GINECO

Curs 4

BOALA INFLAMATORIE PELVINA

Boala inflamatorie pelvina este o infectie polimicrobiana a tractului genital superior, adica a
trompei, ovarelor si endometrului.
Poate fi produsa de germeni cu transmitere sexuala, ca Neisseria gonorrhoeae si Chlamidia
trachomatis, dar si de bacterii endogene, cum sunt anaerobii, Haemophilus influentzae, bacili Gram
negativi din tubul digestiv (Bacteroides, Colibacilul) si streptococii. Infectia se produce cu microbi care
persista in tractul vaginal; poate progresa ascendent, ascensiunea microbilor fiind favorizata de
menstruatie, de actul sexual, de chiuretaje sau alte manevre medicale.
Infectia pelvina este de obicei bilaterala. Incepe ca o endosalpingita, air apoi progreseaza catre
musculatura si seroasa trompei.
Epidemiologie
Boala afecteaza fetele tinere si mai ales adolescentele care isi incep viata sexuala cu mai multi
parteneri sexuali. Este cea mai comuna a femeilor tinere, intre 15 si 25 de ani. Alti factori de risc: rasa
diferita de cea alba, spalaturile vaginale si fumatul.
Manifestari clinice
Debutul este de obicei in timpul sau imediat dupa menstruatie. Pacienta poate prezenta:
- dureri pelvine, senzatia de tensiune in abdomenul inferior
-febra, frisoane
- scuregere vaginala anormala (mucopurulenta, fetida)
- sensibilitate la palparea anexelor, dureri la mobilizarea colului (la tuseu vaginal)
- uneori greturi, varsaturi
- disurie, polachiurie
Investigatii paraclinice
- examene bacteriologice din secretia cervicala pentru a identifica natura infectiei
- probele inflamatorii sanguine hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva
- ecografie poate evidentia o sarcina, prezenta de lichid
1

Boala inflamatorie pelvina se poate complica cu piosalpinx, obstructie tubara, partiala sau totala,
aderente, spargerea abceselor si pelviperitonita.
Tratament
Formele usoare se trateaza in ambulator, iar formele severe se interneaza.
Tratamentul presupune administrarea de antialgice, antitermice, antispastice si antibiotice. De
preferinta antibioticul sa se recomande functie de antibiograma, dar trebuie inceput imediat dupa
recoltarea secretiei; se efectueaza inca cel putin 48 de ore de la amendarea simptomatologiei. Se
recomanda asocieri de antibiotice din tipurile: Ofloxacin, Augmentin, Ciprofloxacin, Ceftriaxona,
Clindamicina, Metronidazol, Doxiciclina

DEVIATIILE UTERINE
Reprezinta deviatii ale pozitiei uterului fata de pozitia normala. Factorii favorizanti ai acestor
deviatii pot fi: factorul gestational (nasterea), factorul constitutional ( deficienta congenitala a tesutului
conjunctiv), factori endocrini, factori mecanici.
Clasificare
1. Deviatii uterine:
- antedeviatii anteflexia si anteversia
- retrodeviatii retroversia si retroflexia
- laterodeviatii
2. Deplasari uterine prolapsul uterin
Clinic
a. Deviatiile anterioare: anteversia si anteflexia, congenitale sau castigate manifestari clinice:
dismenoree, oligo sau hipomenoree, dispareunie, sterilitate
b. Deviatiile posterioare: retroversia si retroflexia, congenitale sau castigate, pot fi mobile si fixe.
Retrodeviatiile mobile sunt de obicei asimptomatice, dar prin staza venoasa uterina pot determina
algomenoree, hipermenoree, dureri lombo-sacrate. Retrodeviatiile fixe pot determina dismenoree,
hipermenoree, constipatie, senzatia de greutate in pelvis, sterilitate
c. Laterodeviatiile uterine sunt de obicei secundare unui proces inflamator periuterin, care trage
uterul intr-o parte

Tratamentul este in principal chirurgical si are ca scop readucerea uterului in pozitie normala si
mentinerea sa.

PROLAPSUL GENITAL ( Cistocelul, Rectocelul, Enterocelul)

Cistocelul, rectocelul si enterocelul reprezinta hernieri la nivelul peretilor vaginali, frecvent
intalnite la marile multipare.
Cistocelul este hernierea peretelui vezicii urinare in vagin, cu aparitia unei formatiuni tumorale
moi, la nivelul peretelui vaginal anterior.
Rectocelul reprezinta hernierea rectului terminal in vaginul posterior, producand o formatiune
depresibila, sub forma unui sac.
Enterocelul este o hernie la nivelul boltei vaginale, de obicei in vaginul posterior, care contine anse
intestinale si rezulta printr-o adancire a sacului Douglas. Enterocelul poate insoti prolapsul uterin sau
poate fi consecutiv histerectomiei. Toate aceste tipuri de prolaps genital apar fie izolate, fie in diverse
asocieri.
Tratament
Masuri generale dieta bogata in fibre, scaderea in greutate la pacientele obeze, limitarea
efortului abdominal si a ridicarii de obiecte grele
Masuri specifice singurul tratament pentru cistocel, rectocel sau enterocel este cura chirurgicala.

PROLAPSUL UTERIN
Prolapsul uterin reprezinta coborarea, mai mult sau mai putin, a uterului in vagin. Cel mai frecvent
este o consecinta tardiva a leziunilor din timpul nasterii, la care se pot adauga modificarile pelvine
datorate varstei si laxitatea congenitala.
In prolapsul usor, uterul coboara numai partial in vagin; in prolapsul moderat, corpul uterin
coboara pana la nivelul vestibulului vulvar, iar colul protruzioneaza putin dincolo de acesta. In prolapsul
marcat, (procidenta), intregul uter, impreuna cu colul, proemina dincolo de vestibul, iar vaginul sufera
un proces de inversiune.
Tratamentul este in exclusivitate chirurgical.