Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Crizele de tip absenta (petit mal) care dureaza cateva secunde se manifesta
printr-o suspendare brusca a constientei, pacientul se opreste brusc in timpul unui
act/fraze, avand privirea fixa si vaga, dupa care reia actul sau fraza, fara amintirea
crizei.
Crizele generalizate tonico-clonice (grand mal) care se manifesta prin:
pierdere brutala a constientei, o faza tonica (caracterizata printr-o contractura
generalizata a musculaturii, oprirea respiratiei, privire fixa, dilatarea pupilelor),
urmata de o faza clonica (caracterizata prin miscari generalizate, ritmice si violente,
cianoza, salivatie abundenta, uneori sanguinolenta datorita muscaturilor limbii) si o
faza comatoasa (cu respiratie greoaie, transpiratii abundente, relaxarea sfincterelor,
cu pierderi de urina sau materii fecale etc.), din care cel mai frecvent se prelungeste
cu un somn profund care poate sa dureze cateva ore. La trezirea din somn, bolnavul
acuza stare de oboseala, dureri musculare, cefalee, dezorientare si amnezia totala a
crizei.
Statusul epilepticus este o stare particulara, care se realizeaza cand o criza persista
mult timp sau se repeta, determinand o stare fixa si durabila. Statusul epileptic
convulsiv este urgenta medicala neurologica cea mai comuna la copii, asociata cu
morbiditate neurologica si cu mortalitate semnificative. Dupa mai multi ani de
evolutie a bolii, pot sa apara manifestari psihiatrice: tulburari de personalitate si de
comportament (caracterizate prin: impulsivitate, iritabilitate, imaturitate,
agresivitate), psihoze, tulburari de dispozitie, tulburari cognitive etc.
Diagnosticul epilepsiei este bazat pe istoricul pacientului, pe examinarea
neurologica a pacientului, pe electroencefalografie (EEG) si pe imagistica cerebrala.
Diagnosticul epilepsiei este in prima instanta clinic, bazat pe descrierea crizelor, de
obicei de catre un membru al familiei sau o cunostinta, deoarece pacientul poate sa
nu fie constient de niciun simptom. Tratamentul este stabilit de catre medicul
neurolog si trebuie inceput cat mai repede posibil de la debutul crizelor. Prevenirea
crizelor. Desi nu exista nicio metoda specifica pentru a preveni crizele epileptice se
pot incerca cateva schimbari ale stilului de viata: Respectarea tratamentului
prescris Adoptarea unui stil de viata sanatos, fara excese (privarea de somn, de
hrana, consumul alcool, cofeina si stresul contribuie la cresterea numarului de crize
epileptice). Evitarea conducerii de vehicule, utilaje si a activitatilor care pot pune
viata in pericol. Masuri de prim ajutor. In cazul aparitiei unei crize, o persoana ce
sufera de epilepsie va avea nevoie de ajutorul celor din jur pentru a putea trece cu
bine peste episodul epileptic fara a avea si alte urmari neplacute sau grave.
Incercati sa ii acordati persoanei tot sprijinul si indepartati privitorii curiosi, daca
este cazul. Ramaneti calm, majoritatea crizelor dureaza cateva minute (observati
durata crizei). Preveniti ranirea persoanei prin indepartarea obiectelor din jur de
care s-ar putea lovi, nu incercati sa tineti persona imobilizata in nicio pozitie si
ajutati-o sa stea cat mai confortabil (puneti o perna/patura sub cap daca aveti la
dispozitie). Nu puneti nimic in gura persoanei in timpul crizei si nu ii dati persoanei
apa, medicamente sau alimente, pana nu si-a revenit complet. Dupa ce a trecut