06.10.

2014
Cursul 1

DREPT CIVIL
Dreptul obiectiv/pozitiv este un ansamblu de noduri juridice in vigoare intro anumita societate a caror respectare este asigurata prin forta coercitiva a
statului.Statul fie il forteaza fie ii sanctioneaza pe cei care nu le respecta.
Denumim dreptul de a fi obiectiv(tuturor persoanelor) sau pozitiv(stabileste
reguli).
Notiunea de drept obiectiv:
- dreptul unui stat(national),roman,german
- dreptul unei organizatii internationale : dreptul UE
- diviziunea dreptului: public sau privat
- ramura a dreptului national: civil,comercial,familiei,penal,administrativ
- institutiile juridice alcatuie dintr o grupare de norme juridice care
reglementeaza o sfera omogena de relatii sociale dintr-o anumita ramura de
drept
Printre institutiile juridice regasim raportul juridic, actul juridic, prescriptie
extintiva, drepturile reale, casatoria, pedeapsa din dreptul penal, etc.
Drept Subiectiv:
Dreptul este definit ca posibilitatea recunoscuta de lege unei persoane
denumite subiect activ de a avea o anumita conduita,de a pretinde unei alte
persoane denumita subiect pasiv sa aiba o conduita corespunzaroare dreptului
sau si de a recurge in caz de nevoie la forta coercitiva a statului pentru a-si
proteja sau exercita dreptul.
Dreptul subiectiv constituie un element al continutului raportului
juridic.Dreptul subiectiv recurge din drept obiectiv,iar relatia dintre cele doua
poate fi exprimata prin urmatoarea idee : daca dreptul(obiectiv) permite unei
persoane sa faca un anumit lucru atunci ea are dreptul(subictiv) de al face.
Dreptul ca stiinta:
In aceasta acceptiune dreptul este acea ramura a stiintei care are ca
obiect de cercetare dreptul obiectiv.Stiinta dreptului denumita si stiinta juridica
este sensul avut in vedere in expresii precum:facultatea de drept,licenta in
drept,specializarea drept.etc.
Norma juridica:
Este o regula de conduita umana obligatorie generala si impersonala a
carei respectare este garantata de societate prin intermediul unei profesiuni
externe denumita forta coercitiva a statului, astfel daca o persoana incalca o
norma juridica statul, societatea o poate obliga fortat sa o respecte sau daca nu
este posibil sa o sanctioneze.
Sensurile notiunii de drept civil:
Notiunea de drept civil are 2 intelesuri:
1. Drept obiectiv civil.In acest inteles dreptul civil este o ramura a
dreptului obiectiv constituita din ansamblul normelor juridice civile in vigoare si
a caror respectare este asigurata prin forta coercitiva a statului.
2. Drept subiectiv civil,este posibilitatea recunoscuta de lege unei
persoane,titularul
dreptului si denumite subiect activ de a avea o a numita
conduita,de a pretinde unei alte persoane denumite subiect pasiv sa aiba o

conduita corespunzatoare dreptului sau si de a recurge in caz de nevoie la forta

coercitiva a statului pentru a proteja sau exercita drepturile.
Dreptul subiectiv este un element al raportului juridic civil.Notiunea de
libertate are un continut mai extins decat aceea de drept subiectiv si reprezinta
posibilitatea pe care o are orice persoana de a actiona respectiv a nu actiona
potrivit propriei vointe fara a fi impiedicat in acest sens de puterea unei alte
persoane.Prin natura lor libertatile sunt in principiu conferite tuturor astfel incat
fiecare persoana sa benificieze de o variata si extinsa paleta de alegeri si
optiuni.
Prin libertate civila denumita si libertate juridica intelegem posibilitatea
recunoscuta expres sau implicit de lege unei persoane in virtutea careia aceasta
poate avea orice conduita potrivit propriei vointe in masura in care nu este
oprita de lege sau de bunele moravuri. In principiu o libertate civila nu este
definita si nici incadrata de lege fiind totodata neconditionata astfel incat o
persoana are libertatea de a se casatori sau nu ,de a contracta sau nu, de a
dobandi sau instraina un drept,de a testa(testament).etc.
In ultima acceptiune dreptul civil este acea ramura a stiintei dreptului
avand ca obiect de cercetare dreptul obiectiv civil.Stiinta dreptului civil
constituie obiectul disciplinei de invatamant desemnate cu expresia drept civil.
Notiunea dreptului civil ca ramura de drept:
Dreptul civil este acea ramura a dreptului romn constituit din ansamblul
normelor jurdicie care reglemneteaza raporturile patrimoniale si neptrimoniale
stabilite intre persoane aflate pe pozitie de egalitate juridica.Rezulta ca dreptul
civil romn are 4 trasaturi:
1.Este o ramura a sistemului de drept roman
2.Obiectul sau este format din raporturi patrimoniale si nepatrimoniale
3.Subiectele raporturilor juridice civile sunt persoane
4.Metoda de reglementare consta in egalitatea juridica a partilor
Din prima trasatura rezulta continutul dreptului civil care este alcatuit dintrun ansamblu de norme juridice si deci esti o ramura a sistemului de drept
romn.Aceste norme juridice sunt grupate pe cat de relatii sociale reglementand
subdiviziuni ale obiectului dreptului civil denumite institutii ale dreptului civil.
Obiectul dreptului civil este format din raporturile juridice patrimoniale si
raporturile juridice nepatrimoniale stabilite intre persoane.
Raportul patrimonial este acea relatie sociala reglementata de o norma
juridica civila care datorita continutului sau si valorii economice pe care o
prezinta poate fi evaluata in bani.Spre exemplu sunt astfel de raporturi cele
nascute din contractul de vanzare, contractul de inchiriere ,contractul de
transport etc. In functie de natura sau felul drepturilor subiective civile care intra
in continutul lor raporturile patrimoniale pot fi reale sau obligationale.
Raporturile reale sunt acele rapoarte juridice civile care au in continutul lor
drepturi subiective reale(drept de proprietate,drept de uzufruct,dreptul de
servitute etc).
Raporturile obligationale constituie o categorie de rapoarte juridice civile
care au in continutul lor drepturi subiective de creanta precum : raporturile
nascute dintr-un contract de vanzare,dintr-un contract de inchiriere sau dintr-un
fapt ilicit prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane(in cazul unui
accident de circulatie, daune produse de animale, etc).
13.10.2014
2

Cursul nr 2
Raportul nepatrimonial este acel raport curcial reglementat de o norma
juridic civila al carui continut nu poate fi exprimat in bani. Categoriile de
raporturi nepatrimoniale civile sunt:
- Raporturi ce au in continutul lor drepturile nepatrimoniale care privesc existenta
si integritatea persoanei, precum dreptul la viata, sanatatea, reputatie, onoare,
viata privata, etc.
- Raporturi ce au in continutul lor drepturile nepatrimoniale prin care se
idividualizaea persoanele in raporturile juridice civile, precum dreptul la nume,
domiciliu, stare civila, denumire, sediu, etc.
- Raporturi ce au in continutul lor drepturile nepatrimoniale izvorate din creatii
intelectuale precum dreptul la paternitatea operei stiintifice, literare, artistice
ori dreptul de autor al unei inventii(au importanta componenta patrimonialaremuneratia primita de autor pentru opera sa)
Subiectele raporturilor juridice civile: Persoanele Fizice si
Persoanele Juridice
Ele se stabilesc intre subiectele de drept civil, adica, intre pers fizice, intre
pers juridice sau intre persoanele fizice si persoane juridice. Pentru a fi
subiective nu este necesara o calitate speciala, pentru pers fizice fiind suficienta
aceea de fiinta umana, iar pentru persoanele juridice, aceea de entitate
organizata avand un patrimoniu propiu si un scop determinat.
Metode de reglementare prin metoda de reglementare a unei ramuri de
drept se intelege pozitia juridica a partilor intre care se stabilesc raporturi
juridice reglementate de acea norma de drept. Atunci cand pozitia partilor este
de egalitate juridica, suntem in prezenta unor raporturi jurdice pe orizontal
(specifice ramurilor de drept privat), iar atunci cand pozitia este de subordonare
discutam de raporturi judridice pe vertical (specifice ramurilor de drept public).
Metoda de reglementare in dreptul civil consta in pozitia de egalitate
juridica a subiectelor raporturilor juridice civile, in sensul ca niciuna dintre parti
nu se subordoneaza celeilalte.
Pozitia de egalitate a partilor in dreptul civil nu se confunda cu egalitatea
persoanelor in fata legii si nici cu egalitatea patrimoniala a partilor.
ROLUL DREPTULUI CIVIL:
In sistemul nostru juridic dreptul civil are un rol central avand calitatea de
drept comun fata de alte ramuri de drept. Aceasta inseamna ca atunci cand o
alta ramura de drept nu contine norme juridice care sa reglementeze un anumit
aspect al unui raport juridic se vor aplica normele corespunzatoare din dreptul
civil. Unele ramuri de drept prevad expres imprumutarea unor norme juridice de
la dreptul civil, iar alte normele civile se aplica in temeiul art 2 alin 2 cond civil.
PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL:
Principiile de drept sunt reguli de baza, idei calauzitoare, care stau la baza
sis nostru juridic. Exista trei categorii de principii de drept:
- Principii generale care se aplica in toate ramurile de drept.
- Principii caracteristice pentru fiecare ramura de drept.
- Principii specifice anumitor institutii din ramura de drept respectiva.
Principiile generale ale dreptului sunt acele idei de baza comune tuturor
ramurilor de drept si care se regasesc in toata legislatia. Spre ex: principiul
3

egalitatii in fata legii, principiul separatiei puterilor in stat, etc. Aceste principii
se aplica si in dreptul civil.
Principiile specifice dreptului civil se aplica in intreaga ramura si tuturor
institutiilor de drept civil, determinand modul de apreciere si de evaluare a
tuturor normelor juridice civile. Aceasta inseamna ca ori de cate ori normele
civile sunt supuse interpretarii deoarece contin reguli neclare sau care sunt
susceptibile de mai multe intelesuri, interpretarea se face astfel incat normele
sa corespunda principiilor dreptului civil.
Printre principiile specifice dreptului civil regasim:principiul propietatii,
principiul egalitatii in legi civile, principul imbinarii intereselor personale cu
interesele generale, principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile.
Principiile specifice anumitor institutii ale drepturilor civile sunt reguli de
baza care se aplica numai intruna sau mai multe institutii ale dreptului civil
precum: raportul juridic civil, actul juridic civil, dreptul de propietate,
mostenirea, contractele, presciptia extintiva, etc.
Printre aceste principii regasim:
1 Principiul consensualizarii, principiul consensualismului care priveste forma
actului juridic civil
2 Principiile fortei obligatorii, irevocabilitatii si relativitatii actului juridic civil care
privesc efectele actului juridic civil;
3 Principiul bunei credinte, care se regaseste in mai multe institutiile ale dreptului
civil, precum drepturile reale, raspunderea civila, etc
4 Principiul proximitatii gradului de rudenie aplicabil in institutia mostenirii legale
II. IZVOARELE DREPTULUI CIVIL
Sursele dreptului civil reprezinta formele in care se exprima normele
juridice civile. Acesta este sensul formal al notiunii si cel analizat in studiul
dreptului civil. In al doilea sens, denumit material, izvoarele dreptului civil
desemneaza conditiile materiale de existenta care genereaza norme de drept
civil, cu alte cuvinte , ele exprima necesitatiile care determina si impun intr-un
anumit moment aparitia unei norme juridice civile. Asemenea necesitati pot
rezulta din stituatia economica, sociala sau politica de la un anumit moment dat.
Potrivit art 1 cod civil, dreptul civil roman are trei izvoare formale:
1 Legea
2 Uzantzele
3 Principiile de drept
Ele se aplica in urma ierarhie:
- Prioritar se aplica legea
- Daca situatia juridica ce trebuie solutionata este reglementata de lege si in
materia respectiva exista si uzantze, cele din urma se aplica numai daca legea
face trimitere expresa la acestea.
- Daca nu exista text de lege care sa reglementeze o situatia juridica se aplica
uzantele.
- Daca nu exista uzante, pentru o situatie juridica nerelegementata de lege se
aplica normele juridice care reglementeaza o situatie juridica care
reglementeaza o situatie juridica asemanatoare(analogia legii).
- Daca nu exista o asemenea legese aplica principiile de drept(analogia dreptului).
In principiu, in sistemul de drept roman izvoarele formale ale dreptului civil
sunt actele normative, adica actele ce emana de la organele investite cu
prerogativa legii Ferer.
4

Ansamblul actelor normative poarta si denumirea de legea latosensu ( in

sens larg).
Actele normative ce pot constituii izvoare ale dreptului civil sunt:
Constitutia si legiile constitutionale.
Legile adoptate de parlament care pot fi ordinare si organice. Aceasta este legea
strictosensu (in sens restrans).
Ordonantele guvernului care pot fi simple sau de urgenta, cele din urma avand
forta juridica similara cu aceea a legilor adoptate de parlament.
Hotararile guvernului.
Acte normative emise de conducatorii organelor centrale ale administratiei de
stat care pot fi: ordine, instructiuni, regulament.
Acte normative emise de autoritatile administratiei publice locale care pot fi:
ordine ale prefectului, hotarari ale consiilor judetene si locale, ordine ale
primarilor, etc.
Un loc aparte in cadrul izvoarelor de drept civil il ocupa dreptul uniunii
europene, care are aplicabilitate directa si dupa caz, efect direct, in dreptul
nostru intern, in masura in care contine norme juridice civile. Aceleasi
consideratii se aplica si conventiei europeana a drepturilor omului.
Potrivit art 4 alin 2 cod civil, daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este
parte, si prezentul cod au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia
cazului in care legea romana este mai favorabila.
De asemenea, potrivit art 5 cod civil, normele dreptului uniunii europene,
se aplica in mod prioritar fata de legea civila romana.
UZANTE
Potrivit art 1 alin 6 cod civil, prin uzante se intelege obieiul(cutuma) si
uzurile profesionale. Obiceiul sau cutuma, costituie o practica indelungata
stabila si continua pe care cei ce o aplica o considera obligatorie.
Uzurile profesionale sunt acele reguli ce reglementeaza raporturile intre
membrii unei profesii sau dupa caz, intre membrii si clienti cu ocazia exercitarii
profesiei.
Uzantele constituie izvor de drept numai in masura in care nu contravin
ordinii publice si bunelor moravuri si doar daca partea interesata(care le invoca)
face dovada existentei si continutului lor.
MORALA SI JURISPRUDENTA CA IZVOARE DE DREPT
Morala constituie ansamblul regulilor de conduita si convieturire sociala pe
care cei ce le aplica le considera obligatorii. Morala este desemnata si prin
expresia de Bune Moravuri. Morala nu reprezinta un izvor de drept distinct, dar
in masura in care legea face trimitere la ea, este incorporata de actul normativ
repesctiv.
Incorporarea bunelor moravuri poate avea loc si atunci cand legea nu
trimite expres la acestea, dar circumstantele cauzei permit incorporarea, caz in
care, completarea dispozitiei legale cu regulile in discutie se face potrivit art 11
cod civil.
20.10.2014
5

Cursul 3

Jurisprudenta:
Sau precedentul judiciar (practica judiciara) reprezinta ansablul solutiilor
coprinse in hotararile instantelor judecatoresti.
In principiu judecatorul nu creeaza legea, ci doar o aplica. Hotararile pe
care le da sunt obligatorii numai pentru partile in cauza neavand caracter
general si impersonal, de aceea, ca regula, juriprudenta nu este izvor de drept.
Totusi, prin exceptie, anumite hotarari constituie izvor de drept:
Deciziile curtii constitutionale care sunt general obligatorii si au putere numai
pentru viitor.
Judecatorul in solutionarea unor cauze ulterioare decizii curtii cunstitutionale nu
va mai putea aplica textul de lege declarat neconstitutional.
Deciziile pronuntate de ICCJ in interesul legii care sunt obligatorii pentru
instanta(aceste decizii sunt pronuntete in urma unei actiuni numite recurs in
interesul legii, decizia asupra acestui recurs in interesul are ca obiect o practica
neunitara in instanta).
Hotararile preliminare ale ICCJ in solutionarea unei probleme in drept potrivit
articolelor 512-514 din NCPC(noul cod de procedura civila).
Hotararile preliminare pronuntate de curtea de justitie a UE(CJUE) in
interpretarea dreptului UE.
Desi nu este recunoscuta ca izvor de drept in sistemul nostru,
jurisprudenta joaca un rol important in solutionarea cauzelor, judecatorul tinand
seama in solutia pe care o da de practica instantei unde activeaza, precum si de
practica instantei supreme , astfel incat sa pronunte hotarari care sa aiba sanse
mai scazute de a fi desnfintate in caile de atac(apel, recurs, etc.).
Doctrina(literatura juridica):
Reprezinta lucrarile si studiile de specilitate scrise de juristi care explica,
interpreteaza si comenteaza normele juridice.
Ea nu este recunoscuta ca izvor de drept, dar are un rol activ in crearea si
reperfectionarea normelor.
CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE
Normele juridice se pot clasifica dupa mai multe criterii:

1.In fucntie de caracterul conduitei stabilite,normele juridice pot fi

imperative si dispozitive:
Normele imperative stabilesc o conduita obligatorie, partile neputand sa
stabilieasca alte regului, la randul lor normele imperative se impart in
ONERATIVE (care impun o anumita conduita[spre exemplu art 1011 alin 1 CC]) si
PROHIBITIVE (care interzic o anumita conduita[ex: art 984 alin 2 {984(2)} sau
art 2252(1) ])
Normele dispozitive acele reguli de drept prin care subiectele au
posibilitatea fie sa aleaga o anumita conduita dintre mai multe indicate de lege,
fie sa stabiliseasca ele insele regulile ce se vor aplica. Se se subclasifica in
norme PERMISIVE(care dau posibilitatea partilor sa-si aleaga conduita[ex
1108(1) CC sau 1054(2) CC]) si norme SUPLETIVE(sunt acele norme juridice care
se aplica in masura in care partile nu au stabilit altfel[ex: 955(1)]).

2.In functie de criteriul interesului ocrotit normele pot fi de ordine publica

sau de ordine privata:
Norme de ordine publica depasesc sfera intereselor private si protejeaza
interesele publice ale societatii. Notiunea de ordine publica inglobeaza toate
principiile si regulile de ordine sociala si morala pe care legiuitorul le-a
considerat esentiale pentru societate. Toate normele de ordine publica sunt
norme imperative dar nu si invers
Normele de ordine privata ocrotesc interese particulare. Normele
dispozitive sunt intotdeauna de ordine privata, dar nu si invers.
3.In functie de intinderea aplicarii normelor juridice acestea pot fi generale
si speciale:
Normele generale se aplica in toate cazurile
Normele speciale se aplica numai in cazurile expres stabilite de lege.
Regula este ca norma speciala deroga de la norma generala, iar norma
generala nu deroga de la norma speciala. Aceasta inseamna ca in cazul in care
exista o norma generala si o norma speciala care regelementeaza aceeasi
situatie juridica se aplica prioritar norma speciala. Norma speciala este de stricta
interpretare si aplicare.
Aplicarea normei juridice civile

Orice lege, inclusiv legea civila, actioneaza sub trei aspecte:

1 Pe o anumita durata(aplicarea legii in timp)
2 Pe un anumit teritoriu(aplicarea legii in spatiu)
3 Fata de anumiti destinatri(aplicarea legii asupra persoanei)
1.Aplicarea legii in timp norma juridica civila se aplica in intervalul de
timp curpins intre data intrarii in vigoare si data iesirii din vigoare. Datorita
modificarii continue a relatiilor sociale, a imprejurarilor avute in vedere la
elaborarea legilor are loc o succesiune in timp a legilor. Unele ies din vigoare si
sunt inlocuite cu altele noi. Se disting doua cazuri:
- O stituatie juridica se naste, se modifica, isi produce toate efectele si se stinge
sub imperiul aceleiasi legi. In acest caz nu exista succesiune in timp a legii
- O situatie juridica se naste sub imperiul unei legi si se afla in curs de desfasurare
la intrarea in vigoare a unei legi noi. Aceasta mai este denumita o situtatie
juridica in tranzitie.
Teoritic ambele legi(atat legea veche cat si legea noua) au vocatia de a se
aplica, deci se naste un conflict de legi in timp care se solutioneaza de asa
numitul DREPT TRANZITORIU, care se bazeaza pe doua principii:
- Principiul NERETROACTIVITATII LEGII consta in regula de drept conform careia
legea civila se aplica numai situatiilor juridice care iau nastere dupa intrarea ei
in viguare. Ea se aplica numai pentru viitor, nu se aplica trecutului. Justificarea
consta in faptul ca omul nu isi poate dirija conduita dupa regului care nu exista,
ci numai dupa legea in viguare. Prin acest principiu se asigura securitatea
circuitului civil. Principiul neretoractivitatii legii civile este consacrat art 6 alin 1
CC cat si articolul 15(2) din Constitutie care stabileste ca legea dispune numai
pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Este
neconstitutionala prevederea dintr-un act normativ ce ar dispune ca acesta s-ar
aplica retroactiv. Numai printr-o lege constitutionala legiuitorul ar putea stabilii
aplicarea retroactiva a unor norme civile.
7

Principiul APLICARII IMEDIATE A LEGII NOI o situatie juridica in tranzitie care

este inca in desfasurare va fi supusa in principiul legii noi.
O stituatie juridica se poate afla in diferite faze ale desfasurarii ei dupa
cum urmeaza:
1 Daca situatia juridica s-a format, modificat, stins si imediat dupa aceea a intrat
in vigoare o lege noua care schimba conditiile de constituire modificare sau
stingere situatie juridica nu este afectata.
2 Daca o stituatie si-a produs o parte din efect pana la intrarea in vigoare a legii
noi, legea noua nu afecteaza aceste efecte, ci se va aplica doar efectelor care
urmeaza sa se produca in viitor.
3 Daca situatia juridica priveste un act juridic lovit de imunitate potrivit legii vechi,
chiar daca noua lege l-ar considerea valabil, el ramane supus legii vechi intrucat
validitatea unui act se apreciaza in functie de conditiile prevazute de legea in
vigoare la data incheierii ei.
In ceea ce priveste normele interpretative prin care se explica o lege
existenta ele nu se aplica si pentru trecut, ci numai pentru viitor
27.10.2014
Curusl 4
Aplicarea legii civile in spatiu:
Are o latura interna si una internationala.Pe plan intern se aplica principiul
teritorialitatii,in sensul ca normele civile se aplica pe intreg teritoriul Romaniei
sau doar pe cel al unitatilor administrativ teritoriale dupa cum emana de la
organele centrale de stat sau de la cele locale.
Dreptul UE care a devenit izvor de drept dupa aderarea Romaniei la UE se
aplica pe intreg teritoriul cu respectarea principiului teritorialitatii
Pe plan international aplicarea normei civile priveste raporturile de drept
privat cu element de extraneitate.Datorita existentei acestui element este
posibil ca un raport juridic civil sa fie supus mai multor legi apartinand unor
state diferite; Se naste astfel un coflict de lege in spatiu care este solutionat de
normele dreptului international privat,spre ex daca elementul de extraneitate
consta in cetatenia romana a unei parti si litigiul se solutioneaza de o instanta
straina este posibil ca acea instanta sa aplice legea civila romana,intr o atare
situatie are loc aplicarea extrateritoriala a normei juridice civile romane.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor:
Normele juridice civile se adreseaza persoanelor fizice si persoanelor
juridice reglementand conduita acestora.Desi opereaza principiul egalitatii in
fata legii civile nu toate normele se aplica tuturor,astfel exista norme juridice
civile care se aplica in mod egal persoanelor fizice si persoanelor juridice,care se
adreseaza numai persoanelor fizice,respectiv norme destinate numai
persoanelor juridice.
Interpretarea normelor juridice civile:
Interpretarea legii reprezinta operatiunea de lamurire a intelesului unei
norme juridice in scopul aplicarii corecte a acesteia.Exista 3 categorii de
interpretari:
1. In functie de autorul si forta interpretarii:
- interpretarea oficiala care provine de la un organ al statului cu prerogative de
legiferare(parlamentul,guvernul) si are caracter general obligatoriu;

- interpretarea jurisdictionala este realizata de cel care aplica legea,adica de

judecator sau alt organ cu atributii jurisdictionale (consiliul concurentei,cnsas
etc).Aceasta interpretare are forta juridica numai pentru situatia concreta
dedusa judecatii;
- interpretarea doctrinara care este realizata de specialisti in domeniu(cadre
didactice,cercetatori,practicieni),aceasta interpretare nu este obligatorie
2. In functie de rezultatul interpretarii:
- interpretarea literala,are loc atunci cand formularea folosita in continutul
normei interpretate corespunde pe deplin situatiilor juridice pentru care norma a
fost elaborata si care se incadreaza in ipoteza acesteia fara a fi necesara
extinderea sau restrangerea normei. In practica aceasta interpretare este cea
mai frecventa fiind impusa fie de dispozitii legale cu o redactare clara,fie de
dispozitii ce contin enumerari limitative;
- interpretarea extensiva care se aplica atunci cand formularea folosita in
continutul normei este mai restransa decat situatiile juridice pt care a fost
elaborata,intentia reala a legiuitorului fiind ca norma sa se aplice si altor situatii
juridice fata de acelea care reies din formularea ei textuala;
- interpretarea restrictiva se caracterizeaza prin restrangerea domeniului de
aplicare a normei doar la acele situatii pe care le a avut in vedere legiuitorul
chiar daca textul normei se poate aplica si altor situatii;
3. Dupa metoda de interpretare:
- interpretarea gramaticala consta in stabilirea intelesului unei norme prin
folosirea regulilor gramaticii,analizandu se sintaxsa,morfologia,semantica si
punctuatia textului normei.
- interpretarea sistematica,urmareste stabilirea intelesului normei prin:
- determinarea loculului pe care il ocupa norma in actul normativ din care face
parte(capitol,sectiune,articol etc)
- cercetarea legaturii normei interpretate cu alte norme juridice din alte acte
normative in functie de ierarhia acestora si de felul acestora(cu caracter general
sau specific)
- incadrarea normei in sistemul general al legislatiei
Interpretarea istorico-teleologica (stiinta scopului):
Consta in stabilirea intelesului unei norme in raport de finalitatea urmarita
de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual intr-un context instorc dat.
Pentru aceasta pot avea relevanta lucarile premergatoare, expunerea de motive,
preambulul(partea de inceput a unui act normativ, hotarari, decizii, a carei se
explica motivele pt care a fost adoptata) sau forma initiala a actului normativ
respectiv, dezbaterile parlamentare aferente, etc. De asemenea prezinta interes
si cercetarea reglementarii anterioare deci a dispozitiilor abrogate prin textele
legale supuse interpretarii.
Interpretarea Logica:
Presupune stabilirea intelesului unei norme prin folosirea regulilor logicii si
a rationamentelor inductive si deductive. Aceasta metoda de interpretare se
bazeaza pe de-o parte pe anumite reguli de interpretare, iar pe de alta parte pe
anumite argumente de interpretare. Cele mai utilizate reguli de intepretare
logica sunt:

Exceptia este de stricta intepretare si aplicare, ceea ce inseamna ca atunci cand

un om instituie o exceptie de la o regula,aceasta exceptie nu trebuie extinsa si la
alte situatii pe care norma respectiva nu le prevede
Unde in lege nu distingem nici interpretul nu trebuie sa distinga, de unde rezulta
ca in principiu, interpretul nu poate face diferentieri pe care textul respectiv nu
le contine.
Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul in care sa nu se
aplice.
Argumente de interpretare:
Sunt rationamente ce ajuta la determinarea sensului unor norme si care au
o valoare relativa. Cele mai folosite argumente sunt:
1.Argumentul peracontrario potrivit caruia ori de cate ori o norma
prevede, afirma un anumit lucru se presupune ca neaga contrariul.
2.Argumentul a fortiori(cu atat mai mult) potrivit caruia aplicarea unei
norme trebuie extinsa si la alta situatie juridica neprevazuta in textul ei in
masura in care acele considerente care au fost avute in vedere la elaborarea
normei sunt cu atat mai mult justificate in acea situatie juridica.
3.Argumentul reducerii la absurd este procedeul prin care se arata
ca solutia ce decurge din interpretarea normei juridice este singura posibila si ca
sustinerea unei alte solutii ar conduce la consecinte absurde, inadmisibile.
Interpretarea prin analogie:
Are loc atunci cand pt o anumita situatie juridica nu exista norme juridice
care sa o reglementeze expres. In acest caz interpretul care se confrunta cu o
lacuna a legii cauta mai intai o uzanta existenta in materia respectiva, daca nu
exista uzante intepretul cauta apoi o norma juridica civila ce reglementeaza o
situatie juridica asemanatoare si ulterior, cercetand acea norma stabileste daca
ea poate fi aplicata si situatiei juridice nereglementate. Aceasta operatiune
poarta denumirea de analogie a legii. Daca nu exista o norma asemanatoare,
deci daca analogia legii nu este posibila, interpretul recurge la principiile
generale ale dreptului, operatiune care poarta denumirea de analogie a
dreptului.
Capitolul norma juridica terminat.
03.11.2014
Cursul 5

Izvoarele raportului juridic civil concret

Normal juridica civila stabiliste doar in mod abstract conditiile in care o

relatie sociala devine raport juridic. Pentru ca raportul juridic abstract sa devina
concret, este necesar sa aiba loc un fapt, caruia norma juridica ii atribuie efecte
juridice, denumit fapt juridic. De regula efectele juridice constau in a naste,
modifica sau stinge un raport juridic concret.
Izvoarele raportului juridic civil concret sunt faptele juridice civile(lato
sensum), care se impart in:
fapte omenesti reprezinta acea categorie de fapte juridice civile savarsite de
persoane prin actiune sau inactiune, cu sau fara intentia de a produce efecte
juridice si care in temeiul legii dau nastere, modifica sau sting un raport juridic
10

o
o
o

civil concret. Dupa cum legea conditioneaza sau nu producerea efectelor juridice
de existenta unei intentii in acest sens, faptele juridice civile se clasifica in:
acte juridice atunci cand sunt savarsite cu intentia de a produce efecte
juridice, respectiv fapte juridice stricto sensum(sens restrans), in situatia in care
sunt savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se
produc in temeiul legii. Faptele juridice stricto sensum pot fi :
Licite atunci cand are loc o crestere patrimoniala a altei persoane decat
autorul faptei. Legea civila reglemenetaza in acest sens imbogatirea fara justa
cauza, plata nedatorata si gestiunea de afaceri.
Ilicite in situatia in care autorul faptei produce un prejudiciu unei alte
persoane(delictul civil)
fapte naturale - constituie imprejurari care se produc independent de vointa
omului si carora legea civila ori vointa partilor le atribuie producerea de efeccte
juridice. Exemple in acest sens sunt:
Calamitatile naturale precum inundatia, tsunami, eruptia unui vulcan, incendiul
natural, etc., care pot constituii evenimente de forta majora si care, potrivit legii,
suspenda curgerea de prescriptie extintiva si de cadere, exonereaza de
raspundere civila, etc.
Nasterea unei persoane care are ca efect aparitia capacitatii juridice civile
alaturi de o serie de drepturi precum cel al copilului de a beneficia de intretinire,
educare si supraveghere din partea ocrotitorilor sai legali(de regula parintii).
Moartea unei persoane care inseamna incetarea capacitatii juridice civile,
marcand deschiderea succesiunii si nsterea dreptului la acceptarea mostenirii in
patrimoniul persoanelor cu vocatie succesorala.
Aparitia fructelor naturale care are ca efect nasterea dreptului de proprietate in
patrimoniul proprietarului ori al posesorului bunului frugifer.
STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Raportul juridic civil se compune din trei elemente:

1. Partile sunt persoanele ca subiecte de drept, adica din perspectiva lor de

titular de drepturui si obligatii civile. Dreptul civil cunoaste doua categorii de
persoane si anume:
a. Persoana fizica omul privit in individualitatea sa ca titular de drepturi si
obligatii civile.
b. Persoana juridica entitatea recunoscuta de lege cu o structura
organizatorica proprie, un patrimoniu propriu si un scop comun al membrilor
care o compun.
In cadrul raportului juridic civil, partile poarta denumiri specifice:
- Titularul dreptului este considerat subiectul activ si este denumit creditor.
- Titularul obligatiiei este cosidderat subiectul pasiv si esti denumit debitor.
Exista posibilitatea ca in cadrul unui singur raport juridic sa existe fie mai
multi creditori, fie mai multi debitori, ori chiar ambele variante. In acest caz
suntem in prezenta unei pluraritati de subiecte de drept civil si problema care se
pune este aceeas a modului in care se imparte prestatia datorata de dibitori
respectiv cea urmarita de creditori.

11

Ca regula obligatia se divide intre debitori, iar dreptul se imparte intre

creditori, astfel incat fiecare debitor va fi tinut sa execute doar partea care ii
revine din prestatie, respectiv fiecare creditor va fi indreptatit sa pretinda doar
partea din prestatie care ii se cuvine. Exista situatii in care aceasta impartire nu
este posibila fie din motive naturale, fie din considerente legale.
De exemplu daca doi soti decid sa vanda un bun al lor, ei vor avea
impreuna obligatia de predarea bunului, obligatie care in acest caz nu se poate
divide, nefiind posibil ca fiecare sot sa predea o jumatate din bun.
Aceasta situatie de imposibilitate poarta denumirea de indivizibilitatea
obligatie si rezulta din natura prestatiei sau a bunului care formeaza obiectul
prestatiei, ori din vointa partilor.
In alte cazuri obiectul prestatiei se preteaza la divizare insa legiuitorul sau
partile actului au hotarat ca debitorii sa fie tinuti impreuna la executarea
prestatiei in intregime. In astfel de cazuri, expres prevazute de lege, vorbim
despre solidaritatea debitorilor, respectiv a creditorilor. Efectul solidaritatii il
constituie faptul ca oricare debitor va putea fi urmarit creditorpentru executarea
intregii obligatii, respectiv ca indeplinirea obligatiei de catre un debitor ii va
libera pe ceilalti. In caz de solidaritate a creditorilor, este suficient indeplinirea
obligatiei fata de unul dintre acestia, respectiv fiecare creditor va putea solicita
indeplinirea obligatiei in intregime.
2. Continutul este fomart din drepturile si obligatiile persoanelor participante la
raport. Drepturile subiective civile formeaza latura activa a continutului
raportului juridic civil, iar obligatiile civile acatuiesc latura pasiva a acestuia.
Cele doua laturi nu sunt independente, ci se afla intr-o stransa legatura
deoarece pentru orice raport juridic civil nu exista drept subiectiv civil fara
obligatie corelativa si invers nu exista obligatie civila careia sa nu ii corespunda
un drept subiectiv civil.
Dreptul subiectiv civil:
Este prerogativa recunoscuta subiectului activ, de catre dreptul obiectiv de
a avea o anumita conduita, respectiv de a pretinde de la subiectul pasiv o
anumita conduita, putand apela la nevoie la forta coercitva a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile:
1. In fuctie de opozabilitatea lor(gradul de opozabilitate) drepturile subiective se
clasifica in:
a. Absolute este absolut acel drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau
poate avea o anumita conduita fara a avea nevoie de concursul(participarea)
unei alte persoane pentru a si-l exercita. In categoria drepturilor absolute
includem drepturile reale si drepturile nepatrimoniale. Drepturile subiective
absolute prezinte urmatoarele caractere:
- numai titularul lor este determinat, iar titularul obligatiei corelative este
format din toate celalte persoane, ca subiect pasiv nedeterminat.
- le corespunde obligatia generala si negativa de a nu li se aduce atingere.
- obligatia de a nu le incalca revine tuturor celorlate subiecte de drept, de
unde rezulta ca dreptul absolut este opozabil ERGA OMNES(opozabil fata de toti
oamenii).
b. Relative este acel drept in temeiul caruia titularul sau poate sa pretinda
subiectului pasiv o anumita conduita, fara de care dreptul nu se poate realiza.
12

2.
a.
b.
3.

Toate drepturile de creanta intra in categoria drepturilor subiective relative.

Dreptul relativ prezinta urmatoarele caractere:
Este cunoscut nu numai subiectul activ si subiectul
pasiv
Ii corespunde o oligatie corelativa ce nu are intotdeauna acealsi continut, putand
sa constea atat intr-o actiune(a da sau a face), cat si intr-o inactiune(abtinere, a
nu face)
Obligatia corelativa incumba numai subiectului pasiv/ dreptul relativ este
opozabil numai subiectului pasiv.
Natura continutului dreptului - in baza acestui criteriu, drepturile subiective pot
fi:
Nepatrimoniale este acel drept subiectiv care nu poate fi evaluabil in bani.
Patrimoniale este acel drept subiectiv al carui continut are valoare
economica. Drepturile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi
nereale.
Obiectul.
Curs 6
Clasificarea drepturilor subiective
Drepturile patrimoniale sunt drepturile subiective civile care au continut
economic,evaluabil in bani.Totalitatea drepturilor patrimoniale precum si a
obligatiilor evaluate in bani (patrimoniale),care apartin unei persoane alcatuiesc
patrimoniul acelei persoane.
Drepturile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi de
creanta.Dreptul real este acel drept subiectiv civil patrimonial in temeiul careia
titularul sau isi poate exercita prerogativele asupra unui bun determinat in mod
direct si fara interventia unei alte persoane.
In cazul dreptului real subiectul activ este determinat,iar subiectul pasiv
este nedeterminat.Subiectul pasiv reprezentat de toti ceilalti are obligatia
generala si negativa de a se abtine sa aduca atingere dreptului subiectului activ.
Subiectul activ are un drept de urmarire si un drept de preferinta.Dreptul
de urmarire consta in prerogativa recunoscuta subiectului activ de a pretinde
restituirea bunului de la orice persoana l ar detine,de ex proprietarul poate cere
restituirea bunului sau de la orice persoana prin actiunea in revendicare.
Dreptul de urmarire poate consta nu numai in restituirea bunului cat si
in satisfacerea creantei in legatura cu un bun indiferent care ar fi detinatorul
sau,de ex creditorul ipotecar poate urmari imobilul ipotecat chiar daca debitorul
l a instrainat.
Dreptul de preferinta consta in prerogativa recunoscuta titularului
dreptului real de a si realiza dreptul cu precadere fata de titularii altor
drepturi,de ex titularul unui drept de ipoteca isi va recupera creanta cu prioritate
fata de ceilalti creditori,titulari ai altor drepturi reale accesorii,ori a caror creanta
nu este garantata.(creditori chirografari)
Drepturile reale sunt limitate ca numar:
- dreptul de proprietate
- dezmembramintele dreptului de proprietate
- drepturile reale accesorii
Dreptul de creanta sau personal este acel drept subiectiv civil
13

patrimonial in temeiul caruia titularul sau denumit creditor poate pretinde

subiectului pasiv denumit debitor sa dea,sa faca sau sa nu faca ceva.In cazul
dreptului de creanta atat subiectul activ cat si subiectul pasiv sunt
determinate.Drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar.
Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective civile care nu
pot fi evaluate in bani; Ele sunt strans legate de personalitatea umana.
Dupa corelatia intre ele,drepturile subiective civile se clasifica in
principale si accesorii.
Dreptul principal este dreptul subiectiv civil care are o existenta
independenta in sensul ca nu depinde de alt drept.
Dreptul accesoriu este dreptul subiectiv civil care nu are o existenta
independenta,el depinzand de un drept principal.Accesoriul urmeaza
intotdeauna soarta principala.(accesorium sequitor principale)
Toate drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale.Drepturile
patrimoniale pot fi principale sau accesorii.
Drepturile patrimoniale principale
Drepturile reale principale sunt: dreptul de proprietate si
dezmembramintele dreptului de proprietate dupa cum urmeaza:
- dreptul de proprietate publica a statului si a unitatilor administrativ
teritoriale, respectiv dreptul de proprietate privata a persoanelor fizice si a
persoanelor juridice(inclusiv statul si unitatile administrativ teritoriale)
- dreptul de superficii compus de dreptul de a avea sau edifica o constuctie
pe terenul altuia deasupra ori in subsolul acelui teren,constructie aflata in
proprietatea titularului dreptului,respectiv dreptul de folosinta asupra acelui
teren.
- dreptul de uzufruct care consta in prerogativa recunoscuta uzufructuarului
de a poseda si folosi bunul aflat in proprietatea unei alte persoane intocmai ca si
proprietarul cu obligatia de a-i conserva substanta
- dreptul de uz care consta in prerogativa recunoscuta uzuarului de a posesa si
folosi un lucru aflat in proprietatea altuia in scopul satisfacerii nevoilor sale de
locuit si ale familiei sale
- dreptul de servitute care consts in prerogativa recunoscuta titularului
dreptului de proprietate asupra unui bun imobil de a pretinde instituirea unei
sarcini asupra unui alt imobil avand alt proprietar pentru uzul si utilitatea
propriului sau imobil.
- dreptul de administrare care consta in dreptul regiilor autonome,al
autoritatilor administratiei publice si a altor institutii publice de a folosi si
dispune de bunul dat in administrare in conditiile stabilite de lege si de actul de
constituire
- dreptul de concesiune care consta in dreptul concesionarului de a exploata
un bun aflat in proprietatea publica sau privata a statului sau a unitatilor
administrativ teritoriale pe o perioada determinata in schimbul unei redevente
Drepturile de creanta principale sunt majoritatea drepturilor de
creanta,de ex intr un contract de imprumut creditorul are dreptul de a pretinde
restituirea imprumutului de la debitor sau intr un contract de renta viagera
credienterul are dreptul de a pretinde plata rentei de la debirentier pana la data
decesului sau care are obligatia corelativa de a i plati renta la termenele
stipulate.In aceste exemple dreptul creditorului, respectiv a credirentierului nu
depinde de un alt drept,este independent.
14

Drepturile patrimoniale accesorii se impart in:drepturi reale accesorii si

drepturi de creanta accesorii.
Drepturile reale accesorii sunt:
- dreptul de ipoteca care consta in prerogativa recunoscuta creditorului
ipotecar de a obtine satisfacerea creantei sale din valoarea bunului ipotecat cu
preferinta si indiferent in proprietatea cui s ar gasi bunul in momentul
executarii.Dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu intru cat depinde de
soarta unui drept de creanta principal,de ex dreptul de creanta al
imprumutatorului impotriva imprumutatului poate fi garantat cu un drept de
ipoteca pe care imprumutatorul sa il aiba asupra unui imobil al imprumutatului.
- dreptul de gaj sau amanetul care consta in prerogativa recunoscuta
creditorului gajist de a si satisface creanta din valoarea unui bun mobil gajat,al
debitorului sau cu preferinta fata de alti creditori
- privilegiul care este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea
creantei sale;nu toate privilegiile sunt drepturi reale accesorii ,ci numai acelea
care stau pe langa un drept de creanta principal,spre exemplu privilegiul
vanzatorului pentru restul de pret
- dreptul de retentie care consta in posibilitatea detinatorului unui lucru mobil
sau imobil aflat in proprietatea altuia de a refuza remiterea sau restituirea acelui
lucru catre creditor pana cand acesta nu isi executa obligatia sa izvorata din
acelasi raport juridic sau dupa caz atat timp cat creditorul nu il despagubeste
pentru cheltuielile necesare si utile pe care le a facut pentru acel bun ori pentru
prejudiciile pe care bunul i le a cauzat,de ex in situatia depozitului hotelier in
cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere
prestate,hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client cu
exceptia documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala
Drepturile de creanta a accesoriilor,sunt acele drepturi care depind de
drepturile de creanta principale.Sunt drepturi de creanta accesorii:
- dreptul de dobanda al creditorului care decurge dintr un contract de
imprumut cu dobanda.Dreptul de creanta principal consta in restituirea
imprumutului,iar dreptul accesoriu in plata dobanzii
- dreptul subiectiv care are ca izvor fideiusiunea,adica acel contract prin care
o persoana denumita fideiusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa
execute obligatia celui pentru care garanteaza daca acesta nu o va executa,de
ex in cazul unui contract de vanzare cu plata pretului in rate dreptul de creanta
principal al vanzatorului consta in a pretinde plata pretului de la debitorul
cumparatorului.Daca acesta nu si executa obligatia vanzatorul are un drept de
creanta accesoriu impotriva fideiusorului(garantului) cumparatorului.
- dreptul de a pretinde arvuna; Daca la momentul incheierii unui contract o
parte da celeilalte cu titlul de arvuna o suma de bani sau alte bunuri fungibile,in
caz de neexecutare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau dupa
caz restituita.Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare
cealalta parte poate denunta contractul retinand arvuna.Atunci cand
neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna cealalta parte poate
denunta contractul si poate sa ceara dublul acesteia
- dreptul subiectiv care are ca izvor clauza penala,adica acea conventie
accesorie unui contract prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o
anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale
In functie de gradul de certitudine pe care il confera titularilor drepturile
15

subiective civile sunt pure si simple sau afectate de modalitati.Dreptul pur si

simplu este dreptul subiectiv civil care confera titularului sau deplina certitudine
si siguranta,deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depind de vre un
eveniment viitor,astfel incat el poate fi exercitat neconditionat inca de la
nasterea sa.Majoritatea drepturilor subiective sunt pur si simple.
Dreptul afectat de modalitati este acel drept subiectiv civil care nu confera
titularului sau deplina certitudine si siguranta,deoarece existenta sau
exercitarea lui depind de un eveniment viitor sigur sau nesigur ca realizare.Un
asemenea eveniment este denumit modalitatea actului juridic si poate consta
intr un termen o conditie sau o sarcina.Termenul presupune un eveniment viitor
si sigur ca realizare astfel incat existenta dreptului subiectiv este certa,dar
exercitiul sau este amanat(termen suspensiv) sau stins (termen extintiv),de ex
dreptul vanzatorului de a pretinde plata pretului este afectat de un termen
suspensiv cand partile au stabilit prin contract ca plata se va face in termen de 3
luni de la data incheierii contractului,conditia reprezinta un eveniment viitor si
nesigur ca realizare astfel incat si dreptul subiectiv insusi este nesigur in ceea ce
priveste existenta sa,de ex dreptul cumparatorului de a pretinde predarea
obiectului contractului ,un apartament,este afectat de o conditie suspensiva
atunci cand partile au stabilit prin contract ca vanzarea va avea loc daca
vanzatorul se va casatori intr un anumit termen.
Sarcina consta intr o obligatie de a da,a face sau a nu face impusa
gratificatului caruia dispunatorul i-a facut o liberalitate(spre ex o donatie
afectata de sarcina de a termina o facultate pana la varsta de 30 de
ani).Neexecutarea sarcinii nu afecteaza insa existenta dreptului ci eficacitatea
actului juridic,deoarece atrage ca sanctiune in principiu revocarea acelei
liberalitati.
Curs 7
Recunoastere,exrcitarea si apararea drepturilor subiective
civile
Prin recunoasterea drepturilor civile se intelege reglementarea
acestora prin lege mai exact prin norme juridice civile.Recunoasterea
poate fi cu titlu general ori special realizata prin diferitele izvoare de drept
civil.Recunoasterea unui drept civil da nastere unei posibilitati juridice care
nu se confunda cu materializarea acelei posibilitati si anume cu
exercitarea
dreptului
respectiv.Prin
exercitare
se
intelege
valorificarea,realizarea,manifestarea,punerea in actiune a unui drept
De principiu exercitarea unui drept nu constituie o obligatie a
titularului sau,acesta avand posibilitatea de a alege intre a l exercita sau
nu.
Exercitarea unui drept civil nu este nelimitata ci trebuie sa respecte
anumite reguli:
- sa nu fie incalcata legea,ordinea publica sau bunele moravuri
- sa nu infranga limitele externe ale dreptului respectiv atat din punct de
vedere material (de ex proprietarul unui teren nu poate sa construiasca
dincolo limita vecinatatii) cat si din punt de vedere juridic (de ex creditorul
nu poate sa pretinda debitorului sau mai mult decat acesta ii datoreaza).
- sa nu infranga limitele interne ale dreptului respectiv,adica sa aiba loc in
conformitate cu scopul economic si social pentru care a fost recunoscute
16

de lege,iar nu in scopul de a vatama sau pagubi pe altul intr un mod

excesiv si nerezonabil
- sa fie facuta cu buna credinta
Exercitarea unui drept prin incalcarea limitelor sale interne si contrar
bunei credinte constituie abuz de drept.
Prin apararea drepturilor civile se intelege ocrotirea,garantarea si
protectia acestora impotriva persoanelor care le contesta sau
incalca.Atunci cand drepturile civile nu se pot realiza pe cale
amiabila,titularul lor are posibilitatea sa recurga la forta coercitiva a
statului prin introducerea unei actiuni in justitie denumita actiune civila
care este mijlocul juridic de aparare a drepturilor civile.
Obligatia civila
Este indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic civil de a avea
o anumita conduita fata de subiectul activ corespunzatoare dreptului
subiectiv corelativ si care poate consta in a da,a face sau a nu face
ceva,conduita care la nevoie poate fi dusa la indeplinire pe cale silita prin
forta coercitiva a statului.
Clasificarea obligatiei civile
1. In functie de obiectul lor obligatiile se impart in 3 subcategorii
Prima subcategorie,obligatii de a da,a face sau a nu
face.Obligatia de a da consta in indatorirea debitorului de a transmite
sau a constitui in folosul creditorului un drept real asupra unui lucru,asa
fiind in limbajul juridic a da nu are sensul de a preda.(de ex obligatia
donatorului ce rezulta din contractul de donatie de a transmite dreptul de
proprietate asupra bunului catre donatar este obligatie de a da,predarea
bunului ce constituie obiectul donatiei este o obligatie de a face).
Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a presta
un serviciu,de a executa o lucrare ori de a preda un bun creditorului.In
principiu toate obligatiile pozitive care nu sunt obligatii de a da sunt
obligatii de a face.Obligatia de a nu face consta in indatorirea debitorului
de a se abtine de la anumite actiuni sau inactiuni pe care ar fi putut sa le
faca in lipsa obligatiei asumate fata de creditor.
Obligatii pozitive si obligatii negative.Obligatiile pozitive sunt
acelea care implica o actiune,iar cele negative sunt obligatiile care implica
o abtinere de la o actiune.Obligatiile de a da si de a face sunt obligatii
pozitive,iar cele de a nu face sunt obligatii negative.
Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.Obligatia de
rezultat sau determinata consts in indatorirea debitorului de a atinge un
rezultat determinat(de ex obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului
bunul
vandut;obligatia
chiriasului
de
a
plati
chiria
locatorului).Neindeplinirea rezultatului prevazut conduce la tragerea la
raspundere a debitorului existand o prezumtie de culpa a acestuia.O
Obligatia de mijloace sau de prudenta si diligenta consta in
indatorirea debitorului de a depune tot efortul si staruinta in vederea
atingerii unui anumit rezultat fara a se obliga la obtinerea efectiva a
rezultatului respectiv(de ex obligatia avocatului de a castiga un
proces;obligatia medicului de a vindeca pacientul;obligatia unui profesor
de a presta activitati de meditatie).Daca rezultatul nu este indeplinit nu
exista prezumtia ca debitorul este in culpa ci trebuie sa se faca dovada ca
17

acesta nu a depus tot efortul si diligenta in vederea atingerii rezultatului.

2. In functie de sanctiunea care asigura respectarea lor,obligatiile pot fi
perfecte sau imperfecte
Obligatia perfecta este acea obligatie civila a carei indeplinire
este asigurata printr o sanctiune juridica astfel incat executarea ei poate
avea loc pe cale silita in caz de nevoie prin apelarea la forta de
constrangere a statului.Daca debitorul nu isi indeplineste de buna voie
obligatia creditorul poate introduce actiune in justitie prin care sa solicite
care debitorul sa fie obligat sa si execute indatorirea fata de
creditor.Majoritatea obligatiilor civile sunt perfecte.
Obligatia imperfecta sau naturala este acea obligatie civila a carei
executare nu poate fi adusa la indeplinire prin forta de constrangere a
statului,dar daca este executata de buna voie debitorul nu poate cere
restituirea prestatiei(de ex obligatia corelativa unui drept subiectiv civil
prescris este obligatie imperfecta)
3. In functie de gradul lor de opozabilitate obligatiile pot fi obisnuite,reale
sau opozabile terte
Obligatia obisnuita este aceea care ia nastere direct din raportul
juridic stabilit intre creditor si debitor,acesta din urma avand indatorirea sa
o aduca la indeplinire fata de creditor asa cum rezulta din raportul lor
juridic obligational.Majoritatea obligatiilor civile sunt obisnuite.
Obligatia reala sau propter rem este obligatia ce revine in
temeiul legii sau al conventiei partilor detinatorului unui lucru pentru
considerente precum protectia unor bunuri de importanta nationala sau
locala,exploatarea in conditii optime sau conservarea unor anumite
bunuri,existenta unor raporturi de buna vecinatate etc.
Obligatii propter rem sunt:
- obligatia detinatorului unui teren agricol de a l cultiva si de a asigura
protectia solului
- obligatia de granituire (delimitarea unui proprietati in raport cu alta)
- obligatia proprietarului de conservare a cladiri consta in asigurarea
intretinerii spatiului care constiuie bunul principal(ex apartamente de
locuit) astfel incat cladirea (in ex nostru blocul de apartamente) sa se
pastreze in stare buna.
- obligatia proprietarului terenului de a permite inginerului cadastral sa
execute lucrari de cadastru pe terenul lui.
Obligatia opozabila tertelor sau scripta in rem este obligatia
expres prevazuta de lege ce revine unei persoane care are calitatea de
tert fata de raportul juridic prin care ea a luat nastere.Obligatia scripta in
rem este atat de strans legata de obiectul contractului incat se transmite
si tertului care nu a participat la incheierea sa intru cat creditorul nu isi
poate realiza dreptul corelativ decat daca noul titular al dreptului real
asupra lucrului respectiv va fi obligat sa ii respecte acest drept.
Cu alte cuvinte obligatia scripta in rem se naste in stransa legutra
cu un anumit bun si isi produce efectele asupra unui tert care a dobandit
ulterior un drept real asupra bunului respectiv chiar daca acest tert nu a
participat in vre un fel la nasterea raportului juridic ce are in continut acea
obligatie.(de ex daca in contractul de locatiune nu s a prevazut incetarea
acestuia in cazul instrainarii bunului atunci in cazul in care acel bun este
18

instrainat dreptul locatarului este opozabil noului proprietar(tertul

dobanditor daca se indeplineste una din urmatoarele conditii:
- Imobilul este inscris in cartea funciara,iar locatiunea a fost notata in
aceasta
- Daca imobilul nu este inscris in cartea funciara data certa a locatiunii
trebuie sa fie anterioara datei certe a instrainarii
- Daca bunul mobil este supus unor formalitati de publicitate este necesar
ca locatarul sa le fi indeplinit inaintea instrainarii
- In cazul bunurilor mobile nesupuse formalitatilor de publicitate este
necesar ca la data instrainarii bunul sa se afle in folosinta locatarului))
Obiectul raportului juridic civil
Reprezinta conduita concreta a partilor in vederea indeplinirii
drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul aceluiasi raport
juridic.Obiectul constituie modul in care se transpune in realitate
indeplinirea continutului raportului juridic civil.(de ex obiectul raportului
juridic nascut dintr un contract se vanzare cumparare il constituie
predarea efectiva a bunului vandut de la vanzator la cumparator si
remiterea efectiva a sumei de bani reprezentand pretul vanzarii de la
cumparator la vanzator.De regula conduita partilor se refera la un lucru
adica la tot ceea ce se afla in natura si este perceptibil prin simturile
omului.Fie ca are o existenta materiala(corporala),fie o existenta
nemateriala (incorporala).Daca lucrul este util are valoare economica si
poate fi insusit(/apropriat) sub forma drepturilor patrimoniale,atunci este
recunoscut de lege ca fiind un bun.
Conduita partilor reprezinta obiectul juridic al raportului juridic
civil,iar bunul rezprezinta obiectul material al aceluiasi raport ca obiect
derivat la care se refera conduita partilor.Toate raporturile juridice civile au
un obiect juridic,dar nu toate au un obiect material(de ex raporturile
nepatrimoniale nu au un obiect material).Notiunea de bun are doua
sensuri,in sens larg prin bun se inteleg atat lucrurile cat si drepturile
privitoare la aceste lucruri,in sens restrans prin bun se inteleg numai
lucrurile asupra carora pot exista drepturi patrimoniale.
Clasificarea bunurilor
Dupa modul lor de percepere bunurile pot fi corporale sau
necorporale.Bunurile corporale sunt cele care au o existenta materiala
palpabila adica un corp fiind perceptibile simturilor omului din punct de
vedere fizic.
Cursul 8
Bunurile necorporale sunt valorile economice care au o existenta
ideala,abstracta,dupa cum urmeaza:
- drepturile reale,altele decat dreptul de proprietate intru-cat dreptul de
proprietate se considera incorporat in bunul asupra caruia poarta.
- proprietatile necorporale constitutite din bunurile a caror existenta depinde de
activitatea si puterea creatoare a omului fie dintr-o activitate in curs,fie dintr-o
activitate finalizata si materializata in creatii spirituale precum drepturile de
proprietate intelectuala,drepturile de autor etc.
titlurile
de
valoare
in
care
se
includ
valorile
mobiliare
(actiuni,obligatiuni,instrumente financiare derivate sau orice alte titluri de credit)
19

precum si efectele de comert (cambia,biletul la ordin,cecul)

- drepturile de creanta
Dupa natura si calificarea data de lege bunurile pot fi mobile si
imobile,acest criteriu diferentiaza bunurile in functie de caracteristicile lor
cinetice,adica de posibilitatea de a se misca in spatiu.
Bunurile imobile sunt acele bunuri fixe din punct de vedere al
coordonatelor geografice si care nu-si pot schimba amplasamentul.Un bun poate fi
calificat drept imobil in urmatoarele 3 cazuri:
- prin natura lor,sunt considerate de legiuitor terenurile,izvoarele si cursurile de
apa,plantatiile prinse in radacini si constructiile (lucrarile fixate in pamant cu
caracter permanent ,platformele,instalatiile de exploatare a resurselor submarine
- bunuri imobile prin destinatie sunt cele care prin natura lor sunt mobile,dar
care datorita destinatiei lor sunt considerate imobile,sub acest aspect exista
urmatoarele regului:
1.
Sunt considerate imobile toate obiectele incorporate cu caracter permanent
intr-un imobil,in mod natural sau artificial (animalele afectate culturii agricole,pestii
din iaz,albinile din stupi,usile,ferestrele,caramizile,tigla etc.)
2.
Sunt imobile bunurile mobile detasate temporar de imobilul in care au fost
incorporate (materialele cu conditia pastrarii formei sau partile integrante ale
imobilului cum ar fi usile,ferestrele)
3.
Dobandesc caracter imobiliar materialele noi aduse pentru a le inlocui pe cele
vechi din momentul in care au primit aceasta destinatie
- bunurile imobile prin obiectul la care se aplica,astfel drepturile reale avand ca
obiect un bun imobil sunt considerate bunuri imobile.
Bunuri mobile,sunt acelea care pot fi deplasate sau care se pot deplasa
singure dintr-un loc in altul.Toate bunurile care nu sunt considerate imobile sunt
considerate de lege ca fiind mobile.
Categorii:
- bunuri mobile prin categoria lor sunt cele pe care omul le poate deplasa
dintr-un loc in altul (mobilier,imbracaminte,utilaje,etc) si cele care se deplaseaza
singure cum sunt animalele
- bunuri mobile prin anticipatie sunt bunuri imobile prin natura lor,dar fac
obiectul unui act juridic in care sunt privite in natura lor individuala in vederea
detasarii lor,este vorba spre exemplu de recolta viitoare ,despre arborii care
urmeaza a fi taiati pentru lemn,fructele neculese sau bogatiile subsolului care
urmeaza a fi extrase.
- bunuri mobile prin efectul legii,sunt cele care nu pot fi calificate prin natura
lor ca fiind mobile sau imobile,dare legiuitorul le declara mobile:
1.
Drepturile patrimoniale cu exceptia drepturilor reale care au ca obiect un
imobil,prin urmare au acest caracter drepturile reale care au ca obiect bunuri mobile
si drepturile de creanta
2.
Undele electromagnetice si energiile produse,captate si transmise in
conditiile legii de orice persoana si puse in serviciul sau
3.
Titlurile de valoare,nu sunt mobile prinnatura lor,intru-cat sub acest aspect
sunt simple inscrisuri fara valoare intriseca.Valoarea lor patrimoniala nu sta in
natura lor ci in creanta pe care o incorporeaza.La fel si in cazul banilor sunt bunuri
necorporale mobile.
- dupa apartenenta la circuitul civil,in masura in care legea permite transmiterea
dreptului de proprietate asupra bunurilor (adica se afla in circuitul civil sau nu)
20

distingem intre:
1. Bunuri aflate neconditionat in circuitul civil
2. Bunuri aflate conditionat in circuitul civil,este cazul bunurilor al caror uz este
considerat periculos de catre legiuitor,motiv pentru care acesta instituie anumite
conditii in care ele pot face obiectul unui act translativ de proprietate cum ar fi
armele si munitiile,substantele stupefiante,alcoolul etc.
3. Bunuri scoase temporar din circuitul civil
4. Bunuri scoase absolut din circuitul civil,se incadreaza aici bunurile aflate in
proprietate publica,acestea fiind inalienabile(nu pot fi instrainate),legea permite
totusi punerea acestora in valoare prin inchiriere,concesionare,dare in administrare
si alte acte juridice care nu presupun transmiterea proprietatii.
5. Dupa cum folosirea lor implica sau nu consumarea substantei ori instrainarea
lor sunt consumptibile si neconsumptibile.Bunul consumptibil este acela a carui
prima intrebuintare presupune consumarea substantei sale ori instrainarea lor
(banii,alimentele,combustibilii etc).Bunul neconsumptibil este acela a carui
intrebuintare obisnuita poate fi repetata fara a determina in mod automat
instrainarea lui ori consumarea substantei sale si independent de pierderea valorii
sau
a
sporirii
gradului
de
uzura
in
timp.(ex:
imobilele,autovehiculele,imbracamintea,mobilierul etc.)
Prin vointa proprietarului si bunul neconsumptibil prin natura sa poate
deveni cosumptibil prin schimbarea destinatiei de ex mobilierul poate deveni lemn
de foc,obiectele de imbracaminte pot deveni lavete etc.
- in functie de modul de determinare si posibiliatea inlocuirii in indeplinirea unei
obligatii
bunurile
se
impartin
individual
determinate
si
determinate
generic,respectiv in fungibile sau nefungibile.
Bunul individual determinat este acel bun pentru a carui
individualizare precisa nu este necesara nicio actiune,pentru motivul ca potrivit
naturii sale sau vointei partilor se deosebeste absolut de orice alt bun,chiar
asemanator,prin anumite insusiri specifice proprii,individuale (ex: un atutoturism
identificat prin marca,tip,seria motorului si a sasiului,nr de inmatriculare etc; un
imobil situat intr-un anumit loc; operele de arta si orice alte unicate ).
In aplicarea criteriului posibilitatii de a fi inlocuit bunul individual
determinat este si bun nefungibil in sensul ca nu poate fi inlocuit cu altul in
indeplinirea unei obligatii.
Bunul determinat generic denumit si bun de gen este acela pentru a carui
individualizare precisa este necesara o anumita actiune specifica de
numarare,masurare sau cantarire pentru motivul ca se caracterizeaza numai prin
insusiri comune unei anumite categorii de bunuri din care face parte.(ex:
bani,alimentele,produsele agricole,obiectele de imbracaminte etc)
Bunurile de gen pot deveni individual determinate prin vointa partilor
spre ex daca o parte imprumuta celeilalte un obiect care poarta o dedicatie (o
carte,o minge,un tricou),imprumutatul este obligat sa restituie acelasi
obiect,identic si nu altul din aceeasi categorie.In aplicarea criteriului posibilitatii de
a fi inlocuit bunul de gen este si bun fungibil in sensul ca poate fi inlocuit cu altul
din acelasi gen in indeplinirea unei obligatii,cu consecinta liberarii debitorului (ex: o
anumita cantitate de cartofi poate fi inlocuita cu alta din acelasi lot la aceeasi
valoare si aceeasi cantitate, respectiv calitate,daca cea dintai nu mai poate fi
livrata sau a devenit necorespunzatoare.
In functie de posibilitatea impartirii fara a le fi schimbata destinatia
21

bunurile sunt divizibile si indivizibile.

Bunurile divizibile sunt cele care se pot imparti fara a determina prin
aceasta schimbarea destinatiei lor economice.Bunurile mobile sau imobile
partajabile in natura sunt bunuri divizibile (ex: un teren agricol sau un teren fara
constructii si a carui suprafata permite divizarea,o constructie divizabila??(o casa,o
hala,o cladire de birouri etc)
Bunurile indivizibile sunt cele care nu pot fi impartite in natura pentru
motivul ca impartirea ar face improprie folosinta lor conform destinatiei.In principiu
este vorba de bunuri care prin natura lor sunt indivizibile precum
autovehiculele,animalele,mobilierul,obiectele de imbracaminte etc.
Dupa cum sunt producatoare de fructe sau nu bunurile sunt frugifere sau
nefrugifere.
Bunurile frugifere sunt cele care produc in mod periodic si fara a li se
consuma substanta alte bunuri denumite fructe.
Bunurile nefrugifere sunt cele care nu pot produce fructe fara a li se
consuma substanta.Bunurile produse de un alt bun de regula prin operatiuni de
exploatare,cu diminuarea sau consumarea substantei (disparitia acestuia) se
numesc producte (ex: lemnul taiat dintr-o padure,piatra dintr-o cariera,sarea din
mina,petrolul dintr-un zacamant,etc.)
Exista 3 categorii de fructe: naturale,industriale si civile.
Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun
obtinute fara interventia omului cum ar fi acelea pe care pamantul le produce de la
sine ( fructele de padure,iarba pasunilor,ciupercile de padure,vanatul etc),productia
animalelor (laptele,mierea,ouale) si sporul (inmultirea animalelor). Fructele
industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun obtinute ca rezultat al
interventiei omului manifestata de cele mai multe ori in actiuni asupra pamantului
cum ar fi aratul,semanatul,cositul etc. (Ex: recoltele (inclusiv fructele din limbajul
uzual) sau faneata)
Fructele civie sunt sumele de bani rezultate din folosirea bunului de
catre o alta persoana in virtutea unui act juridic,fructele civile se mai numesc si
venituri incluzand concepte precum chirii,arenzi,dobanzi,rente,redevente si
dividente
In functie de corelatia dintre ele bunurile sunt principale si accesorii.
Bunurile principale care au o existenta de sine statatoare atat din punct
de vedere natural cat si juridic,astfel incat pot sa fie folosite independent de alte
bunuri (ex: o pereche de schiuri,un ceas de mana,o usa,o barca).
Bunurile accesorii au o existenta de sine statatoare numai din punct de
vedere natural,ele aflandu-se din punct de vedere juridic intr-o relatie de
dependenta (accesorietate) cu un bun principal apartinand aceluiasi proprietar
(betele schiurilor,broasca usii si cheile aferente,vaslele barcii).
Bunurile accesorii urmeaza in principiu situatia juridica a bunului principal
astfel incat daca este instrainat sau grevat noul regim juridic se va aplica si bunului
accesoriu.
Cursul 9
Actul juridic civil
Se intelege manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice,adica de a naste,modifica sau stinge un raport juridic civil corect.Acest sens
22

in care actul juridic exprima operatiunea juridica si pentru care se utilizeaza si

expresia negotium iuris sau negotium,este sensul riguros exact.Atat in legislatie cat
si in doctrina sau jurisprudenta prin act sau chiar act juridic se desemneaza si
inscrisul constatator al manifestarii de viata,adica suportul material care
consemneaza sau reda operatiunea juridica.Pentru acest al doilea sens se foloseste
si formula instrumentum probationis sau instrumentum.
Intr-o exprimare riguroasa pentru acest sens trebuie sa se foloseasca
termenul de inscris.
Clasificarea actelor juridice civile
In functie de numarul partilor actele juridice se clasifica in:
unilaterale
bilaterale
multi sau plurilaterale
Actul
unilateral
este rezultatul vointei unei singure parti
(ex:testamentul,acceptarea
mostenirii,renuntarea
la
mostenire,denuntarea
unilaterala a contractului,oferta de a contracta etc).
Actul juridic bilateral reprezinta acordul de vointa a doua parti(ex:
contractul de vanzare,de donatie,de schimb,de locatiune,de mandat etc)
Actul juridic plurilateral reprezinta acordul de vointa a 3 sau mai multor
parti (ex: contractul de societate civila,conventia de partaj intre mai multi copartasi)
Nu trebuie pus semnul legalitatii intre notiunea de parte si aceea de persoana
intrucat o parte poate sa fie formata din mai multe persoane.Notiunea de parte
presupune una sau mai multe persoane care au o calitate comuna la incheierea
actului juridic civil(ex:oferta de vanzare facuta de doi coproprietari reprezinta un act
unilateral)
Actele bi sau multilaterale sunt denumite si contracte.Nu trebuie
confundata aceasta clasificare cu aceea intre contracte unilaterale si contracte
bilaterale.Contractul unilateral este acel act juridic bi sau multilateral care da
nastere la obligatii numai pentru una dintre parti,cealalta avand numai calitatea de
creditor.
Contractul bilateral numit si contract sinalagmatic este acel act juridic bi
sau multilateral caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin
interdependenta acestor obligatii; intr un asemenea contract fiecare parte are in
acelasi timp atat calitatea de creditor cat si aceea de debitor.
Dupa scopul urmarit la incheierea lor actele juridice pot fi cu titlu oneros sau
cu titlu gratuit.
Actele cu titlu oneros sunt acelea prin care fiecare parte urmareste sa
obtina un avantaj in schimbul obligatiilor asumate(ex: in cazul contractului de
vanzare,vanzatorul urmareste sa obtina pretul in schimbul bunului,iar cumparatorul
urmareste sa obtina bunul in schimbul pretului).
Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una dintre parti urmareste
sa procure celeilalte parti un avantaj fara a obtine in schimb un
beneficiu(ex:contractul
de
donatie,comodatul
sau
imprumutul
de
folosinta,imprumutul de consumatie fara dobanda ,mandatul gratuit,depozitul
neremunerat,legatul etc)
Actele cu titlu oneros se subclasifica in acte comutative si acte aleatorii:
Actele comutative sunt acele acte cu titlu oneros in care la momentul
incheierii lor existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa iar intinderea
acestora este determinata sau determinabila (ex: vanzarea,locatiunea etc).
23

Actele aleatorii sunt acele acte cu titlu oneros care prin natura lor sau prin
vointa partilor ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune
totodata la riscul unei pierderi,ce depind de un eveniment viitor si incert.In aceste
acte exista sanse de castig si de pierdere pentru toate partile fiecare urmand sa
realizeze un castig si sa evite suportarea unei pierderi,iar acele sanse nu pot fi
evaluate la momentul incheierii actului ci numai in momentul indeplinirii sau al
neindeplinirii evenimentului.In schimb incertitudinea adica intinderea sau chiar
existenta obligatiei poate sa fie unilaterala,bilaterala sau plurilaterala(ex:renta
viagera,contractul de intretinere,contractul de joc sau prinsoare,contractul de
asigurare,vanzarea unui drept litigios etc.)
Actele cu titlu gratuit se subclasifica la randul lor in acte dezinteresate si
liberalitati.
Liberalitatile sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi
micsoreaza patrimoniul cu avantajul patrimonial procurat gratificatului.
(ex:donatia,legatul)
Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul
procura un beneficiu unei alte persoane fara sa si micsoreze patrimoniul.(mandatul
gratuit,comodatul,depozitul neremunerat etc)
Dupa criteriul efectului lor actele juridice se impart in constitutive,translative si
declarative.
Actul constitutiv este acela care da nastere unui drept subiectiv civil ce nu a
existat anterior(ex:instituirea unui uzufruct,instituirea dreptului de gaj,contractul de
ipoteca etc)
Actul juridic translativ este acela care are ca efect transferarea dreptului
subiectiv din patrimoniul unei persoane in patrimoniul altei persoane (spre ex
vanzarea,donatia etc)
Actul juridic declarativ este acela care are ca efect consolidarea sau
definitivarea unui drept subiectiv preexistent(ex actul confirmativ,tranzactia etc)
Dupa importanta lor actele juridice pot fi de conservare,de administrate si de
dispozitie
Actul de conservare este acela prin care se preintampina pierderea unui
drept subiectiv.El este intotdeauna un act avantajos pentru autorul sau,deoarece
presupune cheltuieli de o valoare mult mai mica decat valoarea dreptului ce se tinde
a fi salvat.(ex: intreruperea unei prescriptii,inscrierea unei ipoteci,somatia etc)
Actul de administrare este acela prin care se urmareste sa se realizeze o
normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu.Sub acest aspect
trebuie facuta distinctia intre actul de administrate a unui bun privit in mod izolat si
actul de administrare a unui patrimoniu.Cel dintai are semnificatia de act de punere
in valoare a unui bun fara sa se ajunga la instrainarea sa.Cel de al doilea include
insa si acte care raportate la un anumit bun reprezinta acte de instrainare,dar
raportate la un patrimoniu reprezinta masuri de normala folosire sau exploatare a
patrimoniului respectiv(ex:culegerea fructelor,locatiunea unui bun,asigurarea unui
bun etc)
Actul de dispozitie este acela ce are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui
drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun (ex: vanzarea,donatia,renuntarea la
un drept,constituirea unei ipoteci,a unui gaj sau a unei garantii reale mobiliare)
In
functie
de
modul
de
incheiere
actele
se
impart
in
consensuale,solemne(formale) si reale.
Actul consensual este acela care ia nastere in mod valabil prin simpla
24

manifestare de vointa a partii sau a partilor neinsotita de niciun fel forma.Chiar daca
partile inteleg sa redacteze un inscris care sa reflecte manifestarea lor de vointa ele
nu o fac pentru validitatea actului,ci pentru a-si asigura un mijloc de proba privind
incheierea si continutul acestuia.In sistemul nostru de drept actul consensual
reprezinta regula ceea ce reprezinta o consacrare a principiului consensualismului.
Actul solemn denumit si formal este acela pentru incheierea caruia simpla
manifestare de vointa nu este sufiecienta,ci aceasta trebuie sa imbrace o anumita
forma prescrisa de lege.Aceasta forma(de regula forma autentica) reprezinta o
conditie
pentru
insasi
valabilitatea
actului
juridic
respectiv(ex:
testamentul,donatia,contractul de ipoteca).
Actul real este acela care nu se poate incheia valabil decat daca
manifestarea de vointa este insotita de predarea(remiterea) bunului.In cazul acestor
acte predarea nu tine de executarea lor ci chiar de incheierea valabila a acestora
intrucat numai in momentul predarii ele sau format in mod valabil(ex:imprumutul
atat cel de folosinta(comodatul) cat si cel de consumatie(mutuum),depozitul,darul
manual,gajul cu deposedare).
In functie de momentul in care isi produc efectele actele juridice se impart in
acte intre vii(intervivos) si acte pentru cauza de moarte (mortis causa).
Actele intre vii sunt acelea care isi produc efectele independent de decesul
autorului lor,acestea reprezinta regula.
Actele pentru cauza de moarte sunt acelea de a caror esenta este faptul
ca nu isi produc efectele decat la moartea autorului lor,un asemenea act juridic fiind
facut tocmai in considerarea mortii(ex: testamentul).
In functie de rolul vointei partilor actele se impart in acte subiective si acte
conditii.
Actul subiectiv este acela a carui continut este determinat prin vointa
autorului sau,aceasta reprezinta regula.
Actele conditie sunt acelea la a caror incheiere partile isi exprima vointa
numai in privinta nasterii,continutul acestora fiind predeterminat de norme de la
care partile nu pot deroga(ex: casatoria).
O categorie intermediara o reprezinta contractul de adeziune ale carui clauze
esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti,cealalta parte neavand
decat sa le accepte ca atare.
In raport de legatura lor cu modalitatile deosebim intre acte simple si acte
afectate de modalitati.Actele pure si simple sunt acelea care nu cuprind o
modalitate,de altfel anumite acte juridice sunt incompatibile cu modalitatile(spre
ex:actul
de
optiune
succesorala
(acceptarea
sau
renuntarea
la
o
mostenire),casatoria,adoptia etc).
Actul afectat de modalitati este acela care cuprinde o modalitate adica un
termen,o conditie sau o sarcina.Unele acte juridice sunt esentialmente afectate de
modalitati (spre ex: contractul de imprumut,contractul de renta viagera,contractul
de intretinere,contractul de donatie cu sarcina).
Dupa raportul dintre ele actele civile pot fi principale sau accesorii:
Actul principal este acela care are existenta de sine statatoare in sensul ca
regimul sau juridic nu depinde de cel al altui act juridic,aceasta este regula.
Actul accesoriu este cel care nu are o existenta de sine statatoare in sensul
ca soarta sa depinde de cea a altui act juridic (principal),de ex:clauza
penala,fideiusiunea,arvuna,contractul de gaj,contractul de ipoteca etc.
In functie de modalitatea personala de incheiere actele pot fi strict personale
25

si acte care pot fi incheiate prin reprezentant.

Actul strict personal este acela care nu poate fi incheiat decat
personal,nefiind
deci
susceptibil
de
a
fi
incheiat
prin
reprezentare
(ex:testamentul,casatoria,recunoasterea unui copil etc).
Actele care pot fi incheiate si prin reprezentant reprezinta regula,ele putand fi
incheiate si personal.
Dupa reglementarea si denumirea legala actele pot fi numite si nenumite.
Actele numite(tipice) sunt cele care au atat o denumire stabilita de lege cat
si o reglementare proprie.Actul nenumit este acela care nu se bucura de o
reglementare proprie.
Contractele complexe,adica cele care reunesc in cadrul lor doua sau mai
multe contracte numite (precum contractul hotelier care reuneste contractul de
locatiune in privinta camerei inchiriate precum si ale contractului de depozit in
privinta lucrurilor aduse in hotel ),nu sunt considerate contracte nenumite fiindu-le
aplicabile normele prevazute de lege pentru contractele componente,in masura in
care nu se bucura de o reglementare speciala.
In functie de modul de executare actele pot fi cu executare dintr o data si cu
executare succesiva.
Actul cu executare dintr o data(uno ictu) este acel act a carui executare
presupune o singura prestatie din partea debitorului.El mai poarta denumirea si de
act cu executare instantanee.
Actul cu executare succesiva este acela a carui executare presupune mai
multe prestatii esalonate in timp(ex: contractul de locatiune,contractul de
arendare,contractul de societate civila etc).
Conditiile actului juridic civil
Reprezinta componentele care trebuie sau pot sa intre in structura actului
juridic civil,deci elementele din care este alcatuit actul juridic civil.Ele nu trebuie
confundate cu notiunea de conditie ca modalitate a actului juridic civil.
Clasificarea conditiilor:
1. In functie de aspectul la care se refera conditiile sunt de fond si de forma
Conditiile de fond(intrinseci) sunt cele care privesc continutul actului juridic
civil,iar conditiile de forma(extrinseci) sunt cele care se refera la exteriorizarea
vointei.
2. In functie de gradul lor de obligativitate conditiile se impart in esentiale si
neesentiale,cele esentiale trebuie indeplinite in mod obligatoriu,neindeplinirea
oricaruia atragand nevalabilitatea actului,iar cele neesentiale sunt cele care pot sau
nu sa fie prezente in actul juridic,fara a afecta valabilitatea acestora.
3. In functie de sanctiunea pentru nerespectare conditiile sunt de validitate si
de eficacitate.Nerespectarea conditiilor de validitate se sanctioneaza cu nulitatea
actului in timp ce nerespectarea conditiilor de eficacitate atrage alte sanctiuni(spre
ex inopozabilitatea fata de terti).
4. In functie de vocatia lor conditiile pot fi generale si speciale,cele generale
privesc toate actele juridice civile,iar conditiile speciale numai pe anumite acte.
Conditiile de valabilitate si de fond ale actului juridic civil sunt:
- capacitatea
- consimtamantul
26

- obiectul
- cauza
Capacitatea juridica reprezinta aptitudinea persoanei de a fi titulara de
drepturi si obligatii si deci reprezinta calitatea persoanei de a fi subiect de drept.
Capacitatea civila este o parte a capacitatii juridice ce reprezinta
aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile respectiv de a incheia
singura acte juridice civile,ca atare capacitatea civila reprezinta calitatatea de a fi
subiect de drept civil.
Capacitatea civila cuprinde doua componente,capacitatea de folosinta si
capacitatea de exercitiu.

27