CHIMIE

Orice sarcina electrica aflata in miscare genereaza un camp magnetic. Electronii au o

miscare de rotatie in jurul propriei axe numita miscarede schimb electronic, care genereaza un
moment magnetic de schimb electronic. Electronii mai au o miscare de rotatie in jurul nucleului
numita miscare orbitala, si care genereaza un moemnt magnetic orbital.
Momentul magnetic global al unui atom este dat de suma vectoriala a tuturor momentelor
magnetice din atom. Deoarece momentele magnetice de schimb nuclear au valori mici, iar
momentele magnetice orbitale practic se compenseaza intre ele, la stabilirea momentului
magnetic global al unui atom prezinta importanta doar momentele magnetice de schimb
electronic.
Atomii in care momentul magnetic global este egal cu 0, se numesc atomi magnetici
nepolari, iar atomii la care momentul magnetic global este diferit de 0, se numesc atomi magnetic
polari.
Atunci cand o substanta este introdusa intr-un camp magnetic exterior, in aceasta se
creeaza un moment magnetic indus. Momentul magnetic indus se noteaza cu J si este proportional
cu intensitatea campului magnetic exterior care se noteaza cu H si susceptibilitatea magnetica a
substantei notata cu litera greceasca HI. Susceptibilitatea magnetica a substantei este o marime
caracteristica fiecarei substante si reprezinta capacitatea de magnetizare a acesteia. Unele
substante aflate in campul magnetic exterioor au proprietatea de a fi respinse spre zonele de
densitate minima ale campului magnetic si de a se orienta perpendicular pe aceste linii.
Substantele care au aceasta comporatare se numesc substante diamagnetice, iar proprietatea se
numeste diamagnetism. Substantele diamgnetice sunt substante magnetic nepolare, iar
susceptibilitatea magnetica este foarte mica, si nu depinde de temperatura. Substantele
diamagnetice au doar electroni cuplati. (nu au doar cate un singur electron pe un orbital).
O alta categorie de substante aflate intr-un camp magnetic exterior, au proprietatea de a fi
atrase spre zona de densitate maxima a liniilor campului magnetic si de a se orienta paralel cu
aceste linii. Aceste substante se numesc substante paramagnetice, iar proprietatea se numeste
paramagnetism. Substantele paramagnetice sunt substante magnetic polare, iar susceptibilitatea
lor magnetica scade cu cresterea temperaturii dupa o astfel de curba. La substantele
paramagnetice, momentele magnetice in conditii normale de temperatura, nu se manifesta,
deoarece din cauza agitatiei termice, atomii sau moleculele au orientari intamplatoare (se afla in
dexordine) momentele magnetice anulandu-se.
Substantele diamagnetice si cele paramagnetice au susceptibilitatea magnetica foarte mica
si independenta de intensitatea campului magnetic exterior. Ca urmare, acestea prezinta slabe
proprietati magnetice si se numesc substante ne magnetice.
La unele substante cum este fierul, magnetismul se manifesta cu intensitate deosebita
momentele magnetice fiind incomparabil mai mari fata de cele ale substantelor paramagnetice.
(de ordinul a milioanelor de ori). Substantele din aceasta categorie se numesc substante
feromagnetice, iar proprietataea se numeste feromagnetism.
Feromagnetismul se datoreazaz momentelor magnetice de schimb ale electronilor necuplati din
atom si la care exista o orientare paralela a spinilor electronici. Momentele magnetice de spin
electronic ale atomilor vecini de retea sunt orientate paralel formand zone cu dimensiuni de
ordinul a 10 la -3 numite domenii weiss.
La substantele feromagnetice, susceptibilitatea magnetica scade cu cresterea temperaturii
ca si la substantele paramagnetice, dar aici in curba de magnetizare apare un punct de
discontinuitate brusca numit punct CURIE.
Substantele feromagnetice incalzite peste Tc isi pierd din proprietatiile pmagnetice adica
devin paramagnetice, dar fenomenul este reversibil. Prin racire,redevin feromagnetifce, unele

substante feromagnetice introduse intr-un camp magnetic se magnetizeaza datorita momentului

magnetic indus, dar, raman magnetizate si dupa incetarea actiunii campului magnetic. (devin
magneti permanenti). Demagnetizarea se poate face prin incalzire peste Tc. , dar dupa racire se
pot magnetiza din nou. Cele mai feromagnetice fierul cobaltul si nichelul, dar sunt cateva aliaje
mai feromagnetice decat acestea. (Ex: AlnicoV care contine fier, aluminiu, nichel, cobalt si cupru)
au o comportare asemanatoare cu substantele feromagnetice in sensul ca incalzite peste o
anumita temperatura devin paramagnetice, dar spre deosebire de acestea, susceptibilitatea
magnetica creste cu cresterea temperaturii pana la un punct numit punct neel, dupa care scade.
Substantele cu astfel de comportare se numesc substante antiferomagnetice, iar proprietatea se
numeste antiferomagnetism. La substantele antiferomagnetice, momentele magnetice de spin
electronic ale atomilor vecini de retea au orientari antiparalele si module egale.
O alta categorie de substante prezinta momente magnetice de spin electronic antiparalele
dar cu module inegale. Aceasta categorie de substante se numesc substante ferimagnetice, iar
proprietatea se numeste ferimagnetism. Substantele ferimagnetice au o structura spinelica,
denumire ce vine de la mineralul numit spinel, care are formula unui dublu oxid. Materialele
ferimagnetice sunt formate din 2 oxizi, unul al unui metal divalent care poate fi cupru, zinc,
mangan,etc. , iar unul care de regula este fierul, si atuni materialele se numesc ferite.
(feromagnetida).