l0ncusl

si secolol stio

deardluie o tendintd fundamentala a sculpturii brAncugiene d.epe3tt-nci. Astfel, este eliminat

gestul miinii stingi, contorsionarea aceea,dureroasi a br'afului fird vlagS; acym., -exPflia
ihinului e conce,itratdin mi$carea capului care cade pe umer, ?n ochiiTntredpschigi; in birbia
contractatd. Sintaxa, raportlrile dintre elemente, ?ncep sd-l preocupe pe Brincugi nrai mult

decit expresivitatea fiecdrui arndnunt morfologic in qafe..

'Eliminarea
detaliului anatomic conduie la definirea operei de sculpturd ca volum ce
trebuie ia r" justifice prin propriile calitdti. Artistul l:a 4yn?, cu sigurantd, dintr-o dati la
aceste concluiii. rJn Cap di cdpit dormini!, datat 1908, a fost modelat - spun unii.exegefieste impo'rtant in misura in care concepfia care pp1r.d?.u? l" crearea
in i g0O;
"rinuntul
acestei piese s-ar afla astfel undeva, la riscrucea dintre viziunea portretisticd 9i aceea a
unor sinlere morfologice. Se cunosc trei lucriri ce provin din mode1ul presupus cd dateazd
din 1906: un bronz, ifl"t intr-o coleclie din Philadelphia, o marmqrd_dintr-o coleclie din 56o
dinke
Faofo 9i o alta, ceva mai micd, de la Muzeul de arti modemd de la Paris. Deosebirile
ele sini cele impuse de materialele diferite.
Bronzjl, rnodelat mai strins, stiruie asupra suprafeJei care, in spiritul sculpturii
jurul acestui mic
rodiniene, r6sfringe lumina gi o face si pluteasci, asemenea unei aure, Tn
lumina lunecd
netezite,
s?nt
marmurd
miracol ai unui cip de copii. Contururilevariantelorin
sint solufiile
Acestea
mai
evidentd.
O"-. fr.grf lor, abia m?ngiindu-le: gugestiq pqrtretisticd.e
interpreteazd
care
dintii
concomit6nt de Brdnlugi Tn Capetel.e dg cgnii: cea
"*p.ririntate
ca pe nigte eleniente subordonate rigorilor compozifionale, tinzind sI
fizionomice
trisiturile
oiiecfulur scuiptural, lapidar, a1ezl] in sp-a{iu; cealalt5, h,-tT-" sculplura
din
ra;i;;;In primul find, portref.'Conrentind un Supliciu din aceeagi perioadd (probabil
tpgere"a
caremomentul?1
produce
e
g0n,'G",jrges
acesta
cd
Duthuii facea observalia
f
9e
de la viziunei ,unui bdbe rodinian gi cvasi-prenatal la strdlucita infrangibilitate a capului'ou".
rodiniand -, In
Constatare pertinentl - in pofida defini{iei prea trangante date artei de facturi
renunfnd Ia
formei,
a
tinarf sculptor rornan'pr6ceda la o severd stilizare
a
ra{ionalizare
A"t"fiifu anatomice gi tinzinci, ?ntr-un chii din ce in ce mai evident, la o stricti

;;d;;;"loiile

#ri-riilJu*
volumului.

Ceea ce uneste, insd, toate lucririle ciclului din 1906-1908 (9i rdsunetul lor de mai
eliminarea decisd a detaliului accidental, recursul
t"-.i"u este definiioriu deopotrivi pentru construcfia volumului sc-utptural ?i. pqnlry
p.ir"trr unri ,oJul anume. Ariistut nu acceptd lezolvarea sentimentalistd a subiectului;
au o
copiii trdiesc uneori o drami (precum in Suiliciufi, comentatd cu elocvgntd, alteori
lui
i"i".ii"t" gi o gravitate premiturd. Niciodatd sufsul nu' lumineazd tr"dsdturile Copiilor
B;ail;i. i*do"area lor are un accent tragic, expresia felei le trddeazd congtiinfa precoce a
suferinfei.
poate cd s-ar cuveni sd reflectdm incd o dati la mS.sura in care tema copilului
B;q..rgi Oin r g06-t 907,-se constituie intr-o imagine
i^ 'rpminegti.
precoce, aga cum
"p?r*
ln oiice ce: ?1se 1ggasg$e.adesea 1n llafiunea
culturii
Lgata db rjn topos'al
povestirii fantastice (copil1l!,.c1egte Intr-o zi cit
caracteristic
la
cligeu
un
toiJonca pomihd de
neobignuit durata copildriei. G. Cdlinescu
de
mod
at?t
in
altii intr-un anu) carei limiteaid
ia ""r*f-.opil* e de o precocitate exceplionala, care se manifestd citeodatS' chiar
ii nar.rt". Et refuzd ,si se nascd pe lu*e gi plinge in pintecele mamei sale
O".an"ir. tagadri"gte ce doregte el', Faptele gi gesturile copilului, ralionamentele lui sint
ale unui om matur'
Alteori, matuiizarea e grdbitd de imprelurdrile nefericite ale copildriei. La indeputul
secotutui, pe cind BrAncugi lucla la_Capeteti de copl!,prozaunor Siriitori care au..influenfat
adinc literitura epocii (Saloveanu, Bratescu-Voinegti) desena portretele unor.copii copleiiti,
inainte de vreme, de'grilite existenlei 9i care Oe'scopgiq, cu o p1vile tipsitd de mirare,
calvarul cu,o
;;;ptetit" 9i ausuCIul A[ii, fragili,'bolhiviciogi, urgisili de,,a{ul}i, ?pi ,19YF precedindu-le
teribild resemnare. Sint contempo-rane.ale portreteloide'copii ale iui Luchian,
gravitate impresionTta'
pe
r cele ale lui Tonitza, imagini de o
Se poaie sursfine,"cu siguranp, cdexpresia ^Capetelor de gopii e consecin{a,u1ej
maltrata!
investigari piifrologice, a interesu"lui pd care BrAncugi il purta modelului sdu, copilul
noud ni
perspectivd
a" pir"*ti, hntilnit Ie el, poate, zi|nic ?n imobilul undb locuia la Paris. O
prilejul
celei
cu
;;"r;;Jr;i in t gb6, la ixpozilia organizatd la Bucuregti in onoarea artistulu],
anii de la
de-a Bo-a,aniversari a sa.'Atuinci sla putut vedea un carnet de schi{e, datind din
osteologie.gi
de
multe
studii
mai
conJinind
Academ,ia bucuregteani de arte frumoase 9i
,i.l"gi" (intrepr.irise, desigur, sub ?ndrumirea doctorului Gerqta)"i preliminare realizdrii
frrziu, piiretul lui Gdorge din 1911) este

."

ip;lri

;d;;;
i;;;i.;;;"iu

16

Ecorgeului;dar gi schite, fdcute pesemne in timpul orelor de desen peisaje, portrete,

personaje in migcare.
Prinire'ele, citeva capete de copii gi de adolescenti. Barbu Brezianu a publicat
rezultd
desenele.
oosibild o co
concluzie mai
ai precis
orecis conturatd decit inainte: rezulti
fdc?nd astfel posibild
desenele, flcind
pentru
infifigarea
interes
pe
constant
de
atunci'un
limpede cd t?ndrul artist.manifesta
duieroasd, a copiilor nefericiti gi cd sculpturile al cdror model era micul Raymond Brebant nu
s?nt singureb dbvezi ale acestui interes fafd de reacfiile spirituale ale celor atingi prematur de

'

suferinf6.

Fenomenul ce reveleazl. cel mai convingdtor continuitatea viziunii brAncugiene,

arta'romineasca de pTnd la el se
pdstrarea premiselor filosofice pe care se
in cursul acestei perioade, mai ales
intr-un
de h Buffilfi-Tli apritie 1907, BrAncugi se angaja sub semnf,turd fafi de vdd_uva lui Petre
cel mai tiziu la sfirgitul lunii februarie 1908". Totugi, el
Stinescu si termine'lucrarea
"pind
piniin
primdvara lui 1914, cind vafi, ?n sfirgit, convins cd ea
nu o va consideraterminatd
era in stare, din punct de vedere artistic, si infrunte vremea. Personajul central al
ca ,figurl alegoricd reprezentind o femeie care plinge')
ansamblului (trecut Tn
"anga.jament'
a fost creat in 1907, dupd ce Br6ncugi trecuse prin citeva faze intermediare, ?ndeajuns de
conventionale, a9a cum el insugi avea str le povesteasci pictorului american Oscar
Chelimsky, Carolei Giedion-Welcker gi lui Grigore Nandrig: intregul sdu efort s-a concentrat
spiritul tradiliei bizantino-rorninegtiu, cum remarca Petru
in sensul alungirii formelor
"?n
Comarnescu.
O fotografie publicatd de Barbu Brezianu, reprezentind un grup de vizitatori in
atelierul lui Br6ncugi, aduce lumini in controversata problemi a datdrii lucririi: in planul din
fund, reflectati intr-o oglindd, se zdregte versiunea actual5, aflatd Tn faza de ghips.
Fotografia nu a putut fi datatl cu precizie, dar ea e cu certitudine anterioartr lui 13 octombrie
190i c?nd unul'din cei care figur6azd aici, psihologul Nicolae Vaschide, va deceda.
1907 e perioada despre care lon Frunzetti spunea, cu deplind dreptate, cd e ,aceea
in care concepfia lui BrAncugi nu se precizase pe de-a intregul' 9i cE reprezintd un moment
intermediar. Mai elocvent, d6sigur, decit in seria Capetelor de copii, Rugdciunea cuprinde in
formele ei, dramatic simplificate, infelesurile unei orientiri artistice care avea sd devini un
inceput de drum al sculpturii europene moderne.
O schifi timpurie infifigeazi proiectul unui monument al cdrui personaj e o femeie
flrapatd in viluri lungi, imagine deloc neobignuiti in monumentele funerare ale vremii.
intoarcerea spre sinceritatea anticd a nudului ihseamni, ?n primul fnd, despd(irea de acest
tip de alegorie. Brdncugi rediza- cum spune lon Frunzetti - ,o sintezd expresivi, urmdrind
traducerea emofiei, forjarea unui simbol al sentimentului respectlv, fdri ajutorul mimicii sau
gesticulafiei pantomimile". Tiecerea, ?ntr-un timp scurt, de la imaginea tradifionali-a elegiei
h aceasth reprezentare a trupului, in care este vlditd preocuparea pentru sinteza formelor,
are - firegte - semnificafia constituirii unei conceplii a construcliei de-a lungul marilor linii de

fo(d ale corpurilor. Dar gi pe aceea a consecventei cu care este refuzatd solufia

repiezent[rii naturaliste. Truput se transformi ?n simbol, igi pierde contin$enla anatomicd, e

impalpabild, spiritual# - cum sugereazl Edgar Papu intr-o
invdluit de un fel de
"substanld
admirabild comparalie a mbnumentului brdncugian cu Femeia iggenuncheatd a lui
Lehmbruck (1911), operd influenfatd direct de Rugdciunea artistului romdn, aga cum au
demonstrat Joseph Emile M0ller, Carola Giedion-Welcker, PaulWestheim sau Eduard Trier.
ln calma'reculegere, lipsitd de sfrgieri lduntrice, s-a recunoscut infeleapta meditafie
in fafa morlii ce se rostegte In lirica populard romAneascd. Artistul insugi declara iindva:
cd poezia purd este rugdciune, dar gtiu cd rugdciunea bdtfnilor nogtri olteni era o
"Poate
fonnd a meditafieir. Smerenia pare cd o invegmintd pe femeie ?ntr-un strai aspru al liniilor
drepte ce se intllnesc ?n unghiuri tdioase, abia imbl?nzite de model4jul sensibil al suprafelei.
Detaliul anatomic e ?nldturat nu numai din voinla unei stilizdri formale, a concentririi asupra
esenfelor constructive. Simbolistica mo(ii, de la inceputurile Evului Mediu pind in primele
vremuri ale Renagterii (9i, apoi, cu o grandilocvenld dramaticd, in epoca Barocului), s-a
intemeiat, in arta europeani, cu precddere pe tot ceea ce s-ar fi opus voluptuosului,
senzualului, intr-un cuvint a tot ce-ar putea insemna trupesc.
Dar aici e vorba de ceva mai mult decit atita. Rugdciunea nu Tncearcd defel sd
sugereze spaima in fala mor[ii; descdrnarea scheletului gotic insemna pierdere in nefiinJd,
paloarea cadavreler, explicit infdtigate de arta din care s-a inspirat expresionismul, cuprindea
o ameninfare, o exacerbare a groazei, La BrAncugi, tristelea are ceva ascetic, o retinere

17

demnd; nici o crispare nu tulburi tensiunea gravd, imaculatd a formgi. S-ar putea afirma ci
o asemenea imagine, concisd 9i pud, a mo4ii, nu putea veni decit din spafiul spiritual in
care a fost creiti Miorifa, dti acolo unde iogodna 9i nuntirea cu moartea, supremi
a trecerii, nu iu nevoie de nici un fel de consolare.
InteleOciune
"'r-'-r Ca acest simiemint al reculeqerii ?$i are iarorul intr-o atitudine filosoficl specifici i9i
mai poate afla confirrirarea gi in urmXtorul'fapt: la expo.zifia,Tinerimii romAne',din 1914, la
care a fost prezentall. Rugdbiunea (nr. 45 in tatalog), Paiiurea va aduce o sculpturd purtild
aCelaSi titlu'(nr. 198). Ludrarea reprezenta tot un nud feminin ingenuncheaL mina dreapttr e
adusd pe piept, stinga (retezati deasupra. coJuluj la Brincugi, din ratiuni de concentrare a
dela lungul trupului. Meditafie 9i infeleapti.resemnare la B.rdncugi'
"*pr"iiei1'cide
sehinat"te lduntricd la Paclurea -'atitudinea ambitoi arti$ti romdni nu mdrturisea nici un fel
de spaimd dinaintea marelui mister. E absolut sigur ci Paciurea nu cunoscuse lucrarea
ioniiatelui siu; dar, m6 presus de orice diferenle de temperament, amindoi imprimau temei
," i.ni anatog, deiivtnd bin aceeagi filosofie spdcifica, tradilionald.
l-a toii aat acestei sculpturi destinat6 unui mormint sd recupereze, la inceputurile
secolului al XX-lea, sensurile' esenliale ale unui clasicism ciruia arta europeani ii
irUitiirise, de-a lungul vremii, imaginea trupului atletic biruitor, dominator chiar 9i In
rno-"rt" -piin amploaria gestului, Rufieciunea'coboari spre acea epocdTn.care."arta greacd
asa cum spunea RendHuyghe -iinde sd reducd tot ceea ce e complex 9i confuzlao
,nitli" Ji.tinita gi inteligibild".-Aceasta e,.desigur, ldspintia de la.care sculptorul romdn s-a
iniieptat spre foimele ,iin ce in ce mai dense, redusb la esenlial, q9 $su(.ce 9o.nfliint3
tui aeuenei mai lucidd 9i viafa lui interioard mai activd" (consideralia ii apa(ine lui Frank
Elgar),
De aici inainte, de la reintegrarea semnifica{iilor.unui statuar g.recesc din timpul
constituirii unei viziuni concentrate aLsenlelor, se va'vorbi cu md multd sau md pufind
indreotdtire - desore apropierea artei brAniugiene de ,arhetipurile eterneu, identificate uneori
in-.illofria Eoiitului'antic, in idolii cicladici, Venus din Lespugue, Poarta Soarelui a
*i.1uri5Jri ed"ificiu incas de la Tiahuanacosan sau in cine gtie ce cult originar al fertilitifii.
Surnliiiativ, aceste largi orizonturi ale civilizafiilor primordiale cirora, cu argumente
conving6toare, cercetdrilS, md ales din'ultimele'decenii, ale istoricilor artei romAnegti, au
moOete ale culturii arhaice 9u p" teritoriul |drii noastre - i s-au deschis lui BrAncugi
"Jirdt
cind i-a apropiat de matricile unui adevdrat "ciasicism fird.fdrmuri'.
1g07*,esie anul cel mai semnificativ al constituirii unei viziuni personale a lui
BrAncugi.ffig&msculptat acum, adaugd o dimensiune noud unei elabordri a sculpturii
gi si se imp6triveasci efemerului, efectului strdlucitor dar fragil
UEf8tffi
"s.htetu
al luminii. Poate cd nicdieh in hta parte ih crealia brdncugiani nu se strdvede atit de limpede

ffiitr

i0"", materialitdf; sculpturii; 9i, totugi,,tema nu.cuprinde in nici un fel, ala cum o
iptlrpreteard Brdntugi, afte indic{ii decii pe. acelea ale unei intense 9lgr"lii spirituale. Nu e
neroie sd ne amin1ni cit de senzuda era imbrdligarea person{elor lui Rodin, in acel imn pe
care elilinchina dragostei gi eternei tinerefi, penfru a descoperi cd artistul romAn se apropia

de alte surse decit aEelea ale sculpturii europene contemporane cu el'

Mai inainte de orice, SaritutbrAncugian este un semn incruslal

Nici unul
l, piatrd.
e
sculpft'
in
care
materialului
caracterele
din intelesurile sale nu se poate desprinde'de
pi"tr*apa(ine pdm?ntului;'axa de-o'parte gi dg Slta a cdreia, simetrice, sint construite
,otr."d scllptririi acesteia ernblematiie, pap a fi linia de fo(5 a gravitafiei,care-o cheami
pari.i.'Cind, vorbind- despre Sdrtltullui BrAngugi, c6mentatorii folosesc cuvintul
piatri
,ron6liti.", ei nu recurg defel la'o metaford, ci inleleg prin asta exact o bucati de dar
implintatl, energic, in slp{iu. Nu numai axa care *p3H, unindu-le, cele doul corpuri,
s?nt, ?nsd,
ioltr finiif. ce"rif,iteara'pirul personajelor se Tndreapt6 spre pdmint. Ele
tinere,
ramuri
unor
asemenea
?nconjoard,
ce
bralelor,
echilibrate de orizoniala ampla
?mbrifigalea
ci
un
smn
E
ta1dret9.
gest
de lupremi
Parcd,
trrprrit" indrdgostifilor, intr-un
irlrnecarea sipre pdm?nt gi spre in9art9. $n{,.qes!e citiva ani,,o variantd a
".6*iuimpielici
fi agezatd de Brdncugi pe mdrmintul din cimitirul Montparnasse al unei tinere
acesta al?mpotriviiii fali de moarte-va-fi 9i mai clar definit'
iinrCiq"s.,
-"'---G sensirl artistul
insugi spunea, in iama lui 1956, fn cursul unei discutii cu istoricul
.iitJ,
polonez;; ;tt, bohO^n Urbahowicz: ,Lucfnd indelung, g.a de obicei, la aceastd sculpturd,
mi-am dat seama.lt O" depirtat de iealitate poate fi-reflexul formelor exterioare ale celor
aceste statuiin raport.cu marele eveniment al nagterii'
d&n"j". Ot de striine pere_qu
iu Gricirea 9i'tragedia oamenilbr. Ele nu reflectd aproape nimic din mdrefia. vielii 9i,a,morlii.
OeiAt,"sa creez o operi care nu evocd o sinluri pereche, ci toate perechile care
A;

/aI
i

ip*

t
I

iiiiutrivi

;ffi

1B

;ri,

s-au rubrt lr ,5-4u succedat pe pdmint inainte de a-l pardsi. Fiecare

lucrare a mea e generatd
de un asemprea sentimentu.
pe9te. aproape doud decenii, sculptorul va reveni
asupra temei, Sdrutul
. ^^Ji"lu,
drn1925,
astdzi ra Muzeui de arti modernd di; pa;is, va pdstra;b_.;;p"
nearterate
caracterele,' lucrdrii din 1907, Doar piatra e cioplitd ?ntr-o
struiJurd
in
unghiuri
ceva mai 4cuzate, ar forma bralelor - gi, mai ales, a palmelor
"ipia,
evocd
mai
clar
materialitatea
minerald a pietrei. D?t:91 care compaii cele doui stulpturi
este impresionai oe importanla
pe care, ?n piesa mai tizie, BrAncugi o acordd ochilor,
Abiasugerafi, schitati cu o linie care
aproape
?n grenul pietrei'din 1907, ei devin etementut
:e^-Pletgg
dominant in lucrarea din
1925' Nu cred cd se expririre aici doar o conceplie diferita
a arhitecturii formelor 9i a
funcfionalitaliiestetice; ochii,acegtia targ deschigi
sd-L;.;; intr_un iirgrioihi ir"nr, fdc?nd
ca linigtita contopire a ceror doui'trupuri-sd fie
9i'rai rirp"o" relevatd.

,"i

ochiul, insemn al culturilor care glcirifici rr[,in"

soarele. Al culturilor

care
sdvirgesc miracolul creafiei departe de univeriut ameninlator 9i
al umbrelor. Misterele lumii sint
rareori exprimate, in poezia romand moderni, de
termeni pfegum ,umbrdu
la Eminescu ?ncoace, ,intuneric" e un cuv?nt al tainei
matSriale, in"vreme ce ilmina topegte
formele obiectelor
9i le cuprinde Tn vibraliire aeiurui ea eiprima intregul. ochiul e simbolul
dominant al acestui proces' funciarmenjd ralional. gi,-mailiziu,in piartaoe
ia nrgu.Jiu
cdreia i se spune a Sdrutului -, Tmbrdflgaiea c"riri
Jora trupuri, asemenea celor

,", ";;#i;;. ii;

doui
jumdtali ale unei seminfe, in forma Oeshizirglta
u ."r.rfri care inseamnd soirele, dar ?gi
{ezyq!1i9 obirgia gi ?n abest semn al ra}iunii,' ochiut Jin-scutptu*;;
a sdrututui

-'-

din1925,

,il;,

Petru Comarnescu am.integte cd interpretarea Sdrutului,

agacum apare ?n opera
brancugiand, provine, dintr-o tegehoa oe ori[irre- inJo-urropeand,
trecutd prin folclorul
romanesc' Toposul
s9^explici piin .iuoin1" - pe care romdnii o ?mpart cu
1bg1lo^r,rn$nJuitl
alte popoare - cd arborii sirnt.fiinfb rii
f.iteoarti,
ale'unui suflet omenesc). Cum
s-a semnalat adesea,.9i astdzi, in'unele regiuni,
nogiri
pdstrat obiceiul de a sldi un
fdranii
pom pe mormintul celor care au murit inainte de
", nntroporotiiau relatat
a se fi chsitorii,
cr,
la groapa celui mort inainte de cisdtorie, logodnicul6;;
' viald pune c?teodate doi copaci
--atit de apropiali.intre ei, incit ramurile lor seTnldnluie.
Sdrutul, acest bloc modest de piatrd,'re-evalua, de fapt,
valorile unei civilizalii
strdvechi. Aceeagi civilizalie care proclama fuziunea mirerltrtui.gi '"
brd"i.Jul
9i care - in
sculptura lui Brancugi - ,ielebreaia
cum irrroi-sfr."'o* riaJi.a": rrJ"jnl omutui cu
elementele, inscriind aceastd artd in lanlul unei cgmuhirni
.-orrice",.
Din aceastd perspectivd, observafia lui Heruert iead
este foarte elocventr:
formd poate fi vitard fdrd ca prin aceasta sh devind
"o
o ol"a a" urta; orrc"-iirrr sau fiinld
omeneasca, orice pom sau floare au viald, insd opera
de artd este, intr-u" inrr" sens, o
concentrare a acestei fo(e vitale. Tocmai aceastd'distincliei
iac;ifi;&iuitrancugi sa,
devind
du importantd ientru dezvoltarea sculpturii .oniurpor*.".
"tI
,Forma continua Read se nagte sub presiunea a doud idealuri:
armonia
universald 9i lealitatea fafd de materialul folosit, Armonia
universali implicd faptul cd forma e
determinat5 de acfiunea.legilor fiziciiin procesul de dearoltare,
A9a cum cristalul, sau frunza,
sau cochilia iau forme determinate ca efect al fo(elor fizice
asupra materiei animate de o
energie interioard, opera de artd trebuie gi ea sd-gi dobindeascd
forma pe masura ce
energia creatoare a artistului luptd cu materia artei sale.,.
ldealurile sale au fost simplitatea gi
puritatea gi el nu a depdgit niciodatd limitele vitalitdlii
organice. Formele .ut" .irpiu... sint vii,
Dar simplitatea nu e dec?t.una din multiplele virtuli poribit"ale
obiectelor vii: forma umand,
de exemplu, fdri sd sacrifice nimic din complexitatea ei, poate
exprima aceleagi idealuri de

r.hd#
-

..
- i/t

vitalitate gi de armonie,,

. Misterul pdmintului, inleleptiunea lui, se. iltrypeaza la BrAncugi ?ntr-o zeitate venitd
din indepdrtate vechimi, asemenea intunecatului cftilJ-iarintrtul,

iaptla t*tasticd,

receptacul al sensurilor necunoscute alel,rft

regniciei i'iruditd cu b.ilosoigon, Duh al
Pimintului din Prometeullui. Eschil al lui Shetley.
"F
htratui cal.iuiri--pE intutui in
9i
adincimile poemului eminescian.

'$;'d;

'

Nu am socolit potriviti revenirea, in aceste oaqini, asup.a

consideratiilor, mult mai ample, adesea polemice, pe
le-am
fdcut in analiza iaroarelor sdrutLlui, propus5 in .".t""
*J.tia cr.,i, lura pa^iriiiri,'ejiirr" u"ria"r,e, l9gg, pp. 127-1g,care
unde ele
caracteru, vd,,nu,ui o"

[ffii,Tiii*"X:;L}::;*i:ri;,;]tr'.,ffi lr1-ir,Tti ;ti;;;fi"di

L[e'e'"

"fr';*"';': 1 g

'),

Oscar Walter Cisek credea c6'se pot identifica ,figuri pdgine gi elemente trace in
repertoriul artei brAncugiene"; cu pulin mai inainte, Carl Sandburg avusese- intuilia cd
in cdutareai secretelor
,A?antrgi le cunogtea, $tia de undb vin gi incotro se duc ele: era
brimilor ii celor mai vechi modelatori de forme".
:^1^^;^ ^x^i^l, ,1,,1
ionel Jianu observa cd sculptura care se nume;te
figurd cu aspect primitiv, ghemuitd.in pozilia obignuit1-E-bEffiielor drn UltenE-. uar
"o
Lii.o"nirr'in{eleierii acestei iuirdri de dim6nsiuni mo'destele fes.chi!9_I T1]3:1 :.':^q
deslusi enigma care plutegte deasupra trdsdturilor inocente, deasupra unei
.in.r,
poate, decit
orlriri ce cuprinde fdra mirarE lumea din 1ui. Ea ,nu'poartd in ea alt5, enigmd,
E
cuminJente
o
deJenirii intru fiinfd a omului" spunea Constantin Noica.
_a
pafrtntrtuigi nu ne-o puterh imagina altfel decit crescind, tainic6, din pdmint. ,Este ca 9i
fiia".Lgi ar fi sculptat nu divenirea intru fiinla a unui.lucru g" p" pimTnt continui
floi." -, ci dbvenirea intru fiinld, intru omenesc, a Pdmintului [trli-..
Acesta e, de fapt, miracolul pe care-l celebreazd Cuminfe.nia pdmintului; pi3tlq
pdminteana-irpiinJ" sensurile existeh{ei tuturor fdpturilor, ale m'etamorfozei mineralului
in vital.
Reiau o observatie a lui Pierre de Boisdeffre: "BrAncugi regdsegte... liniile esenfiale
ale primitivilor Africii gi Oceaniei, azrirlind astfel un pod ?ntre arta contemporand,. sculptura
+;iiEuri. Ariei antropomorfice pe care ne-au ldsat-o mogtenire grecii, elii opune o
9i o
ilrti;A botiv'iU Cosmosului, ala cum' ni-l dezvdluie in acelagi timp gtiintS,modernd
brancullene.ll
artei
a
haturd redat6 nuditalii sale orig'inare". Acestei caracterizdri exacte
iio."rtu doar o referiie, decisivX in cazul de fald, la hieratismul sever al viziunii tradiJionale
.are, in Cumiinlenia pdmintului, urcd din vechimile misterului zdmislitor al vie{ii' .
iSrali"sii
-F"i*-Cor"rnuscu
propunea o explicalie ce lega opera lui Brincugi de caloiani,
ritud consacrat "iertilitdlii pdmintului, invocdrii ploii".
implichte'intr-un
figurine
r;.,il"i, ii"tte iigur:ine de lut erau puse intr-unnic. cogciug^;i ingrogatg in fintinile
fitilp;l "niroporort"
s6 tul'bure noriili apele, a?a cum se int?mpld intotdeauna inainte de. ploaie*'. Dar
iatuful
"ca
ieprezentali in' genere ca nigte bdrbati cu brale.le,incrucigate pe piept;
tof.fori.iii ii iOlntiiicau cu drincipjul masculin dl cerutuid'e unde ei trebuiau sd aduci plgaia,
p. iini Cuminlenia apai-1ine'Pdmintului, .e un personaj feminin,insd brafele sint incl
incrucigate pe piept, reininiscenld a caloianilor, crede Comarnescu. Ea nu inseamnd numai
,ga.i1jnuu'cati'e ilamlnt, cdtre iumintenia lui, cdtre pdmintul ca.depozitar al forfelor naturii,
ci"de asemenea cdtre diVinitatea care hu vrea s5. elib6reze fecunditatea, cind cerul igi ihchide
zdgazurile ploilor. Spiritul brAncugian stabilepte un raport.intre elementele naturii: pdminlu.l.,
Uitrt folcloric al innoirii afld Tn opera lu.i BrAncugi transformdri 9i corela{ii
;;;;1", adrul gi
"pd.
complexe; artiitul'transfigureazd semnificafiile arh.aice ale tradi{iilor romdne9ti,,fdrd' a ignora
mitu'rile altor culturi (pJvremea cind sculpta Cuminfenia, el crea 9i un Narcis, asupra
iensului cdruia va trebui sf, revenim). E posibil, sugereazi Comarnescu, ca bagajul cultural
al lui BrAncugi sI fi cuprins gi versurile lui'Ovidiu care ii evocd pe Narcis 9i pe Jupiter Pluvius.
Cumnlenia pdmintilui a provocat lungi disculii gi comparaliile cu,opere produse de
civilizafia rorhneaicd sau de alte civilizalii au fost numeroase .9i diverse. Dar, fapt
semnifibativ, argumentele invocate nu vizau numai asemdndrile morfologice, ele se raportau
la sursele Si afinitdtile spirituale ale operei brAncugiene. Teritoriul unor asemenea
'e, fera ind6ida, mai larg gi definirea lui implicd o cunoagtere a unei zone
comparafii
geojraticb sau a alteia, a momentelor evolufiei ideilor filosofice 9i artistice.
latd ci detaliul biografic nu poate'fi respins, explicaJiile cu toate cd depdgesc
sensurile imprejurdrilor vielii- lumineazd semnificalia raportului dintre 9{st9n}a artistului 9i
Lucrarea ar fi trebuit integratd intr-un monument
opera creatd d6 el. Narcis e un exemplu.
'concepuse
o fint?nd, potrivit obiceiului tradilional al
consacrat lui Spiru Haret. BrAncugi
romdnilor care depau frnt?ni Tn ma(inea drumului in amintirea morfilor lor; cdldtorii insetali
beau apa, binecuvfntindu-i pe cei dugi. Proiectul lui BrAncugi a fost respins^de.guvgrn.9i
Finffna'lui Haret nu a fost i'ealizatd niciodati; artistul o va phstra in atelier pind la sfirgitul
vietii. numind-o Fintina lui Narcis.
' Astfel, dintr-un proiect de monument care relua o veche. traditie fdrdneascd, a
rezultat o operi considerhtd de mu[i istorici de artd ca o ?ntoarcere la fondul mitic.grecesc;
numai cunoa$terea circumstanlelor'viefii lui BrAncugi, a relaliilor cu comanditarii lucrdrii, a
dezamdgirii Artistului confruniat cu neinlelegered ministrului care trebuia sd-i acorde
fondurile"trebuitoare poate revela istoricului de arta explicalia felului in care mitul lui Narcis
ascunde aici, de fapt, o tradilie specificd fdranului romAn, cultul mortilor ce se rnai practicd 9i
azi in satele romAnegti.

'

in."ii.i[

;igil
[r,

;ffi;;i
- -

;;i;i;.ii;A

li

'

20

./"^

.//

Cuminlenia pdmintului'qi Sdrutul, hieraticd figurare a fiinlei omene;ti, vegheazd

imoreund la tainicul hotar al implinirii vielii din formele neinsuflefite ale pietrei, putere
creatoare ce se desface din structurile teluricului. E inlelesul pe care-l poartd o lume
strdveche, aceeagi din care descind gi basmele, unde metafora igi dezvdluie sensurile
originare. S-au propus comparatii - nu o datd indreptitite - cu statuarul egiptean 9i cu cel
asiatic; dar sculptura brAncugiand nu inseamnd o sintezd a fermelor constituite, ci o
redescoperire a straturilor profunde unde vechile culturi comunicd intre ele.
Intrebarea pe care, in urmd cu un sfert de secol, gi-o punea Mircea Eliade igi
pistreazd intreaga valabilitate: BrAncugi a rdmas intr-adevdr ,|dranul din Carpafiu, cu toate
cd a triit atitea decenii la Paris, in centrul insugi al inovaliilor gi revolutiilor moderne? Sau,
dimpotrivd, el a devenit ceea ce este datoritd influenlelor $colii de la Paris 9i descoperirii
artelor exotice, mai ales a sculpturii africane? Rdspunsul lui Eliade se intemeiazd. pe
constatarea
,paradoxald pentru unii critici' -"ci ,BrAncugi pare a-9i fi gdsit izvorul de
inspiratie romAneascd, dupdinti'lnirea cu anumite creafii artistice <primitiver gi arhaice'.
primitd de
Mi se pare cu totul impropriu sd se vorbeascd despre o
"influenfd'
BrAncugi din partea artei populare romAnegti, cred, mai cufnd, cd structurile artei lui se
manifestd solidar cu cele ale universului formelor plastice gi ale mitologiei folclorice
romdnegti. ,ulnfluenlele, - igi continud demonstralia Eliade, referindu-se la influentele
transmise de eterogena migcare de idei a $colii de la Paris au su$citat un fel de
anamnezd, conducind ?n mod necesar la autodescoperire, lntilnirea cu crealiile avangardei
pariziene sau ale lumii arhaice (Africa) a declangat o migcare de <interiorizare>, de intoarcere
spre o lume secreta gi de neuitat, o lume deopotrivd a copildriei gi a imaginarului".
Acest proces de asimilare a sugestiilor creafiei arhaice intr-un climat spiritual
caracterizat de succesiunea rapidd a formelor artei moderne pune, fdrd ?ndoiald, proQleme

,.

i[t

- *,
lri
,.1

tl
t.

rY'

-:

t--.

li

complicate exegelilor, E posibil ca intilnirea cu operele moderne sd fi determinat

redescoperirea bogdliei artistice a tradiliei ldrinegti din propria fard. Ceea ce, firegte, nu
inseamnd defel cd BrAncugi ar fi inceput de atunci sd lucreze ,artd populard.u, c5. ar fi imitat
forme deja existente, cd ar fi copiat folclorul-. ,DimpotrivS, conchide Mircea Eliade, el a
inleles cd sursa tuturor acestor forme arhaice - ale artei populare din |ara lui, ca gi ale
protoistoriei balcanice gi mediteraneene, ale artei <primitive> africane sau oceaniene - era
foarte adinc ascunsd in trecut; gi el a inteles cd aceastd sursd primordiali nu avea nici o
legdturd cu istoria nclasicd> a sculpturii, in cadrul cdreia el se aflase situat - ca, dealtminteri,
toli contemporanii sii - ?n anii tinerelii sale de la Bucuregti, MUnchen sau Paris".
Revenirea la formele gi la sensurile artei arhaice nu s-a produs ca un proces
rectiliniu 9i nu se infaligeazd nici ca o tendinld unicd in creaJia brAncugiand. Paraiel cu
aceastd tendintd de reintegrare a formelor arhaice in viziunea modernd (pe care RousseauVamegul o observase cu exactitate cind a exclamat ,,Tu ai transformat clasiculin modern'),
sculptura brAncugiand din perioada 1907-10 deardluie inci o trdsdturd fundamentald ce va
defini ideile creatoare ale artistului. ln 1908, de pildd, el sculpteazd capul unei femei
adormite. Trdslturile delicate, luminate de linigte (amintind, poate, de moliciunea formelor
ciin sculpturile lui Medardo Rosso) abia se desprind din blocul de rnarmurd ?n care se disting
incd urmele daltei. Sintem, parcd, martorii unui efort al formei ce vrea sd se smulgd din
materia durd. Peste doi ani, Muza adormifd sdvrirgegte miracolul: capul, foarte alungit, abia
atinge, intr-un echilibru fragil, suprafala soclului; muza plutegte intr-o lume separatd, care e
numai a ei, departe de materia care a creat-o, Sculptura din 1908 era somnul cea din
1910 e yisul.
E greu sd stabilim o relalie oarecare inlre Muza adormitd gi eventualele sugestii ale
artei lui Rosso. Evolulia formei in anii cind se definea personalitatea lui BrAncugi e atit de
rapid6, incit modelul artistic pe care il lua ca punct de pornire se transforma ?ntr-r structurd
morfologicd ce nu mai ldsa sd se recunoascd forma iniliala. ldeea tematicd se ?mbogdlegte
cu semnificalii noi ce o conduc la o expresie formalS foarte diferitd de aceea care

caraderizeazd modelul primar.

Se poate, deci, semnala, de acum inainte, interacliunea a doud direcfii esenliale in
arta lui BrAncugi, Pe de o parte, o structuri constituitd, primind un nume adecvat subiectului
inifial, dobindegte o noud semnificalie tematicd: e cazul lui Narcis, evocare a unui rnit antic
transformatd in ritual romAnesc tradifional; pe de altd parte, evolulia unei teme pornind de la
o formd iniliald, susceptibili si fie comparatd cu vlziunea unui alt artist ce 4unge la o formd
noud, foarte indepdrtati'de conceplia morfologicd iniliald: aga se petrec lucrurile cu Somnul
gi cu Muza adormitd.

21

Se pune intrebarea dacd nu era posibil sd se descopere in repertoriul de forme

sculpturale ale lui BrAncugi, in interpretdrile neagtepiate date de el structurilor gi miturilor
populare, etosul climatului cultural in care se formase tindrul artist. Numai un studiu
concomitent al evoluliei structurilor morfologice gi tematice poate duce, credem, la un
rispuns satisfdcdtor
Unii exegeli vor descoperi aici un moment de rdscruce al artei lui BrAncugi. Christian
Zervos avea sd spunS: ,Muza adormitd ni-l dezvdluie pe artistul preocupat s5-9i inalfe
congtiinla pind la convingerea cd realitatea nu trebuie sd fie acceptati aga cum ii este
transmisd de privire 9i de emoliile provocate de ea, ci aga cum e dirijatd de spiritul
sculptorului ce ia destinul operelor in m?inile lui 9i i1 hotdrdgte pe temeiul a ceea ce este el cu
adevdrat. Aceastd idee a transformdrii l:crurilor de cdtre artist, in interiorul propriei sale
existenle, idee cdreia el gi-a fdcut datoria de a-i adiuga o serioasi luare in consideralie a
obiectivelor esenliale a elabordrii unei opere de artd, este aceea care i-a impus lui BrAncugi
o incercare de anvergurd".
Ceea ce este, insd, uimitor e cd prima variantd a Muzei adormite (probabil din
1909), o marmurd aflati astdzi?ntr-o colecfie new-yorkezd,, are ochii deschigi. Sidney Geist
a studiat-o gi a {uns la concluzia cE pleoapele au fost gterse 9i ci
urma sd fie
"lucrarea
verticald, infdfigind chipul unui personqj treaz". E foarte posibil. Dar, aga cum igi ?nclini acum
capul Muza nu poate sugera altceva decit visul. $i, tocmai pentru ci pleoapele nu mai
acoperdochii, se pare cdvisul nu se mai refugiazd?n spaliul liuntric Ai cd, de fapt, cuprinde
intreaga lume. Muza?nceteazd.sZ. fie un simplu portret dl cuiva car6 doarme, ea devine o
metaford.
irrclinarea capului nu are niciodatd, in portretele lui BrAncugi, o functie decorativd. La

sculpturile din 1907, ea fusese unicul semn al unui supliciu pe care, altminteri, nu-l
mdrturisea nici o cutd a obrazului. Tema e reluatd in Prometeu din 191 'l: martirajul titanului
nu se exprimd prin vreo crispare dureroasi a trisiturilor. Capul lui Prometeu e o bucati
mici de marmuri, rctunjitd parcd de apele care au gters amdnuntele portretului. Brdncugi se
intoarce, e adevdrat, spre un mit primordial, altul - ins5 - decit acela al rdpirii luminii. Bucata
de piatrd, adusd - poate - dintr-o civilizalie arhaici, mai veche decit povestea eroului sfrgiat
de vultur, prelungegte o tematicd a sculpturii brAncugiene, adesea reprezentati de lucririle
din primul deceniu al secolului.

Sculptura din 1911 e prima etapd a unei evolulii morfologice dintre cele mai
semnificative ale figurdrii capului omenesc, supusd unor necontenite simplificdri al ciror
rezultat ultim va fi celebrul inceput al lumiidin 1924. De altfel, explicd lonelJianu, existenfa
unei
semnificative a formei ovoide, legat6 de mitul oului cosmogonicl, a fost relevatd
"valori
nu numai
in interpretarea mitologiei indiene (unde oul de aur care plutegte pe ape
simbolizeazd soarele care rdsare), dar gi in vechile tradilii folclorice romdnegti - ciocnirea
oudlor, ritual ancestral cu mult anterior epocii daco-romane, simbolizeazd innoirea naturii in
primdvard 9i crearea lumii.

Amdnunt vrednic sd fie menlionat: in Alixdndria (pe care BrAncugi o va fi citit ?n

copilirie, ca mai toli copiii din satul romAnesc de odinioard), in capitolul ce povestegte
nagterea lui Alexandru, pdmintul are forma unui ou. Dar gi mai mult: intr-un alt roman
popular foarte rispindit la noi, Varlaam gi loasaf (cdruia filologii ii atribuie o origine indiand,
pitrunderea lui in cultura romAneascd fiind, probabil, un fapt al secolului al XVll-lea), se
relaleazd, drumul spre inlelepciune al unui tindr. Bdtrinul sdu dascdl ii aduce o piatrd
prelioasd, fdrd de seamdn pe lume, in stare sd ddruiasci lumind ,chiar 9i celor a cdror inimi
e oarba*. ,Piatrao era credinla intr-o noud filosofie; dar ilustratorul unui manuscris copiat ?n
secolul al XVlll-lea, manuscris cu o largd difuziune in |drile romAne, a luat metafora adlitteram gi l-a reprezentat pe Varlaam |in?nd in mind o piatrd in formd de ou ce rdspindegte in

22

jur strdluciri invdpdiate. Oul devenea semn alinfelepciunii primordiale, al celei care lumineazd
sensul fundamental al existentei.
Detaliile puse la indemind de unii cercetdtori ai biografiei artistului dezviluie
imprejurarea cd, lainceput; sculptura aceasta a fost un portret de copil; prin 1969, cineva a
intilnit mbdelul de odinioard al lucrdrii lui BrAncugi gi a bdgat de seamd cd
semlna incd
"el
foarte bineu cu portretul din 1911. Dece, atunci, ,,Prometeu"? S-aobservat, cum am mai
amintit, cd nici unul din portretele brAncugiene de copil nu exprimd bucuria fireascd virstei
modelelor. Sufsul le este necurroscut. Nu cred ci aici se citesc amintirile unei copildrii triste
gi nici trdsdturile unui temperament mizantropic: mai curind, explicalia trebuie ciutatd in
domeniul artisticului, in aspiralia sculptorului de a descifra forma esenfiald, nemodificatd de
implicaliile trecdtoare ale unui surts, neschimbatd de pl?ns, nici de z?mbet. Emolia e triitf, in

adincul sufletului gi nu in expresia obrazului. Fala copilului din Supliciu, de pildd, nu

destdinuiegte o stare emotivd deosebitd, dar dramatismul migcdrii, abrevierea formelor
anatomice fac ca titlul sd-gi afle deplind indreptdjire: supliciul se consumtr adinc, in fiinfa
copilului, gi nu in eventualele grimase ale portretului.
Mai inainte de_a fi desprins capul Muzei din piatra grea a Somnului, BrAncugi
modelase (1908) un Copil adormit (astdzi intr-o colec'fie din Philadelphia). O versiune ih
marmuri fusese agezatd dircct pe un soclu de lemn care figureazi ritmurile geometrice a
doud trunchiuri de piramidi, unite la baza mic6 gi ?ncoronate de un cilindru scund, un fel de
masi cu formd ciudatd, Prevestind Portretul lui George (1911, deci din acelagi an cu
Prometeu), Copilul adomit surprinde prin reprezentarea, totugi detaliatd, a portretului; dar
peoapele au fost gi aici estompate 9i, astfel, lumea liuntricd se une$te cu aceea din afard.
Portretele de copii au anticipat, deci, visul Muzelor adormite.
Prometeu se-suprapune deopotrivd mitului copildriei 9i metaforei'visului. $i, dacd e
adevdrat cd ,ni se infdligeazd aici capul unui copil impovlrat cu destinul prometeii' (Sidney
Geist), dacd pozitia capului o repetd aproape intocmai pe aceea a portretului care sugereazh
chinul, supliciul, atunci creafia insdgi, copildria umanitI|ii - insemnind suferinfd - ?nseamnd
gi puritate. Legenda primului om se clddegte din curS|enia sufleteasci a copilului.
Tot ?n 191 1 , BrAncugi sculpteazd doud variante ?n bronz ale marmurei lui Prometeu.
Dimensiunile s?nt identice (17,8 cm), dar efectul e diferit. Unul din bronzuri (cel care se afld
astizi in coleclia Hirshhorn din New York) e ?ndelung polisat 9i reflectd obiectele din
preajmd, curbate ca intr-o viziune cosmicd in care spafiul insugi igi modific{ forma; el este,
dupd cum imi pot da seama, cea dintii operd brAncugiani in care luciul metalului implinegte
u1 rol at?t de important in exprimarea materiei transformate in spirit de gindul artistului.
avea sd spuni Brdncugi - e o necesitate pe care o impun formele absolute ale
"Polisajul unor materii. El nu e obligatoriu, ba pentru autorii de biftecuri'- e chiar pdgubitor'. ln
cealaltl sculpturn nu se reflectd decit lucirile ce tremurd - ugor aburite - pe supr,afafa matS;
ea nu-gi dizolvd contururile in spaliu gi are ciudata consistenf6 a unei planete minuscule,
integratd intr-un sistem cosmic antropomorf (de vreme ce pdstreazd sugestiile portretului).
Ca in vechile astronomii, stelele 9i planetele sint oameni eternizafi ?n atotcuprinzdtoarea

ordine a cosmosului.

Prometeu este, poate, Luceafdruleminescian surprins intr-o clipd a zborului Tntre

vegnicie gi efemera intrupare umand, Sub semnul acestei comuniuni std arta lui Constantin
BrAncugi; ea revalorificl infelesurile reprezentdrii fdpturii omenegti, ala cum le intemeiazd
marile epoci ale sculpturii universale.
omului cu elementeleo nu este, aici, o simpli
"Logodna
metaford; fiinta umand se exprimd prin permanenle, gi definirea ei in funcJie de avatarurile
cirnii devine, in cazul lui BrAncugi, o discufie lipsiti de obiect. Prometeu $ capetele de copii
nu suferd urmlrile schimbdrilor necontenite ale destinului individului, ci s6 proclamd stdpine
ale timpului fdri de sfirgit, care se condenseazd in formele acestea ale esenlelor. Nu ni-l
putem imagina pe BrAncugi sculptind nici orgolioasa incordare a ?nvingitorului din Discobolul

lui Myron, nici dureroa,sa frumusefe a sclavilor michelangiolegti; nici trista prdbugire a
virstelor din Frumoasa fdurdreasd a lui Rodin; nici migcarea izolatd, ca un concept in'sine,
din Formele unice ale futuristului Boccioni. Oarnenii iui BrAncugi nu consemnedza doar o
atitudine, un sentiment, un g?nd; ei sint senfimentulsau gindul insugi. ,Exprimarea ideilor 9i
sentimentelor ?n materie tridimensionald, cu excluderea termenului intermediar care fuses'e
milenii in g11 corpul. uman, iatd voca{ia lui Br6ncugi'
scria cu deplind ?ndreptd}ire lon
Frunzetti. ,Creind obiecte spafiale, Brdncugi concureazd natura, cerind liniilor de fci(d ale
statuii, axelor ei, gi nu doar suprafelelor, ecouri magnetice in spaliul?nconjurltor,'
Variantele Sdrutuluisugereazd mdsura in care se implinegte aceastd integrare
ralionald ? ipaliutui in formele finite ale sculpturii. Dincolo de oric6 incidenle biografice,
sculptura brAncugiand exprimd consumarea sentimentului intr*un spafiu interis interiorizat:
limitele personaielor sint limitele sculpturii. Opera lui Rodin figureazd sugestii'ale peis{ului,
."?i
creind iluzia unui spaJiu unde s?nt plasali indrdgostilii; in sculptura lui Brdncugi
vedem
numai pe cei doiindrigostili, ei sint agezaliintr-un spatiu real, de vreme ce ei sint identici cu
obiectul sculpturii, care e un spaliu real'(Sidney Geist).
S-a spus despre Sdrut cd ,inaugureazl, o noud mitologie a iubirii'. Exegeza
romAneascd a operei lui Brdncugi a putut si aducd la lumini clementele unei tradilii
necunoscute celor care i-au judecat creatia fdrd a fi avut mijio,rcele unei comparaiii
convingdtoare cu arta strdveche a acestui pdmint, Sdrutul .a sugerat Barbu Breziahu) ?ii
trage obirgia din misterioasele menhire de la Baia-de-Cri9. Strifundurile mitologiei autohtonb
sau ale celei indo-europene s-qu intrupat intr-o formd noud in aceastd sculpturd de o

23

sdrutului- cd.reia_nu-i lipsegte un anume senzualism - nu

cele
pi.i** a formetor ce definesc structura aceasta monoliticd.
;!#ii;;il;i[';r;
Tntr-o
ideale care le YPgIe^ ochii
!"ra.rliirii rint u.rtei parca, in continuarea unei formesuprem
al raliunii,-al intelepciunii
semn
vegheazi
ce
,nrca orbita, intr-un oif.ril*ens
avea si le sape' efigie
BrAncugi
tiziu,
(9I
mai
pe
care,
neabdtute - asupra .Joi Oora trupuri
t vq' sdrutului).
oe Poarta
Yv
coolesitoare simplitate, Alegoria

il;*;Gi;;

neadormit, cuminlenie venitd din mari vechimi,,,,111O. 9lqq.":rt^"-1,9?:

,u infafigeizein povegtlle.romAriegli) g o qolditie.l,ealterati'?i puritdtii;'lnlelesul
strict narativd' spre care au
sd.rutului e mai comptex oecit ar lisa a se inlelege interpretarea
(mai mult brnuite) ce l-ar
ioit i,nJ"*nati unii ei-elef,-qtenli numai la impreJurarile blografice
opere'
fi condus
- pe iculptor spre infdptuireaaacestei
spre orizonturile culturii din zone
brAncugiene
artei
Cled cd'larga'deschidere
d9, u recepta 9i .sintetiza sugestii
o
capicitat-"Nierpretata doar ca
indepart":iJ;1t
idei ale unor sisteme filosofice
pbrsonald,
gi Oe airmUliliia, intr-o expresie
.rnnO, cd artistul a atins acele straturi profunde ale civilizaliei
itiar".r,i. A9 spune,
f. .ui" 1.eda.lnile unor traOqii din zone indepirtate se impletesc intre ele- indiene sau
Arta lui nu a fost infurit6'direct de viziunea antropomorfd a sculpturii
unde modernul
africane, ci a atins
itiut" doar de pufini artigti,ai acestui secol,de acea austerd
";"b
brAncugiand nu foate fi,deflnita separat
;i ;,h;ilri se intretaie.-Gindir.,
folclorului romanesc. Sinteza antic-inteleociune a oaminiului" care descindb din povegtile
formete de expresie ce provin din sisteme filosofice diferite s-au
BrAncugi venea
in prezenla acestui catalizator care se cheami spiritualitate nafionali.,
simplitatea, echilibrul
dintr-o civilizafie veche, al c6rei suprem ideal de fri.rmusele era
al ethos-ului. ,Frumosul
formelor, o civilizalie Tn-iare mytho.s-ul este modul de manifeitare
artistul'
cindva
sd
spund
absoiutd-, avea
este
----- echitate
$;lptura Ur*trg"na nu repudia, de fapt, frurnuseJea trupului omenesc; ii cduta,
sculptati in
insd, liniile iare-l ?nscriu intr-o atotcuprinzdtoare ordine a llmii, O marmurd,
se pare
tYT
dupi
ldrgegte
igob (;fl"ta in cotecl,a Muzeului Oe a'rta din Craiova),
Ti
senzual 9i
de
amestec
miraculos
Coapseicuprind acel
cimoul discutiei. CgELL pi.rungi
"t"
gi
Tronul Ludovisi; castd ,robustd, coapsa
[rrit"t"-iin nudul GitareSel din flaui de pecul
a spus.cineva, "o violare a anatomiei
scuiptatd de BrAncugi nu esie, cu siguranta,
hetedd, aga cum- o udde cel care n1iv3fl9 sculptura din stinga' e
care aspira Grecia
?ntruoarea des6virgirii unui cor[ omenesc, asemenea desavirqirii spre
o,bucatl
ca
infS]i?eazd
{e Pi|ltl'
;#[h,i V Vazuta insd din dreapta, Coapsa.se Precum in Somnuldin
1908'
desluqi'
a
se
inca
n-"r^prrni
ri"lii
in
care.urnut"
aspri,
ioir"f" omenegti nu s-au d6sprins incd din materia
-r.r- ..:^r:
Br6ncuf r.rfptu un fragment dintr-un trup; d.ar el concentra loJ at]'ta viatd c?td vibra
si in -fraoment'ele--r[dini"n", In acel Om cu nasut zdrobit din 1864, de exemplu' 9aP
invie sub miinile artistului. ,,Autonomia fragmentului",
[r.i.rirr"rir"*rrr materiei moarte ce
dusd mai departe
revolutia rodiniand a sculpturii ce se elibera de asemdnarea mecanicd, era
timp, carnea
?n
acela$i
d; B;il.r$': Coapsaesie trupul care ^se salveazl de trrania cdrnii 9i,
feminin
trupului
ce orinde viat[ din-nemisiarei pietrei. in delicata figurare plind de tandrefe a
BrAncupi
n."stebtate, ralionalizarea formelor; observind gi uqind natura,
;;
trece-iiilro J. torr.lb naturii.'Unul dintre cei mai de seamd sculptori ai epocii n-oastre,
la'gotic
Henrv Moore, avea sd defineascd astfel sensul artei marelui sdu inaintag.: ,De
exc.rescente
de
soiul
tot
buruieni,
mugchi,
i...ri.", i.rrptri" .uropeand a fost napaditd de
ur.rn. cu totul forma. A fost misiunea speciald a lui BrAncugi de a ne
de suprafald care
l1i
;;ap" Je hceasta",napaOi* gi de a ne face din nou congtienti 9"^_f.,Ti,.'l.Ope'1
culturii
aial.rgi, pe nnga vdbarea ei proprie, a avut o lmportantd istoricd in dezvoltarea
contemporane."
'Misterul prefacerii formei ?n idee se s5vir9e9te, la,Brancugi,,sub.u_"gl-"" inalti a
miraculos cu aerul,
Mdiastreisale; lumina;-.ur" topegte contururile obidctblor gi le logodegte
devine aproape
pasdrea
romAnesc:
folclorul
umpfe pi trupul pisarii acesteia cire coboard din'1911
celei dintii
realizarii
(anul probabil al
irn,o.r.ti o fotografie din
ti",i.pir.nth,
Edward Steichen,
brAncugienei; in gadina d"in margine.a-Parisului^i fotografului
asemdnitor acelora p"..t3'9'in
oasdrea fermecatd u bur*"]ot romAnegti se"inalld pe un stilp
uourJa,
ai1
caselor
prispeie
srddinii se
ffi[;;;;H,'-dEn.r9i ii cioplise pentru
[:1,::,1
de-a
lunecd.lumina
care-9i
soarele
i;'iiuput de ironi, irann.i ca implguni cu,
pe
clar
proiecteazf,
se
Stilpul
irnjrr ,*"riloi-gi al-aripilor'sirinse invadeazd?ntregul spafiu.

.r,

--

d;

;;ri.l.E.;
,**"

,ii

il;J",

ililf;;ilrllntr"
ffi;;

i"
ilJ#. jrp*rrt"
; 6;

amorfd'

il;i; ,rit.[

iiir[tn

24

;d;it

n,

fundalul intunecat al frunzelor, in vreme ce trupul pdsdrii e'abia r:onturat de lumin6, ca o linie
delicati plutind peste crengile arborilor. Miracolul zborului se irnpiine+te {e pe acum.
tvtaiastra pare, privlta de aproape, un uicior umplui cu luminii, Prelungirea aiipilor 9i
picioarele pdsirii hcatuiesc o bazd ingusti i.re care se sprijina truprri cu piept rotund; g?tul 9i

lapul au ceva de zburdtoare din vrern,.rriie de inceput ale

pdm?nti-ilui, cr:va din fascinanta

infhligare a unui garpe sau balaur care poate ucide sau da viati cu privrrea. Cam aga.aratd
pasarite in stilizdrile' de pe unele scoa(e romAnegti, Cam aga aratd gi basmele ce vin din
mari vechimi. Mdiastranu este o pasdre ,in general"; ea este o anume'pasdre, aceeacdreia
folclorul romAnesc i-a dat puteii fermecate. Parcd pentru a sublinia aceastd identitate
romdneascd a pdsdrii, in doud variante ce dateazd din 1912, BrAncugi a aqgzat sculptura p^e
nigte socluri ce reiau jocul de romburi al stilpilor din cerdac din satele de sub munte. ln
aieste doud bronzuri proportiile pdsdrii sint ugbr modificate, sculptura e mai ?naltd cu vreo 6
centimetri decit aceeh din ioleilia lui Steichen. Aripile gi picioarele sint alungite, capr.rl 9i
gitul au rdmas insd neschimbat6, ceea ce-i dd pdsdrii o infdligare ;i mai ciud.atd: ciocul
intredeschis scoate, parcd, un {ipat ce vine dintr-o lume gi mai indepdrtatd, aceea a
basmelor de demult.
Artistul se afla in fata unei teme asupra cireia va medita ?ndelung,. intreaga li"t":
capacitatea materiei inerte, bronz sau piatrd, de a s-ugera ideea, de a cuprinde es_enfa insigi
a lumii organice, a vielii. Cine e, de fapt, Mdiastra? Din ce poveste anume, auzitd pesemne
de BrAncIgi, ?n copildrie, gi-a oprit ea zborul pe soclul cu sugestie de stilp rom6nesc? lntr-un
comentariu al temei, lon Pogorilovschi releva caracterul de arhetip al MiJastrei, care
,controleazd varietatea mirificelor pisdri ale folclorului nostru". Comentatorul adaugd gtiutelor
2u
,,rituri de trecere* (,,practici de inifiere in evenimentele nagterii, cdsdtoriei ,9i mor[ii' care
inteles
ce
un
lumii")
a
originard
la
inchegatd
viziune
determinat, cindva, ,aderenla colectivd o
derivd din observafia soclului primei versiuni a sculpturii.
Pogorilovschi bagd de seamd cd, aici, ,Mdiastra privegheazd tutelar asup.ra unui
cuplu, doui trupuri speriate, strinse unul intr-altul; ele apar scrijelite pe. soclu, la addpostul
imhginii dominaioare'a pdsdrii', $i pune, cu drept cuvint, aceastd imprejurare in legdturd cu
,l re-latare a lui Peter N'eagoe care, ,in baza amintirilor din prietenia lui cu BrAncugi-, aggf
geneza acestor sculpturi- sub semnul ,,credin{elor romAnegti intr-o pasdre a duhului,
Iburdtoare miraculoasd ce scoate indrdgostilii din intunecimea pddurii raiului, la lumind"'
o ispititoare interpretaie a simbolului Mdiastrei, care ar fi deopotrivd
Comentatorul propune
'iubililor
spre un tdrim al realizdrii lod (nunta) gi fiinla care.vegheazd asupra
,cdlduzitoarea
tuturor
,Marii treceri in lurirea atUa a mo(ilor'. El extinde semnificatia aceasta miticd asupra
prin
stilizdri
conduc,
Mdiastrei
alb
basarilor brAncu$iene, obseMnd id modelirile ulterioare
numegte
ce
ceea
la
urmd,
necontenite, la fbrmele avintate ale Pdsdii in vdzduh, atingind,
variantd,
,Mdiastrd a nunlii postumeu. (Poate cd nu e lipsit de importal{d faptul cd, intr-o
se
siluete
cele doud
probabil din 191'2,'- azila Muzeul de artd modernd din New York
besprind din piatrd gi schi{eazd gestul tradiJional al sus}ine.rii ry?ej.de.deasupra; in exegeza
brAncugiand ele sini, dealthrinteri, cunoscute sub numeie de Cariatide.)
'Nu cred nici in explicatia potrivit cdreia ,motivul brdncugian al pisdrii miraculoase
fdcuse corp comun cu m'otivtit clptutui (reprezentat pe soclu)", avind deci darul sd ne
conducd la concluzia cd ambele motive, ,,degi s-au ignorat unul pe altul, '..probeazd un
remarcabil paralelism". Datele necrufdtoare ale biogiafiei artistice a lui BrAnc-u9i relevd
cd Sarutul nu s-a ivit sub'semnul misterului griginar al Maiastg!9i cd prima lui
impre.lurare
uriiurita precede cu cel pufin patru ani cel dintii bronz al ,pdsdrii dintre tdfmuri" cum o
numeSte, frumos, Pogoriiov'schi. Soclul insugi e mai vechi decit sculptura pe care o g.rlJing:
s-a dovedit] intilnirea celor doud motive nu destdinuie'o unitate geneticd' $i
imprelurarea, pomenitd de lon Pogorilovschi, cd una. dintre variantele Sdrutului a {uns
pr,i.r* Uin.'ru gtie monument iunerar in cimitirul Montparnasse nu demonstreazd, cred,
heapdrat, ca BrAncugi ar celebra astfel ,unirea nup{iald in moarte". Oricit de seducdtoare ar
fi o'asemenea intepretare metaforicd, se cuvine'sh nu neglr.lam evidenlafaptelor din care
culegem informalia ta monumentul brAncugian e agezat pe mormintul unei adolescente care
se iinrcis"se din pricina unei premature d6zamdgiii amoroase. El are, mai degrabd,. funclia
de a aminti cauzatragicului eveniment care retezase viala fetei, Oricum, nu-mi pot aminti
nLi-rn alt exempl, i"n care Sdrutulsd fi evoluat sp1e. celebrarea;,nuntirii in moarte";
dimootrivi. el va tonstitui tema unei Coloane a sdruiului (menlionatd de Barbu Brezianu),
;t'gfonru implinirea in viald a iubirii. $i se va desdvirgi'?n acea imagine.triumfald a
ii|ilir.'a7zd'9i temeiurile undi interpretiri ralionale, a unei geometrii purificatoare a

3|;;ffi

;ilii,

motivului.

Erplicarea succesiunii tematice de la Mdiastra la celelalte pasari se cuvine, cred,

vrut spunea Brincugi ca Mdiasfra s6-9i ridice
cdutatd ?n'vorbele artistului ?nsugi:
"Am
capul fdrda exprima prin aceasti mi;care mTndrie, orgoliu.sau provocare. A fost problema
cea mai grea gi doar dupd un lung efort am qiuns sd redau aceastd migcare i$"gqe
1912,
fgnirea zborului-. Pasdiea de taMuzeul din Philadelphia, sculptatd probabil.?n
frupul
zborului.
Mdiastreila
dinamismul
al
la
monumental
staticul
de
trecerea
rnarcheazd
s.a alungit, gitul continud acum linia aripilor, ciocul e ?ndreptat spre cer; agezatd pe un soclu
cilindric,-Pasdrea sugereazd, o zvicnire verticald a masei sculpturale. Peste cifiva ani, ?n
1915,,contururile devin gi mai suple, Tntreaga siluetd are. ceva de amford strdveche;
marmura, coloratlintr-un gri-albdstrui, se sprijinddin nou pe un soclu atcdtuit din trunchiuri
de piramid5, unite alternativ la cele doui baze. Sculptura gi soclul ei constituie o unitate
vizuald ce se decupeazd clar in spafiu; ?ntr-un chip mai desdvirgit dedt Mdiasfra,_operele
care au derivat - niorfologic Ai ideologic - din pasdrea miraculoasi aparfin aerului. Soclurile
sint astfel proiectate lnCit sh sublinieze sugestia migcirii verticale; Tmprejurarea cd, in
Mdiastreidin 1912 (cele aflate in colecJia lo-hn Cowles din
comparafie cu piedestalurile'la
Fundalia Peggy Guggenheim de la Venelia), soclul P.dsdri din 1915
fr/inneapblis 9i
introduie o geometrie mai stricta a poliedrelor alungite, nu mi se pare lipsitd de semnificafie:
cu capul ridicat spre cer, Mdiastrase pregdtegte de zbor.
nNu lucrez pdsdri, ci zboruri", spunea Brdncugi'
Dincolo de orice implicalii mitologice, pdsdrile lui.aspiri sI se prefacd in idee,
supun?ndu-se acelor impulsuri lduntrice care aveau sd-l indreptdtga:g3 pe artist a spune:
,Lucr?nd asupra pietrei,,.descoperi spiritul materiei, mdsura propriei fiinte; mina gindegte
urm?nd gindul materiei*;
-Md
?ntii, Mdiastra, fdpturi aparfin?nd deopotrivd aerului gi pdmintului, agezatd cu
aripile strinse in jurul trupului rotund. Apoi marmura din 1915, cu pieptul alungit, pasdre care
se pregdtegte si-gi ia zborul, zvirlindu-9i chemarea-n vdzduh. $i pe urmi, vreme de un sfert
de'secil, pidseirite'in spaliu, contururi ce sugereazd din ce in ce mai clar zborul, ajungind - ?n
sculptura'din 1940, de ia Fundafia Peggy-Guggenheim _sa parq un simplu semn grafic,
desirinderea de pdmint. Pdsdrile brAncugiene, s-a spus, sint ,versiuni puternic rationalizate
ale creaturii natuiale", Linii de fo(6 ale unei migcS.ri mereu verticale, ele s?nt in acelaqi
timp fdpturi vii care lasd urmele trecerii lor prin vdzduh..Lionello Venturi recunogtea aci o
fo4e care sensibilizeazd forma geometricI, ii dd via{d gi o face uman5. Versurile pe care lon
Vin'ea le-a intitulat Pasdrea maastrd sint'scrise in 1920; deci se referd la acele versiuni ale
sculpturii brAncugiene in care zborul e doar ghicit, abia palpitd ?n forrirele care vor, parc6, sd
de pdmint,
se desprindd
'
Lirica romAneascd a implinit, cea dintli, gestul rer.unoagterii poetice a artei celui care
imaginase Mdiastra:

'

Duhule-n minli fipe pdmint umbrd.

Ochii nogtri trag stele in gdri.
Miresmele au culcat zgomotele,
cu adieri ne PiPdie ifmPia,
mdtasea mdii papilor se ddruie,
Vintuie vremea pin ramui greu incdrcate,
vegtile, simte-le, coapte, cad pretutindeniin noapte'

'

?':'##:#:;xy; ; #l r''#;
ne purtdm fintinite de singe,

^,,

',fr'Htr ; :;i;'#,i:#iJ':J E12"Io ti *,

r

l Cain fala unui cintec mare

'', pasdrea setii fulg de flacdrd
mdiastrd

rdstigneas?e-f:iuirea
sfint pe catapeteasmd,

:, amdgitor de

26

Pasdreainseamni pentru Vinea suprema salvare, ?ntoarcerea spre un univers

originar, locuit -totugi - de oameni.,Miracolul ei nu are sens decitlapgrtqtlaoameni, lacei
care agazd sorii in cerufl ft rgr poana ,frntinile de singe' pe pdmintul unde miresmele au
culcat zgomotele.

ani mai tirziu,.Blagq plblica in Gindirea un poem inchinat pdsdrii sfinte

,.C?!iv1
intruchipate in.lur de sculptorul-C, BrAncugi. Erain 1926.'Tonul era Oiterit de
acela al
versurilor lui Vinea; explicalia, cred, nu irebuie cdutatd numai in deosebirile dintre
personalitdfile g.etol doi
ci gi ?n opera brAncugiand, care se infdliga fieceruia dintre ei in
,poeli,
momentediferitealeistoriei
sale. LucialB]-qSaigi dedbapoemul Pdsarii deairdin 1g11,
(cumpdratd in 1927 de Clubul artelor din Chicago de ta iohn
Ouinn, ;ar;, t" Rndrl tri, o
achizilionase de la artist). Sculptura e o versiun6 a Mdiastrei; e adevirat, contururile
sint
alungite decit cele ale formei originale. Vinea ar fi putut r-o irnou.cd gi et, in
}{t^maj
1920, .ho^jfi scria versurite. Dar pdsdritiin spaliu din 1922
si rgz-b (u;t;b Jit#
la Philadelphia), ca gi..aceea din 1.923 0;
Max-SchoenUom
Oin New york),
?i.r,:!l
_cbteclia
au- tost prezentate in expozilii publice at'ia in 1926; in felul acesta, imaginea
sculptuiii
brAncugiene era mai completd in vremea in care Blaga igi publici po"rri
fi-p,ji; i;
anticipati de Vinea, in 1920.
Sculptura cdreia ii sint inchinate versulile lui Blaga e un bronz polisat astfel incit sd
sugereze imaterialitdtea viziunii mitologice. Soclul, for-mat din trei piese de o riguroasd
geomelrie, pare sd nn9hipr19 e{ortul^pdsXrii de ise-d"1n1i.gl aq pariht; ro.riou
romburi 9i
de curbe.intgpYl.._ un spalig ritmat ?htre pasdre gi pemiht. Poliedrll oin ientrul aiestui
soclu
complicat a fost tdiat exact in mijlocul trrinchiului cercurile care inseamnd Virsta copacului
9i
se rotesc asemenea unui soare ce pare s5-gi iradieze lumina asupra trupului airoape
transparent al pdsdrii:

i;

giii;;

in vintul de nimeni stimit

hieratic Oionul te binecuvintd
ldc i min d u-Si de asu p ra ta
geometria fnaltd gi sfintd.

Aitrdit cindvain funduri de mare

gi focul solar l-ai ocolit pe de-aproape
ln pdduri plutitoare-ai stigat
p rel u n g d easu p ra inl'fi e I o r ape.

l?pan epti? Sau un clopot pin lume puftat?

Fdpturd fi-am zice, potir fdrd toarte,
cintec de aur rotind
p-este spaima noastrd de enigme moafte.
Ddinuind in tenebre ca in oovesti
'
cu fluier pdrelnic de vint
c'infi celor ce somnul fl-l beau
din macii negi de subt pdmint.

'

Fosfor cojit de pe vechi oseminte

ne pare lumina din ochiitdi vezi.
Ascultind revelalii fdrd cuvinte
subt iaba cerului sborulfi-l piezi.
Din vdzduhul boltitelor tale amiezi
ghicegti in adincui toate misterele.

l:!:;3 :T: i!{!l!; *,

n i ci

od atdce vezi

Poetul noteazi aceastd surprinzdtoare sintezd a unei inalte geometrii, semn al

ratiunii supreme ce guverneazd spaliul strdpuns de pasdre, spaliu al misterelor ghicite de
privirea miracu-loasei fdpturi. Asemenea Ciggfrligilui Shelley, Pasdrea de aur a lui B=r6ncugi e
un cintec^zb.Yr,1d pe deasupra viilor 9i mo(ilor (,celor ce somnul 9i'l beau din macii negri'de
9gb! pSmint). Ea are virsta universuluiinsr.igi, a oceanelor gi dd obd focului solar; e la iel de
bdtrini ca osemintele celor dintii oameni.
Dar, ceea ce e extrem de sernnificativ aici, ca giin cazul altor Pdsdn in zbor de mai
tiziu, e.cd sculptura se ina[d pe un soclu de o. austerd geometrie, care are forma fragild a
unei columne de romburi. Pasdrea igi ia zborul, simboliC, dintr-o lume guvernatd de Iegile

27

severe ale raliunii umane. Lafel, Pdsdruicadin 1925 (azila Muzeul Fullerton din California)
acest strof de puritate in care unii au vdzut ,versiunea brAncugiand, concentratd, a unei
e agezatd pe un soclu geometric de aceastd datd, un cub
lumi de o priritate'perfect#
de piatrd iuprapud unui larg 1oc ile cercuri gi semic6rcuri. "in istoria revoltelor spirituale,
BrAncusi reorezintd un caz unic. Revolta lui,'nonconformismul lui radical, in loc sd-l ducS'
gi frdmintatd, i1 indreaptd pe ciile unei extreme tensiuni 9i
spre o ireaiie turbulentd, agresivd
-o
senind, de simboluri. pure, de puritate abs:lutd $ de
crealie
spre
intblectuale,
Iticiditali
in
sens, personalitatea sa participi, fdrd indoiali, la
icest
definitive.
elabordri linistite Si

virtutile spirituale ale neamului sdu, pe care Brincugi il reprezintd cu o autenticitate 9i o

fidelitate niclodata dezminlite' (George Uscltescu)
in 1912, anul in care Mdiaitraincepea sd se prefac6 din pasdre in zbor, BrAncugi
participd la cel de-al 27)ea Salon al independentilor. Expuneau, printre al{ii, Duchamp:
Viilon,'Archipenko, Zadkine, Lehmbruck (unii dintre ei se vor inspira mai t]ziu din formele
sculpiu6i brAncugiene); istoria artei europene a relevat importanla acestui,Salon; pe care il
va d'eclara,cea dintii manifestare semnificativd a cubismului". Aceasta i-a determinat pe unii
comentatoii ai artei timpului sd-l includd gi pe artistul romAn printre ceicare ilustrau curentul,
desi nu stiu sd se fi demonstrat vreodatb. cd. ar exista o relalie esteticd intre sculptura sa 9i
concepliile grupului lui Picasso 9i Braque, Bdnuiesc cd la aceastd concluzie au contribu.it 9i
cuvintll'e e6gibase ale lui Apoliinaire,'precum se gtie, entuziast partizan al cubismului: in
cronica la Silon el il remarca pe BrAncugi, ,un sculptor delicat gi foarte personal, ale cdrui
opere sint dintre cele md rafinate". Degi'trebuie sd observdm cd o asemenea caracterizare
nL e foarte specificd 9i cd, nu peste mult, recunoagterea artei lui BrAncugi va.fi rostitdin
cuvinte mai substan{iile decit icelea ale poetului Caligramelor, se fixeazd aci momentul
afirmdrii unei arte a e'senfelor in cuprinsul sculpturii din acest secol.
Cei care-l dechrh pe BrAncugi cel din 1912 "cubist" omitimprejurarea cd, la acea
datd, felul programatic al fondatorilor iurentului era crearea unei arte bidimensionale, in care
cureniul Tsi as-uma caracterul sdu definitoriu "numai cind cubul era transpus pe o suprafafd
pland". in'acest sens - consideri Herbert Read, ciruia md simtindemnat si-i dau dreptate
o contradi{ie in termeni'. Confuzia provine,
- ,existenla unei sculptui cubiste este aproape
lui se ?ntorseserd spre sursele arhajce, tot
prietenii
gi
unii
dintre
cred, gi din faptul cd Picasso
plastice
care descindeau- din tradi}iile strivechi
aga cum sculiltura lui BtAncugi oferea solu{ii
al'e artei. Dai, in vreme ce formalismul hieratic egiptean, simplificddle abrupte ale artei
catalane si ale celei africane se citesc clar in imaginile creatorului Domnigoarelor din
Avignon, hrta lui Brincugi intruchipeazd un ideal estetic ai etic de provenienlS cu totul
diferiti.
Pe de altd parte, momentul ?n care sculptura cubistd va ?ncepe s-a s9 enunJe ca.o
pe ixele unei conceplii coerente, legati de principiile fundamentale ale
articulati
artd
md tiziu, in perioada 1914-17, cind Picasso 9i - cu mijloace diferite
fiieazi
curentului, se
a colajului. ln 1912, Picasso abia ?ncepea
- Henri Laurens vor aplica tehnica atit de diferitigeometrice
(la care se aiunsese cu totul in
a deslugi posibilitdfile expresive ale simplificdrilor
afara cubismului) din sculptura lui Pablo Gargallo gi a lui Julio Gonzilez. ln orice caz, scopul
unei asemenea opere era - ala cum o definea Daniel Kahnweiler, unul dintre cei mai buni
cunoscdtori ai ideilor doctrinarilor cubigti realizarea unei ,sculpturi transparenten; cu alte
ofere privirii simultan forma exterioard gi pe cea interioard".
cuvinte, a unui obiect capabil
"sd
Prometeulde marmurd, sculptura brdncugiani care fusese adusd la Salonul
lndependenfilor din 1912 (,Salonul cubist-), nu avea nici o legdturd cu aceastd.concepfie
analiticd. Dimpotrivd, el integra o viziune profund sinteticd, aspifnd la esenti gi eliberindu-se
de povara detaliilor. Cred cd apropierea de cubism a lui BrAncugi, pe care o sugereazd chiar
gi unele dintre cele mai solide istorii ale artei din secolul nostru, este consecinfa faptului cd
Aceste judecdli erau formulate intr-o vreme cTnd se gtia cum evoluaserd intre timp cei mai
mulli eipozanli de la Salonul din 1912; numele artistului romAn a fost, astfel, asociat,
printr-un'fel de bizar apriorism, cu acelea ale unor adepti declarali ai cubismului. Se uitau
cuvintele, atit de clar rostite de BrAncugi:"Eu nu sint nici surrealist, nici cubist, nici baroc, nici
altceva de soiul acesta. Eu, cu noul meu, vin din cevd foarte vechi'. Christian Zervos a
cornentat cu argumente limpezi ceea ce el numea ,reacfia violenti a lui BrAncugi impotriva
lui Picasso" li a pus-.o pe seama convingerii nutrite de sculptorul romdn cd ,nu in
imaginatiei, ciin realitateainsSgi trebuie sI se recunoascd artistul".
dezldn{uirea
'
Jean Cassou avea sd defineascd una din trdsdturile cele mai semnificative ale artei
lui Bdncugi: ,Miracolul acesteiintimpldri, acestui eveniment, acestei realitdti care se cheamd
Brdncugi dste unitatea. Aici totul revine mereu, inddrdtnic, la Onul gi acelagi lucru, fie cd e

28

vorba de energia primordiald a lucrurilor gi fiinfelor, de nagterea viefii, de soarta artistului sau,

in sfirgit, de primul siu efort demiurgic, de gestul prin care, urmind pilda naturii, va crea
opered. Un asemenea ,efort demiurgic".este implinit de Muza de marmur5, sculptati tot in
1912. Capul fetei adormite s-a ridicat din somn 9i, sprijinindu-se meditativ in mirna stlngd,
z?mbegte ciudat, Sub sprincenele inalt arcuite, pleoapele nu mai s?nt marcate defel: privirea
pare a se fi intors cu totul induntru, veghind asupra viselor abia risipite
Miinile, la care, cu un gest plin de cutezanfd, renunfase in acel omagiu umil al fdfnei
din Rugdciunea, se?ntorceau sd reintregeascd imaginea femeii ce pare a-9i contempla visul.
Miinile, care $in Rugdciunea giin Supliciular fi putut primejdui unitatea unei figuri a durerii,
risrpind-o, poate, ?ntr-un gest grandilocvent, completeazd aceste efigii ale visdrii sau ale
Sdrutyl;. gelt de o
meditaliei. Fuseserd simbol al legdturii ce inldnluie cele doud fapturi
indesciiptibili candoare, strfnse sub capul copilului care doarme, in Portretul lui George;
acum deveneau insemn al visdtoarei reflexii a Muzei,

'

d\

gi, cu o gratie aproape nepdminteani, avind ceva din firescul prin somn al lui
'Domnigo-ara'

Pog'anyigi adube palmele impreunate lingd obraz. Fdptura aceasta de

o hieiaticd delichtete, cu ochii imengi, de libeluld, este deopotrivd un pqrtret (comparafia cu
fotografia mo.delului deardluie o frap-anld asemdnare) 9i o efigie a unei frumuseli tainice. Ea
ocup=e centrul unei arii ample a artei brAncugiene, ?n care se intilnesc_forme 9i idei mai vechi
gi s'e prevestesc altele cb se vor regdsi in creafia de mai tiziu. Se gtie'c5, prin 1909,
BrAniugi a sculptat o lucrare, conven{ional intitulatd Femeie privindu-se in oglindd,
cunoscute doar din citeva fotografii gi din mdrturii ale celor care au vdzut-o in atelierul
artistului. Un portret ce pdstreazd ecouri ale migcirii ,art nouveauu in felul ?n care este
alungitd quba gitului 9i sint sugerali cirliontii paruluii stfns in parte intr-un coc gi desfdc?nduse, apoi, in pletb lungi'ce se revarsi pe umeri. Peste vreo opt ani, se va recunoa$te ceva din
arcul'acesta prelung in stilizarea formelor din Principesa X. Dar o asemenea rezolvare a
echilibrului maselor sculptate pare a fi prezentd gi in Domnigoara Pogany; oricum, trecerea
delaMuza din 1912laportretul, din acelagi an, al celebreidomnigoare, nu poate fi, cred,
explicatd fdrd unele relafii stilistice cu Femeie pivindu-se in oglindd. Volumele .Muzei erau
o(anizate intr-un ritm sdcadat al curbelor: pieptul, gitul gi capul par a sugera 9 jgxtapuryre
aformelor. lmpresia e gi md limpedeintr-un desen trimis de BrAncugi, in 1917, lui John
Ouinn, unde siulptorul insistd asupra liniilor ce definesc contururile rolunde ale portretului.
Dar Muia privea induntrui ei, ochii nu mai erau figurati pe chipul luminat de sufsul
abia schitat. 0n deienul din 1917, BrAncugi nu marca decit linia sprincenelor, continuatd de
nasul fin'9i prelung.) Ochii Domnigoarei Pogany^ se deschid, largi, spre lume, de parcd ar
vrea, mird{i,'sd-i -uprinddintreagja priveligte. ln 1910, artistul sculptase un Narcrs, de
alabastru, iiin nefericire cunoscut $i el doar din fotografii ale timpului, foarte neclare. Acolo,
forma ochilor era ?ndreptd{itd de infelesul legendei indrdgostitului de sine care vrea si-9i
soarbd, nesdtios, imaginea'din ,oglinda lui, izvorul'. Existen{a unei machete in ghips a Ffntinii
lui Narcis in'jurul lui-1913 explica aceaste infafigare a personajului mitologic: tinirul se
O.rcopeiain'tlCiul apei gi, cu'brafele aruncate ih'urmi, h uimire, se contefrpld. intreaga
silueti are ceva de cumphnd tragich de fintind, brafele 9i grumajii continuindu-se intr-o linie
de mare tensiune. Ochii larg des-hi9i au, astfel, o funclie - al spune - narativd, ei explicd o
George,

poveste gi-i sugereazd dimensiunile tragice.

'

bomnisoara Pogany pornegte-mai curind de la o structuri a formelor ce se leagd

intre ele intr-un efort dJcontinuitate, decit de la ondularea ritmat6 larg a curbelor din Muza.
Dealtminteri, ca 9i Narcis, portretul din 1912 e construit de-a lungul unei spirale care-l
implintdin spaliul'tridimensi6nal, ?n vreme ce Muza e organizatdintr-un plan frontal, de o
stiucturd cu tbtul diferitd de aceea a Domnigoarei Pogany. Brdncugi va reveni de
noudsprezece ori asupra acestui portret; istoria variantelor lui poate constitui, ca gi aceea a
celor doudzeci 9i opt de variante ale Pdsdrii, rezumatul evoluliei ideilor brAncugiene, al
necontenitei aspiralii spre puritate a esenlelor, eliberate de tot c'eea ce e accidental. Nu e
numai istoria unei intoarceri permanente spre valoarea expresivd a materiei insdgi, care
insd nu se relevd decit celor ce gtiu cI ,mina gindegte urmlnd gindul materiei" 9i
descoperd, astfel, esenfa ordinatoare.'TudorVianu observa, in 1937, cd BrAncugi nnu se
sfiegte sd_lase a vorbi inateria, care nu este amorfd dec?t pentru cine nu se, pricepe sd
recunoascd in ea rezultatul unei lucriri plastice infinit mai perfecte decit a omuluiu.
Revenind necontenit la aceleagi teme, cS.utindu-sb sensul lduntric, vegnic
nemullumit de ceea ce infdptuise pind atunci, BrAncugi propunea o Trn_altd lecfie de eticd
artistich. Despre un bronz din seria Domnigoarelor Pogany lucrat in 1933, cind sculptura lui
era recunoscutd ?n lume ca o artd care des'coperd, ca nici o alta, gindul materiei, el ii spunea
sculptorifei americane Malvina Hoffman: ,probabil cd pot sd md gindesc la o interpretare
inci 9i mai buna. Cine poate spune cd o operd de arti e terminatd?n. Mai clar chiar decit

29

Pdsdrile, Domnipoarele Pogany deardluie valoarea acestor permanente ?ntoarceri ale temelor
sculpturii. Pdsdrile se dearo[epe o linie ne?ntreruptd a simplificdrii, a transformirii obiectului
care zboari in zborul Insugi. DomniVoara Pogany urmeazd un drum md complicat, care se
intretaie cu acela al Muzei,'temd atlt de diferit structuratd, ?nscrisd intr-o alti ordine a raliunii;
fiecare, Tns5, dd glas aceleiagi vocalii a sintezei cristalinelor geometrii, adinc qmanizate, ln
1919, anulPdsdii deaur, BlAncugi'sculptaceade-adouaversiuneaportretului din 1912.
Ochii par acum sd fi mistuit intregul chip al Domniloarei, dornici sd cuprindd, poate, tot ceea
ce se'ivegte in jurul lor. E drept, orice interpretare narativd sau metaforicd ar putea sd dea
greg; peritru ce Brancugi urmiregte, ne?ndoielnic, sI descopere expresivitatea formei, si
irnpiineascd - md presu6 de orice - echilibrul structurii sculptate cu aerul ce-o inconjoari.
Simplificarea extremd a fizionomiei cheamd privirea asupra contururilor pure care,
rotunjindu-sb prelung sub lumin5, devin transparente, Pdrul, desprins din coc, cade intr-o
cascida de ai'curi cE se incheie, aproape de bazd, intr-o spirald abruptd. Gura nu -mai emarcatl pe acest obraz transformat ?ntr-o pereche de ochi imengi, Miinile.s-^zu. simplificat gi
ele, au d'evenit gest gi alcdtuiesc o formi care rispunde, simetric, curbei gitului: intre cele
doud linii de fo(d, iare izbucnesc din acelagi punc1, de lingd postament, capul gralios
inclinat pare un fruct ciudat. Mai ales versiunea in bronz accentueazd impresia de formd
traversatd de lumind.
aeriani,'in
1913, Brincugi prevestise aceste simplificdri intr-o Danaidd. Pozilia capului e
asemdndtoare, dar sculpiorul a eliminat miinile gi a izolat, astfel, curba care deseneazd,
dintr-o singurS. trdsdturi, fruntea, obrazul 9i bdrbia. Ar fi fost de -agteptat ca, intorclndu-se la
Domnigoa-ra Pogany, el sd fi preluat cigtigurile obiinute ?n simplificdnle Danaidei. Dar, nici in
1919, in cea de-a doua variantS, nici in 1931, in cea de-a treia, el nu renunti la m?ini, a
cdror migcare plind de delicatefe^i1s9rie intreaga gcylpJug intr-o formd mai complicatd. E
adeviratcdin marmura din 1931 (azi la Muzeul Philadelphia) unitatea structurii e mai
evidentd, miinile sint sculptate Tntr-un relief mai pulin ad?nc, ceea ce reduce sculptura la
ritmul a dou6 volume ovale; 4rcadele sint mai larg desenate, atingind ndrile; pdrul e sculptat
?n planuri mai slrict ritmate. Tnfdfigarea acestei sculpturi (c4 gi a bronzului din 1933, de la
Mtizeul de artdlmodemd din Pari's, unde pirul e o uriagd scoici din care se ivegte^capul) e
mult mai aproape de primaversiune, aceea din 1912, dec?t Danaida mai recentd. ln vreme
ce intr-un Cap de femeie din 1925 (?ntr-o colecfie din Detroit) se gdsesc ecourile. Danaidei,
gi nu ale celei de-a doua versiuni a Domnigoarei Pogany, mai noul cu gase ani. (Aici, orice
iemn fizionomic a displrut $ Capul se infdligeazd, ca o formi redusd la geometria
antropomorfici a sculpturilor din vremurile de demult.)
Comentind ?ndelungata evolulie a structurilor sculpturale de Domnigoarei Pogany,
Christian Zervos scotea in evidenld un fapt definitoriu pentru intreaga arti brAncugianl:
"Nu
trebuie si ne imagindm cI acest efort de simplificare a realului ar fi disociat gindirea
artistului de puterile sale, viafa lui de resorturile sale, sau cu atit.mai putin ci i-ar fi
sdrdcit spiritul sculpturii sau i-ar fi falsificat principiile. Ceea ce surprinde in evolufia lui
BrAncugi e ci dezgolirea aproape completd a realului nu l-a condus spre abstracfiune. ldeea
de a concepe arta in afara oricdrui rapel al viefii nu i-a fertilizat niciodatd spiritul'. BrSncugi
nu accepta ideea ci unica realitate e neantul, ci formele prind contur intr-un spaliu
acosmic. Ochii larg deschigi at Domnigoarei Pogany $ ai Danaideicapdtd reperele unei lumi
rafionale. ,Arta nu e o evadare din realitate, ci un zbor ?ntr-o realitate noud, in singura
realitate de aici inainte valabild."
Dar realitatea artei lui BrAncugi se umplea de semnele recognoscibile ale viefii
imediate. Transmutate in simbol 9i in metaford, tdlmdcite intr-o materie polisati p?ni c?nd
contururile obiectului se contopesc cu aerul, ele nu-gi pierd identitatea 9i se citesc ca nigte
definilii ale unor idei esenfiale, atotcuprinzltoare.
$tim, de pildd, cd. Pimul pas (lucrare in lemn din1913, pe care o cunoagtem dintr-o
reproducere fotograficd) relua o intimplare plind de gingdgie din viala artistului. Aflat in casa
familiei Farquhar, al cdrei fiu, George, fusese modelul portretului de copil dormind din 1911,
BrAncugi l-a luat pe copil de mind gi i-a susfinut cea dintii incercare de a merge. Aftind de
aceastd intimplare, ni se explicd rostul miinii drepte a sculpturii, ridicatd cu stingicie pe lingi
cap: ea |ine, desigur, minacelui care-i ocrotegte pimulpas. Picioarele, depdrtate Tn acelagi
plan, au aceeagi.Tnduiogdtoare nesiguranld, transpusd cu luare-aminte pentru redarea
migcdrii, a mersului mdrunt 9i Tmpiedicat al copilului ce cauti mereu s5-9i ldrgeasci baza de
spiilin. Simplificatd, intemeiatd pe asimetriile ce caracterizau 9i portretele de copii de
odinioard, din vremea Supliciului, sculptura p6streazd cu precizie raportul dintre cap fl trup al
copilului, aga cum fl observau tratatele de anatomie artisticd ale Antichitdfii.

'

30

in lemn i-a fost distrusd 9i BrAncugi nu avea sd

e-a cd ,este cel dintii moment al integririi
despre
S-a
spu's
revini niciodit6"asupra temei.
in scu.lptura I999q4 europ:an6".
african,
fotclorului
sugestiilor artei priniitive, indeosebi d
Niger, {l"F la Muzeul Omului
o
slatuetddin
Nu"gtiu c?t e de tonvingdtoare asgmdnarea cu
ln imprejurdri necunoscute, sculptura

at'it raportul c+4tPl

din Paris - asemdnare-sugeratd de unii exegeli ai operei. Fapt este
tg
.ft gi g.rtul, gi finisarea iliinilor (in calq s&lptura african5'recurge o q.g!rlq, naturalisti)
ilusirelazn concepfii artistice comparabilg doar la o primi vedere.'Simplificdrile sculpturii
brancugiene sint'operate in sensui transformdrii unui gest obignuit intr-un mod.el gelepl..al
migcdrli corpului topilului: cele ale statuetei nigeri-ene urmaresc sd introducl detaliul
anitomic iniividualizato-r (tratarea pieptului, a palmelor, a labelor picioarelor) in schema
hieraticd a trupului blrbdtesc in general,
Recunoagtem, dealtminteri, in felul in care e tdjati curba prelungd a.sprincenei ce
se continud cu lihia nasului o solulie pe care BrAncugi o reia din portretul Domnigoarei
Pogany, aplic?nd-o ?ncd gi md lapidar,'de vreme ce obrazul sting al copilului din Pimul pas e
netled,-neirestat de nici o linie'care sd sugereze amdnuntul fizionomic. De fapt, ?ntreaga
compozifie a formelor, a,$a cum se deslugegte in Capul sculpturii (r5mas gi dup4 disparifia
restului llcrdrii gi aflat acum la Muzeul parizian de arti modemd), se intemeiazd pe.un simplu
ritm al curbelorj linia sprinceand-nas (amintiti maiinainte), sprijinitd pe drcul descris pe b931
superioal6, inchis de Suza de jos, totul inscriindu-se in ovalul capului, aproape imperceptibil
mii asculit ?n dreptul maxilarului. Reluind peste un an rezolvarea de aici,_ Brdncugiva stabili o
relafie ce'se intejreazdintr-o viziune profund5 specifictr: o11l9a metaford ainceputurilor.
E adevdiat cd artistul qjunsese la aceastd formd incd din succesivele stiliziri ale
Muzei, de pildd acelea din 1910; dar structura stilisticdigi afli un sens metaforic abiaTn
1914, in Pimul fipdt, care nu e decit transpunereain br9n1 a capu,lui d.in _Pimul^pas.
Structura ovoidald'ie lega acum de ideea nagterii. Mai mult, de la sculptura din 1913 pind la
aceea din anul urmdtor, BrAncugi parcurgb un drum care-l aducea gi mai aproape de
?nceputurile vielii: de la cel dintii pas, la^cel. dintii fipit
Dan Biltta scria cu rigoare: ,Sculptura lui BrAncugi participd 9i la arta preistoricd.
Acest oval perfect, melodia aCestei arcuiri incomparabile, era imaginea unui cult preistoric,
simbolul fecunditdfii, forma ritual5 a lumii".
Bronzul din 1914 repetd aproape intocmai soluliile plastice ale sculpturiiln lemn din
anul precedent, cu diferen{ele firegti impuse de material. [n metalul lustruit, care. topegte
umbrele, gura larg deschidd apard md putemic reliefatd decit pe suplafgla^ de lemn ce
absoarbe [umina: flpatU a devenit aproape material. Peste puJind vreme, i3 ]9t 5,. sculptorul
revine la subiectuj Pimului fipdt: liucrarea se pistreazl,irlt aceeagi sferd tematicd, ea se
cheamd Naul-ndscuf. Aici, dimplificarea planurilor e dusd inc5 9i mai departe; 9i, dacd in
varianta in marmuri (Muzeul din Philadelphia), amintirea liniei spfncenei continuatd, de
aceea a nasului e incd limpede, Tn bronzuf din acelagi an (Muzeul de artd modemd, New
York) ea se transformdintr-o limitd a planurilor c6 se intretaie la.distante diferite de
nevdzutul centru al oului pe care-l sugereazd intreaga structurd a sculpturii lcesteia. Gura
s-a deschis 9i mai larg, fiidtul a devenit, din atribut, subiect al lucrdrii: eljustifici, din punct
de vedere compozilional, intreguljoc de planuri.
Forma'il pieocupd intens pe BiAncugi: in 1916, alungind mult ovalul ce definegte.
sub inrTurirea celei de-a doua variante a Muzei
capul Noului-ndscut (cu sigurantd,
'el 9i
realizeazd un contur perfect ovoidal, numindu-l foarte
adormite la care lucra pe atJnci),
bizar, pentru unii, Scu/pturd p;sn\7u orbi. Un cunoscdtor al creatiei.brAncugiene din acea
perioaild, H. P. Roch6,'igi amintegte cd, atunci gild.afost prezentatiintiia oard,, Sculptura_
bra inchisi intr-un sac d6 care eriru cuSute un fel de mineci: vizitatorul expozifiei putea sd
pipdie suprafala de marmurd a unei sculpturi pe care n-o vedea, gi avea, probabil,
'sentimentul
cI distinge urmele altor mii de miini care au netezit piatra.
Tot de la Roche aflim un aminunt plin de semnificafie, care dovedegte cd BrAncugi
nu s-a gindit la o formd desdvfrgitd in sine. ,Am pus in ea curiozitatea pentru ceea Ce nu
a spu.s 9!ata
poate fi-cunoscut: un ou unde ilocesc cuburi mici, o leastd omeneascd'
irtistul. Astfel incit perfec{iunea formei nu se despir[ea, in inten]ia lui BrAncugi, de ideea
umanului: Sculptura lui desdvirgea conturul unui cap omenesg, pentru a pregdti trecerea
spre acea opera ce integreazd o'intreagd viziune a cosmosului: inceputul lumii, din 1920.
Cea dintii versiune e din marmurd, relevind aceastS. continuitate a concepfiei ce-o
leagd de Sculptura pentru orbi: 1i dimensiunile sint aproape acelea.fi. Dar, mai apoi, in
1914, marele hregtegugar lustruiefte un bronz gi dintr-o datd, ceea ce fusese materia.pietrei
devine o imateriald dtralucire a metalului, transparenld a luminii ce se intoarce ?n

'

'

'

tv' 1
vizduh. ?
I

Motivul oului, idee a puritdfii, a lumii ce se cuprinde in ea insdgi ?n nagtere in moarte,

9i
deopotrivd. Sgylpluia lui e, acum, o sculpturd pentru cei ce vdd; gi oul inchipuie, ala cum
socotegte Tretie Paleolog, ,explozia primordiald a universului, expansiunea sa metagalacticd
in clipa zerc a timpului", ceea ce ar reprezenta,un sincronism cu ipotezele oamenilor de
gtiinld'.
Mdrturisesc cd,,'fdrl. sd contest argumentele acestea, mi bucurI mai mult gindul cd
fi voit sd sugereze o legdturd a contururilor limpezi care figureazd,,clipazerc a
timpului'.cu stilizarea extremd a unui cap omenesc, ciinceputul lumii e ?nrudit cu primul fipdt
al copiluluil c-5 deci -, nagterea universului incheagd aceleagi -esenfe ca gi nagteiea
omului. Oul, figurind ciclul vielii, aga cum il infelegea, tot cam in aceeagi vreme, gi ton
Barbu:
BrAncugi ar

Cum lumea veche in clegtar

innoatd in sublire var
Nevinovatul, noulou,
Palat de ntntd gi cavou.

Ceasomic fdrd minutar,

Ce singur scie cind sd moard
fi ou gilume,,.

$i adevdrul e c-d, in lumina aceasta pe care o adund gi o rdsffnge, oul brdncugian

are o limpezime de cle$tar, ?ntocmai oului lui Barbu, Cd, lnceputul lumiiconcentreazd timpul,
in forma care nu md poate fi modificatd, tot astfel cum ,palatul de nuntdn al poeziei barbiene
e un ceasornic fird minutar care sd md.soare timpul, gi cuprinde eternitatea, ,scriind singur
cind sd moard 9i ou 9i lumeu.
Nu se poate face, cred, abstracJie de imprejurarea cd, pnn 1922, adicd exacl in
vremea in care BrAncugi urmdrea definirea tot md concentratd a formei in oul originar, el a
sculptat in onix un Tors de fatd care se infdfigeazd ca un fragment, pe deplin echilibrat, al
ovalului ce figurase deopotrivd Muzele de bronz din 1917-18 gi lnceputul lumii, marmura din
1920. Trupul feminin redobindegte acea demnitate a artei strdvechi ?n care nu ?nsemna
defel senzualitate, ci rodnicie. $i poate cd forma aceasta curatl, dar in care anatomia e
recognoscibild, nu sugereazd zadarnic oul, celdlalt simbol al fertilitdtii, al nagterii.
Cd BrAncugi detesta
inlelegind pdn aceasta proslivirea puterii fizice a
"bifteckul" omului, tdlmdcitdln mugchi gi in tendoane, e un lucru bine gtiut. Dar el nu disprefuia trupul: ii
cduta doar puterile ltruntrice care-i dau frumusele pe deplin armonicd, Robert Th, Stoll il
apropia, de aceea, pe sculptorul romdn de artigtii Renagterii timpurii, de care i se pdrea legat
nu prin morfolog-ii, ci prin sensuri: ,Fap]ul cd oul este forma primordiald a lui BrAncugi are o
semnificalie profundi. La inceputurile Renagterii, cinU lecfiile perspectivei capdti su6stanfi,
la inceputul acestei mari operg optice, cdreia numai astdzi i se substituie o viziune noud, oul
ap{r9a, la fel, s_uspendat unui spa}iu divin constituit in operele lui Piero della Francesca gi ale
lui Mantegna. Fecunditatea primordiald, primul trup gi pura resurecJie se unesc in ou. Oul
este cu adevdrat inceputul lumif .
Sintem, deci, ?ndreptetili a pune in relalie forma in care Brdncugi cuprindea
tensiunea primei clipe a universului, cu acelea ce figureazd omul. E, desigur, foarte greu sd
se stabileascd exact cind a {uns BrAncugi la aceastd sintezd a formei antropomorfice. Un
Cap de fatd din 1907-1908 (pe care nu-l cunbagtem decit din fotografii, lucrarea fiind
pierdutd) dezvdluie, oricum, de timpuriu, inclinalia artistului spre un asemenea tip de stilizare.
Modigliani, care va deveni prieten gi discipol al sculptorului romdn, va avea, desigur,

32

prilejul sd vadi asemenea sculpturi in atelierul din rue du Montparnasse, unde spun
biografii - cei doi artigti se intilneau zilnic prin 1909. Fdrd indoiald, nu numai modalitdfile, ci
9i conceplia fundamentald a stilizdrii e diferitd, tot aga cum simplificdrile brdncugiene au prea
puline puncte comune cu acelea pe care le opeqau, pe atunci, cubismul sau expresionismul.
Nu incape nici o indoiald cd BrAncugi a gtiut sd infeleagd valorile ascunse in arta africand,
creafia epocilor indepdrtate; dar el nu cduta aici o solulie pur expresivd a portretului, gi nu
asimetriile neagteptate gi abrupte i1 atrdgeau, ca pe Picasso. BrAncugi reevalua un indemn
spre descoperirile virtulilor primordiale ale artei, spre ceea ce se afld dincolo de expresia
vizibili, spre esenld. El regdsea aici izroarele permanente ale migcdrii; simetriile spre care se
va indrepta incd de prin 1908 (din vremea acelui portret de fatd, de o delicatele ugor

maladivi,
9qP a apa(inut cindva lui Apollinaire) sint rezultat nu al unei analize a expresiei, ci
al structurii liuntrice, acolo unde agteaptd ,durata stdruitoare deconcertantd a bevenirii".
9i
incit nu ne surprinde cd un portret faimos d Baranesei'R..F., din 1909,,ya enunla
limpede tema ovalului, pe care o va desiv?r9i in variantele numeroas e de Muzei adonnite ie
se vor succeda inceplnd din 1910. Dar. simplificdrlle de aici vor avea foarte pufine elemente
care si mai aminteascd de Capul de fatd din 1907-8. Morfologiile ce sdgerau sculptura
arhaicd se transfor:maserd in structuri aproape imateriale, releriind forfa dare ordoneazd
materia: teluricul se prefdcea ?n simb-olic, Cuminlenia pdmintuluidezviluih puterile ascunse
ale lumii, intrupate acum ?n aceste forme ce aveau id conducd spre liniitea creafiei din
lnceputullumii.
Dacd e adevdr:at cd sugestiile artei vechi egeene apar in sculptura artistului romdn
intr-un moment in care arheol6gia incepea sa deiraluie primele rezultate ale cercetdrilor
intreprinse ?n zona culfurii cicladiC-e, se cuvine sd relinem cd unele po.,Oifu i"fatii cu Orientul
pot fi stabilite cu mult inainte ca BrAncugi si se fi apropiat de gindirba lui Mihreia. S-a ajuni
la concluzia - dupl cum.s-ar pire1, indreptilitd cd viziune-a sculptorului ,
iririt sug'estii
decisive de la operelg de artd indiand-din muzeul parizian Guimet. Sidney Geist pinea
crearea. Domnigoarei Pogany pe seara frecventdrii aiestei vaste colec{ii de a'rt6 orienida, ?n
yremg ce ul orientalist cu prestigiul lui Selgiu Al-Geor-ge fdcea o irecizare Tncd mai
9i
|mg9{anta, Dupi ce confirma informa}ia cd B=rAncugi ,a f-recventat iniensivu muzeul jn anii
hotdritori de dinaintea lui 19Q7" 9i srislinea ideea'potrivit cdreia aceastd imprejurare
-Pltea
"ar
sI explice nu numai factura artei sale, dai... este posibil sa fi coiitriiirii 9i"6
pldsmuirea primei
.9Pere.cu caracter simbolic, ,Sdrutulo, sivantul romdn alungea ia o
concluzie care meritd o atenfie. cu totul particulard: ,Oricit ar pdrea de importLnt6 aceste
f3pt.,ele se situeazd?n dombniul influenielor, iar inflLenleb ram,?n iotugi fi-penferL;p;r.i
de geniu gi nu pot contribui lainfelegerea'directd a acesti:ia... in timp c6 influentete s;irit ale
istoriei, ale episodicului gi deci ale detaliului, confluenfele solicitd'totalitatea insamblului
care, in _cazul unui repertoriu de forme simbolice, poatb sd fie mai revelator dec?t in alte

fp

contexte".

lndiferent de numdrul gi de calitatea elementelor despre care se crede cd, aduse din
alle culturi, au participra! la crearea unor sculpturi de importdnla Sarututui sau a Cuminleniei
Pdltt\tu|tl.gle ny pol fi privite altfel dec?t ca nigte m6tive marginale, dacl nu patruhd ?n
substanfa filosoficd ?nsdgi a operei de artd. ,in cultura tradili6ndd, preciza Mihai pop,
comunicarea se ficea Tntre om 9i naturd la nivelul practicii primitive, intre'om reprezentiri'le
9i
pe,cqre 9i.le a ficut despre fenomenele naturii la nivelul miturilor gi riturilbr...'Mesajul in
cadrul actuluide comunicare este un intreg structurat , un sistem de semneu.
Nu altfel se iltirmpp cu influenfele; at?ta vreme c?t ele nu aclioneazd ?nduntrul unui
sistem coerent, mesajul e lipsit de semnificatii esenfiale sau e fragmbntar. Confluenlele se
pot produce la nivelul intui{iei, ele nu reclamh neapirat un contad prealabil. E greu'si ne
imagindm cd BrAnculi ar fi coborit spre ob?rgiile culturii romdnegti prin intermediulLdoianului
sau al slrbdtorii lui Dragobete-cap-de-primdvard, oric?t de puierhica ar fi fost impresia pe
care au l5sat-o in memoria sa afectivd aceste obiceiuri cunoscute, cum prea bine be poaie,
in copildrie,
E mult mai conving5.toare demonstrafia lui Constantin Noica. Pornind de la
precizarea.fdcutd de lonel Jianu ci BrAncugi a foiosit in titlul lucrdrii un cuvint cu
,mai multe
acceplii in limba romdnd: in afara celui de ?nfelepciune, el inseamnd gi un ca,.acter pagnic,
care nu e. suptls nici unei minii", Noica observl cd acest c.uvint romanesc, cumihfdnie,
corespunde.,mai mult lui sophrosyne (temperanfd, prudenld), din limba greace, detit lui
so.nlia (inJelepciune, iscusintd)". Ca-adjectiv, el ,are exacl'forma latind oEum mentsr, cU
minte. Atila tot spune cumin{enia: a fi cu minte, cu stdpinire de sine, cu bund agezare. Dar
ca 9i sculptura ?nsd9i,..cuvintr.rl folosit drept titlu nu exclude gindul Tnlelepciunii, ba chiar
deschide^cdtre e.t,.pT*.li etimologic, cu icea rdddcind (men)r-de la
ce reapare In
'amintesc,
Minerva, in memini= imi
sau in mone6= puo pe altul sd-9i aminteascd, sfdtuiesi,
averlizezu, Printre inlelesurileop c&re tinirul din dialogul Charmiide.s al lui platon le dd
i'nJelepciunii e 9l cel de ,anumit6 formi a linigtii", ,ceea ce-- relevd cu deplini dreptate Noica
-nu poate fi refuzat Cuminleniei pdmintului',
BrAncugi sPui, poale, Cuminpnia pdmintului ,spre a exorciza pdmintul" care
,se
smintegte citeodati, iegindu-9i din lirlirni".
trei elemente ale lumii nu au neyoie si fie
"Celelalte
imblinzite gi nY sq spune cuminJenie a aerului
:au a apei, Focul este inlelepciuneainsagi, ca
la Heraclit, prin el toate redevenind una. Aerul este destins gi indiferent, abia apa Incefle si

i"ir,

fie elementul dezinvolturii vegetale gi anirnale, Dar numai pdmintul poate da acces liber
visului naturii si pind la urmi aL naturii umane: devenirea ?ntru fiintd.'
'acesta,
pdmintul confirmd conceptia arhetipald a lui Jung, care.credea c6,
in felul
pdmintul'. $i,
,dintre elemente, doua dint active - focul gi aerul', gi doui sint pasive - apa.9i
u1 indiciu de acliuqe
is",.r, constata Noica, in seulptura lui BrAncugi ,nu apare nici
b!ne^
picioarelor
talpa
ghemuita
gi
cu
in
fiinla
aceasta
faptd,
fipita d.e pdmint'. "ln
imediata 9i
'de
care nu
indreptdtire,
parliali
cu
spus
s-a
a$a
cum
breaslA
contrast tu iolegii s5J
nu
BrAncugi
limbaj..personal
gi
nou
unui
prin
initituirea
puteau concepe ieinnoirea decit
fi
el,
a
P9{ru
originar.
celui
regisire-a
ca
o
ci
ton."p" noul'ca o gdsire a celui original,
ai
artigti
ceilalli
cd
toli
peste
afirmalia
oriqinal presupuneiaflarea originarului." Trecind
incEputuiui de'secol ar fi ignorat intoarcerea la origini - .ceea ce, se gtie prea bine, nu e

sustinut de evidenta febrilei-or cdutdri ale reprezentanlilor diverselor curente -, observdm ci,
prin' Sdrutul 9i prih Cuminlenia pdmintului, BrAncugi formula principiile unei sinteze ce o
depdsea pe aceea a morfologiiior. $i aceasta cu hultd vreme inainte de a fi cunoscut
Ui,forltiu tli Milarepa. Reiese fdarte lirnpede cd s-au elagerat propo(iile rezultatelor P.e carg
acJastaintilnire lela awt asupra crealibi sale; s-a neglijat un fapt.elementar,.pus in lumind
J"-io*unta6ul lui Sergiu AliGeorge:'"in cazul pasiunii pen\ru Milarepa, este vorba de o
iltifnir" care nu putea"sd decidd i-n destinul opbrelor sale, deoarqc,e se produsese dupd
princiialelor sale teme, argument di care s-a prevalat,.f(tnena) TI".!") Spear,
lui
bentru a puhe cabat comentariilor ambigue ce nu excludeau sug^estii sursiere. [n biografia
dpreuveS'
s9s
cnmes
Ses
Milyepa.
[Aifui.pi'(versiun'ea lui J. Bacot, Le pobte
,o,n ni*ria, traduit du tib6tain, Paris, 1925), BrAncugi nu putea sd gdseascd prea multe
ion.on*1" cu opera sa, cit mai ales cu propiiu-i destih: plecat gi el dintr-un, sat.{.9 munte
pe calea desdvirgirii ca sh devind ascet, mrypil 9i artist Mi!.arery 3
p".iru
"ng{"
mare'poet al Tibetului'- arfi greu de conceput ciBrAncugi nu 9i-arfi regisit
rdmas cel mai
lui imagine".
propria
r
Exem"plari acuratele gtiinlificd: in plind argumentali.e gtiinfificd, lrntind la
demonstrarea'afinitdtilor operei'brAricugiene cu spiritul Orientului arhaic, cercetdtorul se
'care,'lipsi{i de rigohre, au incercat si stabileascd puncte,.de conta{.
J',.ocirra net de cei
intre doud opere ce s-au intttnit preatizlu pentru arnai.face cu ptltinld.implicarea unor
p'ind
sensuri impohante. E tot mai limpede cd, Sdrututsyt Cu.m,inplp pamfntylullu pdtrunl
c.oncentrare,
de
printr-un
efort
in straturit6 cufturii originare, inclusiv in acelea ale Orientului,
de esenlializare ce sE spr'riinea pe pro.pria intuilie, rafinatd intr-un mediu spiritual penlly
inteleoerba cdruia nu arusese nevoib de leclura'biografiei poetului tibetan. Cind o va citi,
nic! o reformulare a lui.
i"triJJ
- ia, ," cdpdta o adresi mai precisd, dar nu va fi n_ecesard
un artist al impulsurilor
fost
doar
ar.fi
BrAncugi
cd
prelud6calii
Totul se impotrivegte
lui,.opere ale lui
in
biblioteca
sehrnaleazi,
care
cei
dtaSorata
geniale: op"r" lui e'indelung
$i
cr93t]ei
in-explicalia
decisiv
element
fapt,
un
Ftrton, B6rgson gi Henri P6incare adaugd, de
cd
artistul
semnifica}ia.,faptului
brAncugienel $i s'ocotesc c{ au dreptate cei care subliniazd
analizeazl'
care
matematicilor
in hoO cert; interesat de topoldgie, adicd de acea arie a
"r",
geometrice gi pune teoiia suprafelelor in relalie cu analiza. intoarcerea spre
J"ib*arit.
afiaic nu ins"emna, pur gi si'mplu, o aspiralie de a innoi form'ele gi.de.- a ldrgi teritoriul artelor,
o exprimd, cu mijloace diferite,
aspiratie intru totui tegltima, pe cari -'dealtminteri
lntr-un amplu studiu publicat
secolu.lui.
ale
primele
decenii
eriropene'in
cuientllte avangardei
Marino
observa capacitatea unor
Adrian
Bruxelles,
de
in 1g75, in R6vue de l'lJniversit{
cu siguranld,. un exemplu
este,
BrAncu.gi.
populard".
,rr"ngriO.u de ,a se acorda cu tradifia
nu provine din adeziunea
lui,
care
Arta
iar" iuronstreaza complexitatea acestui fenomen.
la programul vreunui curilnt al vremii, relevd o viziune adincd a formelor rominegti.
Modernitatea viziunii lui BrAncugi este autenticd:. ea se intregepte intr-o epocd in
care arta europeand cduta teritorii neeiplorate din relevarea unei creafii milenare gi din
Je.iopuri*a icelor fluxuri subterane cire poartd, in,indepdrtatele vechimi, idei 9i^forme
artistiie de la un tip de civilizalie la altul, despd(ite de vaste intinderi geografice, Arta lui
Brdncusi realizeaz7^'o sintezd, iermen al afirmaliei gi al construcfiei: o sintezl a formelor
primordiale din care, prin vremi, s-au ramificat necontenit direcfiile artei lumii,.
^
Cind am vazut, la Muzeul Fogg al Universitdfii Harvard, Caiatida brincugiani, am
avut, o clipd, senzafia cd md aflu dinaintea unui stilp cioplit pentru tinda unei !u:.Jif.P!l
din RomAhia. Recuhogteam motivele ornamentale, recunolteam torma 9i propoqrrl9.,
ium, atunci cind am pririt la citiva vreme dupd aceea cealaltd versiune a Cariatidei(la
fufrriri p"rizian de arta modernl), am putut redescope{, acolo unde unii indicau apropieri de
arta afribani, recursuri la folclorui romAnesc. Crestdturile din dreptul gTtului, care probabil

piiirri*"

llepil

i i"

-r

'- -

' "

34

ll"

.. i-ay fdcut pe comentatori sd se gindeascd la podoabele din zonele culturilor Benin sau

Mende, de pildd, sint reludri ale motivelor decoiative din sculptura roran""r.i
l"1nn.
Antroporno
AntrOOornortizarea stilpului
Antropornofiizarea
stiloului urmeazd
urmeazi o dircctie
nA.?ra
ar{a.,xrar ?^
direclie pe
care n-n
n-o ronicim
regdsim, a
^.+^
e adevdrat,
?n arta
noastre tolcloricd
noastra
(deSi, un studiu al pr:oporfiilor
folcloricd (degi,
or:oportiilor crealiilor
creatiilor t5ra-nrrhri
er
rat..rta
romAn
a,
,eieua,
c,
lira-nului
^,1
care prwin. din interpreiarea rapdrturilbr anatomiei ,r"n");
:,grfTI?,"raporturi
SemnitiCd ?ntilnifea unor solulii
solutii ale_sculpturii
ale scrtlnir rrii nnnr
rl:rre anqrlin?nr{ unor
rrnnr tradilii
trarlitii .{i{^;+^
e+lr^,.r
populare'aparfinind
diferiie. Sti'lpui
romAnesc de cerdac proieiteazd, in'cea de-a doua C'ariatidd Oraniu'giani o viziune
integratoare, universald in sensul cel mai exact al cuv?ntului.
Venind dintr-o strdveche civilizafie a lemnului, BrAncugi gtia citd cdlduri iradiazd din
acest Ilraterrar
duesr
material
aterial care inci
lnca paslreaza
pdstreazd semnele tainice ale viefii;
vietii. Fiul
Fiut'isioitor.
isipitor, sculptat
sculotat in lemn
(!9:iqyl lucrare,a cqa ml elaborat arhitecturatd din treali" Ur5nirb*ii-itmunica de
un
:l?jit
fel
de patetism, nu foarte obignuit,in opera artistului romAh.
si
se
deslugeascd un. personaj ingenuncheat, purt?nd o povard pe umeri
iprijinindu-se
de
9i
gliXt:?gl13- P*ty: de aceastd sugesiie narativd (in card se cuprinbe,'e irept, o mare
riatizeazd, un echllibru stabit atl.rir"rm m!si, pe un
*A=fL?.]:ii:i:_._111-?),_lucrarea
arc
construit cu o mare.gralie a proporfiilor. Altemanla unghiurilor gi a curbelor, a arcurilor gi
a maselor, a reliefului gi a sup
suprafefei plhne definegte
pi.rtin obignuiti
define$te'oo asi-metrie
aslmetrie pi.rfin
obisnuitain
in scrfoir[
sculptuA
lui BrAncugi.

i,

d; ;;

i;G;;;"
Ciltil.ti"'lrlar"

Poate cd Albert Elsen are dreptate si puni tema sculpturii in legdturd cu o

gqlul-rreq din biografia artistului: cu un an inainte de a fi realizat'lucrarea, dEci ?n 1914,
urancugi tusese_Tn |ard, unde cioplise soclurile monumentelor funeraie din cimitirui
uumbrava de la Buzdu. Astfel incit e intru totul cu putinfd ca
risipitol sd fi fost insugi

"fiul
Ritmurile liniilor gi
maselor drn Fiut risipitor diferh evident de acelea ale
aglomeririlor de volume din Compoziliain tabld neajrd
fl rogie a lui Henri Laurens, mai
veche cu un an decit sculptura lui Brdncugi. Efortul di orlanizare
intr-o structuri coerenti
poate fi contestat cu bund-gtiinfd de Laurens: formele ie allturd intr-un i"i O" zbatere
BrAncugi, intors pe pdmintulfdrii, de unde lipsise cinci ani.'
'a!_e

dureroasd, zadarnicd,. materia nu izbutegte sd se depigeascd pe sine gi nagterea unei lumi

a
sensurilor e contrariatd de lava care paie a strivi geometriile, he?ngadlind,i-fe ru cristaliza
in structuri logice. Lucrarea brAncugiand infdligeazE tocmai momeniul in care materia
"
amorfd

prinde trup omenesc,

$i ,cred'cd. s-ar'putea descoperi, in migiarei ietui care
?ngenuncheazd, incercarei de a se ridica d'e la pdmint a'primilor oarheni ce n5zuiau
s6
meargd gi sd priveascd drept la stele.

Nu este, oare, qeya din migcarea aceasta gi in Adam, monumentul geometriei

biruitoare, din 191 7? Soclul, ale cirui'contururi zigzagdte sugereazd un fel de ariciire in sus,
e continuat de geometria calmd a trupului omenelc,hcoron-ate la flndu-i (cain Canatiddj
b]o9
de lemn. Adam poarti ageastq povar6, ca pe un destin al urmagilor, sau
lncearca s-o lrla1
arunce, a$a cum ar pdrea cd se deslugegte in migcarea verticali intregii
sculpturi?

;$ A

E vremea in care Brdncugi gindea cd materialul care se potriveste cel mai bine
reprezentdrii umane e lemnul. Viafa copacului,se prefdcea, in chii firesc, in viala fdpturii
ome.negti. Cam in aceeagi vreme i'n caie-l sculpta'pe Adant, artistut stilizeazd o iinagihe a
Eyel cuterxoaresuprapynere de emisfere^q-deas^gcto.are sferice, de un senzualism aproape

pdtimag. Peste c?|iva ani (pare-se prin

]921-22), Adam devine soclu pentru tembia tli;
p.,!"t_"--L p|"F,pe,,cregtet are yl inlelesalegoric: bdrbatui igi susfine soa1a.
3!-T:l"lllYj
brntem, trrelte,,departe de Tmbrdfigarea.monoliticd din Sdrutul, unde cele doui irupuri sfnt
o9 s$tu( egald.. Dar.grupul sculptural din 1921 tdlmdcegte o credinfd pe care BrAncugi o
gtia bine din satul lui oltenesc: bdrbatul se cuvine sd fie sprijinul femeii.'pL viafd. Criaiiiii$
'
?ndepline^gte, astfel,
tot
in.aceeagi
perioad.d,
prin
1916,
cioplegte in lemn de ar[ar un Tors de
$i
adolescent Poate cd ?n.nici q dB opgrd brAncugiand polemica artistulli cu sculptura
,bifteckului" nu apare md limpede. Torsulnu e anatoinie, in sensul acelor qlorioase inc6rddri
de mugchi_gi de tendoane ale marmurelor grgcggJl sau renascentiste. insd"nu e nici redu-iie
la metaford; el nu celebreazd frumuselea materieiin sine, ci a materiei umanizate.
,Aga cum spunea Dan Hdulici, ?n opera lui BrAncu$i ,ideea este consubstantiald
materiei, asemenea unui vis eare animd in tdcere fiin{a profundd a pietrei si a lemnuluiu.'Nu
trecuseri decit zece anide cind femeia din Somnul# ivise din lupth cu piitra; acum, trupul
unui adolescent se eliberase cu totul de aplsarea materiei indrte ie transformase in
9i
aceastd geometrie pur[, in egqnp^q formei, incilzitd de viafa car6 pulseazd, calmi, Tn
lemnul lustruit asemenea metalului, Cind, peste un an, Brdncuii ,a redliza Torsutin bronz,

destinul.

35

q" Yi"t" !tylT'9.3:::-t"" simple, cilindri

sint ,{uziune-a geometriei 9i a umanuluil' a

tucrarea igi va paslra surprinzdtoarea ,impresig

agezati intr;o'ordine
"ntroporoJici,
oiJinui ru1,ql*la,la carb ispiraserd.giecii, inscriindu-gi
anorganrcu,"i gi ;il;nrcu-iuil
incit sd se supuni
sculpiurile in atotcuprinzdtoare g.o*;trii,'dirijindu-le Ti?c?l9q 1slfel
nu e
.. impiinea in simplitatea sculpturii lui BrAncusi' Geometria
legilo*ngnirrr"gi
"lru"i, u.tJ'i*"pTiJ"ti i"'..""1'"ri"*alnsigi a foimei. Este - intocmai
doar o regul6 exierioard,
a revela
""
'structura
cum definea lon Frunzetti fazaderLturit"t" a artisiului ;..o qropuler,e-de
lor liuntricd' ce'gi trdiegte
lor,
arhiteiturh
cristalin-geor"tri.iiformelor
"renla fazelor sale biologice'.
"rg"^ii",
de avatafurile
,iut" ui p?otrnJ'r46n"fa, ind-epenient
in mitologiile a cdror
oro:ri-a ;,I;;ffih; t,?r"rol. se pdstra gi in lumea imagindrului,
in care
.*rri: ?Ft mL[erioasa. in 1918, cah in aceea$i vremeBrAncugi
origine
p".ir*" in.nipu,a irf Uriatoar. tiin1" ndscute din taina elemehtelor,
Dinritrie"ste,'ln
faplrl_:y.::I i1Tsi, veghind asupra
cioptegte gil;'Himeie, imagine stranie a unei
soclu care, in partea lui superioari'
misterelor. Oi1 [farrrir* Utafugiana e agezati pe un
sculptura pe iare o sustine, incit e
de
diiect
de
introduce tema ovalului; gi ea esie'tegata atit

,rlt.

fl Hrff i-ff
inctude

x'Jit#l,l':f r*i",r,:tnm*1nt;"i"T3"i,:i::'&irit',5":'#l

Him,era lui Brincugi gtt9

- in cictut existenlei obigriuite.
- #i;"b.#;;'ri-*in"bti
este propus de subiect'
fantasticul
observa6Ji'd".it tr..i" Mdiasira:

m4 apropiati de faptul
nu de

m6rfologie.pdsdrii

-- -:::
din 1915, intreaga imagine se sprijinl pe o structurd
semnificativ, fabulatia se inal{d
geometrici, oora trrnihiuri de p'-rrida ;ite la biza mic5,
decorativd, o'dovedeite
din rigoarea g.or.tri"i. Ca nL e vorba de o simpldinclinalie
alcdtuitd din ritmurile
intieag-d,
doloand
imprejurare; :;, fiiligtlE,'arancugi scutpta.o
piramidd' ii-spune .eobana l1r7{irs,it' ,Cun
severe ale acestei geometrii a trunchiririlor db
tndta de 2 metri? E limpede ci
poate fi cuprins infi"nitut intr-o Uucata de lemn'de stejar,
ei geometricd: elementele
la
siructura
denumireaX'J:J'*f# iu'ai-r"n.irnile coloanei, ci
fdri a li se tulbura
d"
i"p"ia aiOomali"p;i;i

gi,"r'Sl,.nea

+lauge 9t..,1 ,T'II",

Steichen,
de ta p,.imi Coloand, Brancrlgi ridicd o alta, Tn gridina lui
m4
firegte,
este,
suplete
de
la Voutangir;;i;"i ,oorri u, rp*it la noue, gi impresia
elansat'
mai
mult
in pofida profilului
pregnantal Oui.rrpanirea inGgiri n, r-", pierdut,
pentru.a r"portrril! interioar.-ir.-", modiiicat: dacd'stabilim valoarea 1 oentru latura
piru*iJ"ir" ii2, i^r?nd[imea fi9ca,ru1q9{ut
bazei mici, atunci latura bazei maria trunchiului
q"p4",daca piJungim taturite neparalele, distanlaintre'punctele deintilnire
vafi 4:gi,
fdrd sfirgit.)
va fi B. Oeci,l ,ii.A...'progr6sia pa"re, cu adevdrat,
pielungirile laturilor se afl6 pe axa
intllnesc
fala smrgit, gipentrJ .a prln.tdr. unde se
de dedesubt: fiecare element
ceiui
9i ?
orizontald cea mai mare a *oOIfrfri de deasupra
'preiedent'
Coloana din 1918
De
9c.e9a,
constructii p^rr."O" O" ,nOe-s" inchele cel
irvodiri
9i a desivirgirii'
a necurmatei
cuprinde, in.."i-ioi moduli ai iai, ideea infinitutui,
lastilpiide-lacapdtul
presupun
Motivut G;;ga,i itiaini nu-r ptiau) ir.puteaveni - 'munlilor ynii
Jiu: dacd e aia
gi
olt
dintre
ai
versanli
mormintetoi'Ji iritirule de pe'urdii
inceput 9i sfirgit, devenire gi,desdvirgire"'
!:....,..: ^i -riarr
lume a sensurilor' Si fie,
dintr-oa r,rmz
Hi;;;;';;coboia'dintr-rn lp"ti, al decorativului, ci
inceput s_o :g,rlPleze in 1916?
oare, altut in{etesul vrflitoareipri# BrAn_cq;i a
biblioteca artistului.. $i, a gdsit
sij.'.v 6tist cerceiat tiiiurile carliior ramise din
Pdrea foarte logic sd se
Michelet.
t4rt are din',1862, a lui
printre
literari drept una dintre cele mai vehemente
caute in tnj" .i,til'(;ili'ta;. ri"iioli.istoricii
sd explice s.culptura brdncu$anr' $i
polemici ., .r"*iiimul gi.cu autoiralih) un pasaj.care
din Strasbourg' Michelet
iatf,: descriind o reprezentare-" r..iiajit_oqr:'de la catediala
de
i.i"[,rarir"i pri.i.rit" ou itapinir"u de c6tre diavol a femeii aducdtoare
stdruie
catedralei.
"ocuumflSturd
nenorociri, aga cum g,-o ,n.nifri"u-.ontur'poranii constructorilor
pintecul
umblS
Ea
orgoliului.
gi,al
posesiuili;;;;;l ilpliciului
este semnul crud
inainte,orgolioasade'laStrasbourg,giilirS,stoarnd.caPY|pespate...
sculpturii br6ncugiene,;
Aceastd descriere - ro.otlsir beist - a slujit drept sugestie
greu
deslusesc o legdturd
si
mi-e
sugestia exegetului americane iiflitit*tg, .$i totuii,
lui'Brdncugi' lvli se
lucrarea
foarte evidentiintre imagineaii. .I'rr""iirtritrr.i.ili'"c""r"din
de "umflitura'
vorbi
nici
detalii clare;
pare cd ,*fptrr" in disiutie contureaza o siiuetd cr-i
p*'lLui
aripile
r'rri.[.rJ-clasica pdldrie lugyiat?, ,le1nin"

construclive
echitibrut,

r"

forJa

J[i".i

;;

-!9

i
"r""pJ'."Ilii;r;;i
;rf;

deformata?;;;td;;iiri

36 m*?*.ul;};, Jl?Ji:*T5il,"'t""1:':',:yis?9i:lfftnfiJ'[:i:]"xl

suprapunerea planului fantastic ai a celui. real nu duce (ca la suprarealigti, de pildd) la o

subslituire,complet* ele se ating pe alocuri, dar nu se confundd. ,Arta nu e o oradare din
r-ealitate
sPus artistul -, ci un zbor intr-o realitate noud*. lar sculptorului japonez lsamu
Itloguchi el i-a mdrturisit cdintotdeauna pornea,de la o imagine recognoscibild din naturdn.
Pentru c5, totugi, supremul sdu maestru a fost natura. Ceea ce, bineinleles, se
poate spune,(gi s-a spus de multe ori) despre toli rnarii artigti ai lumii. Numai cd s?ht foarte
rare exemplele unei crealii atit de profund implintate in faptul material gi care sd aspire cu
atita putere liuntrici spre absolut, spre acele zone unde implicafia materiali igi dewdluie
esenfele. ;lntotdeauna in realitate gi niciodatd in afara ei 9i-a aflat BrAncugi siguranfa gi
indreptdlirea. l-umea exterioard era aceea care punea in migcare imaginalia". Observalia ii
aparfine lui Christian Zervos. lar unul dintre acei sculptori care, la rindu-le, au clddit o noul
imagine a artei din acest secol, Alexander Calder, mirturisea: ,imi plac mult operele lui
BrAncugi. Ele sint at?t de aproape de formele pe care le intilnim in naturd, in geomeirie!".
Geometria lui Brincugi nu este o abstragere de la naturd, ci o redescoperire a
forfelor ei lduntrice care dcituiesc armitura'rafionali a lucrurilor. De fapt, in stulptura
aceasta, totul este naturd. lati cea mai critici dintre toate sculpturile sale: Regele Regilor,
Marcel Ducharyr i9i amintea cd vdzuse acest sfrlp straniu, suprapunere a unor elemente
aparent eterogene, in 1920, in atelierul lui Brdncugi. Dupd aproape 30 de ani, in 1949,
Constantin Antonovici
care a lucrat citdva vremd In atelierul lui Brdncugi il asista la
finisarea sculpturii; gi artistul pdrea convins cd,nu e citugi de pufin terminatd".
Totugi, s-ar putea ca in aceasti imagine misterioasi a unei zeit6|i cu cregtetul
incununat de o coloand de fldcdri, cu orbitele sfredelite in |easta flrd chip, fipturd fdrd mfini,
sd recunoagtem o zeitate a rizboiului. Sd fie, orre,
o coincidenia .d inceput-o ?n
" la ea prin
1920, la pulind vreme deci de la'prima conflagrafie mondiali, gi a revenit
1949, dupd ce se incheiase 9i cel de-al doilea rdzboi? Era destinat unui Templu al
Meditafiei, s-a spus, Poate cd existd suficiente argumente care sd justifice asemenea
concluzie (de9i Templul urma sd fie clidit de mahar{ahul din lndore ?n 1933, iar Brdncugi
incepuse lucrul la sculpturd cu 13 ani md devreme, cu mult mai ?nainte de a fi aflat de
planurile Templului). $i chiar dacd nu sint menite si inspdiminte, Himera gi Vrdjitoarea,
sculptate in aceeagi perioadd cu intruparea aceasta a unui duh ciudat, ameninfdtor,
alcdtuiesc, ?mpreund cu el, o unitate tematici a cdrei semnificalie indeamnd la reflecfie.
Niciodatd
de la Suplbiuldin tinerefe nu se oprise BrAncugi cu at?ta stdruinld
asupra unor subiecte care sd nu fi insemnat bucurie gi puritate desdv?rgitd. Bineinleles, nu
existd argumente rezultind din biografia artistului, din consemndrile sau comentariile sale gi
care sd indreptdleascd o asemenea concluzie. Dar s-ar putea deduce cd un eveniment care
a avut urmld atTt de adinci in arta gi in literatura lumii, a cdruiinfurire a determinat crearea
unor opere rdscolite de simldminte tragice atit de cutremurltoare, sd-l fi impresionat gi pe
BrAncugi. Simpld supozilie, dar mi se pare firesc ca un artist care credea neabdtut cd
"lu.mea
poate fi mintuitd prin arti" sd fi reacJionat fald de rSzbqiul ce aducea osinda gi moartea
omenirii.
Se mai cuvine, ins6, a observa ci morfologia crealiei brdncugiene din acegti ultimi
ani ai deceniului al doilea deardluie o concepJie complexd, ce nu poate fi explicatd doar prin
evolufia stilisticii anterioare. Aflam dln amintiiile despre ?nti'lnirile cu sculptoiul ale filosofului
Grigore Popa, cd BrAncugi nu pdrea pasionat de arta africutl,, cd ,se ferea de exotisme,
spur,ind cd unu e bine sd stai cu lucruri strdine>". Dar e limpede cd, ?n cdutdrile sale, el n-a
putut s.d nu atingd straturile adinci ale civilizaliilor primordiale, acolo de unde s-au iarodit
structurile specifice ale tuturor culturilor strdvechi.
Memoria afectivd a lui Brdncugi aducea in arta europeand a secolului al XX-lea
forme 9i sensuri ce se regdsesc ?n folclorul |drii sale, lntroducerea temei oului originar, de
pildi,'relevd unul dintre aspectele esenliale ale viziunii brAncugiene, pentru cI e vorba de
elementele unei gindiri magice care, provenind din tradiliile altor zone de culturi, nu scad
defel semnificafia simbolurilor folclorului romAnesc, ?ncorporate in arta lui. Acesta e aspectul
care a contribuit, desigur, la,crearea unei arte ce cuprinde expresia unei sinteze a civilizaliilor
de pe o largd arie a istoriei umane.
,lnteriorizarea' gi "cufundarea* in ad?ncuri, observa Mircea Eliade, ,fdceau parte din
Zeitgeist-ul inceputului de secol al XX-lea-, cind Freud gi Jung explorau profunzimile
subcongtientului, Ldvy-Bruhl descoperea ?n ,mentalitatea primitivd* o fazd, arhacd, prelogicd, a g?ndirii umane 9i Emil Racovild deslupea, ?n fauna pegterilor, existenla,fosilelor
cu atit mai'prefioase cu cit aceste forme organice nu erau

-I

nr*i

fosilizabile.

vii',

en

t\-' t

,Toate aceste cercetdri 9i descoperiri, continui Eliade, aveau un punct comun: ele

revelau valori, stdri, comportamente p?nd atunci ignorate de gtiinld, fie pentru cd

rlmiseserd

inaccesibile cercetdrii, fie, mai ales, pentru ci nu prezentau interes$entru mentalitatea celei
de-a doua jumit6{i a secolului al XIX-lea. Toate aceste cercetiri implicau, intr-un fel sau
altul, un descens'us ad inferos 9i, ?n consecinld, descoperirea unor stadii ale viefii, ale
experienlei 9i gindirii anterioare sistemelor de semnificalii cuno-scute- gi.studiate pind atunci,
sisteme ce ar putea fi numite eclasicen, de vreme ce, ?ntr-un fel sau altul, erau solidare cu
instaurarea ratiunii ca unic principiu susceptibil sd sesizeze realitatea."

BrAniugi era contemporan cu aceste tendinfe de ,interiorizare", cu cdutdrile

contemporan cu interesul pasionat pentru stadiile arhaice, preistoice gi
"profunzimilor",
fireclasice ale creativitdfii umane. El a Tnfeles cd nu crealiile etnografice in sine, ci
descoperirea surselor lor puteainnoi giimbogdli arta modemd.

'

Contactul cu arth africand d-a pro-Ou's nu pentru cd BrAncugi ar fi cdutat forme

exotice, capabile sd gocheze; ci el era urmarea unui proces- lucid de esenfializare a
configuraliildr practice,'in cursul cdruia sculptorul s=a intilnit cu forme destdinuind aceeagi
gi-a elaborat opera ca.un ginditor 9i ca un martor al
pasiune d stiliidrilor expresive.
"El
in
timp',
s,a afirmat cu ildreptdlirg. pe 3cqea, un artist a
acelagi
originare
hagterii formelor
pe
interi,eia
cdrui concepfie creitoare se
,o mare certitudine in fafa lumii gi a viefii' (cum
spune Dan Hiulici) nu putea sd-gi insugeasci, in substanld, sugestiile unui curent prin
definitie demolator: dadaismul.

'

artigtii adunafi in jurul

oruoului de la Zurich care lansase manifestul dadaist cdutau si realizeze forme apte sd
inr.it.r" distinclia formald intre picturd, relief, sculptura volumelor 9i ,obiectul g6sit". lmaginile
un relief
observi Herbert Read
create de Schrjryitters nu mai eiau picturi, "dupd cum
de lemn vopsit de Arp nu mai este nici sculpturd, nici picturd'. ln orice caz, nu o asemenea
concepfie i1 putea cbnvinge pe BtAncugi, increzdtor in funcfia_%presiva a volumelor, a
?gi amintea in 1958 unul dintre cei mai de
semnrjlui plaitic plasat
'Jean in ipafiu. Dadaigtii
la
africani pentru ci aveau convingerea cd
arla
Arp
apelaserd
ei,
seamd dintre
rafionalizdrii omuluiu. lar in privinfa
protest
impotriva
un
simplu,
astfel realizau
"pur 9i
mai net acelei ,viziuni toiale'a
opune
pare
a
se
concepliei privind sensul creafiei, nimic nu
,obiectului gdsif decit opera brAncugiand. Cu vorbele lui Arp, ,lucrul cql mai important care-i
privegte pe dadaigti esti cd ei dispietuiau tot ceea ce e privit i1 m9d obignuit ca artd, dar
punehu Tntregul r,inivers pe tronul inait al artei, Noi declardm cd tot ceea ce existd sau e
tlcut de om 6 artd, Arta boate fi rea, pliclicoasI, sS.lbaticd, dulceagd, primejdioasi, euforici,
uftd sau o sdrbdtoare a'privirii. Tntregul pdmint este arti.,. Privighetoarea e un mare artist,
Moise al lui Michelangelo: Bravol Dar la vederea unui om de'zdpadd, inspirat, dadaigtii
strigau de asemenea bravou. Dadaigtii interpretau arta ca pe un lacru care li se oferea;
BrAircugi o definea ca pe un efort cieator de cunoagtere; ,Nu fac decit si imping granifele
artelor rnai adinc in necunoscut". Deosebirea e netd.
Chiar 9i unele lucrdri in care se deslugesc ecouri ale morfologiei dadaistg, Precum.e
Planta din 1920, inse(ia ralionald a soclului proiectat in ritmuri de o severd geometrie
plaseazd opera intr-o zond diferitn de aceea a artei lui Arp gi a prietenilor sdi. Uneori, aluzia e
bur biooraiicd si nu are vreo implicatie esteticd: o Cand din 1918 e cunoscutl, in unele
istorii d6 artd, iub titlul Cupa tu'i Soirate; titlul unei opere a lui Erik Satie, compozitorul a
cirui influenld asupra muzicii din acest secol va fi atit de semnificativS., era Socrafe 9i
muzicianul in6u9i, bun prieten al sculptorului, era poreclit astfel de cunoscufiilui. Dar nu e
deloc greu si de deslugeascd tn acehstd foryd, aparent abslractd (o emisferi perfect5, la
care s]a addugat o secjiune sublire de cilindru), un cduc, unul dintre acele umile obiecte din
lemn pe care le va fi v&ut cindvh in casa plrinteascd. $i infelesul unei asemenea intoarceri
spre universul familiar al copildriei e intregit de faptul cd aceastd Cupd a.lui Socrate este
nlmai una dintr-o serie de p'atru lucriri (toate in coieclia Muzeului parizian de artd modeml),
reprezentdri exacte ale cducelor gtiute din copildrie, de acasd.
Poate cd, dintre-toate iucririle In lemn ale anilor 1914-20, aceeain care se
intrevede o relafie oarecare qu morfologia dadaisti este Mlca fynlyzgaicd.de la Muzeul
Guggenheim din New York. Dar, gi ai9[ o suprapunere a formelor brAncugiene celor ale
dadiismului nu este posibild; capul'sculpturii este,'in faPt, o reluare _- cu puline modificiri
inainte, deci, de
din Primul pas (acesta, cum se gtie, creat ?n 1913
feritd
de im.plicafiile
esfer,
in1i,.
izbucnirea insurec{iei dadiiste). Construc}ia intregii sculpturi
mai ales.,.e
Kurt
lor:
Schwitters,
hJardulgi pe care dadaigtii stdruiau si le integ.reze ?n arta
obiecte disparate
intr-un spafiu inchis
un frenetic'"construc1or al haosului', aglomerind

in 1914 (dar, intr-o mdsurdinsemnatd, gi in anii urmdtori),

'

--" io*"i

3B

ce par a se prdvdli unele peste altele, ca intr-un imens cutremur. Sculptura lui BrAncugi
organizeazd volume, leagd intre ele forme disparate, 9i astfel motivele ornamentale
(provenind, spun unii specialigti, din folclorul sudanez) se alcdtuiesc intr-o imagine plind de
grafie gi de umor', amintind intrucitva (de9i intr-o variantl mai delicatd) de Primul pas,
sculpturaincdr-catd de duiogia sculptorului care sprijinea mersul goviielnic al unui copil.

Cred c6, de fapt, Arp a fost acela care a preluat sugestii ale simplificdrilor
brAncugiene. Prin 1923, artistul romAn ajunsese la o solufie a stilizlrii extreme a portretului;
o marmurd sculptatd de el pe atunci, Eileen, reluind forma ovoidald pe care
de-a lungul
variantelor Muzei- le desdviiqise, adaugd un detaliu ce sugereazd pdrul stfns in coc al
modelului. Ritmul curbelor se ?nicriaintr-o geometrie simpld, asemenea aceleia a unei pietre

indelung lustruite de vint. Tot pe atunci, BrAncugi sculpteaz5 Negresa blondd, a clrei
structurd se intemeiazl pe simplificarea din lncepuful lumii: lormaaceea primordial6, derivati
dintr-un portret de femeie, al'Muzei adormite,'se intorcea sd defineasta un chip feminin.
Negresa blondd asocia sugestii formale la care Br6ncugi recursese in lucriri precedente.
Pdrul e strins la spate intr-un fel de conci,amintind de motivul cununei din Regele regilor.
Buzele seamdni cu jumitatea inferioard a capului Evei, $ ag spune.cd, prh marmura din
1923, Intelegi mai leine fizionomia sculpturii?n lemn din 1915: nu este, ddanminteri, pentru
prima datd iind evolufia formelor brdncugiene conduce la rezolvtrri plastice Tn care subiectul
e mai clar exprimat decit in forma originard. ln virful capului, personajul poarti un coc,
intrucifua diferit de acela din Eileen; ?ntr-o variantd ?n marmurd din '1928 (la lnstitutul de arti
din Chicago) 9i ?n bronzul din '1933 (intr-o colecfie particulard din Birmingham
cartier al
rotunjit
pind
Detroit)
mai
mare,
s-a
de
conturulperfect
al unei
oragului
ornamentul e
aproape
sfere. Echilibrul formelor e, ?n versiunile noi, mai fragil, intreaga lucrare e o construcJ're clari
a unor forme eterogene, unificate intr-o viziune de o netulburatd simetrie.
Paralel cu dearoltarea temei din Negresa blondd, Brdncugi abordeazd un tip diferit
de echilibru al curbelor in Portretul lui Nancy Cunard. Asociatd o vreme cu avangarda
europeand, Nancy Cunard era o poetd al cdrei nume circula in mediile literare pariziene ale
deceniului al treilea. Se pare ci artistul ainfrlnit-o lasfrrgitul lui 1923, prietenul lorcomun
fiind Tristan Tzara. Sculptura in lemn din 1925 dezvdluie o ironie (atenuatd in bronzul din
1932); care se tdlmdcegie in formele exagerate ale profilului.
' De data aceasta, pdrul strins la ceafl gi nasul, tratat cu umor, sint agezate de-a
lungul unei axe, inclinati cam la 450 fa{d de trup. Procedeul e similar aceluia din Negresa
concept introdus de
blondd, ?ntemeindu-se pe acumularea detaliilor, pe construcfie
BrAncugi in sculptura sa incd din vremea Micii franfuzoaice,
Atit conceplia de bazd, cit gi amdnuntele din fnchegare umand, sculptura lui Jean
Arp din 1933, duc de indatd cu gindul la solulia brAncugiand din Portretul lui Nancy Cunard.
Artistul alsacian igi definea sculpturile numite de el ,inchegdri" ca pe un ,proces natural de
condensare, solidificare, coagulare, ingrogare, cregtere laolalti... lnchegare e ceva care a
crescut'. lmpresia de cre$tere se desprindea gi din unele sculpturiin lemn ale lui Brincugi,
cele care seintemeiau pe pr-incipiul constructiv al adausurilor. $i, fdrdindoiali, un asemenea
paralelism ar putea fi pls i" sea.a coincidenlei, dhcd ,,?nchegarea' din 1933 n-ar recurge
atit de evident la sugestiile sculpturii lui Brdncugi din 1932 (9i, poate, mai ales ale aceleia
din 1925, in care conciul gi nasul erau mai alungite).
' S-a amintit, de asemenea, apropierea lui BrAncugi de grupul olandez din jurul
revistei De Stijl: chiar in primul an al aparitiei, revista publlca un articol dedicat Domnigoarei
Pogany a cdrui concluzie atrdgea atenlia asupra primejdiei de a nu inlelege sculpfura
br1ncugiani daci nu se renunli, in contemplarea ei, la asocierile de facturd literard. Dar
entuziasmul cu care Theo Van Doesburg l-a primit pe artistul romAn in cercul lui De Stil este
explicat de faptul ci tindrul pictor din Utrecht recunogtea ?n opera lui Brdncugi elemente
esentiale care veneau in sprijinul ideilor sale despre obligafia arlei ,de a crea armonie gi
ordine universald'. Cu alte cuvinte, sculptura lui BrAncugi n-a fost determinatd de estetica lui
De Stijl, ci s-a intilnit cu ea pe acelagi drum al cdutdrii simplitdfii. Dar deosebirile intre
solutiile sale gi cele preconizate de artigtii olandezi sint esenliale. Acegtia socoteau natura ca
pe d paradigmd a lipsei de formd, a vagului, a arbitrarului, a indefinitului 9i apelau la
sinonirn cu ,ordinea pe care omul o impune naturii". Brincugi
conceptul de Gestaltung
credea ci arta trebuie sd ducd la naturd, ?n care se afld, sublimate, sensurile: ,Nu mai mi.
de persoanamea, m-am depdrtat de mine 9i merg printre realitdlile e;enfiale-. El
sinrt ataqat
'sd
impund o ordine naturii, ci o cduta pe aceea pe care gtia ci o va afla inlSuntrul
nu voia

t,

il

il

lucrurilor.

39

$tia cd ,propo(ia interioard este ultimul adevfu, in toate lucrurile'; gi cd,,arta este
realitatei insigi". Tn numirul jubiliar al revistei (publicat la aniversarea a zece ani de la
aparilie) Van Doesburg il omagia pe BrAncugi, spunind:.,Din 1917 ?ncoace... BrAncuqi,a
abus'la cea md inalti perfecfiune plastica cea mai uelementard> a Europei' :Natura lui
magnifici a salvat de oribe compromis acest uelernentarism>u. inlelegind, ?n termenii folosili
de lstetica lui De Sfil, prin elementarism, simplificare pini la relevarea elementului
fundamental, Van Doesburg recunogtea in arta sculptorului romin uh fenomen care se
considerat ca datd de
produsese Tnaintea constituirii grupului olandez. Firegtg, anul. ]917
e
ia care ,BrAnctrgi a dus la cea md inalti perfecliune" simplificdrile plasticii eUropehe
Npy!.
Pogany.,
Dorynipgaq
Mdiastra,
Narcis,
Prometeu,
pus
in
discufie:
fi6
sd
susceptibil
nescit, Sculptura' pentru orbi,' Pinc'pesa X s-ou ivit In arta lumii inainte de aceastS" dati.
Asa cum scria, inch din 1916, Tudor Arghezi, ,Unda uriagi a lumii a gdsit o expresie nou6,

-,

Brdncugi'. Dar, ceea ce este iriportant in omagierea lui Br6nc_ugi djn ,Pe Sf,/"ft:
sculpturii acestuia, ca o arti ce fertiliza gindir:ea artistici
a lumii modeme.
Pentru cd simplificirile pietrei gi lemnului, polisarea ribddtoare a metalului nu avlqu
semnificalia unei esenlializdri a formei pTnd la transformarea ei intr-un semn abstract. Ele
." i.op descop6rirea a tot ceea ce e ,spir-it al materiei', scos la ive3ld d'e mlna care.
"ru",
g?ndegte, Apioape cd goviim c?nd vrem sd rosiim cuvintele ,anjmalglg ]ui B1afcu,gf;.P9tfu
ia, in'sculpiura iui, toate fdpturile s?nt prezenle ?ntr-un univers al puritdlii gi al de.sevlrlirii. Ele
la
sint intruphri ale unor esenle universale care se regdsesc in toate cite s?nt in viafd, 9i
qge
cu
viafd ?nseamni structurd gi rafiune. Este aici ceva din sentimentul
Brdncugi
'roman iniraluie toate lucrurile din'exisie$a sa. imediatd. in basmele gi-n baladele- lui,
fdranul
blestemele nu au putere si prefaci fdpturile gi ldcrurile din univer:sul siu domestic in creaturi
inzestrate cu puteri rele care sd-i ameninleiiala. Niciodatd duhurile necurate nu iau chipul
fiintelor din gdspodiria firanului, gi el nu s'e-nddegte nici o clipi de credinla ciinelui 9i calului
si 6oibr diriodradd. inir-un poei'n al lui Lucian Blaga, pind 9i corbul scrie in zipadl, cu
iedeslugite seirne, o veste c'ereasc6. Mitologia romd.neasci e Stgqtqi$ din povegti prTu.nl
aceea a oilor care, jelindu-gi ciobanul, ii agazi la cdpdtiiul mormTntului fluiere prin care vintul
i'l va prohodi in veci; sau a'calului nlzdrdv:an ce-gi poartd prin vdzduh cdldreful,-fen1lql {e
vrajild dugmanului; sau a cocogului celui iste!, abunfnd averi pentru glaplut stru, F,Ipturile
neiuvtntdtoare gtiu s6 vorbeasid, pentru a-i sfdtui de bine pe binefdcdtorii.lor; capdti puteri
supraomenegti ia s+i apere pe oimeni. intr-o caractenzarc a clasicismului brincugian, Dan
Hiulicd obsdrvi ci sculitura aceasta (pe care istoria artei din veacul nostru o celebreazd ca
eviti zonele sub-umanului; dar ea {unge la sumbrele
pe o Tmplinire a raliunii bmenegti)
"nu
lui grote mai ales pentru a descoperi apolinicul".

"ipr.S"
ci ea consemne'azd recunoagterea

Nimic din forfota laonrda unor tablouri suprarealiste, in care regnurile toate se unesc Tntr-o
halucinantd revdrsare de forme, rdsturnate dintr-un demonic Corn al abundenfei.
Pornind de la c?teva date ale vieJii artistului, Sidney Geist le pune Tn legituri unele
cu altele 9i {unge la concluzia cd, in tin6re}e, BrAncugi a nutrit simpatii socialiste, tn vara luj
1907 a participit cu o lucrare la Expozifia'deschisl la falansterul fourierist de la ab,afia'din
Cr6teil, pe malurile Mamei, foarte aproape de Paris.
ln toamna acelui an, Anatole Fiance a ddruit falansterului un manuscris, pentru a-l
qjuta sd facd fald marilor dificultdfi financiare. Se pq:e. c5-l indemnase la un asemenea gest
mdrinirnos o rofiance, Otilia Cosmutd, prietena lui Br6ncugi. Cum s-a v5zut, era prietend 9i
cu Rodin 9i il cunogtea foarte bine pe France (in 1927.ea va publica un volum, in
franfuzegte, astizi din pdcate uitat: Plimbdi cu Anatole France).,
Evident, nu e obligatoriu ca tinirul sculptor sd fi cunoscut, pe un drurn atit de
complicat, lnsula pinguinilor, o carte care s-a bucurat de mare popularitate ?n vremea aceea.
Nici ca apropierea lui de scriitor sd se fi produs prin intermediul ideilor soc]allsJe.impirtd$te
de amlndbi. bar cred cd nu e imposibil ca Pinguinii(sculptali, pare-se, in 1912), inspirafi sau
nu de alegoria lui France, si pdstreze un Sens omenesc in migcarea lor tandrd.
D"e ce grupul de pdsiri emblematice, care nu poart5 nici un fel de semn
individualizant, se cheami pinguinf? Poate cd, prin cartea lui France, el igi didea seama clt
de omeneascd e infiligarea acestei pdsdri cu mers induiogltor de stingaci, Nu gtiu dacd e
adevirat (aga cum sugereaz6 tot Sidngy Geist) ci prezenta a trei siluete s-ar datora unui alt
fapt din activitatea civicd a lui France: o scrisoare deschis6, publicatdin vara lui 1911 (deci
cu un an inaintea datei presupuse a sculpturii lui Brdncugi), In care scriitorul luase ap[rarea a

'

40

trei conducitori ai migcirii muncitoregti, intemnilali, ii care declarasgri greva foamei.

Oricum, pinguinii lui BrAncugi par nigte oameni, strinti laolalti cu un gest de m.are delicatele,
intr-un ieit OE afectuoasdimbEigare a marmurei ce invdluie, calmi, trupurile albe'
[-a aceasti liniEte corOiha ascunsi ?n formele de o logicd seygf :9 ,a fi referit
artistul cind a spus: ,Nu trebuie respectate sculpturile mele. Trebuie s[ le iubEti .9i,.tq
"i
dorinla sn te joii cu Je... Eu vreau'si sculptez jorTu. care pot da bucurie oamenilof . lon
Vlasiu igi amintegte ci BrAncugi vorbea despre Leda (imagine in care umanul.$ zoomorful
se imbihi tainicj spunlnd cd ir vrea s-o mdreascd 9i s-o ageze infr-o. piaJeti, la nivelul
pdmintului:
ie intoarciincet.., s6 se urce copiii pe ea 9i sh-i puni nisip in cap... Si se
"Sd
joace!". Crealia ?nleleasi ca motiv al bucuriei, sculptura cohceputi astfel incTt sd se ofere,
iadioasd, jocului copiilor, iatd o dovadd supremd a generozitdtii.
Ca in afted ahe cazuri, sculptorul'va reveni asupra lticrdrii: in 191 4 va dvea o formi
abreviatd, elimin?nd unul dintre cei tiei pinguini gi reducind spafiul tridimensional la un volum
definit ferm. Pdsirile par traforate intr-o [espede, contururile sint ceva mdi 3sPlel Tntreaga
imagine e stenografiaie intr-un joc mai rezumativ al planurilor; rotunjimile au l6sat locul unor
liniiinai abrupte. Dar lucrarea pdstrat ceva din tandrelea corpurilor care par. a se aduna

intr-o ?mbrdiigare. intreaga stilizare evocd (mai mult dectt cei Trei 2ingui7D sistemul
simplificdrilor din ciopliturile populare in lemn; impresia este, deyggl, 9e Jr3t3re plani.a
volumelor care, in sculptura f6lcloricd, ornameniald, e determihati de felele plate ale
materialului folosit, stilpul sau scindura
Poate cilntreaga mitologie greacd nu cunoagte o altd pildi a gireteniei, at?t de pufin

vrednici de laudi, ca [egeqda Ledei. Atotstdpinitorul Zeus, prefdcindu-se intr-o grafioasi

lebid6, pentru a cuceri iubirea fiicei lui Thestios, iati un mit cdruia ii lipsegte vigoarea
zeiasca'din povestea Europei, de pildd, unde taurul se potrivea mai bine imaginii
preaputernicului stipin al cerului. BrAncugi nu accepta ideea dragostei c?gtigate prin
cum Spunea el odatd
viclegug; gi, de aceea
,Leda, nu ZeuS, este aceea care Se
-,
monoliticd, a Sdrutului, construiti pe
imaginea
iubirii
inchinase
schirirbE in lebidd". Cel care
nu
propo(iilor
avea cum si incuviinleze ideea
trupuri,
celor doud
dreapta cumpi.nire a
simlimintului'furat. in etici lui, barbatulinseamnd putere, cugetul lui e drept,.fapta cinstitd;
fem'eia e delicati 9i se cuvine a fi sfioasi. Lebida in care, in reinterpretarea brAncufiTe.l
legendei, se presihimbd Leda, e de un alb strilucitor, de o marg puritate:.gyrbur_a gTtului
prllung e rezblvatd intr-o stilizare geometricd, un triunghi agezat intr-un echilibru jragil pe
trupul-oval. insugirea cea mai de seamf, a femeii este, in civilizalia tradilional5 romAneascd,
rodnicia. $i strultura sculpturii din 1920 sugereazi zoomorficui numai cind e raportati la
elementul'epic, la povestda mitologici; desprinsd de temeiurile narative, ea pare o plantd
care abia iese din sdminfd.
E vremea in carb BrAncugi interpreta ovalulca pe qn simbol al ge.rminaliei: cam in
aceeasi perioadl a creatiei lui, reduceA Torsul de femeie $n care sugestia anatomicd era
prl.Laila o forra.L tinii pure, un fel de ou imens, semn al rodniciei 9i al viegi. in Leda,

il

nagterea plantei din sdminld e surprinsd, parca, in momentul cind tulpina sparge coaja
grduntelui. $i sn nu uitim'cd ?n povestea mitologicd toli copiii Ledei se nasc din ou,
asemenea puilor de pdsdri.
Mai tiziu, cdtre 1936, taina se va ?mplini. Ea se va chema Foca gi in forma aceasta
simpli, trupul siltindu-se cu trudd, pare]n acglagl timp o plantd ciudati, cu tulpind groa.sl.
Contopired regnurilor este aici depliha. Foca (sculpturd cdreia i se mai spune $ Miracolull,
ea insigi feptura trdind deopotrivd'in apd gi pe pdmint, leagd doud elemente potrivnice. E un
sens al'marilor sinteze vital'e, al unei mari unitdti a universului, ?n forma aceasta atrupului
stingaci. De ce alege BrAncugi atit de des fiinle'a ciror migcare e lipsitd de orice mdreJie?
Cred cd un fel de bundtate il apropie de aceste animale neajutorate: de pinguini stfngi,
parca. temdtori, unul intr-altul, de'foca pe care nu o infdligeazd plutind qfn-tre ape, cind
iunecarea ei are atita suprinzitoare agerime, ci sprijinindu-se, greoaie, de p51int.
Paul Andr6 se ieferd astfel la aceastd sculpturi brincugiand: ,O focd vizutd de
BrAncugi e totdeauna mult mai pufin gi mult mai mult decit atit: este elanulvital, surprins prin
citeva lihii a cdror sobrietate disimuleazd 9 intreagd fo(d virtuala, Ghicegti in ea o aspirafie.
Nu afocii. Avielii".
de-ajuns... sdprivegti un copil gi un om maturla
J. J. Sweeneyil explicaastfel:
"E
gridina zoologic6. in atitudinea copilului se reveleazi o simpatie: o evidentd.amicifie i1
lucru rar la adult. Copilul se identifici cu animalul, din simpatie. Acesta
apropie de animal
e'ste'gi harul lui Brincugi. Cind BrAncugi sculpteazd in marmurd o Focd sau un grup de

41

Ptngu.ru',e'lrmpede
anrmale gr

el.

ci o srmpatie anatoagi

Pr"ietenra, bundtatea

clar*.

aceleia a coptlulur:se stabilegte intre aceste

ce se degald drn transpune;'ea modelelor o dovedesc

Sculptuni luiBrAncugi, formele animaliere nu-i aduceau un adaus decorativ, ele nu

erau invocate
ca,in.rt]tu,.r."Igrple cunoscute ale genului ca pretexte ale graiiei sau,
dimpotriv5, aie rndrefiei. Artistul i-a mdrturisit cindva siulptor1lei americane MalvinZ il"fr."ri
cd, atunci cind d cioplit un.perste, n-a urmdrit neapdrat reprezentarea ?n materia anoiganiia
- -unei forme organice: yrul sd reprezinte ,carnea spiritului" acestei iapturi.3
Pgfiele (cel de la Muzeul din Philadetphia), sculptat ?n marmlra in 1 g22, e agezat la
cifiya. centimentri deasupra unei oglinzi al cirei diameiru este aproape e$al iu lulgimea
sculpturii. ,lncercare de-a sugera, naturalist, luciul apei", s-ar fi
ilutui rpr"n" pina .iiO ,n
critic, Robert Pincus-Witten,. a bagat de seamd ca, privitd de beasupl-a, folma pegtelui
alcdtuiegte
impreund cu imaginea lui reflectatd
un contur asemdndtor aietr]ia at
ochiului din ultimele versiuni ale Sdrutulur. Motivul unitdlii lumii se afirmd, *U"t, fut;d"ta
in ac_e3sfa s,culpturd in care formele se moaitiiaititi" ,utt, pe miiuii."'frivitorut se
l.
migcdin jurul
Peste doi ani, o altd variantd in bronz lustruit e montatd pe o bazd cilindricd;
la ceea ce ar fi putut sd rie srglit,a
impresia
a.r. gi'."
?lal,:ylr:nullasg
plutire nu era datd de lucirea oglinzii: trupul prelung al'pegt'elui, ale cdnii contururi sint
de
netezite, parcd, de lunecarea lind, este suiprins intr--o migcire tdcutd. Cred cd baza ce
reflectd structura nure rostul reprezentdrii mediului pe care-l sageteazi p"gtiti, i,riputrt
'1928, sint gi
lumii, bronzul datat
ele
.1924, Nouf-'ndscut, s-culptura a! olei inoxiOiUit din
agezate pe o oglindd metalic5, V5zute astfel,'repetindu-se in iisiut O" ot.[;rprind poate
ideea creafiei, a intemeierii unui gir de forme a iaror obirgie e sculptura i,,irigiiur, poate,
se,de.slugegte intenlia de a ageza aceste bucali de metal intr-un mediu in .rr. lumina
retlectata de supratelele.lor rotunde.ca ale unor miniaturale telescoape, gi aceea rdsfrintd
de
planul oglinzii, se intretaie, se reverbereaz6.. Sculpturile brAncupiene pldtesc, astfel,
irntr-un
dematerializat, materia devine idee.' ,BrAnclgi
spunea Geor[;e ,;a!t"r.,
este
lPaliu
noua congtiin|5 a spaliului, cucerire din interior a timpului n'ostruu.
l1pre.11lceasta este, probabil, mai puternici'Qecit in alte versiuni ale pegtelui,in
bronzul din 1926 de la Muzeut Oin Bostori. Raportul dintre dimensiuni i--a sit",irbat;
,li]Jifq" e mai micd gi, de aceea, degi mai scrrt c, un centimetru dec?t ?n varianta
din
tYgrt3egtefui,pare mai alungit, migcarea cu care strdbate apa e pesemne mai lind
si
lY7.ol
mai
tdcuti. Formele.brAncupiene
gi aici, ca gi in Pdsdritein zbor- sint modifiiate dE
dinamibmul lor lduntric.
cind vedeli un pegte
indemna BrAncugi
nu
girOiti f"
"Aturici
vitezamigcdrii, ra iorpui shu strarucit;r prriit"i'rar;ip;i. api. Ei
I'
Drne' Illgllll,-^lr]:
rata ceea ce
Daci,i-ag fi reprodus ariiioarele, ochii gi iolzii,'i-igii
"1.rry|.te,e1Prim.
oprit migcap.",$l ag
fi oblinut dbar o simptd uhrostre, u *iiitEfi,
surprind
scinteia sufletului sdu",
Acesta este, cu siguran|5, gi infelesul
festoasei zburdtoare. Sculptura (ten"ninati?n

ei,

i.H+tr:d

iil:,

,i

E;'; ;r,]i;

precedatd de o B'roaicd feitoasd, in .ir.,-J"9i ,rr['.iipiiti."t., ,.

l9lslltese
g:-l:::f:,::=X!:,inle detatiite: carapacei, rotundd ca o piine, iabete, capr.it. O iii.ii,
greoi, cu
.stingdcia i1d_uioFtgqre,pe care o gtim din Foca; dar _ 9i ea
L3l]liyllfq:tTl
ilinla vieluind in-doud elemente
cuni sd ?nalie capul in'aer, cu naivi iuriozitate a
- n-areteluricului,
sculpturii din,l 936. Aparilie in intregime
OeTovarata
- insd - de tainele fip;
t3toia veghea Cuminfenia. Dar, peste

ciUva vreme, iestoasa zburdtoare se JesprinOe de

unei ciudate nave, in aei.
Sidney Geist giConstantin Antonovici igi amintesc cd au vdzut-o ?n atelierul
..
artistului,
cuminte, pe pintece; atunci va fi pdrut, desigur, o replicd stilizata a
toasei din
?t9rlt?l
iei
v1lJ. lli vine greu sd crezi, cind o vezi ast5zi (la Muzeul Guggenheim din New tork),
J
cd ar fi
pdmint

li se ridicd,.asemenea

tost conceputd cindva altfel

.decit sdgetind aerul cu o cuiEzanld care contrazice definitia
acestei fapturi legate pentry totdeaunl de pdm?nt, Nu mi se pqre cd s-ar putea
gestul sculptorului care indreaptd
festoasd spre zbor, simfdinintul unui ,rtiri
socotea
apropierea operei sale de p5m?nt.
"intolerabild'
ln mitologia brAncugiand, pdmintul nu este neapirat o for[d vr{magd: Cuminlenia
h:afl o dovedise' O dovedide Rugdciunea,..cu privirea pte_catd siioi LpreiannilEi-nu
indrpti
spre cer' Venind dintr-o veche civiliza}i'e agrard, BrAncu;i
:{gti:
respeltul
f$a 0," aceastd zeitale a vegnicei rodnicii. ,NrJ vori ,1ung. ni.ioOuta
spunea el
sd fim
destul de recunoscdtori.falh de pdmintul care n.-, oit totur;.
eventuald opozilie pdmint-aer, ci mai cufnd pe aceea a lui a se ]estori-.r-irirrp#J'o
tt,t cu a zbura. e Oreft ca

;.;i$j:i;
i"

42

,al.;l;:ile
-

mi se par ca
din Verbele acestea,aparJine sferei nolionale a c?te r.rnui element: dar
fiecaie
'festoaiaindeoline$te,
in primul'rind, mistuitoarea dorintd de zbor a sculplurii brdncugiene:
jz"uJJili,,f;i;i;i".., O rlrn" mirifici in care se inalld ih zbor pind;i {*tyllg !e se leagi,
i. gl"Jrf ,trtr, d" pemintl iaU slvirgirea unui miracoi spre care a ndzuit intotdeauna arta lui
: infringerea g ravitaf iei.
BrAncu gi'Forma
E
e neteiiti de'puterea cu care aceast6 fdpluri a prmintului stripunge aerul'.
asqila
care
creatol
unui
mare
indtinctul
din
sigur ca'st;Jurir" Uia"iA,ine nu s-zu ivit doar
it"i"LUiotrta' in substanfa lor intri rigoarea matematicii, a geometriei,
la-frumusete si la
".f
geometrii care sd insemne irp-ltif?
$i-;'to,Frrogi;i MlPoincar6. Nu numa a .une!
Iilriri [tof"r'.i. i1 fo*dor pure, ci5i a uneia ale_ carq raporturi sint s'tabilite kq Pesei'la
in Fegfi, ?rrr les,foasa) Oe tegiie migceiii,:Nici una dintre luciSrile brdncugiene nu abdicS'de
iJearj de a'r"l"u" uinltiuruistructurii, permanenta materiei. A9a cum demonstra convingdtor
se exprimtr sintetic, in
i;; Fd;"tti,- "scutpiula sa concentiebze emoliiie ?n idei, 9i dcestgaprofunda,
pitagoreica^ei
simboluri plastice"-care dau o rnare coerenfd'existenfei, ievelind
qentelehier
nu mai.sint
tactil.
universului
dbiectelor
a
,"iiOit"te ilterioaii, un soi de
QPer_ele
spafiul din
proiecfii,in
ci,sint
lurnea
exterioari,
ieflectdri ale moduiui cum artistut asimileazd
temeiul
creat.pe
este
lumiin.
Untversul'br6ncugian
afar5, ale unor propuneri de or:ganizare a
intre
cggrente
genggl,.
unor
al
,oorl"gi fer:rne d6 amoniei. Nu numai in se.nsul
Iangrtul
o
care
logicd
cu'strictefea
Pe
pe4i: ci] uneori, 9i?n acela al,ritmdr,ii supr,afefelor gi unghiurilof
deterrnin5 construcfia muzicali.
Cella,Delavr,ancea povestea ci, vizitindu-l prin 1923 sau 1Qt4:pe.Bl3l..rti:
s-a hotitit sd-i
sculptorulr-,la Tncbput,, nu foarte bucuros de .sosirea unei necunoscute
prni f" incercare musafirei putinfa de a-i inlelege operele. "S-a intors spre un colf 'al
atelierului, unde era o seulpturd,, numai zi gzaguri. ;'
Dar asta ceeste?,..
' ::'
416;privit cu multi qtentre obiectul

fr;t

il

-,--

-'

;-

fieristruitr

Fai,.sstaeste,Cucurigu-gagu.,.,
Curii fi-avenit!

- Am auzit..,
'..-

:.)

',

-; Cum l-ai auzit?

dintre zimiii acegtia fac cuarte, succesiuni de cuarte muzicale.'
-- lntervalurileaceia
care pot auzi sculptural
deci,
Fericifi,

F"pi;'ia fi*.rEi

a r&enit de,,cei pu{in noui ori, de-a'lungul unei perioade de

douazeiiS si$ Oe ani,'*rpru Cocogului, a carul primd versiune, in lemn, .date*a Oil
igi2.-5i,i*'y 'G"irt, care a stldiat foto'gr"fi? pettratl la Muzeul, parizian dg,arti modemi,
consid-er:d exege!-ul
obserya,Ci lucrafea se sprllinea:pe un-picioi',ce mirturisea clir:
de G.eist e e,lt se
sugeratd
ameriean *;descendeda dln Paiarile biAncugiene, Legdtura'
o
ajunsese
poate de irrteresanta, de vreme ce gtim cd, de prin 191?, sculplorul
;gt$ie
1919)'
din
hifiiti.a pfin care,,cu Pasdrea galbend (sur:sa morfologlci a'Pdsdrii de aur

iritr-o viziune a tfupului lighind in zbor. neferinla la detaliul deslufit de,Geist

;i;H;;i;*i"
importanti pentru. un
(pierdutd)
dup? cum mi se

ar contura o probidmi,
i; ;rlptra
*rrolf*uA h rer^nticii,brdncu$die: un element
serie tipologicti;:lrevine intr.o

alti'seris";

Pqre'
la care artistul 'renuntase treptat intr-o
: 'r'

'Se"suguru"rtci, de fapt, crealia lui BrAncugi nu repre.lenla un sirnplu,^procesde

parte 9i'
continuitate, OE retuare a soluliil_6r formei. Cd el revenba asupra tie_ca9i.;1lplr,,lil
Etapele
diferit.
subiect
o.iffi,io.b,."s integra moouiitay incercate in lucrdri anterioare, cr.r
capacitatea
art"i fri Br6nlugi nr" se pot sephra deci', foarte net; a9a se explici, desigur';
artistului de a crba o struiturd phn simplificdri succesive, ?n vrerne.ce,, paralglt me_dita asuprq
,itri-ri aitrnoea aici f" dte sotltu ale itilizerii. in 1912, de exemplv, Muzalgi sprijinea capul
a,ir-n gest ce-t anuirp pe acela al'Do.mnigoargi,loOanrl $1pleqap9lg^u3,
neiezite de apatransparenti avisllui, ca.in varianlele lliuzeiadonnitedin,!9-09_;i 1910; Din
g Torsul de tindr(\916),.,gi Nou/-ndscut(19:1'5); 'dar unele
acesiei sculpturi,bin,unn6,provin din stiliziritb prezentein Prorireteu giin Muza
"teroerl[etrate
.bt oSu/din".1922,avea- ni sespune uo trup rotund, iartreptele pe care suia
(anul in care
cintecul ir=iii""i faiu tJe Cetla,Delavrancea erau in numdr de patru. Din 1923
g'erirg ii *ulpta,o imagine momentala tnaltd de aproape doi metr), ele vor fi reduse la
s!.il{F' $
pe i"r" se sprijind acest sernn h fulgerului incremenit
tr"i ep[,i, prort
vor
rnodifieiri
Prinoipalele
taie.vezduhul.
car,e
i.tr.g,li trbiapete cLva de spadh,'de,'laini

i.Eilt

ii;;-;;ttgl'e),i.scinde

---

viza, in primul rind, soclul: geometria cutezdtoare a sculpturii se continua Tn geometria

piedestaiului. Uneori, ritmurilJer,au contrapu-nctice, ca atunci cind zigzagul soclului forma un
Lnghi tiios cu zigzagul crestei cocogului; in alte cazuri, erau potolite de rotunjimea unui
ciliidru. Era in vr6mJa cind Brdncugi era obsedat de ideea unei Coloane ncate, mdriti, ar
outea soriiini bolta cereasc5u. intr-un'alt fel, un fel al sdu, Cocopul se indlla in aer cu aceeagi
indrazne^ala ca gi celelalte Pdsiri brdncugiene.'.
in acest 9ir al operelor lui Brinbu$, Coloana fdrd sfirgitleprgintdo ch.intesenfd.a
gindului creator al artistului. implinind o ndiuin!6 a lui-m1 veche (un Protecl arhiteclural, de
6iba. drterra din 1918, aceld$i an in care s'culpta in lemn Coloana fdrd sffrgit, astdzi Tn
Eof"i1i" M"ry Sist.r. din Pdm Bijach, Florida), sculptura.se transfonnaTn arhitecturd. Barbu
Breziinu mehlioneazd unele gtiri care atestd existenta ,altor mai vechi coloane trunchiate de
ld;;; ?ncd din 1909; ceea ie ?nseamnd cd ideea l-a urmirit vreme de aproape treizeci dee
ani. Columnd severd Si riguroasd, ax metalic care leagi pdm?ntul de cer, sculptura aceasta
care cuprinde, insd, motivele fundamentale ale artei
o victorie a geometribi. b geometrie
"ei
i"f", .f iprrllE gi structurlle vii: ,pe trunchiui ei geometric, Brdncugi a rlsucit, intr-un fel,
intreaga jerbi d figurilor sale figurative', scrie Dan Hdulici.
Celui car6 se migci i'n iurul Coloanei, rnodulii octoedrici i se TnfSfigeazd pe fnd
asemenea unor carene d'e nave pornite sd strdbatl vizduhul, sau unor p''ePfu-n de plsiri
iag"ti,nO, calme, prin spaliu; sau unor prelungi siluete. de femeie, sau c_a nigte inalte- tlqRte
ale"unei scdri ce'urciintruna. Dar, din anumite unghiuri, ise ndzare cd vede pieptdnitu.ra
Domnisoarei Pogany (bronzul din 1933, de la Philadelphia); sau gloriosul zigzag al cocogului
i", triruf vinlos"al lli Adam, cel care cum spunea Brdncugi "cultivd pdmintul, asudd 9i
suduie".
Semnificafiile Coloaneinu pot fi, insd,. desprinse de acelea ale.intregului complex
statuar cdruia-i aph4ine acest monument, ,portret il lui.Brdncugi.fdcut de el insu9i", cum fl
socotea Jean Aril. Cel mai vast ansamblu sculptural din secolul nostru e inchinat eroilor
cizuti in rdzboiui din 1916-18. Cei gaisprezece moduli (afl5m-ci BrAncugi ii numea
,rnar6efe') au pdrut unora,un girag Oe matahii sau de litanii", semnific?nd "recunogtinJ"IT?
lJ s6rfif'peniru jertfa celbr nio4i-in luptd. S-a evocat, cu deplind i1lrgpffire, datina din
multe iate romAnegti, nde a agela pe'mormintele tinerilor stilpi inalli {e leml crestafi in
'similare" (darbu Brezianu). Dupd treizeci de ani de la Rugdciun.ea,
forme geometrice
Brdncu[i se intorcea, cu adincd evlavie, sd cinsteascd pe cei mo(i, cu strdvechea piogenie a

"

ldranului romAn...
C"l.ule matematice au demonstrat cd raportul dintre indllimea Coloanei (29,33
(180 centimetri) este 16,2; ceea ce inseamni valoarea
metri) gi aceea a fiecdrei
"mdrgele"
numerutui de aur inmultit cu iece. $i incd un detaliu: impdr[ind lungimea intregii axe a
complexului din TTrgu Jiu'(1 753 metri) la indlfimea totalf, a Coloaneise obline 59,7, ceea ce
rigoarea.nec.ru|dtoare a matematicii vechilor
repr6zintd aproape exact dublul acesteiinallimi;
'se
intiupeazd inlr-o alcdtuire modemI a celui
cdnstructori de'pe |drmurile Mediteranei
despre care Jean Cassou avea si spund cd ,a despicat cu dalta lui inspirattr.,.t!9ti3 sculpturii
mondiale Tn doud, agezind la granija dintre clasicism gi modem Coloana f6ri de sfirgit Tn
frumusete a geniului romdnescu.
Mi sd pare cd nu pot fi luate in serios opiniile celor care, ignofnd aceste raporfuf 3fe.
geometriei brAncugiene, bonsideri cd ansamblul monumental nu e decit proiecfia intu$iei
unui mare artist, indiferent la problemele matematicii.
Nu cumva pentru a rbspecta complicata relea a proporfiilor pitagoreice, acest ritual
al rafiunii pe care s-au edificat temeiurile civilizafiei europene,.-BrAncugi a modificat in citeva
nndr.iri a$izarea monumentelor de la Tirgu Jiu; aga cum mdrturisesc cel care au fost, in
urmd cu'patruzeci de ani, colaboratorii artistului?
Proporfiile gi simetriile coloanelor lui BrAncugi au fost studiatede ?4].$i.familiarizafi
problem6te
teoriltice ale structurilor artei modeme. La seminarul $colii Politehnice de la
cu
Z(tich, Siegfried Giedion aandizat, in cursul sdu din 1952-53, "simetria prin repetare" a
acestor col6ane, preciz?nd cX ele posedi ,toate tipurile cunoscute de simetrie". Ceva mai
tirziu, Adrian Gheorghiu 9i Florea Stdnculescu au cercetat implicatiile matematice 9i
geometrice ale Coloaneide la Tirgu Jiu gi au relevat dinamismul ei spafial.
Siegfried Giedion desemna coloanele lui Bdncugi cu numele de ,arbori ceregti'; 9i,
de fapt, aclste coloane apa(in unora dintre numeroasele semnificafii pe care folclorul
romflnesc le atribuie arborelui. S-a semnalat cd, in aceasti viziune, arborele e simbol al vielii
9i al rodirii $n ceremoniile nupfiale). ln chip paradoxal, Coloanafdrd sfirltt de laTirgu Jiu,
inchinati mo(ilor din primul rizboi mondial, devine 9i coloani a viefii care continui,

'

44

carolei Giedionngsupuse de moarte (cum i-a revelat, dealtminteri, Brincugi insugi

welckeQ'
romdnesc, simbolul ,coloanei cerului' reprezinti.o.credinlr arhaic6,
folclorul
-lmaginea
se integreazd intr-un simbolism al ascensiunii, al zborului; se cuune'
precr:egtina.
(care nu putea insemna decit
insd, s5, observim cd artistul iu a ales ,forma p.uf3" ? Coloanei

l,%'ffi
,':iti!l:Ji
3'[:Xff yl?+il"m,:i"r[is*tSt:'t*,'eXili#l',?,fl
'",ffi
lonel Jianu
ceresc".
arbore
pe
acest
te
calai
ia
nevoia
il;;#diilj",lin"i,1agfi4ie ri;',|i
ilotiv decorativ imp.rumutat de la stflp_ii

.'fl

ilHfffi A-il#G

ffiu,jiO4u lr"prerinia un

arf,iteciurii fdrdnegti;.

ffiilil]

;irlrrrc

!fib"iild

stilpului locuinlei Jdrdnegti. apa(ine, de asemenea,

aihaite, sti'lpul c'ential serveqte de miiloc

cerul.
iomunicare bu"irri'ri"";;;ei.i"muriJrocuinle
de vv"
vv
iicensiunea la cer a cosmologiilor arhaice -9i primitive il obseda pe Brdncugi'
nu numai pentlu ci ea nu se
ci trecerea?ntr-un rp"ii, innnil. $i-a numit coioana taf :[rf.,t

b;ffi

5$1Ex,iffi &iH.lll-r!4itr
I.il,['s,r,.+:xi*+te.l"lil:xlHg;G''ifl
-i[ia,ituiui
Braniugi. Din stiivechiul simbolism al Coloanei Cerului,
soatiu De care ir straSat

centrat: asceisiunea ca transcendenfd a conditiei,umane' Dar

de
a reusit sh te revebiJ';;;i;.p;A"iroi semnincalia unei ascensiuhi,extatigti,
!9sp{n9a.
fericirea
recupera
a
pentru
Aung; r{i.la9i "purtat" de puterea operei
uitiU ,."i existente etiUdrate de orice sistem de constflOgri.
" Citoai" raE irrlit,-,.iruoial satului romAnesc ai limbol care unegte.Pf,mint 9i cer,
cum o
coloani care e o pasirb uhanizati, semn. al unei aspiratii ideale nelimitate'
intr-un
rafiunii,
pioi."t"za o fibsofie a^suprerirului ec.hilibru al
definea Mario de

:ffi[""%t"ri&;ii;;.ntui

;*;U,.]};r ;;I;.

Mi;h;ii-

intenliu1ii sentimentului de infiirrat respect q"ntg sacrificiul celor

morti, E viziunea rn"i
""rJ .r""iii caie'teaga eiementeledelumiiintr-o-uniune'desdv?ffi-(SuSestiile
faptul ci ?n schilele preliminare ale
Ciu'anieisint iprrlinite 9i
Hii;#;riiJJ
u1e.91i aspecful romboidal ce va
7;;;;;fi,"iiip.iiti.ariie masetor mudculard cSpqtdm.a
ti2ru).
carai)eizaformd unora dintre operele lui importante de
a.unei Po$ a sdrutului'
ansamblu
acest
prdzenfaTn
De o uimitoare semnificafie este
se regise9l",..tq
insdgi.
dragostea.
cdreia,
Nu cred c6 ea ind;pt{;gie
-rnolrt6; 'rni Ldncluzia potrivii
unei glorii al
ideea
deslugi
se
lasd'a
,d cufnd,
se_p"re
Irpi.ii. ti""rilri'
cdrui po(i
ale
puntru
iriumf,
de
un
arc
este
Ci ronr*entul
c6rei sens suprem Oi"gitt"".
de
Ouadrifons'
(cel
Janus
lui
al
rti romane
"
definesc rn"l"
le interpreteazdpe;6Y;
care
al
seminfei
"t
semn
pildd). Motivul trupriioi IrnUAiig"i" leying aici simplificat, devenind
se
d .ihirili care vbbe, simbol al privirii' treze care in]elege.totul. Dragostea
a
moarte
de
dincolo
de
viala.
itiiiril,"Zll*iJrii','il,-."ntrur lnsimututui car_e prosldvegte
'Graunlelb
slnt
germineze
sd
dgteaptd
eroilor; este 9i ,n .orn"nt allntflg^erii-ro4ii.
,ce
se arati
Breziinu
precizeazd
Barbu
igtf,
t.
;;l.i.ii,
'sculptorul
contine
1933
Varianta din
preocupat Oe conJructL rnei adevdrate'Coloane a sdrutuluf.
in
doui
doud trupuri stilizale
toate motivut. ."r""r?'iripi"r.^te pe-taturire Porfii: cele
tolugi, de

ililir.t'.1;a;eJ;

.i

[;;;;;:

iil#;.'i;9;id

liniile rotunde (at?t dq qprgqiat,

semicercuri ocrotite, parcd, de co{a rnli t.rinle;
pastrat in
trupul unJgs.
le
silrilina
,secliune
ornamentele unor ;ir5$.ilhta^.ltij, p. gare
lintou puternic ai plin
un
bat,
mdment
ld
un
atcdtuind,
iavan,
sub
Lnoliesb
;6d;i;]; 9i
-" r"uga
tavanul de lemn e
de gratie; nobila r#pl'l;ti
:tnp{ casei firf,negti d-e
Jacques
"ttiirruli6i
al'arhitelturii.populare"
a frumosiui funcfional
reluatd aici cu oezinioria inlut"g"ru
in acest

i"i"

Porlii:.,Artistul a reluat
Duchesne-Guillaumin impinge"mai departe simbolisinul
din-Montparnq:e' 9i asta nu
iffi;it"t"i sarJill, ridicatdin cim'rtiruf
spune
moment
*Sdrutur
formeazd subiectur stilpitor
q oprqr:, in.1g64:
numai pentru ca
arhitrava, e formatd in
ce sustin arcul portiir,'ci ii pentru ca iicul insugi, sau mai bine-zis
din stiiizaiea 9i r6petarea stelei"'
intreqime
rrrr'rEvrr"irlirinl''frolini"n,'C"rr
i-a vizitat atelierul !n epqcq imediat precedentd ridicdrii
atunci cd
iir, vazui macnelele P.o$i,BrAncugi 5a ma,rturgit
monumentelor de
am sculptatin
"
lu.ngi.-de tautari.
formele la care 4rns"iJerau'rodul ,not
"Llainceput,
dus spre o
m-a
gindul
vreme,
multd.
duFa
taitrn intanluitu'..;
;ei6;
mbtivului
siluetele
deiolt
si
intenfia
imaoine care permite trecerea aincoio;-isr,
"h
deaiupra por[ii. Le recunogti?".
-a! !r-^r:^ ^^ -^^^+x. ,,^ ^,im-,
de ochi
pe fiecare f"tiri,ilLlfor
doi piloni, un motiv identic se repetd: un prim-plan
-,Ce
seami
cu
Mai
m?
egti?
ny
rhmine in- viala dlPd ce
care se prir.i.
lume'
de
oameni
9i
amintirea ochilor, a privirilor prin care fi-aiimpdrtdgit' dragostga. !e
temele-'
Profilurile acestea reprezintd contopirea prin dragoste Intre barbat 9l

;if
-"dupi;;;;il
i; lj[;

il;i&;;prt

;ffi

a;il;;p;.

*i

45

ldeograma sdrutului devine, pe stilpii Porfii,

un,cerc.care evocd, de asemenea,
ffiXI'J,lT,T#ljtT:lX;,;X![,L.1':;-1iian"i'ti"o" ra noi o" ino"-,il,ii.i *uetl,.i"i

$i Masa tdcerii, opera care incheie aniamblul sculpturilor lui BrAncugi,

este rdspuns
al unei meditalii ce se des]ugugtu in iucrdrile
anterioiie
;rr_". r-i"iu
,-r-jur" sculptorului
"ru
"iii

ji*i'[*3aehs#*:?,1H[Ht[

e"T#ii?E+f:*ii:ii:"rfl,nr,:rry::
piatra
rotundd a;^99]1tui rbdei gi a riiii'ii;rrr
uoii.i rotunde de piatrd se rinduiesc
doudsprezece

scaune, asemenea ore.ror p"'.rJr#ur ;1"yi;F"g,ri'il1?

un comprex
monumentar inchinat amintirii ceror cdz-ufi
tiii
pe aceea a
Sanctuarului dacic de la Sarmizesetusa;'o'civit.izalie
..11"u1;

prili-jra,

[iaraaita ,rU

ili;bfie

i#rri

Jritrr suprem al
p"i;;ii;;#;ii;ffi'iu,.",
."
in
arte
vechi civirizafii,
ei
,::3ffi1'jJ.rff,|iflX,lempreb
scaunele sint, totupl.agezate prea.departe
de masd pentru a putea sugera scena
calmd a unei cine
|drdnegti.'Maia rirriaa o.ri,i"
ritual al pomenirii cetor mo(i;
imaginea familiei
in iurul mesei dobindegte dimensiuni mitice.
lbugt$
ca un altar strdvechi
(pristolul de piatrd al biseritii din Hobila,
grerianu, este de
oos6ri
aaiuu
asemenea
rotund)' Masaii adund,
|arcq, pe cei carb mediteaza, domici sd afle infelesuri ale lumii. Ea
este un moment ar recuregerii;'moartea
nu dd motiv'oe oispgrar! gi prdbugire.ir;&;;
amintirii celor care au pielit, se ?narld, .",r.n.
itiri
coroana, poarta sdruturui
dragostea 9i rodnicia; c.r.ut ioi"i ir ,rzrr"itrl#irol*u?;i;;d.ratrarei
"i."rrrui,
unitdli
:'ffi?l"

ilr; iil-r"

Un colaborator al lui Brancu$i, megterul loan Alexandrescu,

igi amintegte cr, la
inceput, Masa se chema a familiei. Stlunele'n,
ur"r, .u r.yr, dispuse circular, la depdrtdri
egale, ci agezate perechi-perechi, ou.a ,e-"Ii"
?.rrrltitJ #r11 ta BrAncugi
q
concepea momentul suprem al comuniunii, deci
ca aceasta implinire .-uolirrta de Masd
inseamnd urmarea fireaicd a iubirii intre oameni,
Aleea caie teagji
al dragostei
de tacuta adunare de oameni in
lurul mesei este singura maicati de aLte sculpturi, cele
cLrcur, ,paa,;;-,
ri.rt "sI sp,iline pe
'a
In clepsidrele de piatrd din
iurul mesei, curgerea grdunfilor de nisip s-a oprit pentru
vepnicie; timpul se incheagd fard spaime,
intr-o siructurE cam6, q ulor geometrii simple
(Brancugi, ni'se spune' ar ff vrut ca
Jcarn"le ri fi ;;gl#irai timpede forma a
doud ceaune
|Srdnegti cu fundurile alipite). Fondui ancestral al cr]triii
rr rvrrrarrsltr
romanegti se
rE
revendici
rtrvetrotc
?n aceste
mdsuri simborice are eterhitatii.

r,

".riiiirri"i
i,,iffiir.i't6r

Xffi'J:rY:[: [fl?.j"'*c

Dar sensurile ansainblului monumental al lui

Brancugi nu pot fi despirfite de
plasalga lui.in spaliul-concret.
cE el e astfel orientatincit conduce spre
!i
.a1ume
clddirea
unei biserici; ceea ce ne evoci felul ?n care
era construit teatrul in Grecia anticd, unde
skenionulera proiectat,pe silueta grandioasa
a unui munte
iau cr
a ur
rur templu,
unui
r'trr trPrut sP
'!v rqu
sporind astfel
impresia gravd a tragediei.rep. rezen"tate i.
f"1"
Sintem indemnali sa.ne referim ri ci uineiunoscutd
scriere a lui Lucian Blaga,
publicata la numai ciliva ani
r.ioi..r"u monumentelor brdncugiene
spaliul mioritic.
,Nu putem sesiza
preciza giriaitorrt-ior3rr
ip"1iri.-rrtirri
ca
pe
o
mdrime
ibstractd 9i
generald; el e marcat de fapt6le vie{ii
noastre, imprrri'uta a" r";t,i;";ffi;'hib particutare.
c^are il definesc, pentru ci acestea
sint titerenp-rg
ate unui gen proxim, gindit
crndva ca o entitate invariabild ce se desfdcea
in pa4ir!-componente nuirai iub presiunea
necrufdtoare a anarizei rogice. Astdzi ne
ddm
.it
r;g ;"l1ii*j"r"ri
putem dori dec?t sd avem
" rirX.i"ur#']9ira gi nu ne
sau, mai curino,l; pri*i;
[uterea
in
ce relalie naturald ne afldm noi cu e1,,,
"na*
Monumentele lui Brancugi clddesc o astfel
de realitate culturald, unitard, ?n interiorul
unui spafiu sufletesc., cea,mai iinportanta
determininu iiir,stica a ,spafiului mioritic" e, in
viziunea lui Blaga, ortodoxia; ,per'specliva
sofianicdi i"ruruta de el reprezintd
,o.,realitate
mijlocie, de atribute mixte, caib nu' au nici
avantalul ui"ri.'rr
camald a vremelniciei", intercalate intre orrnurll,"gi"r,irl, eternit6fii, dar nici calitatea
intr-o existentd trialistd. prin
urmare, nu doar o valorizare a tradiliilor strdvechi,
.i'o.or,rtrcii. rril;';irn.fr sistem at

il;ilil.

,!t,

-,

ffiite

46

,"jrj

it

conciuziile lui Blaga pot fi un punct de pornire pentru

o explicare cuprinzdtoare a
specificului unei civilizalii iftdte in teritbriul
rpNtl"iit+ [toooru, ,specuta]iunile cete maj
caracteristice aodrute in sinur ortodoxiei, di;c;;;e;;
ecumenicd, h, o infdligare
sofianicd". Ortocjoxia pune ingeniozitatea
in stujba luminii.

H;
1i;';.;;iri'"ilrr"tutui

Mai presus de implicaliile spirituale gi stilistice ale- meditaJiilor lui BrAncugi la sensul
g?ndirii extrem-orientJe siu aflicand, al manbdei sau ale frustei gi'virilei sculpturi.in len(n, se
duvine sd urmirim direc{ionarea lor spre semnifica}iile lduntrice ale unei ortodoxiiin care s-a
format insugi spiritul sdu.
Orientarea celui mai impun6tor monument al sculpturii din acest secol spre o
bisericd a unui orag de provincie dobindegte astfel Tntelesuri profundg. O cercetare mai
stiruitoare a relafiei opeiei lui BrAncugi, in'ansamblul ei, ar pune mai limge.de.in evidenfi
semnificatia sinteiei prbcre$tine $i ortodoxe dearoltate de lumindin g?ndirea lui. Nu o ambifie
artizanala'mdrturisiti de minufioisa polisare a metalului 9i a marmurei, ci o confundare in
sensurile, incd nu indeajuns Hmurite (dar poate gtiute de artist), ale unui substrat din care
s-a rdspTndit asupra intregii
admirabil explicat de Vasile P6rvan
cultul dacic al luminii
-noastre culturi traditionale,
Aceasta ar,fi direclia in care ar putea fi urmdritd inchegarea semnificaliilor specifice
ale artei romilnegtia lui BrAncugi; nu preluarea detaliului ornamental, nici a celui narativ, ci a
intregului spiifuAlce vine din vechimile de dinaintea istoriei gi se reveleazl, pe deplin sub
semnul cregtinismului ortodox.
Povestirile celor care au fost martori la construc[ia ansamblului de la Tir-gu Jiu ne
pun la indemind un aminunt foarte semnificativ. Aflam, anume, cd sculptorul a refuzat tdios
ba semndtura lui sd fie inscrisi in trupul de piatrd al Mesei. E acesta un semn al supremei
evlavii a artistului care-gi ddruiegte, anonim, opera oamenilor. Nu se-poate sd nu.observdm
cit de rat apare iscilituia lui BrAncugi pe lucrddle lui; clt de multe s;int ?mprejurdrile in care
numele e ortografiat cu o teribil[ n6phsare, parcd, fa]a de identitatea artistului: creatorul
trdia nu prin inlemnarea numelui siu, ci prin semnitura de neconfundat a lPerei. Brdncugi
notainci gi md rar anul credrii unei lucriri: pentru c6, de multe ori, ea era doar un moment
in indelunjata desdvirgire, reluatd mereu de ia inceput, a unei sculpturi ce purta treptat ideile
artistului sipre implinire, E sentimentul neinduplecat al dorinlei de perfecfiune 9aru.iq Brangugi
un scop in toate lucrurile. Pentru'a-l inlelege, trebuie sd te desfaci
i-a dat astiel glai:
"Existd
de tine insuli".
E s6ntimentul ce se deslugegte 9i in desenele lui: niciodatd ele nu sint ceea ce se
infelege, de obicei, prin ,desen de sculptof , schild a unei lucfrl, eJ+a premergdtoare a
o5iereltridimensionaie. Gestul miinii carb cuprinde lumea vizibild in linii poate_ fi.urmdrit in
cu p.recddere gjpii 9i femei. O
semnificativ
ateste imagini ale ciror personqje s?nt
lume a oratiei, a inocentei pitrunile in foile acestea de hirtie unde apare atit de adesea, de
pi6a, m6tivul ovalului, niartlrie a faptului cd BrAncugi era necurmat yrmdrit, 9i in ceasurile ?n
tare'mina lui nu dezghioca materid pentru a-i desioperi sensurile lduntrice, de ideea unor
ior*" irr"i*u, 6uitiale. Unul dintie cei mai sensibili graficieni romAni, Octav Grigorescu,
f[cea o precizaie de hare acuitate a observaliei: ,Curbele acestea sint ca nigte ffniri de
fintini, cimate in mersul lor ascendent de necbsitatea inchiderii formei, exacl in momentul
cnnd spalialitatea ei a fost definitd. Nimic nu e in plus, de-dragul arabescului,,al podoahei 9i,
cu todta'lipsa de rigiditate a ansamblului, o priviie atentd iti dezvdluie o gindire precisi, de
matematician".
BrAncugi era un desenator, tocmai in sensul cd nu simtea desenul ca Pg o -e]apa
intermediari a unei alte opere..sidney Geist observd cd artistul nota mai ales sculpturile pe
care le realizase. Unul dintre cei diniii critici care au discutat desenele brAncugiene.ca pe
niste lucrdri nu intotdeauna destinate studierii viitoarelor volume sculpturale, David Lewis,
r.iur" faptul cd "in detagarea sa, BrAncugi nu a ?ntors spatelg prezentului, c.i. a ciutat sd
gdseascd, in interiorul schimbenbr rapide,'al dezrdddcindrii gi fragmentirii vielii modeme' o
grafica lui.
Eonstantd a valorilor". Ceea ce se poate semnala giin
'chip-evident,
schile pentru lucrdrile de
Chiar si atunci cind desenele sint, in

sculpturd, linih dobindegte un fel de autonomie: ea nu este simplificatd in direclia

desioperlril structurilor sculpturale, a relaliilor cu aerul inconjurdtor, ci pdstreazd o inefabil5
oratie'a ductului. armonioaii unduire a formelor. Un studiu de miini in care recunoagtem

i;1igtrrea elegantd din Domnipoara Pogany are o feminind rotunjime a formei:.respectul fa|6
de'real deter:mina notarea unbr detaliiiare, in nici un caz, nu urmau sd treacd in sculpturd,
ineleie de pe deget, de exemplu. Sau desenul care se numegte pludiu pentru.,Prinle\a',
astdzi in Muzeul-din Philadelphia; curbele se inscriu in forme inchise, elipse gi ovaluri ce
alcituiesc succesiuni ritmice clar configu rate.
BrAncu$i noteazd adesea stenografic contururile, dar stilizarea se realizeazd in
sensul respectarii formelor vizibilului. Un Ielebru tablou in ulei, Portret de femeie (probabil
de un rolu
din jurul tui tgtB), e construit pe contrastul a doud zone de culoare: rochia

47

viu, domolit de o pensulatie delicatd, de galbenuri

gi pErul
de un galben-auriu vristat
de brunuri. Gulerul alb se contopegte cu sidefiul fundalului, aproape de aceeagi culoare cu
pielea obrazului gi a gitului. Ochii gi gura s?nt desenate cu simplitate; fala are un aer straniu,
un fel de hieratism de emblemd se desprinde din trdsdturile acestea pretise.
Alteori, linia are o dezinvolturd care nu |ine de exigenJele proiectului de sculpturd, ale
schilei pregititoare. Un grup de femei, un grup de copii sint desenate cu o spontaneitate
care pare a tdlmdci mai curind reflexii ale unui artist ce mediteazd asupra formelor vii. Pe
foaia pe care desenase silueta unui copil, el nota:
nu mai sintem copii, s?ntem deja
"C?nd
llustrator
al
unui
volum
llarie
de
Voronca,
colaborator la reviste de avangardi din
Io(i'.
Paris, autor-imppuna cu Picasso
al unui afig, in 1924 (desenul lui BrAncugi ieprezintd
un nud_de copi),-el a fost stimat de contemporani ca un mare desenator. Un portret at tui
Joyce (aprilie 1929) ne infdligeazi un profil de pasdre ciudatd, veghind
cu ochi aproape
orbi
asupra misterelor; un altul, o spirald gi trei linii verticale, va stirni nedumerirea
amuzatd a tatdlui lui Joyce: ,l-am v6zut pe James; s-a schimbat foarte mult, dar incd ipi
seamindo.
Ezra Pound l-a socotit drept unul dintre innoitorii artei moderne, a cdrui operd e
comparabild cu aceea, in literaturd, a lui T.S. Eliot sau Joyce; era artistul ce dddea deoparte
retorica, pentru a se apleca asupra esenlelor. Cind, in 1919, Pound a editat la Paris Ihe
Little Review, al cdrei scop era sd reprezinte ,un protest impotriva intezicerii lui U/ise al lui
Joyce' (aga cum ii scrie poetei Marianne Moore), Brdncugi a fost artistul cdruia i-a cerut
ilustralii pentru revistd. $i totugi, intr-un ce.lebru articol publicatin toamna lui 1921, il opune
pe sculptorul romAn autorului lui U/ise: cel dintii ,,se apropie de infinit prin formd", reprezintd
,apelul la ordine", in vreme ce Joyce este creatorul unei arte ce se indepdrteazd mai degrabd
de trecut, decit sd aspire la ,desdvirpirea ascunsdin necunoscut'. BrAncugi inseamnd
"logicd
a eternei frumuseli'.
ln istoria artei moderne, BrAncugi a insemnat contopirea
gi a gindului
"sensibilitalii
care se combind pentru a rezolva conflicte ale artei'
cum ?l definea Christian Zervos.
Recunoagterea valorii sale s-a produs relativ devreme; dar, se cuvine a observa, mai intii la
el in !ari. Alexandru VlahuJd, de exemplu, ale cdrui idei artistice nu consonau cu acelea ale
artistului, va descoperi taina ce inconjoard zeitatea cu infdlipare ciudat6 care se cheamd
Cuminfenia pdmintului. ln 1916, Tudor Arghezi consemna profetic noutatea ,expresiei
BrAncupi" pe care a aflat-o unda lumii, Revistele romAnegtiii vorinchina numere omagiale: in
deceniul al treilea Contimporanulva proclama arta brAncugiand ca pe o axi a propriei viziuni
moderne, Universul literar din 22 aprilie 1928 va insera in numdrul sdu special ?nchinat
artistuluigioincintdtoarePovesteahaiducilor,scrisddeBrAncupiinfran}uzegte.
Sculptorul n-a fos] un neilJeles in {ara lui gi ,,gloria internafionald a iui BrAncugi'
despre care vorbegte H, F. L, Jaffe
nu a insemnat o compensalie a vreunei uitdri care
sd-i fi acoperit numele la el in patrie, afa cum s-a intimplat cu at?fia artigti venifi de
pretutindeni la Paris, in primii ani ai veacului. Camil Petrescu socotea cd ,aceasti realitate
profundd' a lui BrAncugi este adevdratul termen ce definegte specificul romAnesc. Tot la el
in fard, la Muzeul de artd din Bucuregti, la sfirgitul anului 1956, s-a deschis prima lui
expoziJie personald din Europa.
Muzee dintre cele mai de seamd i-au consacrat sdli speciale, iar la Paris atelierul
sdu a fost reconstituit intr-o sald a Muzeului de artd modernd, ca o crealie eainsdgi vrednicd
de omagiul artei din acest veac. Gest care, dupd cite gtiu, nu are nici o analogie in istoria
sculpturii gi a picturii universale.
in'vara lui 1974,Ia New York, Muzeul de artd modernd din acest orag (unde, Tn
urmd cu gase decenii, The Armory Show
la care participase 9i BrAncugi
marcase un
moment de rdscruce al artei americane) gi Muzeul din Philadelphia au deschis impreund o
expozilie a capodoperelor din tezaurele lor. lntrarea in silile muzeului se fdcea pe sub o
poartd inaltd, de o nobild simplitate, cioplitd de BrAncugi; simbolic, drumul spre marea arti a
lumii moderne trecea pe sub austerul arc de triumf inchipuit de un sculptor romAn.
,Sipind necontenit fintini interioare, am dat de izvorul tinerelii fard batrinele 9i al
vieJii fard de moarte."
S?nt vorbele unui artist care s-a intors necontenit spre esenlele artei tradilionale din
|ara lui, sipind adinc, pind unde straturile originare ale acestei arte se intilnesc, tainic, cu
acelea ale altor culturi ale lumii. Vorbele unui sculptor a cdrui operi din urmd se cheami,
semnificativ, Piatrd de hotar.

'

48

Biblio.grafie selectiv5:'

:.

..

Mam, Hommage A Bnncusi,in .Les lettres franqaisesr (pads), 2g.lll:1g57.

Adrian, P. G., Constantin Brancusi,in ,Goya", 0, iOriO), nb. tOltgSZ.
Adlor, C. BrAncugi,in'Drawing and Design" (Londra), febr, tgi7,
Alexandrescu , lcl,:., Mdrtuiile unui cioplitor, in fiamuri. (Craiova), 23.lll. 1 965.
Alexandru, lcgin, Pdsdrile nmstre de'aur,in ,RomAnia literarl. (Bucuresti), 17.lX.lgZO.
Alvar, Julien, LAtelier de Brancusi, in rArl 6'4.4ourd'huir (Paris), ian. fgst.
Antonovici, Constantin, Masa aspsldilor,in
(Cleveiand), martje 1g7b.
"Dieptatea.
Arghezi, Tudor, Tablete de crqricar, Bucure$ti,
1960.
Arp, Jean, La Colonne sans fin, in nl'Art vivant, (Paris), febr. 1970.
Ashton, Dora, Arfs and Litenture, NewYork, 1955.
'
Ban, Alfred H., jr., Masters otf Modem Arf, New York,
,
Max,
Brancusi,
le
cP1sur.s,
(Paris),
sculpteur
Mythes,
des
in
iun.
1952.
Putggt,
Bogdan, Radu , Brancusi,in "Romania Todhy" (Bucuregti), nov. t 96+.
Bogza, Geo, Zfurul peste pL Pasdrea mf,iastri, in ,contemporanul' (Bucuresti), 17.1V. 1g64.
Bcime, Nb.rl, Biancusi in New York;
ovo ad infinitum, ?n "Burlington Magizine", (Londra), mai lgZ0.

1954.

--'

'
BotlaDan,,'sculptorut coryta1tln Brpncu.gi, in ,Rominia titerari" (eu[ure$),Ttitx. igaJ.
Borness, Nlm, Modem Sculpture, Londia,1965
Brest, George Romero, Recuerdo de una visita a Brancltsi, in
y estemar, (Buenos Aires),'.mart. 1g6b.
"Ver
Brett, Guy, Reach^for the Sky, in "The Times" (Londra), 22.1X.1970.
pglanu, Barb't,lnceputuile lui BrAncugi,in ,secolul 20" (Bucuregti), no 3/lgO4.
La jeunesse de Brancusi, in els5;stt,r. franqaises' (paris), ia.tX.tg6Z"
' ' Le secret du tBaiser, de Brancusi, in *La revue du Louwe,, (paris), no. t /i g6g.
P_aginide yrtd modemd romfuteasd, Bucuregti, 1974.
Qpra lui Constantin BrAncugiin RomAnia, Bucuregti, 1974,

"'
'
"'
'' '
'''

Brancusi in Romania, Bucuregti, 1976.

Burnham, Jack, Beyond Modem Sculpfure, New York, lgGB,
Canaday, John, Main Streams of Mdern Ad New York,.l gGS,
Caraion, lon, Masa frceii, Bucuregti, 1970.
Cassorl, Jean, Vlsife A Brancusi,in *Franee-Roumanje; (paris), no b/1g46,
Cassou, Jean; Langui, Emile; Pevsner, Nikolaus, Les'sources du vingtidme sr@c/e, Paris, 1g6.|.
Charmet, Raymond, L'art roumain: un climat de poisie, in sArts, (Paris), 2.lX,l961 .
Cisek,^OscaiWqlter, Fs;eui gi crmici pastice, Blcuregii, I 96Z.'
' ' .Colrcviul BrAncugio, Bucuregti, 1968.

'

Comarnescu, Pelru, Valoarea rory29ycd gi universald a sculpturii lui Constantin Brilncufl,

Fundafiilor" (Bucuregti), iunie 1 944,
Legendarul BrAncugi, in ,Gazeta literard" (Bucuregti), 23.lll.1gOZ.
'^ Brilncupi
p! metaford in scufpfura contemporand, Bucuregti, i 972.
Comarnescu, -_Mit
Peku; Eliade, Mircea; Jianou, lonel, Tdmoignages sur'Brancusi, paris, 1g67.
Constantinescu, Mac, Afte giArtipti.BrAncugi,in ,Cuvintrll. (Eucuregti), 4.lll.lgAO.

"'

'

Dolglas, Rqvolt in Arf, in ,Books and Bookman" (Londra), iept. 1974.

Courthion, Pierre, L'aft inddpendant, Panorama intemational de tg00 a nos jours, Paris, 1958.
Croitoru, lon, L-am cunoscut...,in,Argeg" (Pitegti), martie 1967.
Dancu, Dumitru, Constantin BrAncugi, in,Searau (Bucuregti), iulie 1 g4 1,
Deac, Mircea, BrAncugi, Bucuregti, 1966.
Delevoy, Robert, Dimensions du XX-e sidcle, tg90-lg4S, Geneva, 1g6b.
De Micheli, Maio, Brancusi, Milano, 1966.
Dorfles, Gillo, ll segreto di Bnncusi,in oDomusu (Milano), apr. 1956.
Dreier, Katharine; Duchamp, Marcel, Collection of the societe Anonyme, New Haven, r gbO.
Einstein, Carl, De Kunst des 20. Jahrhunderfs, Bedin, 1926,
Elgar, Frank, Peintres et rculpteurs roumains, in rls pay;.1.n lib6r6, (Paris), 30.X,1961.
Elsen, Albert E., Origins of Modem Sculpfure: Pioneers and Premises, New York, t 973.
Fierens, Paul, Sculpteurs d'aujourdhul Paris, 1933.
Francastel, Pierre, Les sculpteurs cdldbres, Paris, 1954,
Frunzetti, lon, BrAncugi in arta universald, in ,Scinteia" (Bucuregti), 14.X.1967.
' ' La Homologia Cdsmica en la Obra de Brancusi, Palma de Malorca, 1972.
' ' Un realist al esenfelor, in ,Tribuna RomAniei" (Bucuregti), 15.11.1976.
Geist, Sidney, Brancusi. A Study for Sculpture, New York, 1968.

9*p"r,

56

'
'

in

,Revista

"'
'''
'''

Constantin Brancusi, l876-1957; A Retrospective Exhibition, New York, 1969,

The Century of the Gate, in *Artforum" (New York), oct. 1975.
Brancusi, The Sculpture and Drawings, New York, 1975.
George, Waldemar, Grandeur et solitude de Constantin Brancusi, in r,Art et industrier (Paris), no.22/1951.
Georgescu-Gorjan, $tefan, Cu privire la ansamblul statuar brAncugian, in ,Viala Romdneasc# (Bucuregti),

'' '
"'

dec.1964.

Realizarea Coloanei infinite, in ,Arta plasticI" (Bucuregti), no. 2/1965.

Constructorii Coloanei lnfinite, in ,Contempor:anul" (BucuregtD, 18.11.1966.
Gheorghiu, Adrian, Proporlii gi trasee geometrice in sculptun lui BrAncugi, in ,Trihlna' (Cluj), 24 febr. 1966.

Gideon-Welcker, Carola, Modeme Hastik, Ztirich, 1937.

' ' Constantin Brancusi, New York, 1.939.
Le message de Brancusi, in oXX sidcle, (Paris), 1964.
Goldwater, Robert, Space and Dream, New York, 1967.
Guggenheim, Peggy, Art of This Cenfury, New York, 1942.
Habasaque, Guy, L'Armory Show,in oL'Gib, (Paris), febr. 1959.
Hajdu, Etienne, Hommage d Brancusi,in ules lettres frangaises,, 28.lll.'1957,
Hahilton, George Heard, Painting and sculpture in Europ 1BB0-194.0, Hardmondsworth, 1967,
Hammacher, A, M.; he Evolution of Mdem Sculpfure. Tradition and lnnovation, Londra, 1969.
Hdulic6, Dan, Brancusi oi l'anonymat du gdnie, Bucuregti, 1967.
' ' Cuminlenia giindrdmeala finintului, in
20n, (Bucuregti), no, 3/1967.
"Secolul
-' Un clasicism dincolo de Hellada, in ,Flacira'
(Bucuresti), 20.V1. 1970.
Hodin, J. P., Ouand tes artistes parlent du sacrd,in,XX- sidcle, (Pads), dec. 1964.
HofJman, Malvina, Sculpture lnside and Ouf, New York, 1939.
Huyghe, Rene, Lespulssances del'image, Paris, 1965.
Huyghe, Ren6; Rudel, Jean, L'art modeme et le monde, Paris, 1970.
lancu, Marcel , BrAncugi, sculptorul tainelor, in ,Contimporanul" (Bucuregti),27 .X.1929.
Jalea, lon, BrAncugi, in ,Contemporanul' (Bucuregti), 5.X.1956.
Jianu, lonel, Constantin Brdncugi. Mdrturii, in ,Lumini gi coloare" (Bucuregti), mai, 1946.
Brancusi d Bucarest,in ules Lettres franEaises, (PariS), 28.111.1957,
Brancusl Paris, 1963.
' ' lntroduction d la sculpture de Brancusi, Paris, I976.
Jou{froy, Alain, Une rdvolution du regard?, Paris, 1964,
Kosmutza, Ottilie, Un artiste roumainA Pais, in nl';n65*ndance roumaine) (Bucuregti),5.X11.1906.
nThe
New York Times" (New York), 27,|X. 1969.
Kramer, Hillon, Tracing Brancusi's Career lnfluences, in
Langui, Emile, 50 Years of Modern Arf, New York, 1959,
Lassaigne, Jacques, Bilan de l'annee Brancusi, in ules Lettres frangaisesu (Paris), 3.1,1968,
Lewis, David, Constantin Brancusi, Londra, 1957.
Liberman, Alexander, The Artist in His Studio, New York, 1969.
Licht, Fred, A History of Westem Sculpture, Greenwich, Conn., 1967.
Lucie-Smith, Edward, Genius Craftsman, in "The Sunday Times" (Londra), 13.IX.1970.
Maniu, Adrian, BrAncugi, in ,Universul" (Bucuregti), 3.1.1933.
Marchiori, Giuseppe, Mdem French Sculpture, New Yok, 1963.
Martin, J. L.; Nicholson, Ben; Gabo, Naum, Cfcle, Londra, 1937.
Martihescu, Pericle, lJn lran esculptor rumano, in ,solidaridad Nacional* (Barcelona), 31.V111,1943,
Maugis, M. T., L'arl rou-main du XiX-e sidcte it nos jours, in ules Lettres franEaisesu (Paris), 2,X1.1961 .
Mellquist, Larome, Dictionnaire de la sculpture moderne, Paris, 1960.
Mihdilescu, Corneliu, Arta romAnd, in ,Politica" (Bucuregti), 19.111.1928.
Miclea, lon, BrAncugi ta Tirgu Jru, album Iotografic, cu o prelatd de George Macovescu, Bucuregti, 1973,
ansamblul sculptural d9 la Tirgu Jru, Tirgu Jiu, 1971 ,
Mocioi, lon, BrAncugi
Moore, Henry, Ihe Sculptor'sAims, Londra, 1934.
Moulin, Jean, L'atelier de Brancusi, in oLes Lettres franEaises, (Paris), 5.1V. 1962.
Munteanu, Basil, Conslantin Brancusi, expnent gi vestitor al geniului romAnesc, in ,Rominia" (New York),
iun, 1957.
Nakahara, Yusuke-, Constantin BrAncupi, Pioneerof the XXth Century,in,Mizueu, Ookio), febr, 1968.
romAneascd" (Paris), no. l/1963.
Nandrig, Grigore, lntilnire cu BrAncugi, in
"Fiinfa
Neagoe, Peter, Ihe Saint of Montparnasse, Philadelphia, 1965 (traducere romAneascd de Sever Trifu, CLuj,
1977).
Noguchi, lsamu, Erancusl, in nChronique de l'art vivant, (Paris), febr, 1970.
Noica, Constanlin, lntroduction d la sculpture de Brancusi, Paris, 1976.
Onicescu, Octav, RelTeclii ta Coloana fara sfirgit a lui BrAncupi, in ,Tribuna" (Cluj), 4'X11.1969.
Oprescu, George, Sculptura statuard. romAneascd, Bucuregti, 1954.
BrAncugi Bucuregti, 1964.
Ozeniant, Am6dde, Foundations of lvlodem Ad Paris, 1928,
Pach, Walter, The Masters of Modern Arf, New York, 1925,
'1938.
Paleolog, V, G., C. BrAncugi, Craiova,
' ' A doua carte despre C. BrAncugi, Craiova, 1944.
' ' Constantin BrAncupi, Bucuregti, 1947.
' ' La trilogie de lirgu Jiu, Craiova, 1957,
' ' Tinerelea lui BrAncugi, Bucuregti, 1967.
Pamfil, FranEois, BrAncugi, in ,Familia" (Oradea), mart. 1967.
Pand, Saga, Prezenla tui Constantin BrAncugiin publicaliile romAne$ide avangardd, in ,,Artan (Bucuregti), no.

'
'' '

'
'

"'
"'

'

"'

'
'
'
'

4/1976.

57

Pandrea, Pelre, Poftrete gi controverse, Bucuregti, 1945.

Anintiri gi exegeze, Bucuregti, 1967.
Papu, Edgar, ,Rugdciunea" pi ,Femeiaingenuncheatd'Rominiei" (Bucure$ti), 15.11.'!976.
"Tribuna
Payne, Robert, Contemporary Artists
(Londra), oct. .l049.
in *World-Review"
--Brancusr,
Pdtragcu, Milila, Amintiri despre BrAncugi,
in ,Arta' (Bucuregti), mart. 1957.
Petrescu, Camil, Scu/ptorul, in ,Universul literad (Bucuregti)j 22.1XJ928.
Pogorilovschi, lon, ltinerar Brilncugi,in
(Bacdu), febr. 1966.
"Ateneu"
Poafta Sdrutului- evolulia unui motiv,
(lagi), 4 iunie, 1966.
in
"Cronica"
Pound, Ezra, BrAncugi, in "Thd Little Review" (Paris)"
Autumn, 1921.
Brancusr, Milano, 1957.
' ' Temoignages sur Brancusr, in oCahiers du Mus6e,, (Paris), 1959.
Eagon, Michel, Brqncusi, in dardin des Arts, (Paris), dec, 1965,
Read, Herbert, A Concise History of Mdem Sculpture, Londra-New York, 1954.
Riegler-Dinu, Emil, Povestegte BrAncugi, in
(Bucuregti),27,XI:.!938.
"Seara"
Ritchie, ,Andrew Camduff , Sculpture of the Twentieth Century, New York, 1955.
Roch6, Henry-Pierre, Souvenirs sur Brancusi, in cl'Gilr (Paris), mai, 1957.
S6ndulescu, Nicolae, BrAncuT, album fotograflc, crr o prefatl de Geo Bogza, Bueurbgti; lg6b,
Schaeff_er-Simmern, Henry, *ulpfurein lEyrope Today" (Los Angeles
Berkeley); I gbb,
Schiff, Gert, Das Atelier Bnncusi,in
Weltwoche- (Zrjrich), no. t t/tgOZ
"Die
Schileru, Eugen, Constantin BrAncugi, in
literari" (Bucuregti), 28,111.1957.
"Gazeta
Seiwert, Franz W., Constantin Branqtsi, der Bildhauer, in ,a bis z" (K6ln), no, 2/1929.
Selz, Jean, Mdern Sculpture, New York, 1963,
Seuphor, Michel, La sculpture de ce sbcle, NeuchAtel, I959,
Sotriffer, Kristian, Brancisi, in
Presse" (Viena), B.Vl.1963,
"Die
Spear, Athena Tache, Pdsdnle lui BrAncugi, Bucuregii, 1976.
Stanculescu, Nina, Carfe de inimd pentru BrAncupr, Bucuregti, 1977,
Streinu, Vladimir, BrAncugi, in,Luceafdrul' (Bucuiegti), 21 .X. 1 967.
.l955,
nArt
Sweeney, J. J., The Brancusi Totqch,in
News" (New York), nov.
Tislduanu, Octavian, C., SculptorulBrAncugi,in J-uceafdrul", (Sibiu), 1.111.1907.
Tier, Eduard, Form and Space: Sculpture 6f the Twentieth Century, Londra, 1961.
Tucker, William, Four Sculptors,Pafi. l, Brancusr, inlStudio lnternational" (Londra), apr, 1970.
' ' The hand that Changed the Forms, in 'The Daily Telegraph" (Londra), 20,Vll. I973.
Bnncusi in Romania,in'Studio lntemational" (Londra), mart.-apr. 1975.
(Arad), ian. 1 936,
Ti uc ra, Traian T eodor,
_Ope ra I u i C orytantyn_ Q rAn cu g i, in,Hotarul'
Uscdtescu, George,
Uscitescu,
George, BrAncugi, Madrid, 1958.
Valentiner, \N , R,, Oigins of Modem Sculpture, New York, I 946.
Vianu, Tudor, Sculptura romdneascd,
romAneascd, i1"ArE
in
gi tehnicd graficd' (Bucuregti), [an. sept. 1938.
"ArtE 9i
Vitrac, Roger, Constantin Brancusi, in uQsl-1|gn d'Arts, (Paris), no.8-9/1929,
(Bucrrresti).
Vahutd,
Vlahufd,
!ts'rvr-,
rAlexandru.
vv.rsrrvte,
Cumintenia
Pdminfului ; in
7.Xll.1I10
Cu mi nle n ia Pdminfului,
in,Universul"
nr ,vr[rvrrur
,.r\rr! 1 9 l 0.
7.Xll.
-universul" (Bucuregti),
\suuurvycr/,
Vogt, A., Brancusis Pditurenrin,Neue ZtlricherZeitung'(Zrlrich), no. 1001/1957.
Vulctrnescu, Romulus, Coloana cerulqi,
Vulcinescu,
Bucuresti. 1972.
cerului, Bucuregti,
Watson, Fatbe, The Cuious Case of Brancusr,'in 'The Art" (New York), mai, 1928.
Wiiiiams, William Cados,-Brancusi's First Major fuhibition atthe S, R, Guggenheim Museum, ?n'The Art"
(New York), no, 30/1935.
Zadkine, Ossip, Hornm age d Brancusr, in ales Lettres frangaises, (Paris), 28,lll. 1957,
Zervos, Christian, Constantin Brancusi, Sculptures, peintures, fresques, dessins, Paris, 1957,
Zorach, William, The Sculpture of Constantin Brancusi, in *The Artd" (New York), mart. 'lgZ),

'"

'"
"'

'

"'

'