Sisteme de partide politice

Cea mai raspandita clasificare a sistemelor de partide este urmatoarea:

- partidul unic: unipartidismul
- bipartidismul: dualismul
- multipartidismul

I. Unipartidismul se refera la existenta unui singur partid pe scena politica a unei tari. Situatii de acest gen
s-au intalnit in urmatoarele cazuri:
1. La inceputul dezvoltarii capitalismului, datorita faptului ca exprima coalizarea impotriva absolutismului
feudal. Partidul avea un pronuntat caracter national.
2. In tarile in curs de dezvoltare, in faza de eliberare de sub dominatia coloniala, perioadele in care se incerca
pastrarea independentei, cand s-a dorit lichidarea decalajelor, a subdezvoltarii. A fost o situatie de moment,
altfel avem de-a face cu un regim dictatorial.
3. Dictatura - atunci cand interesul unicului partid este de a ramane cu orice pret la putere, chiar daca vointa
poporului este cu totul alta. In perioada interbelica distingem: in Italia (partidul fascist) si in Germania
(partidul nazist).
4. Regimul Comunist. Daca ne referim la instaurarea acestuia in Romania, trebuie se amintim mai intai:
Dictatura Regala (1938-1940) - cand toate activitatile partidelor politice inceteaza, singurul partid fiind Frontul
Renasterii Nationale, Dictatura Antonesciana (1940-1944) cand a functionat o perioada Partidul Legionarilor
(septembrie 1940 - ianuarie 1941), iar apoi un partid prohitlerist si in final Dictatura Comunista (1947) pana in
1989.
Sistemul partidului dominant se intalneste atat in sistemele democratice cat si in cele dictatoriale. In al doilea
caz, acest sistem de partide este o fatada pentru interesele partidului principal, care se afla practic singur la
conducere. Pentru a-si ascunde intentiile mai profunde in fata populatiei, foloseste alte mici partide-marioneta,
care insa in mod ciudat sunt de acord cu toate initiativele partidului principal. In cazul democratiei, sistemul
partidului dominant apare uneori accidental, cand pur si simplu nu se remarca nicio alta formatiune politica. In
schimb, participa mai multe la cursa electorala, unul iesind aprope intotdeauna castigator. In cazul in care totusi
nu are o majoritate clara in parlament, poate apela la o coalitie cu un alt partid mai favorabil. Acest sistem a putut
fi intalnit in India si in Africa de Sud.
In final, sistemul cu un singur partid s-a dovedit a fi dezastruos in majoritatea cazurilor, permitand abuzuri,
violenta si neingrijindu-se adesea bunastarea populatiei. In aceste cazuri, votul este unul fictiv, de teama, in care
toata populatia pare ca voteaza cu entuziasm singura optiune posibila. In alte cazuri, voturile sunt falsificate,
adevarul fiind bine ascuns. Partidele unice s-au folosit des in istorie de mijloace dure de represiune pentru a
ramane la putere, putine din caracteristicile obisnuite ale unei formatiuni politice putand fi vazute in cadrul
acestui sistem de partide, specifica in general tarilor care au fost comuniste sau sub presiunea altui regim
totalitar. Astazi, tarile care permit doar un partid sunt criticate dur in forurile internationale pentru ca opresc orice
drept la exprimare libera.

II. Bipartidismul se inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Apare in fazele dezvoltarii
democratice a societatii. Isi are geneza in inlaturarea absolutismului feudal. Intr-o prima faza a existat
urmatoarea impartire a celor doua partide:
- partidul progresist (forma noua)
- partidul conservator (forma veche, conservatoare)
Daca luam exemplul Angliei, in sec. XVIII s-au format doua partide:
- whig-ii (conservatorii, si-au luat numele de la de la cuvantul derivat din scotiana ce inseamna conducator de
cai sau de vite.)
- tory-ii (liberalii, care-si trag numele de la o injurie de origine irlandeza - hot la drumul mare, gangster.)

Pe scena politicii actuale a Angliei regasim si astazi cele doua grupari, cu exceptia ca partidul laburist a luat
locul partidului liberal (1920).
Si in SUA exista tot doua partide politice care domina scena politica, si anume:
- partidul republican
- partidul democrat
dar aparitia amandurora este strans legata de lupta pentru independenta a coloniilor engleze din America de
Nord.
Cele doua partide: Republican si Democrat isi disputa mereu dreptul de a fi la putere. Fiind un stat federal foarte
mare, discutiile sunt mereu dure si promisiunile mari, mai ales ca trebuie sa multumeasca pe toata lumea. Cele
doua partide sunt printre cele mai vechi din istorie care si-au pastrat agenda si ideologia in mare parte, de
exemplu Partidul Republican fiind format in anul 1854. Acest sistem de partide nu respinge formarea si
participarea in cursa electoral a altor formatiuni. Insa acestea au putine sanse, in principiu din lipsa fondurilor,
iesind in evidenta doar daca fac declaratii extremiste. In Statele Unite chiar se spune des ca nu isi pot permite
decat doua partide.
Amintim despre bipartidism ca fiind specific democratiei, deoarece existenta celor doua partide asigura
alternanta la putere, controlul unuia asupra celuilalt, facand imposibile abuzurile de orice fel.
Exista insa si critici ale acestui sistem, in principal pentru ca lasa loc de discriminare a unor grupuri mai mici.
In Romania, in a doua jumartate a secolului XIX existau de asemenea doua partide politice:
- Partidul Conservator (1871)
- Partidul National Liberal (1875)
ele au functionat pe scena politica romaneasca pana la Marea Unire din 1918, conform Constitutiei din 1866.
Datorita Reformei Agrare din 1921, Partidul Conservator fuzioneaza cu Partidul National Liberal in 1922.
Dupa realizarea unirii Transilvaniei cu restul tarii (Moldova si Tara Romaneasca), putem vorbi despre Partidul
National Taranesc (constituit in 1926 din Partidul National Roman din Transilvania, fondat de Iuliu Maniu in
1881). El va domina scena politica romaneasca alaturi de PNL.
Tot dupa 1918 apare si Partidul Social-Democrat (in 1927, fiind constituit din Partiul Socialist aparut in 1919).

III. Multipartidismul este forma frecvent folosita in democratiile pluraliste (cu mai mult de doua partide
politice) si liberale. Ele ofera alegatorilor o paleta mai variata de alegere functie de opiniile fiecaruia. In cazul
in care partidele au platforme politice asemanatoare, acest lucru nu face altceva decat sa ingreuneze decizia si
sa induca in eroare.
Se afirma dupa cele doua razboaie mondiale in tarile occidentale, cu traditie in democratie.
Partidele se pot grupa astfel:
- partide de dreapta: centru dreapta, extreama dreapta (Partide Conservatoare, Partidul Fascist)
- partide de stanga: centru stanga, extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul Comunist, Partidul SocialDemocrat)
- partide de centru: Partide Social-Crestine, Partide Democrat-Crestine
In prezent se observa o scadere a partidelor extremiste datorita consecintelor fascismului si comunismului.
In tara noastra, cata vreme a fost democaratie, au existat mereu mai multe partide care sa concureze unele cu
altele pentru putere, nu de putine ori atacandu-se intre ele mai mult sau mai putin discret. Si in prezent,
schimbarile se pot vedea de la un an la altul, atat in privinta numarului de partide, dar si a componentei si
orientarii acestora. Insa cazul Romaniei, desi nici pe departe singular, nu reprezinta litera de lege in materie de

sisteme politice. In cazul democratiilor, se mai pot intalni si alte sisteme de partide, in care unul sau doua
predomina; si bineinteles, in cazul tarilor nedemocratice, un partid ramane la putere constant.
Sistemul cu mai multe partide a fost utilizat cu destul de mult succes in Norvegia, Mexic, Olanda, Canada, Israel
sau Germania. In toate aceste cazuri existau mai multe partide, de obicei cu orientari diferite, care totusi puteau
sa obtina un numar semnificativ de voturi. Numarul partidelor din aceste cazuri trebuie sa fie mai mare de trei,
dar in general se situeaza sub zece, altfel electoratul fiind mult prea fragmentat. Acest sistem de partide se
considera ca este capabil sa reprezinte interesele unui numar cat mai mare de alegatori. Rareori reuseste unul
dintre ele sa obtina majoritatea, asa ca mai mereu se formeaza coalitii intre partidele care au trecut de pragul
electoral. Coalitiile se formeaza in functie de ideologie, interese si planuri, insa uneori pot sa apara mici crize,
atunci cand nici una nu are suficienti membri pentru a avea o majoritate. In Romania situatia din parlament este
si mai diversa, fiind reprezentate si partidele minoritatilor, motiv pentru care sistemul de partide din tara noastra
a atras pareri pozitive, structura considerata una reprezentativa pentru populatie, putandu-se lupta astfel mai usor
impotriva discriminarii. Adevarul ramane insa undeva la mijloc, fiind nevoie si de eficienta pe toate aceste
posturi, lucru care uneori nu se intampla.
In final, cu exceptia unipartidismului, care in mod clar nu este functional pentru o societate democratica, este
greu de decis care sisteme ste cel mai potrivit. In functie de populatie, marimea tarii si forma de guvernamant, un
sistem poate fi foarte potrivit unui stat, in timp ce ar aduce o criza politica in altele. Important este insa ca forma
finala a sistemului de partide sa reflecta vointa majoritatii, fara insa a discrimina in vreun fel minoritatea.

BIBLIOGRAFIE
1. Simona Livia Mihailescu, Drept constitutional si institutii politice, Universul Juridic, Bucuresti, 2012
2. George Voicu Pluripartidismul, o teorie a democraiei, Editura All, Bucureti, 1998, p.65
3 Roberto Michels Les parties politiques.Essai sur les tendances oligarchique des Democraties (Paris,
Flammarion, 1971), p.296
4 Max Weber The theory of Social and Economic Organization (New York, The Free Press, 1974), p. 407
5 Raymond Aron Democratie et totalitarisme (Paris, Gallimard, 1965), P.117