Nume: Muntean Mdlina Raluca

Grupa:112

Quaestio de Crciun

Textul care aparine perioadei clasice este: Aciunea nu este altceva dect mijlocul de a
urmri n justiie ceea ce ni se datoreaz. (Celsus, 44.7.51)
Aciuni mpotriva debitorului insolvabil existau nc din vechiul drept roman, dar
obligaia era privit ca un drept de proprietate. Astfel, proprietarul putea dispune dup bunul plac
de bunul su, la fel cum creditorul putea dispune de persoana debitorului insolvabil. n acest
context, debitorul apare ca un obiect i nu ca persoan.
Obligaia a atins dezvoltarea ei maxim n perioada clasic, mai exact n primele secole
ale Imperiului Roman, odat cu economia de pia, cnd tranzaciile comerciale au ajuns la
apogeu. n aceast perioad au loc schimbri importante n mentalitatea juridic roman. Una
dintre acestea o reprezint legtura ce se nate din obligaie, care nu mai este privit din unghi
material, ci juridic. Prin aciunea mpotriva debitorului, creditorul nu mai urmrete persoana
fizic a acestuia, ci, dimpotriv, bunurile lui. Aceast idee este consacrat i n textul de mai sus
(Aciunea nu este altceva dect mijlocul de a urmri n justiie ceea ce ni se datoreaz. (Celsus,
44.7.51) Prin expresia ceea ce ni se datoreaz, Celsus evideniaz schimbarea de la persoana
fizic la bunuri deoarece n urma unei obligaii, creditorului i se datoreaz bunurile debitorului i
nu sctrict persoana fizic a acestuia. Aceast schimbare apare odat cu dispariia formalismului
rigid din vechea perioad a dreptului roman i constituie apogeul dreptului clasic roman n
materie juridic.
Ne ntrebm ce importan a avut aceast schimbare? n fond, exista o aciune mpotriva
debitorului care nu-i executa prestaia i n vechiul drept roman. Este adevarat, nsa odat cu
apariia conceptului din dreptul clasic, creditorul cruia nu i-a fost ndeplinit prestaia putea
urmri de aceast dat direct bunurile debitorului, iar satisfacia era mult mai mare. Adic,
creditorul obinea pn la urm ceea ce i se datora i nu era nevoit s-l nlnuiasc pe respectivul
debitor, ba chiar n unele cazuri s-l omoare. Aceast teorie a urmariri bunurilor este cu att mai
favorabil debitorului.