Foraje apa

In executarea corecta a forajului pentru apa nu este suficienta numai cunoasterea

temeinica a forarii ci si cunoasterea stiintifica a legilor care guverneaza circulatia
apelor subterane ce formeaza obiectul forajului. Aceasta cunoastere stiintifica este
furnizata de hidrogeologie care, prin datele naturaliste si legile hidraulicii subterane pe
care le ofera, determina parametrii tehnici ai forajului asigurand premisele reusitei
lucrarii de foraj.
Hidrogeologia este stiinta care se ocupa de studiul apelor subterane sub aspectul
originii, repartitiei si curgerii lor sub suprafata solului.
Forajele pentru alimentari cu apa pot fi executate prin mai multe metode, in sistem
uscat (rotativ sau percutant) sau in sistem hidraulic rotativ (cu circulatie directa sau
indirecta) sau percutant. Aceste motode diferite se aplica cu succes in diferite conditii
litologice, fiecare dintre ele avand plusuri si minusuri. Astfel, forajele de mica adancime
(aproximativ 50 m), se executa cel mai bine in sistem uscat, deoarece nu sunt deteriorate
stratele acvifere interceptate, desi prezinta dezavantajul timpului, un astfel de foraj
necesitand aproximativ o saptamana.

Cu o instalatie mecanica, in sistem rotativ cu circlatie directa, un astfel de foraj ar fi

definitivat in 2 zile daca fluidul de foraj a fost facut corespunzator si timpul necesar
limpezirii nu este mare.
Forajele de medie adancime (100m) si cele de mare adancime se executa cu instalatii
mecanice cu circulatie directa sau inversa, in functie de scopul urmarit si de zona
cercetata. In timpul executiei unui foraj pentru alimentare cu apa trebuie sa se tina cont de
mai multe elemente constructive, cum ar fi:

Alegerea metodei de foraj este influentata de mai multi factori precum studiul
hidrogeologic, zona in care se executa, diametrul de sapare si tubare, debitul de
apa necesar etc.
Alegerea fluidului de foraj, utilizat pentru indepartarea detritusului si pentru
stabilizarea gaurii de sonda; alaturi de apa dulce se folosesc diversi aditivi,
precum fosfati anorganici, bentonita, argila, materiale de ingreunare, materiale de
combatere a pierderilor de circulatie, etc.
Proprietatile fluidului de foraj trebuie sa fie mentinute intre limite care sa permita
indepartarea lor completa din sonda si sa nu strice eficienta si calitatea forajului.
Densitatea fluidului de foraj trebuie sa se incadreze intre 1121 1362 kg/m (se
masoara cu balanta de noroi); Vascozitatea 32-40 secunde (se masoara cu palnia
Marsh);

Filtrarea sau turta de colmataj 2.38 mm turta cu 20 cm filtratul (se masoara cu

presa filtru); Continutul de nisip 2-4% din volum (se masoara cu trusa pentru
determinarea continutului de nisip). Aceste proprietati ale fluidului de foraj
trebuie sa fie determinate la fiecare 15 m de foraj sau la fiecare 4 ore de circulatie,
oricare este mai frecventa.
Alegerea coloanei de exploatare, de cele mai multe ori din PVC si in cazuri
deosebite din INOX. Trebuie sa fie continua si etansa de la un capat la altul, cu
exceptia zonei filtrelor sondei.
Alegerea filtrelor. Diametrul filtrului selectat trebuie sa aiba o marime minima
care sa permita mentinerea unei viteze de intrare prin fante de 0.03-0.45 m/s sau
mai mica si o viteza verticala prin interiorul tubului filtrului nu mai mare de 1.5
m/s. Filtrele trebuie pozitionate numai in dreptul stratelor acvifere iar marimea
fantelor se alege in functie de granulometria stratului acvifer.
Alegerea pietrisului margaritar filtrant. Alegerea grosimii pietrisului filtrant
imprejurul filtrului se face in functie de caracteristicile individuale ale acviferului
si in functie de modalitatea de executie a forajului. Grosimea poate varia de la un
minim de 4-5 cm pe raza pana la un optim de 10 cm pe raza. Pietrisul trebuie
plasat in spatiul inelar adiacent filtrului sondei si trebuie sa se extinda deasupra lui
cu 3-5m. Cele mai uzuale sorturi de pietris margaritar folosite in Romania sunt 13 mm pentru acvifere alcatuite din nisipuri fine si medii, sort 2-5 pentru acvifere
alcatuite din nisipuri grosiere cu rar pietris mic si sort 3-7 pentru nisip grosier cu
pietris.

Izolarea stratelor productive de stratele poluate. Izolarea se face cel mai uzual
folosind un dop de argila cu lungimi de 2-5 m in functie de lungimea forajului si
cu dop de lapte de ciment de 3-10m. Laptele de ciment se face folosind
aproximativ 20 l apa la 50 kg ciment rezultand o greutate specifica de 1,9 kg/dm3.
Se poate adauga maxim 8% bentonita si 2% clorura de calciu. Izolarea trebuie sa
fie executata astfel incat sa asigure o izolare completa a spatiului inelar dintre
coloana si gaura de sonda.
Liftarea si limpezirea sondei. Sonda va fi pompata n sistem aer-lift cu debite
crescatoare i n mai multe reprize pna cnd apa va fi limpede i lipsita de fractii
solide. Daca sonda nu a fost decolmatata se introduce solutie de tripolifosfat de
sodiu i se reia operatiunile de dezvoltare descrise anterior. Ultima etapa a
dezvoltarii sondei consta n verificarea acumularii de sediment n decantor. Acesta
trebuie curatat de materialul solid.

Efectuarea testelor de pompare. Dupa finalizarea operatiunilor de dezvoltare a

putului i verificarea acumularii de sediment se vor efectua testele de pompare.
Acestea constau n realizarea pretestului, testului de eficienta i a testului de
performanta.
Dupa instalarea pompei submersibile, nainte de nceperea pretestului de pompare
se va masura nivelul piezometric din put care va fi raportat ca nivel piezometric
initial. Se va efectua pretestul de pompare care are rolul de calibrare a
instrumentelor de masura i de a regla treptele de debit. La finalizarea pretestului
se va lasa o perioada de 6 ore de revenire a nivelului apei din put.

Dupa revenirea de nivel de 6 ore se va porni testul de eficienta. Acesta consta n

pomparea continua a putului cu 3-4 trepte de debit constante a cte doua ore
fiecare treapta de debit. Testul va ncepe cu cu debitul cel mai mic i se va finaliza
cu debitul cel mai ridicat. n timpul pomparii putului se vor efectua masuratori
sistematice de nivel i debit. La finele pomparii pentru eficienta, sonda va fi lasata
6 ore pentru revenirea catre nivelul piezometric initial. n timpul revenirii se vor
efectua observatii sistematice de nivel piezometric.

Pe baza datelor obtinute n urma testului de eficienta se va calcula eficienta

putului pentru debitul de exploatare. Sonda va functiona n parametrii optimi
atunci cnd pentru debitul de exploatare solicitat, eficienta nu va fi mai mica de
60 %. Testul de performanta consta n pomparea nentrerupta a putului cu debitul
constant de productie timp de 24 de ore i n revenirea timp de 12 ore catre nivelul
piezometric initial. n timpul testului de performanta se vor efectua masuratori
sistematice de debit i nivel dinamic. Aceleai masuratori de nivel dinamic se vor
efectua pe parcursul celor 12 ore de revenire. n timpul testului de performanta se
vor efectua masuratori sistematice asupra continutului de nisip n apa.
La interval de o ora de la nceperea pomparii i cu o ora nainte de oprire, se vor
recolta probe de apa n vederea efectuarii analizelor chimice i biologice. Dupa
finalizarea testelor de pompare datele obtinute se vor prelucra pentru determinarea
att a parametrilor hidraulici ai stratului acvifer, a debitului i conditiilor optime
de exploatare ct i a zonelor de protectie sanitara.

Sterilizarea se face pentru a indeparta contaminarea bacteriologica, care poate

face ca apa produsa de sonda sa nu fie sigura pentru consumul uman. Solutia de
clor utilizata pentru dezinfectarea sondei trebuie sa aiba asemenea volum si tarie,
si trebuie sa afie astfel aplicata, incat concentratia finala de 50 mg/l clor activ sa
fie obtinuta pentru intreaga adancime de apa a sondei. Solutia trebuie sa ramana
24 ore in sonda dupa care se pompeaza pana la curatirea completa a apei.