prind ordonanta sa ies la pensie, imi iau un tractoras micut si ma duc la tara, ca eu
am lucrat si am o groaza de bani bagati acolo. Eu nu am stiu marea, io nu stiu concediu,
nu. nu in 21 de ani, eu sa ma duc in statiuni, m-am sacrificat si am facut casa la tara
Ca aici in Valea Jiului ii dezastru, s-o stricat rau de tot din cand cu mineriadele.
(capul intr-o parte, ochii inchisi) Si da la mineriada in 90, am am fost in (ridica capul)
Bucuresti, (zambeste) am mers, s-am facut ci trebuia sa facem. Ni so cerut sa facem
ordine, s-am facut. N-am plecat de gura cascati. Noi am luptat ca lumea sa steie-n scaun,
in companie sunt salarii destul de mari, noi avem salarii destul de mici, astia care muncim
si greu ii pe noi. Noi ne-am luptat cum ar fi pentru ei, nu pentru noi, pentru prostime,
omul de rand, omul de jos, ci pentru cei care sunt pusi mai sus. Mineru nu sa duce
nicicand de capul lui, el ii exact ca o oaie. Ati vazut intr-o turma, capra sa duce prima,
oile dupa ea. N-o zis domnu Miron haide. O fost: alo? Veniti ca nu se mai poate . Si cand
am ajuns ne-o multumit prima data, in grup, frumos, am plecat frumos.
Acum nu mai este cine sa ne reprezinte. Sindicatele sa duc la Bucuresti, negociaza ci
negocioaza intre ei si vine si-ti pune contractual colectiv de munca in fata la semnat. Si
noua ni se spune-Fondul Monetar International. Nu mai suntem comandati de ai nostri.
Nu va mai fi nimeni, care sa ne apere drepturile!

Dupa ce l-am urmarit pe domnul Ion Telcea, care se teme ca isi va pierde locul de munca,
in continuare ii vom asculta pe Vali Oancea si Maria Ciundrea. Vali Oancea, paznic la
mina se afla in ghereta sa din care-i urmareste pe cei care vin la furat de fier vechi si
carbune. Vali, castiga 350 de lei pe luna si lucreaza 12cu24.
Maria Ciundrea se afla in casa sa din cartierul Bosnia. Maria se incalzeste din carbunele
pe care-l fura de la mine. Ea a trait o vreme, din vanzare de fier vechi. Din ghereta, aflat
in curtea minei in care sta Vali se vede cartierul Bosnia in care locuieste Maria!