Istoricul psihiatriei

Etimologic, psihiatria deriva din cuvintele grecesti pschee=suflet si din iatreia=vindecare.

Astfel, poate fi definita ca fiind stiinta vindecarii bolilor sufletesti umane. Conceptul de psihic
este des intalnit si utilizat ca prefix intr-o serie de cuvinte compuse ce eticheteaza discipline
stiintifice.
Psihicul, in linii mari, este un concept biologic si social ce cuprinde totalitatea vietii constiente a
unui individ, a proceselor, activitatilor si insutirilor psihice aflate intr-un echilibru dinamic
adaptativ ce realizeaza starea de psiho-stazie, dand expresie unitatii indestructibile, denumita
personalitate.
In dezbaterea conceptului de personalitate, au existat 2 tipuri de abordari:
1. Idealistaidealismul reduce existenta la constienta. Partizanii idealismului, prin creditarea
ideii ca spiritul este o realitate independenta si superioara, sunt implicit si sustinatorii
spiritualismului care accepta credinta in Dumnezeu si in valorile spirituale, ceea ce constituie
scopul
suprem
al
activitatii
umane.
2. Materialismulconsidera materia ca fiind singura realitate, negand existenta spiritului, al lui
Dumnezeu si a vietii de dincolo. Materia este substanta divizibila, cu greutate, ce se afla in
diverse stari de agregare fiind sursa permanenta a senzatiilor noastre. in opozitie cu idealismul,
materialismul considera materia ca existand independent de omul ganditor si face din constiinta
un fenomen secundar, dependent de materie.
Activitatea psihica se afla in stransa legatura cu substratul ei material si prin acesta cu intregul
organism. Viaa psihica este legata indisolubil de activitatea somatica generala si de accea a
celulelor cenusii care alcatuiesc cortexul cerebral. Acest univers celular este izvorul si moartea
vietii sufletesti. Constructia acestuia s-a realizat de-a lungul unor etape, a unor salturi calitative
ce au existat si marcat evolutia progresiva a filogenezei si care se repeta in ontogeneza. Aceste
etape evolutive au ramas fixate in memoria bilogica a elementelor fundamentale ale celulelor
cenusii si au devenit conditionate genetic. Astfel, celulele cenusii au devenit depozitoarele
sociale ale individului.
Dupa McLean, creierul uman a mostenit 3 nivele structurale ce pastreaza o semiautonomie: un
creier propriu reptilelor (creierul mijlociu, ganglionii bazali, substanta reticulata) care
functioneaza prin comportamente stereotipe instinctuale; un creier propriu mamiferelor
inferioare (cortexul limbic) cu rol in emotii, activitati viscero-somatice; un creier propriu
mamiferelor superioare(neocortexul) care permite omului cumularea comportamentelor
instinctive, a starilor emotionale cuposibilitatea comunicarii prin vorbirea articulata, scris, acte

deliberate.