Sunteți pe pagina 1din 18

DOMUS AUREA

BOR TEFANIA
AN I, SEM. B, 2012-2013

Domus Aurea (Casa de Aur) a fost construita de imparatul Nero in inima


Romei antice, fiind una din cele mai influentabile cladiri cunoscute din istoria
arhitecturii , denumirea sa avand multiple simnificatii, cum ar fi: avere, opulenta
si lux.

Construita din caramida si beton, Domus Aurea a avut numeroase


caracteristici extravagante pentru acea perioada, pe langa decoratiunile cu
aur: tavane cu stucaturi si aplicatii cu pietre semi-pretioase, peretii pictati
cu fresce, in timp ce decoratiile erau coordonate in teme diferite pentru
fiecare grup major de camere.
Desi complexul Domus Aurea acoperea parti ale culmilor Palatine,
Esquiline si Caelian, dimensiunea estimata a acestuia nu este exacta. Unii
cercetatori sustin ca ar fi avut peste 300 de acri (1.2 km) in timp ce altii
sustin ca ar fi avut sub 100 de acri (0.40 km). Sapaturile recente au aratat
ca structura a constat din doua etaje, fiecare dispunand de simetrie est-vest,
intrerupta de doua curti trepeziodale deschise.

Casa de aur a fost prima


casa de petreceri din
istorie, in ale carei 300 de
incaperi imparatul isi distra
oaspetii. Casa nu a fost
prevazuta cu niciun spatiu
pentru dormit. Un alt aspect
interesant este ca in aceasta
cladire inca nu s-au
descoperit bucatarii sau
latrine. Arhitectii au
proiectat doua dintre salile
de mese principale pe
flancurile unei curti
octogonale, surmontata de o
cupola centrala prevazuta cu
un Oculus gigant prin care
sa patrunda lumina.

Celer si Sever au creat un mecanism ingenios, manevrat de sclavi, care


facea plafonul de sub cupola sa se invarta,iar in acelasi timp era pulverizat
parfum si petale de trandafir cadeau peste meseni.
Nero a plasat mozaicuri, anterior folosite la pardoseli, pe tavanele
boltite. Doar fragmente au supravietuit, dar tehnica a fost copiata pe larg,
devenind in cele din urma o caracteristica fundamentala a artei crestine:
mozaicurile care decoreaza absidele multor biserici din Roma, Ravenna,
Sicilia si Constantinopol.

Nu departe de Domus Aurea a


fost inaltata o statuie gigantica
de bronz a imparatului, statuie
care pe drept cuvant s-a numit
Colosul lui Nero. In perioadele
urmatoare, statuia a fost
remodelata de succesorii la tron
ca reprezentare a lui Helios,
zeul soare, prin adaugarea unei
coroane cu raze de soare.
Dupa relatarile istoricului
Suetonius, statuia masura 120
picioare in inaltime, deci mai
mult de 35 de metri. Inaltimea
ei, in comparatie cu Colosul din
Rodos (30- 34 metri) , ridicat cu
trei secole si jumatate inainte, o
indreptatea a fi incadrata intre
minunile lumii antice.

Colosul lui Nero a sfarsit prin a cadea, probabil rasturnat in vederea


refolosirii bronzului, insa data nu este consemnata nicaieri.Numele de
Colosseum (nume neutru) a inceput a fi folosit pentru a desemna
amfiteatrul gigantic din vecinatate, abia catre anul 1000. Atunci statuia
fusese deja uitata. De la ea a supravietuit, putin semnificativ, numai baza sa
plasata intre amfiteatru si templul lui Venus si Roma, foarte aproape de
amfiteatru.

Roma Antica este asociata adesea cu baile imense numite terme.


Acestea au fost de fapt primele bi publice la scar mare.
Arhitectura romana a bailor a avut tendinta de a urma un tipar comun
pentru a sprijini functia si activitatile acestora. Astfel, un ax central impartea
cladirea in doua parti simetrice, cu camere si sali de-a lungul acestora.
Centrul era, de obicei, o bazilica cu un bazin cu apa rece numit frigidarium.
Venind de pe o parte a frigidarium se afla o piscina in aer liber, in timp ce pe
cealalta parte erau piscine incalzite acoperite.

Termele lui Agrippa au fost cele mai vechi terme publice romane.
Construite, la inceput, numai pentru folosinta privata, au fost lasate prin
testament poporului roman, astfel ca au devenit publice. Planul sau este
cunoscut datorita planului din marmura executat pe timpul lui Septimius
Severus, in sec. al 3-lea e. N, plan cunoscut sub numele Forma Urbis. Ca
in toate edificiile termale stravechi, incaperile erau organizate neregulat in
jurul unei mari sali circuare, o etuva cu cupola a carei diametru intern se
apropia de 25 de metri.
Baile lui Agrippa
au fost afectate de
un incendiu in anul
80
d.Hr. insa au
fost restaurate si
extinse in timpul
domniei lui
Hadrian si a
imparatilor
ulteriori.

Termele lui Nero s-au ridicat dupa noua decenii tot in Campul lui Marte,
anul 64 e.N. Baile lui Nero aveau un stil complet nou. Desi nimeni nu stie
exact cum aratau, se pare ca aici s-a folosit pentru prima oara planul simetric
care va deveni carecteristic mailor bai impeeriale din secolul al doilea,
complexul fiind construit in jurul unui ax simetric spre nord.

Impratul Titus a construit


termele sale pe Oppius, pe un
mic promontoriu al colinei
Esquilin, n imediata
apropiere, spre apus de palatul
Domus Aurea al lui Nero. Pe
una din laturile termei se afla
apartamentele principale, iar
pe partea de nord a acestor
camere se afla un coridor lung,
un fel de cryptoporticus,
descoperit in 1813. . Bolta este
strapunsa de mai multe
deschideri patrate, prin care
Rafael admite ca a avut acces
la lumina buna pentru pictarea
tablourilor.

Aceste lucrari interesante sunt exemplare perfecte de picturi vechi


conservate in Roma, reprezentand arabescuri de flori, pasari si animale.
Una din curiozitatile acestui coridor este o pictura acum aproape stearsa,
reprezentand doi serpi cu un bazin intre ei, inscriptia explicand prezenta
emblemei mistice.

Terminate n anul
109 e.N i construite
peste ruinele palatului
Domus Aurea al lui Nero,
Termele lui Traian sunt
primele de la care ne-au
parvenit ruine
semnificative. Ele
cuprindeau o bibliotec
care era desprit n
dou pri, una pentru
lucrri greceti i alta
pentru lucrri latine,
construite fiecare sub
form de abside situate
contra zidului exterior al
complexului termal, de o
parte i de alta a bilor.

Complexul urmrete o ax
nord-sud, cu edificiul
principal fixat la peretele de
nord-est. Orientarea era
contrar altor edificii
similare, dar s-a sugerat c ea
fusese aleas de arhitect
pentru a maximiza expunerea
la soare. Intrarea se fcea prin
partea de nord, printr-o
structur ce se asemna cu
Propileele de tip grecesc. In
interiorul complexului,
edificiul era nconjurat de un
larg teren cu gazon. Bile se
compuneau din piscine,
printre care i tepidarium,
caldarium, frigidarium,
gymnases i apodyteria.

Termele lui Caracalla au preluat


modelul Termelor lui Traianus,
realizate cu un secol nainte, ntre
104-109 e.N. Urmnd un plan
riguros simetric, edificiul se
compune dintr-un corp central
destinat bilor, ncunjurat de o
incint aproape patrat. Cuprinse
ntre cele dou peristile ale
imprejmuirii, termele se integreaz
ntr-un ansamblu vast ce cuprinde o
esplanad. Cele dou ansamble de
edificii erau nconjurate de grdini,
fntni i bnci pentru odihn.
Orientarea termelor s-a calculat
astfel nct s se obin cea mai
bun poziie fa de soare, poziie
cutat pentru toate bile romane.

Cu un aspect exterior foarte


sobru, termele erau bogat decorate
la interior. . Zidurile de crmid
care se vd astzi erau acoperite cu
marmur, cu mozaicuri i cu
numeroase statui dispuse prin nie.
Slile principale erau acoperite cu
marmur ornat cu bronz aurit.
Celelalte ziduri erau acoperite de
marmur colorat, iar plafonele
erau, probabil, decorate cu picturi. .
Pavajul din aproape toate slile era
realizat din mozaic. Incperile
bazinelor i palestrele erau
decorate cu statui i fresc. Unele
bi individuale erau spate n
marmur din cea mai preioas,
altele executate din bazalt, granit,
porfir i alabastru.

Termele lui Diocletian


din Roma au fost dintre cele
mai grandioase bai
contruite in imparatii
succesive. Baile lui
Diocletian ocupau 120000
metri patrati, avand
aproximativ aceeasi
dimensiune ca si Baile lui
Caracalla. Holul central al
acestora avea 280x160 de
metri si era derivat din
planul Bazilicii lui
Constantin, baia fiind
capabila sa detina pana la
3000 de persoane la un
moment dat.

Putem spune ca Domus Aurea ramane una dintre cele mai


extravagante constructii din Roma antica, iar numele acesteia il asociem si
in zilele noastre cu avere, opulenta si lux. De asemenea, denumirea Domus
Aurea este folosita in lumea comerciala, de la hoteluri de lux la vinuri fine,
pentru a se adresa consumatorilor constienti de semnificatia istorica,
asociind numele acesteia cu bogatia.