1.

Epistaxisul cauze metode de tratament

Epstaxis este sangerarea la nivel nazal anterior, posterior sau difuz cu

obiectivare la nivelul narinei sau cu bucofaringoscopie obiectivandu-se cu
scurgerea posterioara la nivelul faringelui.
Cauze: externe, tumori, hemopatii si coagulopatii, tulburari cardiovasculare
(HTA, tulburari de ritm).
Epistaxisurile pot fi usoare, medii si grave, este necesara efectuarea
analizelor hematologice, tratarea prin compresiunea narinei, se pot introduce
mese cu xilina, apa oxigenata, se pot introduce sonde cu balonase; iar in
situatia epistaxisului posterior se face tamponament mixt posterior si anterior
cu mese.
Se asociaza tratament cu hemostatice:
- Fitomenadion (adrenostazic) se pune gheata local, se beau bauturi reci;
- Contraindicat aspirina, obligatoriu protectie de antibiotic.
Se poate asocia perfuzii sau chiar transfuzii cand pierderea de sange e
prea mare.
In caz ca nu se rezolva se face cauterizare chimica, electrica, ligatura
vasculara. Mai frecvent la carotida externa, mai rar cauterizarea etmoidelor si
exceptional carotida primitiva.
2. Traumatismele piramidei nazale (fracturi)
manifestari clinice, mecanisme de producere,
metode de tratament
In urma unei agresiuni sau a unei loviri accidentale se pot produce
contuzii, plagi, repectiv fracturi ale oaselor proprii ale piramidei nazale, sau
fracturi complexe interesand si alte elemente osoase ale fetei. Se pune
evidenta prin inspectie putandu-se evidentia echimoze, plagi, hematoame, cu
sau fara interesare osoasa.
Radiografia de control pune diagnosticul unei eventuale fracturi.
Tratament local urmarind oprirea hemoragiei, toaleta si sutura unei
eventuale plagi, repozitionarea unei eventuale fracturi, remobilizarea interna
cu mese sau extern cu ghips sau leucoplast.
3. Punctia sinusului maxilar indicatii, tehnica,
complicatii, incidente, accidente
PUNCTIA DE SINUS MAXILAR
Acest procedeu implica punctionarea peretelui medial al sinusului
maxilar in regiunea meatului inferior si irigarea sinusului.
Indicatii:
1. Sinusitele maxilare cronice si subacute cu dublu scop: (a) pentru
confirmarea diagnosticului si (b)pentru eliminarea puroiului.
2. In scopul colectarii de material biologic pentru culturi, antibiograma
sau examen citologic care sa excluda diagnosticul de malignitate.
Contraindicatii
Sinuzitele maxilare acute de teama osteomielitei.
Anestezia

La adulti se prefera anestezia locala. Un tampon cu lidocaina 4% se

mentine in meatul inferior 10-15 minute. La copii este necesara anestezia
generala. Suprafata meatului mijlociu trebuie decongestionata pentru a
deschide ostiumul maxilar si a permite iesirea lichidului de irigatie.
Pozitionare
Este preferata pozitia seznda la toti adultii anesteziati local. Cnd se
foloseste anestezie generala, pacientul se pozitioneaza ca pentru
amigdalectomie.
Tehnica
Peretele lateral al meatului inferior este punctionat cu un trocar Lichtwitz cu
canula la o distanta
de 1.5-2 cm de capul cornetului inferior, chiar lnga insertia acestuia pe
peretele lateral al fosei nazale. Aici osul este foarte subtire si poate fi cu
usurinta perforat. Trocarul si canula sunt orientate catre urechea
homolaterala. Perforarea osului determina un zgomot specific. Acum se
extrage trocarul si se impinge canula n sinus pna atinge peretele opus, apoi
se retrage putin. Acum antrul poate fi irigat cu solutie salina normotona la 37
grade C cu o seringa Hagginson de 20 ml. Irigarea se continua pna cnd
lichidul de ntoarcere este curat. Dupa ce punctia s-a
terminat, canula se ndeparteaza si se lasa o mesa in meatul inferior pentru a
preveni sngerarea.
Ingrijirea postoperatorie
1. Tamponul este indepartat dupa aproximativ o ora.
2. Se administreaza antibiotice 5-6 zile n caz de supuratie.
3. Picaturile decongestionante nazale se utilizeaza pentru permeabilzarea
ostiumului.
4. Analgezicele pot fi necesare pentru cefalee sau durere postoperatorie.
Complicatii
1. Umflarea obrazului. E datorata greselilor tehnice. In acest caz, canula e
pozitionata in tesuturile moi prin peretele anterolateral al maxilei si nu
strapunge peretele nasosinusal.
2. Leziuni si celulita orbitala. Apar cnd trocarul strapunge peretele superior al
sinusului.
3. Punctionarea peretelui sinusal posterior. Produce o umflatura in portiunea
posterioara a obrazului.
4. Sngerare, datorata injuriei mucoasei nazale.
5. Embolismul. Este rar dar poate fi fatal. Aceasta complicatie poate fi
prevenita prin evitarea insuflatiei de aer n sinus dupa lavaj.
4. Furunculul vestibului nazal- manifestari clinice,
modalitati de tratament
5. Sinuzitele manifestari clinice, tratament
Simptome: obstructie nazala, rinoree (apoasa apoi mucopurulenta cand
exista supraincarcare bacteriana); stranut, prurit nazal, eventuale aspecte de
conjunctiv, tulburari de miros- anosmie.
Diagnostic: narinoscopie, rinoscopie ant, fibroscopie, imagini rdgf sau ct sau
rmn.

Tratament: 1. Spalatura nazala (marimer, ser diz, apa cu sare); 2 antiseptic si

decongestionant nazal, nu mai mult de 5 zile (bixtonim, olint, etc); 3 inhalant
sau aerosoli; 4 antiinflamatoare nesteroidiene sau steroidiene (ibuprofen,
nurofen, paracetamol, sinupret).
Antibioticul numai in caz de inf bact si in general se fol antib cu spectru larg,
cu penetratie osoasa.
In sit in care nu se rezolva prin tratament medic si punctie, se face interventie
chirurgicala prin care se incearca drenajul sinus.
6. Complicatiile sinuzitelor: enumerare
1. Complicatii orbito-oculare
2. Complicatii endocraniene sub forma de meningita, abces extra si
subdurale, abcese cerebrale.
3. Complicatii vasculare endocraniene sub forma de tromboflebita de
sinus cavernos sau longitudinal. Exista posibilitatea de osteomielita.

7. Anginele bacteriene (eritemato pultacee)

manifestari clinice, complicatii tratament.
Manifestari clinice: debutul este brusc in anginele bacteriene prin disfagie
inalta intensa si dureroasa (odinofagie), febra 38 grade 39grade C, frisoane,
otalgii reflexe, astenie, iar la copii se pot insoti si de manifestari digestive:
varsaturi, dureri abdominale.
Anginele bacteriene se vor trata cu antibiotic timp de 10 zile.
Complicatii:
A.complicatii supurative:
a. complicatii locale: flegmonul periamigdalian
b. complicatii loco-regionale:
1. flegmoanele spatiilor parafaringiene
- anterior sau prestilian
- posterior sau retrostilian
2. flegmonul spatiului retrofaringian
3. adenoflegmonul latero-cervical
4. celulita cervicala sau fasciita necrozanta
5. angina ludwig
c. complicatii sistemice: septicemia
B. complicatii nesupurative:
a. reumatismul articular acut
b. glomerulonefrita acuta.
8. Adenoidita cronica sindromul adenoidian
Maniferstari clinice: rinoree anterioara si posterioara mucoasa sau mucopurulenta persistenta, halitoza, congestia nazala si faringiana persistenta,
coexistenta unei otite medii si eventual a unei rino-sinuzite caracterizeaza
adenoidita cronica. Daca se asociaza obstructia nazala bilaterala persistenta,
respiratia orala, sforaitul si rinolalia inchisa, atunci adenoidita cronica este
hipertrofica. Aceasta se insoteste de faciesul adenoidian, paloare,
somnolenta, deficit staturo-ponderal.

Tratamentul este chirurgical reprezentat de adenoidectomie.

Indicatiile adenoidectomiei:
a. Absolute: obstructia nazala severa insotita de tulburari respiratorii,
sleep-apneea, cordpulmonar cronic, tulburari de somn; faciesul
adenoidian.
b. Relative: complicatii banale de vecinatate (otite medii, sinuzite,
faringite cronice), adenoidita cronica cu adenopatii cervicale
persistente, halitoza; adenoidite acute recidivante; tulburari de deglutie
fara alte cauze.
9. Corpii straini faringo-esofagieni manifestari
clinice, metode terapeutice
CORPI STRAINI FARINGO-ESOFAGIENI
=oprirea unui corp strain la nivel de faringe sau esofag
-mai frecventa la copii; la adult cu tulburari de deglutitie,edentatie,psihopatii
Natura corpilor este variata:alimente sau diferite obiecte inghitite accidental.
Simptomatologie:
A)voluminos-crize de sufocare sau sincopa reflexa
B)mai mic-durere pasagera, senzatie de greutate, jena cu iradiere interscapulara
Disfagia mecanica sau dureroasa reprezinta semnul cardinal.
In timp determina ulceratii si infectii locale, cu alterarea starii generale, cresterea
disfagiei,sialoree, fetiditate, perforatii.
Diagnostic:Rx simplu sau baritat+esofagoscopie
Tratament:
a)in ambulator:calmare cu fenobarbital-interzicerea alimentatiei cu scopul
impingerii in stomac+antispastice-atropina+AI+ATB
b)in spital- extractie pe cale naturala prin esofagoscopie sau extractie
chirurgicala(incizie pe cale cervicala toracica sau abdominala).

10. Corpii straini traheo-bronsici: maniferstari clinice,

metode terapeutice

11. Traheotomia indicatii, tehnica, accidente,

inccidente, complicatii, ingrij post
Indicatiile traheostomiei
Principalele trei indicatii sunt:
A. Obstructia cailor respiratorii.
B. Staza secretiilor.
C. Insuficienta respiratorie.
Prin traheostomie medicul efectueaza o incizie pe cale externa, un orificiu in
trahee prin care se introduce o canula; daca nu exista canula traheala la

dispozitie, se poate utiliza un tub de cauciuc de 10 -15 cm lungime, cu un

lumen suficient prevazut(fixat) cu un ac de siguranta infipt transversal in
capul tubului care ramane la exterior.
Se aspira secretiile si falsele membrane cu un aspirator sau cu o seringa prin
canula traheala;
Se supravegheaza functiile vitale pe monitor;
Se previne deplasarea canulei prin pozitionare corecta;
Se efectueaza toaleta locala cand exista sangerare;
Se scoate canula interioara in caz de infundare si se spala cu apa
oxigenata si apoi se reintroduce;
Se face educatia sanitara a pacientilor purtatori de canula pentru a
respecta regulile de igiena.
Scoaterea canulei se efectueaza dupa cateva zile( 4 - 5 zile), cand a
trecut pericolul asfixiei. Plaga se inchide spontan si se va pansa steril pana la
vindecare.
Bolnavii purtatori de canula traheala vor fi supravegheati, deoarece
canula se poate astupa si trebuie curatata cu un mandren si repusa.
Pentru ca aerul care patrunde sa fie umidificat, se va aplica in fata
orificiului canulei o compresa de tifon umeda si se va lega in fata anterioara a
gatului o batista de bumbac;
Se va schimba la intervale de timp regulate;Pentru prevenirea
infectiilor se administreaza antibiotice;
Complicatii:
Hemoragie, apnee, pneumotorax, lezarea nervului laringean, aspirare de
sange, lezarea esofagului, detasarea tubului, obstructia tubului,emfizem
subcutanat, infectii.

12. Cancerul laringian manifestari clinice,

diagnostic, principii de tratament

Clinic=diagnostic +
SUB- disfonie peste 15 zile
- disfagie
- dispnee
-adenopatie 25-50%
OB tumora vegetanta;infiltrativa:ulcerovegetanta
-a 2-a localizare
Rgrf laringe profil
tomografie pulmonara

TNM
T1=limitata
T2=extensie cu mobilitate normala
T3=extensie fara mobilitate
T4=extensie regiuni vecine
Tratament
complex =chimio+chir.(tumora primara +ariile ggl.)+cobaltoterapie+imunologic

13.

Complicatiile otitelor supurate enumerare

14. Spalatura auriculara indicatii, contraindicatii,

tehnica cimplicatii
Spalatura auriculara reprezinta indepartarea secretiilor (puroi sau cerumen) sau a
corpilor straini si in tratamentul otitelor cronice.
SCOPUL terapeutic;
Materiale necesare: o masa de tratament acoperita cu un camp steril pe care vom
aseza o tavita renala mare, 2 sorturi de cauciuc, musama, traversa, vata, seringa
Guyon avand o capacitate de 150-200 ml sterilizata si uscata, prosoape uscate, lichid
de spalatura (apa sterila la 37grade C, solutie de bicarbonat de sodiu 1 la mie,
solutia medicamentoasa prescrisa de medic);
efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun;
- se imbraca manusile de unica folosinta;
- asistenta imbraca si ea sortul de cauciuc;
- se aseaza tavita renala sub urechea bolnavului care va inclina putin capul spre
tavita si o va sustine;
- se verifica temperatura lichidului si se aspira in seringa Guyon;
- se solicita bolnavului sa-si deschida gura prin aceasta, conductul se largeste iar
continutul patologic poate fi indepartat mai usor;
- cu mana stanga se trage pavilionul urechii in sus si inapoi iar cu mana dreapta se
injecteaza lichidul de spalatura in conduct spre peretele posterior si se asteapta
evacuarea;
- operatia se repeta de cateva ori pana cand lichidul scurs in tavita devine curat;
- se usuca conductul auditiv extern cu cateva tampoane de vata uscate;
- la sfarsit se introduce in conduct un tampon de vata uscat dupa ce medicul a
controlat rezultatul spalaturii;
- bolnavul este invitat s ia o pozitie cat mai comoda;
- spalare pe maini cu apa si sapun;

15.

Corpii straini auriculari