A.

Corlat


TEORIA MASURII
S
I
INTEGRALA LEBESGUE

Note de curs

Chisin
au  2004

INTRODUCERE
Sunt prezentate ideile de baza ale cursului "Teoria masurii si integrala Lebesgue" tinut
studentilor anului III, facultatea Matematica si Informatica, specialitatile "Matematica" si
"Matematica si informatica". In mare masura cursul se sprijina pe manualele [1], [2], [10],
[11].

CAPITOLUL 1



MASUR
A
1. Algebre si -algebre
Fie X  o multime abstracta, numit
a n continuare spatiu. Vom nota cu P(X) 
multimea tuturor submultimilor (partilor) spatiului X ,  multimea vida.

Denitie 1.1.1. O colectie nevida de submultimi K P(X) se numeste inel (clan),
daca ea este nchisa n raport ce operatiile de reuniune si diferenta a doua multimi, adica:

{A, B} K

A B K, A \ B K.

Observatie 1.1.1. Fie K  inel. Cum pentru orice A, B K:

A 4 B = (A \ B) (B \ A),

A B = (A B) \ (A 4 B),

rezulta, ca inelul K este nchis si n raport cu operatiile de diferenta simetrica si intersectie
a doua multimi. Totodata

A B = (A 4 B) 4 (A B),

A \ B = (A 4 B) A,

adica putem deni inelul si n felul urmator.

Denitie 1.1.2. O colectie nevida de submultimi K P(X) se numeste inel, daca ea
este nchisa n raport ce operatiile de intersectie si diferenta simetrica a doua multimi.

Observatie 1.1.2. Fie K  inel. Din denitia lui rezulta nemijlocit urmatoarele proprietati:
1. K;
2. {A1 , A2 , ..., An } K, n N

n
S

Ak K,

k=1

n
T
k=1

Ak K.

Exemplul 1.1.1. a) Fie A X, A 6= , atunci K = {, A}  inel (cel mai "sarac"

inel).

b) K = P(X)  inel (cel mai "bogat" inel).

c) Fie X = R. K = {A X | cardA < }  inel.
3

d) Fie X = {a, b, c}, atunci K = {, {a}, {b, c}, {a, b, c}}  inel.
Teorema 1.1.1. Orice intersectie de inele este un inel.
Demonstratie. Fie {Ki }iI o familie de inele, si K =

T
iI

Ki . Fie A K si B K.

Atunci A Ki si B Ki oricare ar  i I . Cum pentru orice i I , Ki  inel, rezulta

S
ca odata cu A si B avem A B Ki , A \ B Ki oricare ar  i I . Prin urmare,
S
A B K, A \ B K si K este inel.

Teorema 1.1.2.

Pentru orice familie nevida S P(X) exista si este unic un inel

K(S) cu urmatoarele proprietati:

1. S K(S);
2. daca B  inel si S B , atunci K(S) B .

Demonstratie. Exista inele, ce contin S , de exemplu, P(X). Considerem intersectia
tuturor inelelor, ce contin S :

K(S) =

K,

(1)

unde  multimea tuturor inelelor ce contin familia S . Conform teoremei 1.1.1, K(S) este
inel si contine familia S . Cum K(S) este intersectia tuturor inelelor ce contin S , K(S) se
contine n ecare dintre aceste inele. Din (1) rezulta si unicitatea lui K(S).

Observatie 1.1.3. 1. Inelul (1) se numeste inel generat de familia S .
2. Demonstratia teoremei 1.1.2 nu este constructiva. Totodata indicam urmatorul
procedeu de obtinere a inelului generat de S : K(S) este familia de multimi, ce se obtine
din multimile familiei S ca rezultat al aplicarii unui num
ar nit de operatii de reuniune si
diferenta (toate posibile). De exemplu, e X = {a, b, c}, S = {{a}, {b}}. Atunci K(S) =

{, {a}, {b}, {a, b}}.

In continuare vom folosi adesea urmatoarea lema:

Lema 1.1.1.

Fie A1 , A2 , ..., An , ... un sir arbitrar de multimi din inelul K. Atunci

exista multimile B1 , B2 , ..., Bn , ...,

i N

Bi K ce posed
a propriet
atile:

1. Bi Ai , i N;
2. Bi Bj = , i 6= j;

S
F
3.
Ai =
Bi .
i=1

i=1

Demonstratie. S irul de multimi (Bn )n va  construit astfel:

B1 = A1 ,
B2 = A2 \ A1 ,
4

B3 = A3 \ (A1 A2 ),
...

Bn = A n \

n1
S

!
Aj

j=1

...

Din modul de denire a sirului (Bn )n rezulta nemijlocit ca: a) i N : Bj K si b)

i N : Bj Aj .
Sa demonstram 2. Fie Bj = Aj \

j1
S

Ai , Bk = Ak \

k1
S
i=1

i=1

Ai

si j < k . Cum

Bk = Ak A1 A2 ... Aj ... Ak1 si Bk Bj Bk Aj , rezulta Bk Bj = .

Sa demonstram 3. Cum Aj Bj

j N

Ai

i=1

Fie x

S
j=1

(2)

Bj .

j=1

Aj . Atunci n N : x An . Notam cu n0 cel mai mic numar natural cu

proprietatea: x An0 si x
/ A1 , x
/ A2 , ..., x
/ An0 1 ,. Rezulta x Bn0 si prin urmare

F
F
Bj . Asadar
Bj . Din faptul ca n0 = 1, rezulta x B1 si iar x
x
j=1

j=1

n
[

Aj

j=1

Din (2) si (3) rezulta

Denitie 1.1.3.

n
S
j=1

Aj =

n
F
j=1

n
G

(3)

Bj .

j=1

Bj .

Inelul de multimi K se numeste -inel (clan borelian de multimi)

daca mpreun
a cu orice sir de multimi A1 , A2 , ..., An , ... el contine si reuniunea lor, adica

{A1 , A2 , ..., An , ...} K

An K.

n=1

Denitie 1.1.4. Inelul de multimi K se numeste -inel, daca mpreuna cu orice sir
de multimi A1 , A2 , ..., An , ... el contine si intersectia lor, adica

{A1 , A2 , ..., An , ...} K

\
n=1

Teorema 1.1.3. Orice -inel este si -inel.

Observatie 1.1.4. Armatia reciproca nu este justa.
Exemplul 1.1.2. a) P(X) atat -inel cat si -inel.
5

An K.

b) Familia tuturor multimilor marginite ale spatiului euclidian n-dimensional este inel, dar nu este -inel (reuniunea num
arabila de multimi marginite nu numaidec
at este o
multime marginita).

c) Familia formata din submultimile cel mult numarabile ale spatiului X si din complementarele lor constituie un -inel.

Teorema 1.1.4. Orice intersectie de -inele este -inel.

Teorema 1.1.5.

Pentru orice familie nevida S P(X) exista si este unic -inelul

-K(S) cu urmatoarele proprietati:

1. S -K(S);
2. daca B  -inel si S B , atunci -K(S) B .

-K(S) se numeste -inel denerat de familia S .

Demonstratiile teoremelor 1.1.4 si 1.1.5 sunt similare demonstratiilor teoremelor 1.1.1
si 1.1.2 respectiv.

Denitie 1.1.5. O colectie nevida de submultimi A P(X) se numeste algebra (corp)
daca ea este nchis
a n raport cu operatiile de reuniune a doua multimi si complementara
a multimii, adica
1. {A, B} A

2. A A

A A.

A B A;

Din denitie rezulta urmatoarele consecinte:

1. X A;
2. {A1 , A2 , ..., An } A, n N

3. {A1 , A2 , ..., An } A, n N

4. {A, B} A

A \ B A.

n
S
k=1
n
T
k=1

Ak A (prin inductie);

Ak A (n adevar,

n
T
k=1

Ak =

n
S
k=1

Ak );

Exemplul 1.1.3. a) Familiile {, X} si P(X) sunt cele mai simple exemple de algebre.
b) Fie X = {a, b, c}. A = {, {a}, {b}, {a, b}, {a, b, c}}  algebra.
c) Orice inel K cu proprietatea X K este algebra.
Teorema 1.1.6. Orice intersectie de algebre este algebra.
Teorema 1.1.7.

Pentru orice familie nevida S P(X) exista si este unica algebra

A(S) cu urmatoarele proprietati:

1. S A(S);
2. daca A  algebra si S A, atunci A(S) A.
6

Algebra A(S) se numeste algebra generata de familia S .

Denitie 1.1.6.

Algebra de multimi A se numeste -algebra, daca ea este -inel,

S
adica mpreun
a cu orice sir de multimi A1 , A2 , ..., An , ... din A n A se contine si
An .
n=1

Denitie 1.1.7. Algebra de multimi A se numeste -algebra, daca este -unel.

Observatie 1.1.5. Orice -algebra este -algebra si orice -algebra este -algebra.
Teorema 1.1.8. Orice intersectie de -algebre este -algebra.
Teorema 1.1.9. Pentru orice familie nevida S P(X) exista si este unica -algebra
-A(S) cu proprietatile:
1. S -A(S);
2. daca A  -algebra si S A, atunci -A(S) A.
Sigma-algebra -A(S) se numeste -algebra generata de familia S .

Exemplul 1.1.4. a) P(X)  -algebra.

b) Fie A = {B X | cel putin una din multimile B, B este cel mult numarabila}.
A  -algebra.

Denitie 1.1.8.

An An+1

S
 irul de multimi {An } se numeste cresc
ator (descrescator), daca

(An An+1 ), n N.

Prin denitie limita unui sir crescator {An } (descrescator {Bn }) este
S
 irurile crescatoare si descrescatoare se numesc siruri monotone.

Denitie 1.1.9.

S
n=1

An

n=1

Bn ).

O colectie nevida de submultimi M P(X) se numeste familie

monotona, daca mpreun

a cu orice sir monoton de multimi {An } ea contine si lim An .
n

Exemplul 1.1.5. a) P(X)  familie monotona de multimi.

b) Orice -inel M este familie monotona de multimi. In adevar, odata cu orice sir de
multimi (nu numaidec
at monoton) -inelul M contine si reuniunile si intersectiile numarabile
ale lor.

Teorema 1.1.10. Daca inelul K este familie monotona, atunci el este -inel.
Demonstratie. Fie {An } un sir arbitrar de multimi din inelul K, Bk =

k
S

i=1

Ai , k N.

Cum K  inel, rezulta Bk K, k N. S

 irul {Bk } este un sir crescator de multimi din K
si cum K  familie monotona, rezulta lim Bk K. Ramane de observat ca
k

[
n=1

An = lim

k
[

Ak = lim Bk K.
k

n=1

Teorema 1.1.11. Fie K P(X)  inel. Atunci -inelul (K) generat de inelul K si
familia monotona M(K) generat
a de inelul K, coincid.

Demonstratie. Cum -inelul (K) este familie monotona (exemplul 1.1.5 b)) avem
M(K) (K).
Sa demonstram ca M(K)  inel, atunci comform teoremei precedente M(K)  -inel ce
contine K si, prin urmare, (K) M(K) cu ce demonstratia teoremei va  ncheiata.
Demonstratia armatiei M(K)  inel o vom petrece n cateva etape.
1. Fie B M(K) si L(B) = {A X | {A B, A \ B, B \ A} M(K)}. Din simetria
conditiilor impuse se observa echivalenta A L(B) B L(A).
2. L(B)  familie monotona. In adevar, e A1 A2 ... An ... un sir crescator de

S
Aj . Cum
multimi din L(B) si A = lim An =
n
j=1
!

S
S
S
(Aj B) = lim (An B) M(K), deoarece {Aj B}jN
Aj
B=
a) AB =
n

j=1

j=1

este un sir cresc

ator de!multimi din familia monotona M(K). Similar

S
S
(Aj \ B) = lim (An \ B) M(K);
Aj \ B =
b) A \ B =
n
j=1
j=1
!

T
S
(B \ Aj ) = lim (B \ An ) M(K), deoarece {B \ Aj }jN
Aj =
c) B \ A = B \
j=1

j=1

este un sir descrescator de multimi din familia monotona M(K). Prin urmare, A L(B).
Similar, daca A1 A2 ... An ...,

Aj L(B) j N, atunci

A = lim An =
n

An L(B).

n=1

Asadar L(B)  clasa monotona.

3. Fie B K. Atunci M(K) L(B). In adevar, cum K L(B) (daca A K, atunci

{A B, A \ B, B \ A} K si cu atat mai mult {A B, A \ B, B \ A} M(K)) rezulta

L(B)  familie monotona ce contine K si M(K) L(B).
4. Fie B M(K). Atunci M(K) L(B). In adevar, e A K. Conform p.3,
M(K) L(A). Cum B M(K) avem B L(A) si conform p.1 A L(B). Asadar
K L(B) si, prin urmare, M(K) L(B).
5. M(K)  inel. Fie A, B M(K). Cum B M(K) conform p.4 M(K) L(B) si n
particular, A L(B).
8

2. Functii de multimi

Fie X  spatiu, H P(X)  o colectie nevida de submultimi.

Denitie 1.2.1. Aplicatia : H R se numeste functie de multimi.
Denitie 1.2.2.

Functia de multimi se numeste nenegativ

a, daca A H :

(A) 0.

Denitie 1.2.3. Functia de multimi se numeste monotona, daca {A, B} H cu
A B , avem (A) (B).

Denitie 1.2.4. Functia de multimi se numeste aditiva (nit
aditiv
!a), daca n N
n
S

{A1 , A2 , ..., An } H,

Ak H,

n
F

Ai Aj = , i 6= j :

Aj

j=1

k=1

n
P

(Aj ).

j=1

Denitie 1.2.5.

daca n N

Functia de multimi se numeste semiaditiv

a n(nit semiaditiva),
n
n
S
S
P
{A1 , A2 , ..., An } H,
Ak H :
Ak
(Ak ).
k=1

k=1

k=1

Denitie 1.2.6. Functia de multimi se numeste -aditiva (num
arabil
aditiva), daca
{A1 , A2 , ..., An , ...} H,

n=1

An H,

Ai Aj = , i 6= j :

n=1

An

n=1

(An ).

Denitie 1.2.7. Functia de multimi se numeste -semiaditiv

a (numarabil semiaditiva), daca

{A1 , A2 , ..., An , ...} H,

Denitie 1.2.8.

An H :

n=1

n=1

An

(An ).

n=1

Functia de multimi : H (; +] se numeste nita, daca

A H : (A) < +.

Denitie 1.2.9.

exista {An } H :

Functia de multimi : H (; +] se numeste -nita, daca

An = H si n N (An ) < +.

Fie : H R, A H . Functia de multimi A : A R se

numeste restrictie a functiei pe A (iar se numeste prelungire a functiei A pe H ),

daca B A : (B) = (B).

n=1

Denitie 1.2.10.

3. Notiunea de masura. Proprietati elementare

Fie A P(X) o algebra si : A R o functie denita pe algebra A.

Denitie 1.3.1. Functia : A R se numeste masura, daca ea este nenegativa si
-aditiva.

Observatie 1.3.1. Din denitia 1.3.1 rezulta:

1. masura este o functie aditiva de multimi;
2. () = 0.
9

Exemplul 1.3.1. Fie X 6= , x0 X . Aplicatia x0 : P(X) R, denita astfel

x0

1, x A,
0
=
0, x0
/ A,

pentru A P(X), este o masura (masura Dirac).

Exemplul 1.3.2. Fie X un spatiu arbitrar, (xj )jN  un sir xat de puncte distincte
din X, (j )jN  un sir de numere nenegative cu

j=1

j < +, : P(X) R o functie de

multimi denita pe -algebra P(X) n felul urmator:

(A) =

j ,

A P(X),

() = 0.

j:xj A

Functia este o masur

a, ce se numeste masur
a discreta.
In adevar: a) nenegativitatea este evident
a;
b) -aditivitatea: e {A1 , A2 , ..., An , ...} P(X) cu Ai Aj = , i 6= j . Cum termenii
unei serii absolut convergente pot  grupati si permutati:

X
X
X
X
G
X
k =
k =
k =
(Aj ).

Aj =
j=1

k:xk

S
j

Aj

S
{k|xk Aj }

j=1 k:xk Aj

j=1

Observatie 1.3.2. Sensul zic al masurii discrete este repartitia punctuala a maselor.
Exemplul 1.3.3. Orice masura cu (X) = 1 se numeste probabilistica. Masura
Dirac este o masur
a probabilistica, masura discreta este probabilistica, daca

Proprietati 1.3.1.
1. Masura este o functie monotona de multimi.
In adevar, e {A, B} A cu A B . Cum B = A t (B \ A),

(B) = (A) + (B \ A) (A).

2. Masura este o functie substractiva de multimi

{A, B} A cu A B

(B \ A) = (B) (A).

3. Masura este o functie aditiva de multimi.

4. {A, B} A

(A B) = (A) + (B) (A B).

10

P
i

i = 1 .

5. Formula lui Poincar
e. Pentru orice {A1 , A2 , ..., An } A

n
[

!
Ai

i=1

(1)cardL+1

!
Ai .

iL

L{1,2,...,n}

6. Masura este o functie -semiaditiva de multimi.

Fie {An }nN A. Aplicand lema 1.1.1 si monotonia masurii, se obtine

!
[
G
X
X

An =
Bn =
(Bn )
(An ).
n

4. Masura exterioara
Fie X  spatiu, A  algebra de multimi din P(X),  o masur
a denita pe A.
Oricare n-ar  multimea A X , exista asa multimi A1 , A2 , ..., An , ... din A astfel ncat

S
Ai  de exemplu, A1 = X, A2 = A3 = ... = . Consideram functia , denita n
A
i=1

felul urmator:

A X : (A) = inf

(Aj ),

(4)

unde inmul se ia dupa toate acoperirile posibile ale multimii A cu multimi Aj din algebra

A.

Denitie 1.4.1. Functia denita n (2) se numeste masura exterioara.
Observatie 1.4.1. nu este masura ( nu este -aditiva).
Denitie 1.4.2. Se numeste masura interioara a multimii A X numarul (A):
(A) = (X) (X \ A).

(5)

Proprietati 1.4.1.
1. (A) (A) A X .
2. A A : (A) = (A) = (A).
In adevar, avem A A, printre toate acoperirile posibile ale lui A cu multimi din algebra

A avem si A1 = A, A2 = A3 ... = , astfel

(A) (A).
11

(6)

Pe de alta parte, conform denitiei inmumului, pentru orice > 0 exista asa o acoperire

{Aj }j a multimii A cu multimi Aj A, j N astfel ncat

X

(Aj ) < (A) + .

(7)

Cum

A=A

!
Aj

(A Aj ),

tinand seama de monotonia si -aditivitatea masurii se obtine

[
X
X
(A) = ( (A Aj ))
(A Aj )
(Aj )
j

si utilizand (7)

(A) < (A) + . Cum este ales arbitrar, de aici rezulta

(A) (A).

(8)

Din (6) si (8) rezulta (A) = (A).

Conform denitiei masurii interioare

(A) = (X) (X \ A) = (X) (X \ A) = (A).

3. Masura exterioara este o functie nenegativa si () = 0.

4. Masura exterioara este o functie monotona.
5. Masura exterioara este o functie semiaditiva.
6. Masura exterioara este o functie -semiaditiva, adica pentru orice A1 , A2 , ..., An , ...
din X are loc inegalitatea

[
X
( Aj )
(Aj ).
j

(9)

Daca seria din (9) este divergenta, inegalitatea este demonstrata. Fie ea converge.
Conform denitiei masurii exterioare, oricare n-ar  > 0 si j xat se va gasi asa un sir
S
Ajk A si
de multimi {Ajk }kN astfel ncat Ajk A,
k

(Ajk ) < (Aj ) +

.
2j

(10)

Insumand (10) dupa j de la 1 la se obtine

XX
j

(Ajk ) <

X
j

12

(Aj ) + .

(11)

In plus,

SS
j

Ajk

S
j

Aj si conform denitiei :

!
Aj

XX

(Ajk ).

(12)

Din (11) si (12) se obtine

!
Aj

<

(Aj ) + ,

de unde, ind arbitrar, obtinem -aditivitatea masurii exterioare.

7. {A, B, C} X : (A4B) (A4C) + (C4B).

8. {A, B} X : | (A) (B) | (A4B).
9. Masura interioara este o functie nenegativa, monotona si -semiaditiva de multimi.
Observatie 1.4.2. Uneori este comod de a deni masura exterioara axiomatic:
Denitie 1.4.3. Functia de multimi : P(X) R se numeste masura exterioara,
daca
1. A P(X) : (A) 0; () = 0;
2. este functie monotona;
3. este o functie -semiaditiv
a.

5. Multimi masurabile. Extinderea masurii

Fie A1 o algebra si 1 : A1 R o masura, A2 A  de asemenea o algebra si

2 : A2 R  masura. Daca A A1 implica 1 (A) = 2 (A), se spune ca 2 constituie o

prelungire (extensiune) a masurii 1 la algebra A2 .
In acest paragraf vom arata cum cu ajutorul notiunii de masur
a exterioara poate 
prelingita masura denita pe algebra A pe o -algebra ce contine A.
Fie X  spatiu, A P(X)  o algebra de multimi, : A R o masur
a,  masura
exterioara denita de (2) 4 pentru A X .

Denitie 1.5.1. Multimea A X se numeste masurabila ( -masurabila, masurabila
n sens Carath
eodory), daca pentru E X are loc egalitatea

(E) = (E A) + (E A).

13

(13)

Observatie 1.5.1.

E = (E A)

Deoarece masura exterioara este o functie semiaditiva si

(E A), avem
(E) (E A) + (E A),

E X,

de aceea, pentru a verica daca multimea E e masurabil

a sau ba, este sucient de a verica
inegalitatea opusa.

e , iar restrictia masurii exterioare pe

Vom nota totalitatea multimilor masurabile a A
e ca
A
e:

e = |Ae .
e  -algebra ce contine algebra A.
Teorema 1.5.1. A

Demonstratie. Vom demonstra teorema n cateva etape.

e  algebra.
I. A
e . Sa aratam ca A1 A2 A
e.
a) Fie {A1 , A2 } A
e , conform denitiei 1.5.1
Cum A2 A
(E) = (E A2 ) + (E A2 ),

E X,

de unde

(E A1 ) = (E A1 A2 ) + (E A1 A2 ),

E X,

(14)

(E A1 ) = (E A1 A2 ) + (E A1 A2 ),

E X.

(15)

e se obtine
Insumand (14) cu (15) si tinand seama ca A1 A
(E) = (EA1 A2 )+ (EA1 A2 )+ (EA1 A2 )+ (EA1 A2 ), E X. (16)
Inlocuim n aceasta ultima egalitate multimea E prin multimea E (A1 A2 ) si obtinem

(E (A1 A2 )) = (E A1 A2 )+ (E A1 A2 )+ (E A1 A2 ),

E X. (17)

Din (16) si (17) rezulta

(E) = (E (A1 A2 )) + (E (A1 A2 )),

E X,

e.
adica A1 A2 A
e . Atunci A A
e (rezulta imediat din simetria egalitatii (13) n raport cu A
b) Fie A A
si A).

e  algebra.
Asadar, A
14

e si A1 A2 = din (17) rezulta

Observatie 1.5.2. Daca {A1 , A2 } A
(E (A1 t A2 )) = (E A1 ) + (E A2 ),

(18)

E X.

e n N, Ai Aj = i 6= j
Prin inductie, daca {A1 , A2 , ..., An } A,

n
!!
n
G
X

E
Aj
=
(E Aj ), E X.
j=1

(19)

j=1

e  -algebra. Fie A1 , A2 , ..., An , ... multimi masurabile. Sa aratam ca

II. A

S
i=1

e.
Aj A

Vom considera ca Ai Aj = , i 6= j (pentru cazul general se utilizeaza Lema 1 1).

Conform observatiei la denitia 1.5.1 este sucient sa stabilim inegalitatea

!!
!
G
G
(E) E
Aj
+ E
Aj , E X.
j

e  algebra,
Cum A

n
F
j=1

(20)

e n N si, prin urmare,

Aj A,

(E) =

n
G

!!
Aj

+ E

j=1

n
G

!
Aj , E X,

j=1

de unde untiliz
and (19) si monotonia masurii exterioare se obtine

!
n
X
G
(E)
(E Aj ) + E
Aj , E X.
j=1

Trec
and n ultima inegalitate la limita cu n , se obtine

!
X
G
(E)
(E Aj ) + E
Aj , E X.
j

Cum masura exterioara este -semiaditiva

!!

!
G
G
X
E
Aj
=
(E Aj )
(E Aj )
j

si tin
and seama de (21) se obtine

!!

!
G
G
Aj
+ E
(E) E
Aj , E X,
j

adica

F
j

e si, prin urmare, A

e  -algebra.
Aj A
15

(21)

e , adica orice multime A A este masurabila. Conform observatiei 1.5.1 este
III. A A
sucient sa arat
am ca pentru A A:

(E) (E A) + E A ,

(22)

E X.

Conform denitiei inmumului pentru > 0 exista multimile A1 , A2 , ..., An , ... din A
S
astfel ncat E An
n
X
(E) + >
(Aj ).
(23)
j

Cum Aj = (Aj A) t (Aj A),

(Aj ) = (Aj A) + (Aj A), si (23) se scrie

X
X
(E) + >
(Aj A) +
(Aj A).
(24)
j

In plus

EA

EA

!
Aj

A=

(Aj A),

!
Aj

A=

(Aj A),

de unde rezulta (a se vedea denitia masurii exterioare)

X
X
(Aj A) (E A),
(Aj A) (E A)
j

si, prin urmare, din (24) se obtine

(E) + > (E A) + (E A),

(25)

E X.

Cum este arbitrar, din (25) rezulta (22).

Teorema 1.5.2. Restrictia e = |Ae este masura.

Demonstratie. Nenegativitatea e este clara. Ramane sa demonstram -aditivitatea
e.
functiei
e, pentru ce este sucient sa aratam ca masura exterioara este -aditiva pe A
e Ai Aj = , i 6= j . Inlocuind n (21) E = F Aj se
Fie A1 , A2 , ..., An , ... A,
obtine

G
X
( Aj )
(Aj ).
j

(26)

Cum masura exterioara este o functie -semiaditiva

G
X
( Aj )
(Aj ).
j

16

(27)

F
P
Din (26) si (27) rezulta ( Aj ) =
(Aj ).
j

Teorema 1.5.3. (Existenta prelungirii masurii). Fie o masura denita pe algebra

A P(X). Atunci exista o -algebr
a A1 A si o masur
a 1 : A1 R astfel ncat
1 |A = .

Demonstratie. Demonstratia rezulta din teoremele 1.5.1 si 1.5.2. In adevar, construim
e multimilor
masura exterioara dupa masura , n calitate de A1 consideram -algebra A
-masurabile, iar n calitate de 1  masura
e. Astfel se obtine prelungirea masurii pe
-algebra.

Observatie 1.5.3. Fie o masura pe algebra A P(X), (A)  -algebra generata
de algebra A. Prelungirea masurii pe (A), se numeste prelungire minimala a masurii

e A, (A) A
e , prin urmare, putem deni astfel: =
. Cum A
e |(A) . Este clar,
ca  masur
a si, n plus, |A =
e |A = , adica  prelungire minimala a masurii .

Teorema 1.5.4.

(Unicitatea prelungirii masurii).

(A)  -algebra generata de A,

Fie A P(X)  algebra,

,  masuri denite pe (A). Daca (A) = (A)

pentru A A, atunci = .

6. Proprietatile multimilor masurabile si masurii

Denitie 1.6.1.

Masura denita pe algebra A se numeste complet

a, daca

A A, B A si (A) = 0 implic
a B A.

Teorema 1.6.1. Fie o masura denita pe algebra A P(X),  masura exterioara

e si
respectiva. Daca (A) = 0 pentru un careva A X , atunci A A
e(A) = 0.
e este sucient sa stabilim inegalitatea
Demonstratie. Pentru demonstra ca A A
(E) (E A) + (E A),

E X.

Cum E A A utilizand monotonia si nenegativitatea masurii exterioare, se obtine

0 (E A) (A) = 0,
adica (E A) = 0.
In plus, E A E si cum masura exterioara e monotona

(E) (E A) = (E A) + (E A),
e . Atunci
rezulta A A
e(A) = (A) = 0.
17

Teorema 1.6.2. Masura e este o masura completa.

e B A si
Demonstratie. Fie A A,
e(A) = 0. Atunci (A) = 0 si cum masura exterioara este monotona, (B) (A), de unde (B) = 0. Conform teoremei precedente

e si
BA
e(B) = 0.

Teorema 1.6.3.

(Continuitatea masurii n raport cu reuniunile). Fie  masur

a

denita pe -algebra A P(X), {An }  un sir cresc

ator de multimi din A. Atunci

!
[

Aj = lim (An ).
n

Demonstratie. Cum

Aj = A1 t (A2 \ A1 ) t (A3 \ A2 ) t ...

j=1

utilizand -aditivitatea
si subtractivitatea masurii se obtine
!

n
P
P
S
(Aj \ Aj1 ) = (A1 ) + lim
(Aj \ Aj1 ) =

Aj = (A1 ) +
n j=2
n=2
j
#
"
n
P
((Aj ) (Aj1 )) = lim (An ).
= lim (A1 ) +
n

Teorema 1.6.4.

j=2

(Continuitatea masurii n raport cu intersectiile). Fie  masur

a

denita pe -algebra A P(X), {An }  un sir descresc

ator de multimi din A. Atunci

!
\

Aj = lim (An ).
n

Demonstratie. Considerand A1 ca spatiu ce contine toate multimile Aj , conform
legilor De Morgan

A1 \

Aj =

[
j

de unde

(A1 \ Aj )

Aj = A1 \

(A1 \ Aj )

si cum masura e substractiva

!
\
[

Aj = (A1 )
(A1 \ Aj ) .
j

18

Dar sirul de multimi {A1 \ Aj }j este crescator si conform teoremei precedente

!
\

Aj = (A1 ) lim (A1 \ An ) = (A1 ) lim ((A1 ) (An )) = lim (An ).

n

Observatie 1.6.1. Teoremele 1.6.3 si 1.6.4 pot  formulate ca o singura teorema, si
anume

Teorema 1.6.5.

(Continuitatea masurii). Fie  masur

a denita pe -algebra

A P(X), {An }n un sir monoton de multimi din A. Atunci

lim An = lim (An ).

n

Teorema 1.6.6.

(Conditie necesar

a de masurabilitate). Fie  masur
a denita
e multimilor masurabile.
pe algebra A P(X),
e  prelungirea masurii pe -algebra A
e si > 0 A A astfel ncat
Atunci pentru A A
(28)

e(A 4 A ) < .

Demonstratie.

Fie > 0 xat. Conform denitiei masurii exterioare pentru

e(A) = (A) si numarul

se va gasi asa o acoperire {Aj }j a multimii A cu multimi
2
Aj A
X

e(A) + >

e(Aj ).
(29)
2
j
Din (29), tinand seama de monotonia si -aditivitatea masurii
e se obtine pentru ecare

n1

Cum

S
j

!
n
!
[
[

e
Aj
e
Aj .

e(A) + >
2
j
j=1

(30)

Aj = A1 (A1 A2 ) (A1 A2 A3 ) ..., conform teoremei 1.6.3

[
j

!
Aj

= lim
e
n

n
[

!
Aj

j=1

Prin urmare, n0 N astfel ncat

!
n
!
0
[
[

e
Aj .

e
Aj + >
2
j
j=1
19

(31)

Fie A =

n0
S
j=1

Aj . Atunci din (30) si (31) se obtine

e(A \ A)
e

!
Aj \ A

e(A \ A )
e

Aj \

n0
[

< ,
2
!

Aj

j=1

< ,
2

de unde rezulta

e(A 4 A ) < .

7. Masuri -nite
Denitia masurii data n 3 presupunea (A) < + pentru A A. In acelasi timp
se considera si masuri ce pot lua valori innite. Masurile considerate pana acum se numesc

nite.

Denitie 1.7.1.

Fie A P(X) o algebra de multimi. Functie , denita pe A se

numeste masura, daca

1. A A :

0 (A) +,

() = 0;

2. este o functie -aditiva de multimi.

Observatie 1.7.1. Raman valabile armatiile 3 si 4 si teoremele 1.6.1-1.6.5 din 6,
atat cat n teorema 1.6.4 este necesar de a adauga conditia: j N : (Aj ) < +. Pentru
valabilitatea celorlalte armatii este necesar de a considera masurii -nite.

Denitie 1.7.2.

Masura : A [0; +] se numeste -nita, daca exista un sir

S
ascendent de multimi {An }n din algebra A astfel ncat (An ) < +, n N si X = An .
n

Observatie 1.7.2. Conditia {An }n  sir ascendent n denitia 1.7.2 poate  omisa.
Exemplul 1.7.1. a) Fie X = N,

A = (N),

: (N) [0; +] :

cardA, daca A este multime nita;

(A) =
,
daca A este multime innita.
 masura -nita.

b) Daca n cazul masurii discrete se omite conditia

discreta -nita.
20

P
j

j < +, se obtine o masura

8. Masura Lebesgue
Un exemplu important de masur
a este masura Lebesgue, ntrodusa n tendinta de a
extinde notiunea de integrala.
Fie X = [a, b), unde < a < b < +, un interval xat al axei reale, A  algebra generata de familia semiintervalelor [, ) [a, b). Fiecare element al algebrei A se reprezinta
ca

A=

n
G

(32)

[i , i ).

i=1

Lungimea semiintervalului [, ) (segmentului [, ], intervalului (, )) este egala cu

. Lungimea elementului (32) se deneste astfel:

l(A) =

n
X

(33)

(i i ).

i=1

Consideram functia : A R, denita astfel:

(A) = l(A),

A A,

A 6= ,

() = 0.

(34)

Teorema 1.8.1. Functia , denita de (34) este masura.

Denitie 1.8.1. Fie  masura exterioara indusa de masura din teorema 1.8.1.
Multimile -masurabile se numesc masurabile n sens Lebesgue, iar prelungirea m a masurii
e = A([a,
e
pe -algebra A
b)) a multimilor masurabile n sens Lebesgue se numeste masura
Lebesgue.

Observatie 1.8.1. Masura Lebesgue a multimii marginite A nu depinde de alegerea
semiintervalului [a, b), n sens ca daca A [a, b) si A [a1 , b1 ), m si m1  masurile
Lebesgue construite pentru [a, b) respectiv [a1 , b1 ), A masurabila dupa masura m, atunci A
este masurabila dupa m1 si m(A) = m1 (A).

Proprietati 1.8.1.
1. Multimea ce consta dintr-un singur punct este masurabila n sens Lebesgue si are
masura Lebesgue egala cu zero.
Fie A = {x}. Este sucient sa arat
am ca m (A) = 0, unde m  masura exterioara,
dupa care e construita masura Lebesgue.
Conform denitiei masurii exterioare

0 m ({x}) inf

m(Aj ),

Aj A, j :

[
j

21

Aj {x},

dar n calitate de acoperire a multimii {x} poate  luat orice semiinterval [, ) ce contine
acest punct. Prin urmare,

0 m ({x}) inf m([, )) = inf ( ) = 0,

x[,)

x[,)

e si m({x}) = 0.
de unde m ({x}) = 0. Asadar {x} A

2. Orice multime marginita, cel mult numarabila de puncte ale axei reale, este masurabila
si masura ei este egala cu zero.

Observatie 1.8.2. Masura punctelor rationale de pe segmentul [0,1] este egala cu zero.
3. Orice interval (deschis, semideschis, nchis) este masurabil n sens Lebesgue si masura
lui coincide cu lungimea lui.

m([, )) = m([, ]) = m((, )) = m((, ]) = .

4. Orice multime marginita, deschisa sau nchisa este masurabila n sens Lebesgue.
Denitie 1.8.2.

Fie X  un spatiu topologic arbitrar. -algebra B(X) generat

a de

familia tuturor multimilor deschise din X se numeste -algebr

a borelian
a, iar elementele ei
 multimi boreliene.
Multimi boreliene sunt, n particular, toate multimile deschise, nchise, multimile de
tip F (reuniuni numarabile de multimi nchise), G (intersectii numarabile de multimi
deschise), F (intersectii num
arabile de multimi F ), G (reuniuni num
arabile de multimi

G ) etc.
In particular, daca X = [a, b) se obtine B([a, b)). Multimea B R se numeste multime
boreliana marginita, daca ea se contine ntr-o careva -algebra boreliana B([a, b)).

5. Orice multime boreliana marginita de pe dreapta este masurabila n sens Lebesgue.
6. Fie A  o multime masurabila, marginita a dreptei reale. Atunci pentru orice > 0
exista asa o multime deschis
a, marginita G R astfel nc
at G A si m(G \ A) < .

7. Fie A  o multime masurabila, marginita a dreptei reale. Atunci pentru orice > 0
exista asa o multime nchisa F astfel ncat F A si m(A \ F ) < .

Observatie 1.8.3. Am construit masura Lebesgue pentru multimile marginite de pe
axa reala, nsa familia tuturor multimilor masurabile marginite pe axa nu formeaza o algebra, chiar nici -inel. Vom construi masura Lebesgue pentru multimi arbitrare ale axei
reale. Aceasta masur
a ce poate primi si valoarea + este -nita, iar familia multimilor
masurabile este -algebra.
22

Denitie 1.8.3.

Multimea A R se numeste masurabil

a n sens Lebesgue, daca

pentru n N este masurabil

a Lebesgue multimea marginit
a A [n, n).
e familia tuturor multimilor masurabile n sens Lebesgue.
Vom nota cu A

e  -algebra.
Teorema 1.8.2. A
e . In adevar, pentru n N multimea R [n, n) = [n, n)
Demonstratie. a) R A
este o multime masurabil
a marginita.

e . Atunci, pentru n N multimea

b) Fie {A, B} A
(A \ B) [n, n) = (A [n, n)) \ (B [n, n))
este o multime masurabila marginita ca diferenta a doua astfel de multimi. Prin urmare,

e.
A\B A
e . Atunci multimea
c) Fie {A1 , A2 , ..., An , ...} A

!
Aj

[n, n) =

(Aj [n, n))

este o multime masurabil

a marginita, n N. Rezulta

S
j

e.
Aj A

e  -algebra.
Din a)-c) rezulta ca A
Fie A R o multime arbitrara. Consideram sirul numeric mn (A) = m(A [n, n)).
S
 irul numeric cu termeni pozitivi mn (A) ind crescator (A [n, n) A [(n + 1), n + 1))
are limita (nita sau innita).

e . Masur
Denitie 1.8.4. Fie A A
a Lebesgue a multimii A se numeste limita
(35)

m(A) = lim m(A [n, n)).

n

Teorema 1.8.3. Functia de multimi (35) este o masura -nita denita pe -algebra
e.
A

Demonstratie. 1. m-masura. In adevar, din denitie rezulta m(A) 0 si m() = 0.
Fie A1 , A2 , ..., An , ... multimi masurabile Ai Aj = , i 6= j . Atunci

G
j

!
Aj

= lim m
n

!
Aj

!
[n, n)

23

= lim m
n

G
j

!
(Aj [n, n)) ,

de unde tinand seama de -aditivitatea masurii Lebesgue a multimilor marginite din intervalul [n, n)

!
Aj

= lim

m (Aj [n, n)) .

Trec
and la limita termen cu termen (termenii seriei sunt nenegativi) se obtine
!

G
X
X
m
Aj =
lim m (Aj [n, n)) =
m(Aj ),
j

adica m  functie -aditiva de multimi. Prin urmare, m  masura.

S
2. m-masura -nita. Cum R =
[n, n) si n N m([n, n)) < +, m  masura
n=1

-nita.

Observatie 1.8.4. Masurabilitatea multimii A si valoarea masurii ei Lebesgue nu

depind de alegerea sistemului ascendent de semiintervale, adica daca n denitiile 1.8.3 si
1.8.4 de nlocuit semiintervalele [n, n) cu orice sistem de semiintervale [n , n ) cu

[1 , 1 ) [2 , 2 ) ... [n , n ) ...
si

S
n

[n , n ) = R, totalitatea multimilor masurabile si masura lor Lebesgue nu se schimba.

9. Masura Lebesgue-Stieltjes
Fie X = [a, b), < a < b < + un semiinterval xat al axei reale, A  algebra
generata de familia tuturor semiintervalelor [, ) [a, b), adica algebra multimilor

A=

n
G

(36)

[j , j ),

j=1

f : [a, b) R, o functie crescatoare, marginita si continua la stanga, f : A R o functie

de multimi, denita n felul urmator

f () = 0,

f (A) =

n
X

(f (j ) f (j )),

(37)

A A.

j=1

Teorema 1.9.1. Functia de multimi f denita de (37) este o masura nita pe A.
Demonstratie. Cum functia f este crescatoare, f  functie nenegativa si monotona.
Fie A = [, ) =
urmare,

n
F

k=1

[k , k ). Atunci = 1 < 1 = 2 < 2 = 3 < ... < n = si, prin

f ([, )) = f ()f () = f (n )f (n )+f (n1 )f (n1 )+...+f (1 )f (1 ) =

n
X
k=1

24

f ([k , k )),

adica 1 este o functie aditiva de multimi. Pentru a demonstra -aditivitatea functiei f
vom stabili initial -semiaditivitatea ei.
F
Fie [, ) [k , k ) [a, b). Cum f ([, )) = f () f () si functia f este continua
k

la stanga, pentru > 0

> 0 astfel ncat

(38)

f () f ( ) < ,
si pentru ecare k N

k > 0 ncat
f (k ) f (k k ) <

.
2k

(39)

Pentru intervalele noi are loc incluziunea

[, ]

(k k , k ).

Conform lemei Borel-Lebesgue n N astfel ncat

[, ]

n
[

(k k , k ).

k=1

Din ultima incluziune rezulta

n
[

[, )

[k k , k ).

k=1

Alegem k sucient de mici pentru ca semiintervalele [k k , k ), k = 1, n sa nu se

intersecteze. Atunci, cum f  monotona si nit aditiva, se obtine

f ( ) f ()

n
X

(f (k ) f (k k ))

(f (k ) f (k k )),

k=1

k=1

de unde, tinand seama de (38) si (39) avem

f ([, )) = f () f ()

X
X
(f (k ) f (k )) + 2 =
f ([k , k )) + 2.
k=1

k=1

Trec
and n ultima inegalitate la limita cu 0+ se obtine

f ([, ))

X
k=1

adica f  -semiaditiva.
25

f ([k , k )).

(40)

Demonstram -aditivitatea. Fie [, ) =

Atunci pentru n N arbitrar:

[k , k ), unde [k , k )[j , j ) = , j 6= k .

k=1

[k , k ) [, ) de unde rezulta

k=1

f ([, ))

n
X

f ([k , k )).

(41)

k=1

Trecem n (41) la limita cu n si obtinem

f ([, ))
Din (40) si (42) rezulta f

Denitie 1.9.1.

f ([k , k )).

(42)

k=1

P
f ([k , k )), adica f  -aditiva si deci
[k , k ) =

k=1

masura.

k=1

Fie f  masura exterioar

a generat
a de masura f . Prelungirea

masurii f pe -algebra multimilor f -masurabile se numeste masur

a Lebesgue-Stieltjes
generata de functia f .

Observatie 1.9.1. 1. f  masura completa.

2. Pentru f (x) = x masura Lebesgue-Stieltjes coincide cu masura Lebesgue.

Proprietati 1.9.1.
1. Orice multime ce consta dintr-un singur punct este masurabila n sens LebesgueStieltjes si

f ({x}) = f (x + 0) f (x).
In adevar, cum

\
1
{x} =
x, x +
k
k=1

(43)

1
b, {x} este masurabila. Cum seminitervalele din (43)
k
formeaza un sir descendent, conform proprietatii de continuitate a masurii

1
1
f ({x}) = lim f
x, x +
= lim f x +
f (x) = f (x + 0) f (x).
n
n
n
n
unde k este ales asa ca x +

2. Orice interval (deschis, semideschis, nchis) din [a, b) este masurabil si

f ((, )) = f () f ( + 0),
f ([, ]) = f ( + 0) f (),
f ((, ]) = f ( + 0) f ( + 0).
26

In adevar, [, )  multime masurabil

a conform denitiei; oricare alt interval se reprezinta
ca diferenta sau reuniune de multimi masurabile:

(, ) = [, ) \ {},

[, ] = [, ) \ {},

(, ] = [, ] \ {}.

In plus

f ((, )) = f () f () f ( + 0) + f () = f () f ( + 0),
f ([, ]) = f () f () + f ( + 0) f () = f ( + 0) f (),
f ((, ]) = f ( + 0) f () f ( + 0) + f () = f ( + 0) f ( + 0).

3. Orice multime boreliana din [a, b) este masurabila.

Observatie 1.9.2. Fie X = R, A  algebra generata de familia semiintervalelor
[, ), < +, f : R R o functie crescatoare, marginita si continua la stanga (n asa caz exista f () = lim f (x) si f (+) lim f (x)). Repetand
x

x+

rationamentele precedente vom obtine o masur

a Lebesgue-Stieltjes nita pe R.

Observatie 1.9.3. Fie f : [a, b) R o functie crescatoare, continua la stanga si
lim f (x) = +. S i n acest caz functie f generata o masura Lebesgue-Stieltjes, care nsa

xb

nu va  nita. Pentru a construi masura n acest caz, observam, ca pentru orice > 0
functia f pe X = [a, b ) este marginit
a si genereaza o masur
a Lebesgue-Stieltjes f pe

X . Vom numi multimea A [a, b) masurabila daca pentru > 0 multimea A [a, b )
este masurabila n spatiul X . In asa caz denim
f (A) = lim f (A [a, b )).
0

(44)

Cum masura f (A [a, b )) este monotona, limita (44) exista (nita sau innita).

S
a, b n1 si
Masura generata de functia f pe [a, b) este -nita, deoarece [a, b) =
n=1

f a, b n1 < , n N.

Observatie 1.9.4. Fie f : R R o functie crescatoare, continua la stanga si

nemarginita. S
 i n acest caz ea genereaza o masur
a Lebesgue-Stieltjes -nita. Constructia
este similara cu constructia masurii Lebesgue pe axa reala (se utilizeaza un sistem de intervale ascendent).
Asadar, orice functie crescatoare, continu
a la stanga genereaza pe axa o masur
a LebesgueStieltjes nita sau -nita.
27

Teorema 1.9.2.

Fie : A R o masur
a -nita pe -algebra A de multimi din

R, ce contine -algebra B(R)  tuturor multimilor boreliene de pe axa. Atunci exisa asa
o functie cresc
atoare, continu
a la stanga f : R R ncat masura coincide pe B(R) cu
masura Lebesgue-Stieltjes f generat
a de functia f .

Demonstratie. Vom demonstra teorema pentru cazul  masura nita. Fie
f (x) = ((, x)),

x R.

(45)

si vom arata ca f verica conditiile teoremei.

1. f  functie crescatoare. In adevar, cum x1 < x2 implica (, x1 ) (, x2 ) si

-monotona
f (x1 ) = ((, x1 )) ((, x2 )) = f (x2 ).
2. f  continu
a la stanga, adica f (x 0) = f (x), x R. Fie (xn ) un sir numeric

S
(, xn ) = (, x) si utilizand continuicrescator, astfel nc
at lim xn = x. Atunci
n

n=1

tatea masurii n raport cu reuniunile se obtine

lim f (xn ) = lim ((, xn )) = ((, x)) = f (x)

adica f (x 0) = f (x).
3. Fie f  masura Lebesgue-Stieltjes, generata de functia f . Atunci f = pe B(R).
In adevar, e [, ) R un semiinterval arbitrar, conform denitiei masurii LebesgueStieltjes si substractivitatii masurii

f ([, )) = f () f () = ((, )) ((, )) = ((, ) \ (, )) = ([, )),

adica pentru orice semiintervalele [, ) masurile f si coincid. Rezulta ca f = si pe
algebra A generata de familia tuturor semiintervalelor [, ) R. Atunci conform teoremei
despre unicitatea prelungirii minimale, rezulta f (A) = (A) pentru A B(R).

Observatie 1.9.5. Pentru a demonstra teorema n cazul masurii -nite , functia f
se deneste, de exemplu, astfel

([0, x)),
x > 0;

f (x) =
0,
x = 0;

([x, 0)), x < 0.

28

10. Masuri cu semn

Fie X  spatiu, A P(X) o -algebra de multimi, : A R o functie de multimi.

Denitie 1.10.1. Functia de multimi se numeste masura cu semn daca a) () = 0
si b) este o functie -aditiva.

Observatie 1.10.1. a) Vom considera doar masuri cu semn nite.

b) Din denitia masurii cu semn rezulta urmatoarele proprietati ale ei: aditivitate,
subtractivitate si continuitate n raport cu reuniunile (intersectiile).
c) Orice masura cu semn este marginit
a.

Exemplul 1.10.1.

Fie si doua masuri nite denite pe -algebra A si

: A R, (A) = (A) (A), A A.  masura cu semn.

In adevar, () = () () = 0 si {A1 , A2 , ..., An , ...} A, Ai Aj = , i 6= j

!
F
F
F
P
P
P
avem
Aj =
Aj
Aj =
(Aj ) (Aj ) =
((Aj ) (Aj )) =
j
j
j
j
j
j
P
=
(Aj ).
j

Denitie 1.10.2.

Multimea A A se numeste pozitiv

a (negativ
a, nula) n raport

cu masura cu semn (sau -pozitiv

a, -negativ
a, -nula), daca (B) 0, B A,

B A ((B) 0, B A, B A, respectiv (B) = 0, B A, B A).

Teorema 1.10.1.

(Descompunerea lui Hahn) Fie : A R o masur

a cu semn.

Atunci exista asa doua multimi disjuncte X+ si X astfel ncat X = X+ t X ,

X+  multime -pozitiva, X  multime -negativ

a.

Observatie 1.10.2. a) Se spune ca multimile X+ si X formeaza o descompunere n
sens Hahn a spatiului X n raport cu masura cu semn .
b) Descompunerea lui Hahn este unica cu exactitate de multimi -nule.
Fie

R o masura cu semn denita pe -algebra A

X = X+ t X  descompunerea Hahn a spatiului X .

P(X),

Pentru A A denim

+ (A) = (A X+ ) si (A) = (A X )

Denitie 1.10.3. Functiile de multimi + si se numesc variatie pozitiva si respectiv
variatie negativa a masurii cu semn . Functia de multimi

||(A) = + (A) + (A),

A A

se numeste variatie totala a masurii cu semn .

Observatie 1.10.3. Din denitie rezulta ca + , si || sunt masuri nite.
29

Teorema 1.10.2. (Descompunerea lui Jordan) Orice masura cu semn poate  reprezentata ca diferenta a doua masuri nite: (A) = + (A) (A), A A.

Demonstratie. Utilizand descompunerea Hahn se obtine:

(A) = (A X+ ) + (A X ) = + (A) (A).

Observatie 1.10.4. a) Descompunerea lui Jordan nu este unica. In adevar, e
= + o descompunere n sens Jordan,  o masura nita arbitrara. Atunci
= (+ + ) ( + ) la fel este o reprezentare a masurii cu semn ca diferenta a doua
masuri.
b) Descompunerea Jordan este minimala n urmatorul sens: daca = + este
descompunerea Jordan, =  o alta reprezentare a masurii cu semn ca diferenta
a doua masuri nite, atunci + (A) (A),

A A.

(A) (A),

In adevar,

+ (A) = (A X+ ) = (A X+ ) (A X+ ) (A X+ ) (A),
Similar se arata si (A) (A),

A A.

A A.

c) Analog se considera si masuri cu semn ce primesc doar una din valorile + sau .
d) Uneori se considera si masuri cu semn complexe: = 1 + i2 , unde 1 , 2  masuri
cu semn.

11. Functii cu variatie marginita

Denitie 1.11.1.

Functia f : [a, b] R se numeste functie cu variatie marginit
a,

daca L R astfel ncat pentru orice deviziune a segmentului [a, b], = {x0 , x1 , ..., xn }
avem
n1
X

|f (xk+1 ) f (xk )| L.

k=0

Se noteaz
a f BV ([a, b]).

Denitie 1.11.2. Fie f BV ([a, b]). Numarul

V (f ; [a, b]) = sup

( n1
X

)
|f (xk+1 ) f (xk )| ,

k=0

unde supremul se ia dupa toate diviziunile posibile se numeste variatie a functiei f .
30

Exemplul 1.11.1. 1. Fie f  functie monotona pe [a, b]. Atunci f BV ([a, b]) si
V (f ; [a, b]) = |f (b) f (a)|.
2. Functiile ce verica conditia Lipschitz sunt functii cu variatie marginit
a, n particular

f C (1) ([a, b]) f BV ([a, b]).

3. f C([a, b]) ; f BV ([a, b]), dar

(f C([a, b]) |f | BV ([a, b])) f BV ([a, b]).

Proprietati 1.11.1.
1. V (f ; [a, b]) 0.
2. V (f ; [a, b]) |f (b) f (a)|.
3. f BV ([a, b]) f  marginita pe [a, b].
In adevar, x [a, b] :

|f (x)| = |f (a) + f (x) f (a)| |f (a)| + |f (x) f (a)|

|f (a)| + |f (x) f (a)| + |f (b) f (x)| |f (a)| + V (f ; [a, b]).

4. Fie {f, g} BV ([a, b]). Atunci

a) c R : (cf ) BV ([a, b]);
b) (f g) BV ([a, b]),

(f g) BV ([a, b]);

f
BV ([a, b]).
g
Demonstratiile a)-c) sunt similare si rezulta din denitia 1.11.1. De exemplu, pentru c):

c) daca, n plus, > 0 astfel ncat x [a, b] |g(x)| , atunci

x1 , x2 [a, b] :

f (x2 ) f (x1 ) f (x2 )g(x1 ) f (x1 )g(x2 )

1 {|f (x2 )g(x1 )f (x1 )g(x1 )+f (x1 )g(x1 )
g(x2 ) g(x1 ) =
2
g(x1 )g(x2 )
(
)
1
f (x1 )g(x2 )|} 2 sup |g| |f (x2 ) f (x1 )| + sup |f | |g(x2 ) g(x1 )| ,

[a,b]
[a,b]
de unde, pentru orice diviziune a sedmentului [a, b]

)
(

n1
X
f (xk+1 ) f (xk )
1

g(xk+1 ) g(xk ) 2 sup |g| V (f ; [a, b]) + sup |f | V (g; [a, b]) .
[a,b]
[a,b]
k=0

5.

Fie f BV ([a, b]), c (a, b).

Atunci f BV ([a, c]), f BV ([c, b]) si

V (f ; [a, b]) = V (f ; [a, c]) + V (f ; [c, b]).

31

Demonstratie. Fie 1 = 1 ([a, c]) = {u0 , u1 , ..., un(1) }, 2 = 2 ([c, b]) = {v0 , v1 , ..., vn(2) },
= 1 2 . Cum
n(1)1

n(2)1

|f (uk+1 ) f (uk )| +

k=0

rezulta

|f (vk+1 ) f (vk )| V (f ; [a, b])

(46)

k=0

n(1)1

|f (uk+1 ) f (uk )| V (f ; [a, b]),

k=0
n(2)1

|f (vk+1 ) f (vk )| V (f ; [a, b]),

k=0

adica f BV ([a, c]) si f BV ([a, b]) si n plus din (46) rezulta

V (f ; [a, c]) + V (f ; [c, b]) V (f ; [a, b]).

(47)

Demonstram inegalitatea opusa. Fie = {x0 , x1 , ..., xn } si c (xj , xj+1 ]. Atunci

j1
n1
P
P
|f (xk+1 ) f (xk )| =
|f (xk+1 ) f (xk )| + |f (xj+1 ) f (c) + f (c) f (xj )| +
k=0

+
+

n1
P

k=j+1
n1
P
k=j+1

k=0
j1
P

|f (xk+1 ) f (xk )|

|f (xk+1 ) f (xk )| + |f (xj+1 ) f (c)| + |f (c) f (xj )| +

k=0

|f (xk+1 ) f (xk )| V (f ; [a, c]) + V (f ; [c, b]),

de unde

V (f ; [a, b]) V (f ; [a, c]) + V (f ; [c, b]).

(48)

Din (47)-(48) rezulta V (f ; [a, b]) = V (f ; [a, c]) + V (f ; [c, b]).

6. Teorema Jordan. f BV ([a, b]) f se reprezinta ca diferenta a doua functii
crescatoare pe [a, b].

Demonstratie. Sucienta. Fie g, h  functii crescatoare, monotone pe [a, b]. Atunci
(exemplul 1.11.1) {g, h} BV ([a, b]) si conform proprietatii 3 (g h) BV ([a, b]).

Necesitatea. Fie f BV ([a, b]). Denim functiile g : [a, b] R si h : [a, b] R

astfel:

g(a) = 0,

x (a, b],

h(x) = g(x) f (x),

g(x) = V (f ; [a, x]),

x (a, b].

Functiile g si h sunt crescatoare. In adevar, pentru {x1 , x2 } [a, b] cu x1 < x2 avem:

g(x1 ) = V (f ; [a, x1 ]) V (f ; [a, x1 ]) + V (f ; [x1 , x2 ]) = V (f ; [a, x2 ]) = g(x2 );

32

h(x2 ) h(x1 ) = g(x2 ) f (x2 ) g(x1 ) + f (x1 ) = V (f ; [x1 , x2 ]) (f (x2 ) f (x1 )) 0.

7. Multimea punctelor de discontinuitate a unei functii cu variatie nita este cel mult
numarabil
a.

8. Orice functie cu variatie marginita determina o masura cu semn.

In adevar, e f BV ([a, b])  continua la stanga pe [a, b]. Conform teoremei Jordan

f (x) = (x) (x),

(49)

unde si sunt functii crescatoare, continue la stanga si marginite pe [a, b]. Fie si 
masurile Lebesgue-Stieltjes generate de si si denite cel putin pe -algebra multimilor
boreliene B([a, b]) si

f (A) = (A) (A),

A B([a, b]).

(50)

Cum si sunt masuri nite, f  masura cu semn. Sa arat

am, ca f nu depinde
de reprezentarea (49). In adevar, daca [, ) [a, b), atunci

f ([, )) = ([, )) ([, )) = () () () + () =

= (() ()) (() ()) = f () f (),
adica f ([, )) nu depinde de reprezentarea (49). Rezulta, ca si pentru A B([a, b])
valoarea f (A) nu depinde de si n (49).

9. Fie f BV ([a, b]), f  masura cu semn, generata de functia f, |f |  variatia
totala a masurii cu semn f . Atunci

|f ([a, b))| = V (f ; [a, b]).

33