Ritualul: tradiie versus modernitate

Tradiia nu se identific mecanic cu trecutul, ci este vorba de o selecie

axiologic pe care prezentul o face n corpul acestei moteniri, aplicnd criterii
particulare. Valorile culturale, cele care sintetizeaz o epoc i un mod de a
nelege lumea, dobndesc, prin fora lor ideatic i expresiv, un caracter de
permanen, devenind repere pentru contiina unei societi. Ele sunt mereu
reinterpretate, din noi perspective, fiind astfel aduse n circuitul viu al culturii.
Ex: Unele opere care s-au uzat odat cu timpul, s-au istoricizat, dar au au
avut eficien n epoca lor, sunt trecute n fondul pasiv al culturii; altele rmn
vii i active permanent, prin exemplaritatea lor. Acestea sunt valorile de
performan, de mare densitate axiologic i semantic, opere deschise, care
soliciti permit noi interpretri.Fiecare epoc cu adevrat nou proiect asupra
trecutului o alt perspectiv i descoper n el sensuri noi, iar unii creatori pot fi
redescoperii i revalorizai din perspective inedite.
Tradiia reprezint partea activa motenirii culturale, ceea ce rmne viu din
trecut, elementele care acioneaz modelator asupra prezentului cultural. Tudor
Vianu a definit ntr-un mod expresiv tradiia: Scurt spus, tradiia este influena
muncii culturale anterioare asupra celei prezente. Tradiia este condensat n
opere i acioneaz modelator prin instituiile de nvmnt i de tezaurizare, prin
formele educaiei i prin mecanismele memoriei sociale. n raportarea la tradiie
ntlnim dou poziii opuse. Pe de o parte tradiionalismul, care reprezint o
supraevaluare a culturii anterioare i o devalorizare a prezentului. La polul opus, se
afl atitudinile antitradiionaliste, moderniste, care se afirm uneori prin negarea n
bloc a tradiiei culturale, prin glorificarea noutii i a avangardei, prin atitudini
nihiliste i prin apololia experimentalismului. Socializarea reprezintprocesul prin
care valorile, normele i tradiiile culturale ale unei comuniti sunt lsate
motenire urmailor.
1

Tradiiile,

obinuinele,

ritualurile

ceremoniile

sunt

norme

comportamentale adic reguli nescrise ale organizaiei. Acestea permit

manifestarea consensului, a nevoi de apartenenla grup i de securitate. Ele sunt
purttoarele unor simboluri, prin a cror decodificare se comunicanumite mesaje.
Ritualul, (din latin ritus, "ceremonie, cult religios"), este un ceremonial derivat
din vechi tradiii religioase, care se desfoar dup anumite reguli, (de obicei ntrun cadru solemn), cu prilejul unor momente importante ale existenei umane,
(natere, botez, cstorie, moarte), sau n legtur cu unele etape ale muncii
(semnat, recoltat), ori cu succesiunea anotimpurilor, sau ocazionate de unele
srbtori sau alte evenimente petrecute n cadrul unei comuniti tradiionale.
La poporul romn, ritualul are strnse legturi cu folclorul, iar desfurarea sa
poate fi nsoit, dup caz, de numeroase cntece, oraii de nunt, bocete, cntece
ale Drgaicei, ale cununiei, etc.
Majoritatea traditiilor romanesti sunt legate de sarbatori religioase.
Pentru ca suntem un popor credincios, de vreo 2.000 de ani, majoritatea traditiilor
si obiceiurilor romanesti relationeaza cu sarbatori relogioase.Varietatea traditiilor si
obiceiurilor se datoreaza si trecutului zbuciumat pe care l-am avut, alaturi de cei
care au venit in tara noastra si s-au indragostit atat de mult de ea incat s-au stabilit
aici, si-au imtemeiat familii, au adus cu ei datini si obiceiuri de aici au rezultat un
mozaic de traditii.
Traditiile si obiceiurile sunt un ecou al formei primordiale, fragile si puternice,
tulburatoare si extraordinare, a vietii. Aici este vatra culturii populare romanesti, in
care marturiile lasate de calatori au avut si au o valoare inestimabila.
Sa ne gindim numai cta admiratie provocau odinioara plutasii de pe Bistrita, care
reuseau sa frneze capriciile acestui vijelios curs de ape. Ce simfonie de forme si
culori se intlneau si se regasesc si astazi in casele moldovenesti vechi, cu acoperis
inalt si streasina ampla deasupra prispei. Si, fie ca vii de la drum lung ori de
2

aproape, cta caldura si ospitalitate gasesti in gospodariile taranesti pline de lavite,

scoarte, lazi de zestre, mese, blidare, copai, si cite si mai cite obiecte, toate
cintate in lemn de miinile maiestre ale gazdelor, asa cum o faceau odinioara si
strabunii daci. Cita incntare ii ofera ochiului impletiturile de panura fina, ori
costumele populare facute in casa sau croite de cojocarii de pe valea Bistritei
(bunditele si pieptarele brodate). Te simti intr-o alta lume. O lume in care prezentul
se impleteste cu trecutul, pastrnd traditiile nealterate pentru vesnicie, ca un
legamnt sacru intre Dumnezeu si oameni.
Printre cele mai populare suveniruri care pot fi achizitionate, in prezent, de catre
turistii veniti la Neamt, se numara costumele nationale, mastile rituale cu origini
ancestrale sau icoanele pe lemn ori sticla, ce ocupa un loc de seama. Si asta pentru
ca mestesuguri, tinute la mare cinste odinioara, precum tesutul dimiei si al pnzelor
de in, broderia manuala in culori vii, naturale, ori confectionarea sumanelor
cafenii, cu brademburguri negre, pictatul icoanelor etc., astazi au devenit o rara
avis. Prelucrarea lemnului continua sa ramna, totusi, o traditie, sculptura fiind
bine reprezentata in bisericile si in arhitectura locala. Casele sunt bogat
ornamentate, cu incrustatii de origine vegetala sau geometrica pe cerdacuri si porti.
Cele mai bine conservate si mai frumoase sunt, insa, traditiile si obiceiurile
populare de iarna, din preajma Anului Nou. Atunci, ritualurile crestine se imbina
cu elemente ale mitologiei locale, in care fantasticul se impleteste cu realitatea
inconjuratoare, asa cum este ea inteleasa la nivelul comunitatilor satesti.

Plugusorul (31 decembrie)

In momentele de bucurie si mister ce preced si insotesc Anul Nou, multe sate
nemtene continua traditia Plugusorului, atit de diferita de la o zona etnografica la
alta. Fie ca sarbatoarea poarta numele de Plugusor, Urt, Uratura de Sfintul Vasile,
Buhai, Plug, Plugul Mare sau Plugul flacailor, pretutindeni obiceiurile sunt insotite
3

de acelasi mesaj: sanatatea gazdelor, rodnicia paminturilor si belsugul

semanaturilor. Cu acest prilej, cete de 5-10 colindatori (copii si adulti) incep sa
viziteze casele din imprejurimi si sa ureze. Primii care pleaca cu Plugusorul, pe la
orele 10 ale diminetii, sunt copii. Infofoliti in haine groase, cu caciuli impodobite
cu panglici colorate si tinind in mini bice si clopotei legati cu busuioc de cte o
lopatica de lemn, ei pornesc sa colinde pe la rude si vecini. Unii poarta cu ei si un
buhai, un instrument specific facut dintr-o putinica de lemn cu fundul din piele de
oaie, prin care se trage o suvita de par de cal. Trasa printre degete, aceasta din
urma produce un sunet dogit, similar mugetului de bou. In anumite zone, traditia
Plugusorului nu se poate desfasura in absenta buhaiului. Ajunsi in curtile
oamenilor, copiii incep sa ureze in versuri, acompaniati de buhai. Din cnd in cnd,
vataful, cel care conduce grupul, se opreste si isi indeamna prietenii sa mne si sa
sune din zurgalai. Dupa urarile de rigoare, gospodinele ii rasplatesc cu mere,
covrigi, nuci sau bani.
Plugul mare sau Plugul Flacailor (31 decembrie)
In seara de Anul Nou, dupa lasarea intunericului, pornesc sa colinde adultii,
formnd asa-numitele cete ale Plugului mare. In Neamt, aceasta traditie se bucura
de un prestigiu aparte, la sarbatoare participnd nu numai tinerii, ci si vrstnicii.
Ceata Plugului mare este insotita adesea de muzicanti, care merg pe lnga Plugul
tras de boi sau cai. Fascinante sunt, alaturi de mersul leganat al cortegiului, portul
popular bogat ornamentat, de mare sarbatoare. Se poarta camasi brodate, itari albi,
brie rosii si chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Caciulile negre sau
brumarii de astrahan au zgardute de margele si stelbe de iedera cu busuioc,
insemne ale rangului detinut pe durata ceremonialului. Batrinii povestesc ca fetele
care fura aceste fire de busuioc vor avea noroc tot anul. Elementul care separa
Plugusorul de Plugul Flacailor este insusi plugul. Pus pe roti si impodobit cu brazi
decorati cu panglici colorate, ciucuri, covrigi si mere rosii, avnd in vrf un stergar
brodat, acesta confera ritualului un statut special. El este tras de doua pna la patru
perechi de boi sau de cai. Odata intrati in curtile gospodarilor, vataful, adica seful
4

cetei, incepe sa recite Plugusorul, acompaniat de sunetele buhaiului si ale

fluierului. La final, flacaii trag brazda cu plugul in mijlocul curtii, in semn de
belsug. Acest obicei isi are radacinile in stravechea credinta dacica a perpetuarii
vietii, a noului inceput.
Jocurile cu masti (25 decembrie - 7 ianuarie)
Obicei raspndit pe intreg teritoriul Romaniei, jocul cu masti a capatat in Neamt
rezonante aparte. La originea sa se afla mentalitatea arhaica, precrestina, de
sorginte geto-daca, care presupune existenta unor cumpene in viata oamenilor ori
in curgerea timpului, determinate de lupta dintre bine si rau din univers. Pentru a te
proteja de spiritele malefice, singura solutie ar reprezenta-o folosirea mastilor.
Cum punctul culminant al acestui maniheism dogmatic il repezenta trecerea de la
un an la altul, dacii foloseau mastile numai pe durata a 12 zile sacre, atunci cnd se
credea ca o lume moare si o alta se naste. Crestinismul a asociat acest interval cu
perioada dintre Craciun si Boboteaza, conservind riturile de protectie. De secole
intregi, "Capra", "Ursul" ori "Calutii" se bucura de apreciere n tinutul Neamtului,
traditiile si obiceiurile sunt un ecou al formei primordiale, fragile si puternice,
tulburatoare si extraordinare, a vietii. Aici este vatra culturii populare romanesti, in
care marturiile lasate de calatori au avut si au o valoare inestimabila.
Sa ne gndim numai cita admiratie provocau odinioara plutasii de pe Bistrita, care
reuseau sa frneze capriciile acestui vijelios curs de ape. Ce simfonie de forme si
culori se intlneau si se regasesc si astazi in casele moldovenesti vechi, cu acoperis
inalt si streasina ampla deasupra prispei. Si, fie ca vii de la drum lung ori de
aproape, cta caldura si ospitalitate gasesti in gospodariile taranesti pline de lavite,
scoarte, lazi de zestre, mese, blidare, copai, si cte si mai cte obiecte, toate
cntate in lemn de minile maiestre ale gazdelor, asa cum o faceau odinioara si
strabunii daci. Cta incntare i ofera ochiului impletiturile de panura fina, ori
costumele populare facute in casa sau croite de cojocarii de pe valea Bistritei
(bunditele si pieptarele brodate). Te simti intr-o alta lume. O lume in care prezentul
5

se impleteste cu trecutul, pastrnd traditiile nealterate pentru vesnicie, ca un

legamnt sacru intre Dumnezeu si oameni.
Lasarea crucii la apa (7 ianuarie)
De Boboteaza, dupa oficierea slujbei religioase la biserica, se merge in procesiune
la sfintirea apelor. Preotul arunca crucea in apa inghetata, si un barbat tnar
trebuie sa se arunce sa o scoata. Aceasta este o onoare deosebita si confera
temerarului o pozitie privilegiata in cadrul comunitatii. Acest obicei isi gaseste
radacinile in unele culte ale purificarii din vremea geto-dacilor. In Evul Mediu, la
acest ceremonial obisnuia sa asiste insusi Domnul Tarii.
Botezatul cailor (7-8 Ianuarie)
Odata ceremonialul de sfintire a apei incheiat, se trece la slujba de botezare a
cailor. Urmeaza o intrecere intre animale. Oamenii locului, mari crescatori de vite,
au considerat dintotdeauna calul un prieten sacru si, in consecinta, au apreciat ca
are dreptul egal de a fi botezat.
Pe urmele lui Zamolxis, in haurile de piatra
Dar nu numai obieceiurile de iarna redau fascinanta lume a strabunilor nostri daci.
Primavara incepe in Neamt cu o legenda extraordinara. Batrnii spun ca, in urma
cu mii de ani in primele zile ale lui martie, o baba urta si sireata pe nume Dochia
s-a hotart sa-si supuna nora la cteva teste pentru a o tortura. A trimis-o inti la
ru, pe o vreme crncen de aspra, sa spele lna si sa-i schimbe culoarea neagra in
alba, apoi, a mai trimis-o o data sa-i redea culoarea initiala si, a treia oara, sa
culeaga mure in toiul iernii. Miscat de suferinta bietei tinere, zeul suprem,
Zamolxis, s-a transformat in barbat si i-a trimis Dochiei un cosulet cu mure.
Fericita, si crezind ca a venit caldura, ea a plecat in munti cu caprele, imbracata cu
noua cojoace. Vazind ca vremea este blnda, ea a inceput sa-si lase cojoacele unul
cte unul, in fiecare pajiste prin care trecea. Cnd a ajuns la ultimul, zeul a trimis o
ploaie strasnica si un ger care au transformat-o pe Dochia si caprele ei in blocuri de
6

piatra, si mai apoi stnci. Si astazi calatorul poate s-o vada incremenita pentru
eternitate in celebra formatiune ce-i poarta numele din Ceahlau. Mai mult, oamenii
au decis ca in intervalul 1 - 9 martie sa-si aleaga o zi pe care s-o numeasca Baba.
Daca ziua respectiva este insorita, inseamna ca esti un om de suflet si o sa ai parte
de noroc in anul care vine.
Alt obicei spectaculos, ramas de la daci, este cel de inmormntare. La baza lui,
insa, nu sta de data aceasta legenda, ci crunta realitate istorica. Se pare ca dacii ar fi
avut un munte sacru, pe care il numeau Kogaion, identificat de istorici drept
Ceahlaul de astazi. Aici tineau, o data la patru ani, un ceremonial initiatic, in
timpul caruia zeului suprem, Zamolxis, i se trimitea un mesager ales din rndurile
tinerilor ce doreau sa devina nemuritori. Cel asupra caruia cadeau sortii primea un
mesaj de taina catre marele zeu, era ridicat pe brate, aruncat in aer si trebuia sa
cada in virful unor lancii ascutite. Daca nu reusea, era considerat demn de dispret
si isi pierdea pozitia detinuta in comunitate. Daca murea imediat se considera ca
zeul il acceptase, si devenea, astfel, nemuritor.
Traditia populara a pastrat ramasite ale acestui cult barbar si a transmis din
generatie in generatie o serie de credinte, obiceiuri si ritualuri dacice legate de
moarte. Chiar daca exista o adevarata casta a bocitoarelor (femei angajate sa
plnga la inmormntare) moartea nu este nici astazi detestata in lumea satelor, ci
acceptata drept o parte a ciclului vietii impus de Dumnezeu inca de la Facerea
Lumii. Deveniti crestini de cteva sute de ani, nemtenii si-au legat ceremonialurile
funerare de biserica. Astfel, desi la procesiune participa un preot, toate obiceiurile
urmeaza vechea traditie dacica (pomana, parastasul la intervale regulate, pna la
implinirea unui an de la deces, dezgroparea si rengroparea osemintelor la sapte
ani etc.). Bisericile pictate din Neamt, ca de altfel toate lacasurile de cult din
nordul Moldovei, pot fi considerate veritabile cronici despre Rai si Iad. Gropi
imense din care ies flacari uriase, suferintele la care sunt supusi pacatosii, demoni
cu coarne, copite si furci gata pregatite sa-i apuce pe necredinciosi si sa-i arunce-n
Infern, cohorte de ingeri, flori si pasari ale Paradisului, toate sunt reprezentate
7

secvential pe peretii manastirilor, dnd marturie, intru eternitate, imaginatiei

extraordinare a taranilor moldoveni.
Sarbatoarea Pastelui reprezinta pentru credinciosi una dintre cele mai importante
sarbatori crestine. De aceea, in fiecare an in aceasta perioada fiecare crestin
respecta cu sfintenie traditiile de pasti si se pregateste pentru a intmpina Lumina
Invierii. Conform traditiilor din judetul Neamt , cu doar cateva saptamani inainte
de Paste gospodinele trebuie sa faca curatenie generala in gospodarie, dupa care
toata familia trebuie sa-si reinnoiasca ceva din tinuta vestimentara. In saptamana
dinaintea acestei sarbatori oamenii participa in fiecare seara la deniile oficiate de
biserica. Importanta este si ziua de vineri din saptamana mare, zi in care se merge
la biserica si se trece pe sub Sfantul Aer, adica masa pe care este asezata icoana
care reprezinta pe Mantuitor coborand in mormant.
In noaptea de inviere fiecare crestin tine in mana o lumanare aprinsa cu lumina
sfanta adusa de preot de pe masa Sfantului Altar si pe care o duce aprinsa acasa
dupa slujba. Lumanarea reprezinta simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra
mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului si este pastrata tot
timpul anului pentru a putea fi aprinsa la necazuri.
Creatii culinare traditionale destinate Sarbatorilor de Paste sunt ouale incondeiate,
mielul si pasca. Ouale reprezinta mormantul lui Isus Hristos, care s-a deschis la
Invierea sa din morti si prin ciocnirea lor crestinii isi spun Hristos a Inviat!
Adevarat a Inviat! ,deoarece exista credinta ca ei se vor intalni pe lume cealalta.
Pasca se face doar odata pe an si are o forma rotunda umpluta cu branza pe care
este asezata din aluat impletit o cruce. Mielul este pregatit pentru ca il reprezinta
pe Iisus Hristos care s-a jertfit pentru pacatele oamenilor si a murit asemeni unui
miel nevinovat.
In tinutul Neamtului se gasesc o parte din vechile manastiri ale

Moldovei,

veritabile monumente istorice si religioase care pastreaza cu sfintenie traditiile

Sfintei Sarbatori de Pasti. An de an acestea sunt o destinatie atractiva pentru turistii
8

care doresc sa traiasca si sa isi asume in mod autentic sarbatorile crestine. Daca
vrei sa redescoperi trairea si emotia reintalnirii cu frumusetea traditiilor si a naturii
poti veni la Neamt si participa la sfintele slujbe, dar si la realizarea mancarurilor
specifice si a oualor incondeiate.