SFANTUL IOAN

IACOB ROMANUL
PROF. MARIA PADURARU

TARA SFANTA


Sfantul Ioan Iacob
Romanul s-a nascut in
ziua de 23 iulie 1913, din
parinti credinciosi, Maxim
si Ecaterina, in localitatea
Crainiceni (pe malul
Prutului), aflata astazi in
judetul Botosani. La botez
a primit numele de Ilie,
caci s-a nascut
in
preajma sarbatorii
Sfantului Ilie.

zile de la nasterea sa, iar tatal sau in

razboi, numarandu-se astfel printre eroii
cazuti pentru intregirea neamului. In
aceste conditii, Ilie a fost crescut de
bunica lui, care l-a ingrijit ca o adevarata
mama,
deprinzandu-l
de
mic
cu
rugaciunea, postul, cercetarea bisericii
si respectarea randuielilor crestinesti,
sadindu-i astfel in suflet dragostea de
Dumnezeu.
Murindu-i bunica, a fost luat in grija
unui unchi al sau, care s-a ocupat ca
nepotul
lui
sa
invete
carte.

Dragostea de Dumnezeu l-a determinat sa

se duca la Manastirea Neamt.

Nu dupa mult timp, a fost chemat in armata, acolo primind misiunea de a ingriji bolnavii din infirmeria regimentului .

Dictionar
infirmerie = loc unde sunt ingrijiti bolnavii, care functioneaza de
regiment = unitate militara

obicei, pe langa unitati militatre

Dupa aceea, s-a intors la Manastirea

Neamt , unde, la 8 aprilie 1936, a devenit
calugar, primind
numele Ioan.


Fiind dornic de o viata de rugaciune si nevointa,
tanarul calugar s-a indreptat spre Tara Sfanta. Ajuns
acolo s-a inchinat la toate locurile sfinte.
SFANTUL MORMANT

STEAUA NASTERII DOMNULUI

Apoi s-a retras intr-o pestera din pustie,

dupa care a intrat intr-o manastire, Sfantul
Sava cel Sfintit. In aceasta manastire nu au
voie sa intre femeile .Aici a inceput sa fie
pretuit pentru viata sa aleasa de rugaciune si
de priveghere.

De aceea, Sfantul Ioan a fost facut

preot si numit conducator al unui schit
romanesc de la Iordan.
(schit= manastire mica, situate de
obicei intr-un loc izolat sau asezamant
monahal care se afla sub
conducerea unei manastiri).
Aici, vreme de cinci ani, a slujit
mereu Sfanta Liturghie, a spovedit si a
impartasit pe credinciosi, adresandu-le
cuvinte de mangaiere duhovniceasca.

MANASTIREA HOZEVA
Dupa un timp, dornic
de o viata de
rugaciune si
meditatie, s-a retras
in manastirea Sfantul
Gheorghe Hozevitul,
o veche asezare
monahala de pe valea
paraului Hozeva, in
preajma caruia a trait
odinioara Sfantul
Prooroc Ilie.

pestera,
ce
purta
hramul Sfanta Ana, a petrecut Sfantul Ioan restul vietii sale. Aici se
odihnea
pe
o
scandura, se ruga, medita sau scria poezii, rabdand frigul noptii si
arsita
din
timpul
zilei, foamea, setea, boala si luptand cu ispitele. Cea mai mare parte a
timpului
si-o
petrecea in rugaciune. Manca numai o data pe zi si se multumea doar
cu
3-4
ore
de
somn. Cand nu se ruga, canta imne duhovnicesti si compunea poezii
prin
care
ii
indemna pe crestini sa aleaga calea ce duce la sfintenie.

In ziua de 5 august 1961 a adormit in

Domnul, trecerea la cele vesnice
indurerand pe multi.

Dupa 20 de ani, cand conducerea manastirii Sfantul

Gheorghe Hozevitul a deschis pestera, toti cei de fata lau gasit pe Ioan parca dormind, trupul sau fiind intreg,
neatins de nici o stricaciune. Cuviosul Ioan a fost mutat
in biserica manastirii fantul Gheorghe Hozevitul, primind
numele Hozevitul. Prin fata raclei cu cinstitele sale
moaste se perinda zilnic pelerine, inchinandu-se si
cerand ajutor si intarire.


La 20 iunie 1992 a fost trecut in randul
sfintilor. Pomenirea lui se face in ziua
trecereii sale la
Domnul, adica la 5 august.

In bratele parintesti-Sfantul Ioan Iacob

Ramas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerand de-a pururi mila Lui.
Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu.
O, scumpa mea batrana Sfanta
Eu, tot ce am iti datoresc,
Caci m-ai adus la cunostinta
Parintelui Celui Ceresc.
"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)
"Si mama mea m-au parasit",
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sanul milei m-a primit.

Deci, suflete al meu smerite

Intraripeaza-te mereu,
Prin rugaciune prea fierbinte
Si dragoste spre Dumnezeu.
Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
Din care viata se adapa
Cu darul cel mantuitor.
Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
Si toata grija cea lumeasca
S-o lepezi astazi pentru El.

O, om!
O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe multi o sa-i indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus, in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va n-veseli sau va-ntista
Va curati sau va -ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvant: cuvantul scris,
Ramane-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine,
Indemn spre bine, sau spre rau,
Spre curatie , sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.
Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna, sau e rea
Va prabusi, sau va-ntina,