Sunteți pe pagina 1din 5

PALATUL VERSAILLES IN EPOCA REGELUI-SOARE

Localitatea Versailles apare pentru


prima data mentionata in documente in
anul 1038. Dupa mai multe perioade de
dezvoltare si de decadere, in sec. XVII
intra in atentia Casei Regale, cand
Ludovic al XIII-lea venea frecvent la
vanatoare pe teritoriile Baronului de
Versailles, Martial de Leomenie, de la
care cumpara terenul, o veche casa in
ruine si cateva ferme si unde
construieste un pavilion de vanatoare.
In 1661, Ludovic al XIV-lea devine
rege al Frantei si trimite pe arhitectul sau
oficial, Louis Le Vau si pe peisagistul
Andre Le Notre, pentru a transforma
pavilionul de vanatoare de pe domeniile
Versailles, intr-un castel demn de Curtea
Frantei.
La 6 mai 1682 Regele si Curtea
Regala se muta la Palatul Versailles, iar
acesta devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715 (si din nou intre
1722 si 1789, sub Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea si iarasi intre
1871 si 1879, in timpul Comunei din Paris).
In vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul Versailles era cel mai mare si
impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de
35.000 slujitori.
Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului,
prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg
bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care
primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala
(echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in
conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de

nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu


stanjeni perspectiva regala.
In jurul Curtii de
Marmura
se
aflau
apartamentele regale.
Latura nordica
gazduia apartamentele
private ale regelui, care
au suferit mai multe
remodelari, sub supravegherea lui Charles Le
Brun. Camerele din
componenta apartamentelor au primit nume
ale zeitatilor din mitologia greaca si romana.
Iar pe latura sudica, apartamentele
reginei.
Fiecare incapere a fost bogat decorata
de catre Charles Le Brun cu reliefuri de
marmura colorata, piatra si lemn, picturi
murale si mobiler cu intarsii din aur si argint.
Spre exterior, pe latura nordica, erau
situate saloanele oficiale, in care se
desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare
salon purta numele unei zeitati din Olimp.

In Salonul lui Apollo se afla sala


tronului lui Ludovic al XIV-lea.
Salon de la Guerre era
impodobit cu o stucatura realizata de
Antoine de Coysevox, care-l arata pe
Ludovic al XIV-lea calarind victorios.
Sala Oglinzilor a fost edificata de
Jules Hardouin-Mansart intre 1678 si
1684, prin unirea unor incaperi din
aparatemenul Regelui, ale Reginei si
o terasa.
Lunga de 73 m, lata de 11 si
inalta de 13 m, si-a dobandit
renumele de la cele 357 oglinzi
dispuse in 17 arcade. Pe peretele
opus se afla 17 ferestre tot in forma
de arcada, care ofera o vedere larga
spre vest, asupra Gradinilor Palatului.

Incepind cu 1681 Sala Oglinzilor a fost decorata de Charles Le Brun


cu picturi alegorice care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27
ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosita ca loc
de desfasurare al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilor
extraordinari, etc. Tot aici, In 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles
care punea capat Primului Razboi Mondial. In prezent este supusa unui
amplu proces de restaurare.
In 1678, Mansart preia lucrarile de
constructie, adauga cele doua imense
aripi: sudica (destinata apartamentelor
marilor nobili) si nordica, unde incepe si
amenajarea unei Capele Regale
(terminata in 1710).
Regele participa la slujba duminicala
de la balconul capelei, in timp ce curtenii
stateau la parter.
Capela Regala a fost ultima mare
lucrare efectuata la Palatul Versailles, sub
domnia lui Ludovic al XIV-lea.

Pentru a scapa de protocolul strict de la Curtea Regala, Ludovic al XIVlea construieste la capatul vestic al Gradinilor Palatului, Palatul Trianon
(Grand Trianon), loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de
Maintenon.
In 1715 Regele-Soare moare,
Curtea se muta la Paris iar palatul
este abandonat, pana in 1722 cand
Ludovic
al
XV-lea
readuce
administratia la Versailles si cladeste
in 1762 Petit Trianon.
Ludovic al XVI-lea adauga o sala
de opera, pe care o termina in 1770,
la timp pentru celebrarea casatoriei
sale cu Maria-Antoaneta.
In anul 1883 Regele Ludovic-Filip
decide ca Palatul Versailles sa devina
Muzeu de Istorie a Frantei.
Planul localitatii Versailles a fost
folosit de arhitectii americani pentru
sistematizarea capitalei Statelor Unite
ale Americii, Washington.
Localitatea
Versailles
este
situata la aprox. 17 km departare de centrul Parisului, in directie sud-vest si
este accesibila cu mijloace auto sau trenuri RER (pana la statia Versailles
Rive Gauche). Palatul este deschis pentru vizitare de marti pana duminica,
vara intre orele 9 si 18 si iarna (octombrie - aprilie) intre 9 si 17.