Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Cristina ALPOPI
Academia de Studii Economice din Bucuresti

Introducere
In toate epocile autoritatile din diferite tari au urmarit o anumita politica de locuire ale carei
obiective au evoluat in decursul timpului. Locuirea reprezinta o tematica aflata mereu in actualitate,
atat pentru decidentii si administratorii responsabili cu gestionarea proceselor legate de acest subiect,
cat si pentru profesionistii implicati in incercarea de rezolvare a problemelor specifice domeniului.
De aceea, studiul permanent al diverselor aspecte ale locuirii apare ca fiind absolut necesar pentru
intelegerea contextului general al dezvoltarii socio-economice, locuirea reprezentand o oglinda a
dinamicii unei societati.
1. Context european
1.1 Documente europene cu relevanta asupra problematicii locuirii
Tendintele generale ale locuirii in Romania pot fi mai bine intelese in contextul intelegerii
continentului european. Viziunile politice privind viitoarea evolutie economica si sociala a Europei au
fost formulate in deplina corelatie cu o serie de strategii privind dezvoltarea spatiala a teritoriului.
Premisele abordarii amenajarii teritoriului in spiritul obiectivelor Dezvoltarii Durabile se
regasesc formulate intr-un document al Consiliului Europei din anul 1983. Carta Europeana a
Amenajarii Teritoriului (Carta de la Torremolinos) este primul dintre demersurile care vizeaza
dimensiunea europeana a activitatilor orientate catre o organizare spatiala mai buna in Europa,
militand pentru gasirea solutiilor problemelor care depasesc cadrul national si tinde astfel la crearea
simtamantului de identitate comuna.
In noul context european, amenajarea teritoriului necesita in acelasi timp actiune la nivel local
si gandire la nivel global.
Un alt document semnificativ il constituie aparitia Schemei de Dezvoltare a Spatiului
Comunitar (SDEC) spre o dezvoltare spatiala echilibrata si durabila a teritoriului Uniunii Europene,
document realizat de catre Comisia Europeana, Postdam 1999.
Acest document stabileste cu claritate raporturile complexe dintre politicile de dezvoltare si
dimensiunea spatiala a acestora.
Politicile de dezvoltare spatiala vizeaza asigurarea unei dezvoltari echilibrate si durabile a
teritoriului Uniunii Europene. Aceste politici sunt abordate in contextul celor trei obiective
fundamentale ale politicii comunitare si anume:
-

coeziunea economica si sociala;

conservarea si gestionarea bazelor naturale ale vietii si ale patrimoniului cultural;

competitivitatea mai echilibrata a teritoriului european.

Tot in acest document au fost identificate principalele directii de dezvoltare spatiala ale
continentului european: dezvoltarea unui sistem urban policentric si o noua relatie urban-rural,
asigurarea accesului la informatie si cunoastere si dezvoltarea durabila, gestionarea atenta si protectia

74

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

naturii si a mostenirii culturale. Problemele amenajarii teritoriului privind locuirea vor fi, prin urmare,
subsumate acestor principale directii de dezvoltare spatiala.
Tendintele pe termen lung ale dezvoltarii spatiale in UE sunt influentate in principal de
urmatorii factori:
-

o integrare economica progresiva, care conduce la o mai buna cooperare intre statele
membre;

importanta crescanda a colectivitatilor locale si regionale si a rolului lor in dezvoltarea

spatiala;

largirea previzibila a UE si evolutia relatiilor sale cu vecinii.

Un al treilea document important in privinta precizarii unor obiective de perspectiva ale

amenajarii teritoriului cu relevanta asupra problematicii locuirii il constituie Conferinta Europeana a
Ministrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, organizata de catre Comitetul Inaltilor
Functionari din Consiliul Europei (CEMAT, Hanovra, 2000), unde au fost formulate principiile
directoare pentru dezvoltarea teritoriala durabila a continentului european. Acest document identifica
cele mai importante obiective din domeniul dezvoltarii spatiale, contribuind la elaborarea unei strategii
de coeziune sociala. Obiectivul central al aplicarii acestor principii il reprezinta identificarea masurilor
de amenajare a teritoriului prin care locuitorii tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei pot
ajunge la un nivel de viata acceptabil. Aceasta este o conditie prealabila fundamentala pentru
stabilizarea structurilor democratice in localitatile si regiunile Europei.
Cele zece principii sunt urmatoarele:
-

Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice

echilibrate si de imbunatatire a competitivitatii;

Promovarea incurajarii dezvoltarii generate de functiunile urbane si de imbunatatirea

relatiilor dintre orase si sate;

Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate;

Facilitarea accesului la informatie si cunoastere;

Reducerea degradarii mediului ;

Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural;

Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

Dezvoltarea resurselor energetice in mentinerea securitatii;

Promovarea unui turism de calitate si durabil;

Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale. (Conferinta Europeana a Ministrilor

Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, C.E.M.A.T., Hanovra, 7-8 septembrie 2000,
Traducere C.D.C.A.S., 10)

Aceste principii strategice reprezinta suportul flexibil si orientat spre viitor prin care se va
actiona pana la nivelul autoritatilor locale pe baza suportului spatial oferit de amenajarea teritoriului
pentru dezvoltarea durabila a continentului. Aceste principii se vor concretiza intr-o serie de masuri de
amenajare a teritoriului continentului care sa tina cont de potentialul imens de dezvoltare pe care il
reprezinta diversitatea naturala si culturala a acestui spatiu geografic.
1.2 Probleme ale locuirii pe continentul european
Obiectivul tehnic al atingerii coeziunii sociale pe continentul European este reprezentat de
un parametru sintetic ce caracterizeaza calitatea vietii din Europa, fiind denumit Indicele Dezvoltarii

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

75

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Umane (IDU, Human Development Index) elaborat pentru toate tarile membre ale Natiunilor Unite
prin Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite. Acest indice este o masura comparativa a sperantei
de viata, a standardelor de educatie si a venitului pe cap de locuitor (nivelul de trai).
Indicele Dezvoltarii Umane calculat pentru Romania indica nivelul obiectiv pentru tara, dar
mai importanta in contextul problematicii locuirii este stabilirea unui indice sintetic al locuirii bazat pe
analize din cadrul unor studii sectoriale.
Locuirea este cel mai important element in necesitatile vietii umane si in dezvoltarea sociala.
Are un rol radical in aspectul social si economic al evolutiei. Importanta sectorului locuirii pentru
dezvoltarea teritoriala este evidentiata de o serie de considerente care se regasesc in documentul sus
amintit. Functia sectorului locuirii in cadrul societatii este subliniata si de importanta cantitativa si de
impactul major pe care il are asupra economiei si fortei de munca. (Conferinta Europeana a Ministrilor
Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, C.E.M.A.T., Hanovra, 7-8 septembrie 2000, Traducere
C.D.C.A.S., 9)
Efectele insumate dintre cresterea economica si evolutia demografica pe de o parte si
modificarea cererii de locuinte pe de alta parte, din punct de vedere calitativ, cantitativ si de
amplasare, implica un proces de dinamizare a constructiilor de locuinte dar si dezvoltarea tuturor
componentelor legate de actul locuirii.
Realizarea locuintelor presupune mobilizarea unor resurse insemnate de capital, in special a
celui privat, ceea ce inseamna in cele din urma dinamizarea economiei. In acest sens, de o deosebita
importanta in studiul evolutiei locuirii il are identificarea tendintelor de finantare si subventionare a
acestei activitati.
Investitiile private fac parte din fortele motrice ale dezvoltarii sociale si in mod egal ale
dezvoltarii teritoriale. Una dintre sarcinile amenajarii teritoriului consta in a furniza investitorilor
privati o perspectiva de dezvoltare prospectiva si o securitate in termeni de amenajare. In plus,
politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie impreuna cu politicile sectoriale adecvate, la
cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional.
Principiile unei politici de amenajare durabila se refera la structurarea retelei de asezari
umane. La acest nivel de abordare a locuirii in teritoriu, cel mai important principiu il constituie
promovarea incurajarii dezvoltarii generate de functiunile urbane si de imbunatatire a relatiilor dintre
orase si sate. Acest lucru se realizeaza prin structurarea sistemelor si functiunilor urbane, o atentie
speciala acordandu-se dezvoltarii centrelor urbane de marime mica si mijlocie din regiunile rurale care
vor facilita accesul acestor regiuni la functiunile urbane. Complementaritatea intre asezarile umane de
scara diferita se va face prin constituirea unei structuri echilibrate a armaturii urbane in conditiile unor
parteneriate intre colectivitatile teritoriale.
Preocuparile europene privind atingerea obiectivelor amintite mai sus pe baza principiilor
enuntate sunt sustinute de o serie de masuri specifice pentru diferite regiuni ale Europei.
Astfel, problemele specifice ale tarilor noi membre privind locuintele sunt legate de finantarea
constructiei de locuinte, intretinerea stocului imobiliar, precum si de problemele generate de
potentialul diferit de accesibilitate la proprietatea rezidentiala, care pot fi atenuate prin cresterea ofertei
de terenuri pentru construirea de locuinte.
Problemele locuirii in zonele rurale sunt legate de accesul populatiei la servicii furnizate de
orase mici si mijlocii din teritoriu, cresterea accesibilitatii si cresterea atractivitatii pentru locuire in
spatiu rural.
1.3 Caracteristici ale dinamicii urbanizarii in spatiul european si in Romania
La nivelul continentului european exista o structura densa de asezari umane care acopera partea
centrala a Europei, incepand cu Marea Britanie, continuand cu Olanda, Belgia si Vestul Germaniei, pana
la Estul si Vestul Alpilor si anume Italia, Cehia, Sudul Poloniei si Slovacia spre Ungaria.
Tarile de la Nord si Sud fata de aceste zone sunt mai putin populate si au un sistem urban mai
putin dens. Acest lucru este adevarat pentru Irlanda, zonele nordice ale Marii Britanii, Norvegia,

76

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia si Lituania, dar si portiuni din Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria
si Romania. (ESPON 1.1.1. Potentials for polycentric development in Europe, March 2005).
Una dintre caracteristicile dinamicii urbanizarii in spatiul european o constituie dinamicile
diferite din zonele vestice, in raport cu estul Europei. Dupa cresteri mari in anii 80, aceste tari cunosc
o temperare a dinamicii. O caracteristica a spatiului Est-European o constituie ,,ruralitatea unei mari
parti a acestuia. Analiza densitatilor populatiei urbane ilustreaza o densitate scazuta a locuitorilor din
mediul urban. Aceste caracteristici sunt completate si de faptul ca zona estica a Europei este grevata de
o serie de disparitati in ceea ce priveste raportul urban/rural, situatie care este agravata si de scaderea
ritmului gradului de urbanizare.
Analizele corelative dintre accesibilitatea sau PIB-ul oraselor din Romania si numarul
respectiv marimea acestora, conduc la concluzia ca majoritatea oraselor, in general de rang II si mai
mic (orasele de grad II fiind municipiile de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de echilibru
in reteaua de localitati) au o forta economica redusa, ceea ce in conditii actuale sugereaza cresterea
rolului oraselor de categoria I (municipiile de importanta nationala cu influenta potentiala la nivelul
european).
Aceasta tendinta poate deveni contrara evolutiei spre coeziune economica si sociala, in
conditiile in care orasele mici si chiar mijlocii traverseaza o perioada de stagnare. De asemenea,
accesibilitatea mult mai redusa a oraselor mici, reduce si mai mult sansele acestora de a-si dezvolta
rolul teritorial.
Analizele efectuate in ultimul timp reflecta disparitati in ceea ce priveste dezvoltarea spatiala
echilibrata a retelei de orase, dintre spatiul central European si Romania si arata distanta dintre
elementele care definesc locuirea la nivelul teritoriului dintre cele doua spatii. In plus, fata de teritoriul
continetului, Romania apare, in cea mai mare parte, ca o regiune cu un puternic declin demografic, cu
exceptia Moldovei. Aceste elemente, accentueaza decalajul in ceea ce priveste potentialul de
structurare in tara noastra a unui sistem policentric puternic.
In acest context, se poate afirma ca Romania nu dispune in prezent de mai multe Arii
Metropolitane de crestere (MEGAS Metropolitan Growth Areas), in afara de Bucuresti si Timisoara.
Aceasta inseamna ca una dintre prioritati o reprezinta identificarea celor mai favorabile aglomerari
urbane capabile sa sustina in viitor o astfel de dezvoltare.Integrarea in relatiile spatiale cu centrul
Europei se poate obtine prin intalnirea policentrismului la toate nivelele de agregare spatiala in cadrul
teritoriului national si prin deschiderea catre estul continentului, atunci cand conditiile o vor permite.
2. Tendinte ale locuirii in Romania
2.1 Aspecte demografice
Numarul locuitorilor din Romania a inregistrat in ultimii ani o scadere. Migratia masiva spre
marile orase de la inceputul anilor 90, a fost urmata de o tendinta inversa. Explozia demografica din
anii 1967 si 1980 are drept consecinta in prezent parcurgerea unei perioade de criza a locuintelor,
generata de ajungerea generatiilor respectivelor boom-uri demografice la varsta formarii cuplurilor
familiale.
Analiza structurii populatiei active arata o puternica deplasare a populatiei catre mediul urban,
si o dramatica scadere a celei active din mediul rural (inca din 1992, la sate mai lucra doar 67% din
populatia din 1966). Acest fapt ne conduce la concluzia ca in urmatorii ani va creste cererea pentru
locuintele urbane. In realitate, distributia spatiala a realizarii de locuinte confirma dinamica populatiei:
astfel, in perioada 1992-2002 cele mai multe locuinte s-au construit in Moldova. Alte judete cu o
dinamica pozitiva importanta sunt: Ilfov, Dambovita, Gorj, Ialomita, Constanta, Bistita-Nasaud.
Aceasta tendinta trebuie corelata cu alte elemente care definesc calitatea locuintei si actul
locuirii (materiale de constructie, dotari), precum si cu mediul in care s-au realizat (urban/rural).
Calitatea locuirii este definita si de accesul populatiei la utilitatile edilitare (tabelul 1). Cele
mai multe deficiente exista in mediul rural, dar se constata ca exista si un segment al populatiei
urbane care nu are acces la utilitati.

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

77

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Procentul persoanelor care au acces la utilitati

% din populatia
totala
54.29%
53.23%
97.97%
42.86%
38.55%

Utilitati
alimentare cu apa
canalizare
energie electrica
gaze
incalzire centrala

%din populatia
urbana
88.04%
87.15%
99.40%
74.65%
71.83%

Tabelul 1
% din populatia
rurala
17.51%
16.26%
96.42%
8.21%
2.27%

Sursa: Statistica teritoriala 2003

Cererea mare de locuinte, corelata cu fenomenele de polarizare sociala si economica, precum

si cu tendinte de marginalizare si excluziune, ridica problema respectarii proprietatii.
Un studiu efectuat pentru 58 de orase din Europa releva procentul ridicat al locuintelor sociale
si al celor ocupate cu chirie (figura 1).
Procentul locuintelor proprietate particulara din figura de mai jos este 46.5% +31.9% =78.4%

Figura 1

O comparatie cu situatia proprietatii asupra locuintelor din alte tari europene arata diferente
categorice fata de situatia din Romania in ceea ce priveste proprietatea asupra locuintelor, procentele
fiind mult mai mici decat in tara noastra, unde procentul este in jur de 97% (tabelul 2).
Fondul de locuinte pe forme de proprietate si pe regiuni de dezvoltare
Tabelul 2
Regiuni
ROMANIA
1. Nord-Est
2. Sud-Est
3. Sud
4. Sud-Vest
5. Vest
6. Nord-Vest
7. Centru

78

Total
locuinte
(nr)
8152374
1309293
1030782
1263357
913373
770203
1027073
956349

Proprietate
majoritara
de stat (nr)
202027
22998
29187
20787
15038
38265
18537
31520

Proprietate
majoritara
privata
(nr)
7950395
1286295
1001595
1242570
898335
731938
1008716
924829

Regiuni
ROMANIA
1. Nord-Est
2. Sud-Est
3. Sud
4. Sud-Vest
5. Vest
6. Nord-Vest
7. Centru

Proprietatea
majoritara
de stat (%)

Proprietatea
majoritara
privata (%)

2.48
1.76
2.83
1.65
1.65
4.97
1.8
3.3

97.52
98.24
97.17
98.35
98.35
95.03
98.21
96.7

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

8. Bucuresti
Mun. Bucuresti

881946
781121

25875
23896

856071
757225

8. Bucuresti
Mun. Bucuresti

2.93
3.06

97.7
96.94

Sursa: Statistica teritoriala 2004

2.2 Probleme ale extinderii zonelor de locuit in Romania
Cresterea cererii pentru locuinte trebuie verificata in corelare cu cererile de teren pentru
spatiile de locuinte individuale, atat in mediul urban, cat si rural. Cresterea suprafetelor intravilane nu
reflecta intotdeauna o presiune pentru construirea de locuinte a populatiei localnice tinere, ci mai
degraba cererea pentru a doua resedinta sau una principala a unor segmente ale populatiei din marile
centre urbane.
Dincolo de limitele oraselor si ale comunelor, dupa 1990, s-au construit in ritm rapid si cu
fonduri private, in zone diferite si cu motivatii diferite, locuinte individuale.
Este vorba despre o categorie de proprietari care doresc sa-si schimbe modul de viata din
locuintele colective cu unul adecvat standardelor de confort si noii situatii economice. Zonele tinta
sunt cele cu potential peisagistic, dar in dinamica raspandirii acestora, rolul principal il are distanta si
calitatea cailor de acces dintre locuinta si orasul unde exista locurile de munca. Realizarea acestor
zone de locuinte se face prin parcelarea terenurilor, de folosinta agricola, iar asigurarea cu utilitati
edilitare reprezinta rodul demersurilor individuale.
Consecinta o constituie marele impact negativ asupra factorilor de mediu, in special asupra
apelor de suprafata, padurilor si chiar a straturilor de apa freatica.
Extinderea zonelor de locuinte cu standard de confort urban se realizeaza prin construirea de
loturi libere (cel mai frecvent terenuri agricole supuse parcelarii) sau pe loturi in vatra satului care se
elibereaza, in zone cu locuinte rurale traditionale, dar in cautarea avantajului unui amplasament
favorabil, in acest caz fiind vorba in special de locuinte de vacanta ocupate fie la sfarsit de saptamana,
fie in perioada vacantelor. Asadar casele individuale de retragere, desi la noi prezente inca in mica
masura, vor constitui o prezenta semnificativa a locuintelor din perimetrul marilor orase sau din
spatiul rural.
Cresterea gradului de concentrare urbana, distribuirea neuniforma a cresterii demografice,
schimbarile legislative, depasirea perioadei de serviciu pentru un numar mare de imobile de locuinte,
uzura morala specifica unei parti a fondului de locuinte, scaderea importanta a ritmului de constructie
a noilor locuinte colective, ne conduc la concluzia ca strabatem o puternica criza de locuinte, care se
va accentua in urmatorii ani (Sarbu Catalin, 1998).
Cresterea gradului de concentrare urbana in Romania determina, impreuna cu alti factori
socio-economici, cresterea complexitatii sistemului oras-teritoriu periurban. Astfel, se poate formula
concluzia ca incepand cu anii 90, asistam la faze succesive ale expansiunii locuirii urbane in teritoriul
periurban, situatie in care zonele situate la periferia marilor orase devin puncte sensibile in ceea ce
priveste actul locuirii.
Problematica locuirii si a locuintei reprezinta un element cheie in strategia dezvoltarii socialeconomice, atat la nivel national cat si la nivel local. Ea trebuie corelata cu toate aspectele
complementare si necesare locuirii in ceea ce privesc politicile de dezvoltare a retelelor de servicii si
tehnico-edilitare, precum si a infrastructurilor de transport si comunicatii din intreg teritoriul national.
Concluzii
In urma tuturor celor afirmate anterior, se poate aprecia ca locuirea este considerata din punct
de vedere analitic ca fiind un domeniu al evaluarii calitatii vietii, participand prin componentele sale la
definirea unor elemente de evaluare a calitatii asezarilor umane.
Aspectele relevate mai sus pot fi analizate si rezolvate doar in corelatie cu situatia asezarilor
umane din teritoriu; extinderea teritoriala a oraselor mari in Romania, consecinta a cresterii populatiei
urbane dar si a tendintei de realizare a locuintelor individuale, devenita posibila din punct de vedere

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007

79

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

legal, nu reprezinta inca o solutie pentru rezolvarea crizei locuintei la noi in tara, dat fiind faptul ca
realizarea unei locuinte individuale in conditii bune de calitate (conceptie, materiale, executie), este
accesibila sub aspect financiar unui segment redus al populatiei.
Eventuala eliberare a spatiului locativ din mediul rural, ca urmare a tendintelor de depopulare
a satelor, nu constituie o rezerva pentru rezolvarea acestei probleme, atat timp cat vechimea si starea
tehnica a unei insemnate parti a locuintelor rurale nu mai pot asigura conditiile pentru o locuire
eficienta, chiar si in conditii minimale.
Aceste considerente, precum si unele dintre aspectele enuntate mai sus, ne conduc catre
aprecierea ca problematica locuirii si a locuintei reprezinta un element cheie in strategia de dezvoltare
social-economica, atat la nivel national cat si local. Ea trebuie corelata cu toate aspectele
complementare si necesare locuirii in privinta politicilor de dezvoltare a retelelor de servicii si tehnicoedilitare, precum si a infrastructurilor de transport si comunicatii din intreg teritoriul national.

Bibliografie:
1. DAN ADRIAN, Accesul la locuire in Romania, astazi, Calitatea Vietii, XIV, nr. 3-4, 2003,
Editura Academiei Romane.
2. GHETAU VASILE, Situatia demografica a Romaniei: stadiul actual, factori de influenta si
perspective, Populatie si societate, numar special, decembrie 2003, Centrul de Cercetari
Demografice Vladimir Trebici, din cadrul Institutului National de Cercetari Economice al
Academiei Romane.
3. IANOS IOAN, Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.
4. MIHAILESCU VINTILA M., Evolutia geografica a unui oras Bucuresti, Editura Paideia,
Bucuresti, 2003.
5. SARBU CATALIN, Habitatul urban in expansiune periurbana, Editura Universitara Ion
Mincu, 2005.
6. SARBU CATALIN, Din nou despre criza de locuinte, Arhitect-Design, nr. 7/1998
7. * * * Conferinta europeana a Ministrilor responsabili cu amenajarea Teritoriului (CEMAT):
Principii directoare pentru Dezvoltarea teritoriala durabila a Continentului european, Hanovra,
7-8 septembrie 2000, Traducere C.D.C.A.S.
8. * * * Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005: Guvernare locala si dezvoltare umana,
PNUD Romania.
9. * * * European sustainable cities, Expert Group on the Urban Environment, European
Commision, Brussels, March, 1996.
10. * * * Comisia Nationala de Statistica Anuarul statistic al Romaniei, 2003, 2004.

80

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC
8/2007