Statul romn modern: de la proiect politic la realizarea Romniei Mari (sec.

XVIII-XIX)
Statul romn modern s-a realizat in secolul XIX.
Inainte de a fi infaptuit au existat proiecte ce vizau formarea statului.
Problema orientala a oferit cadrul necesar pentru indeplinirea acestui obiectiv.
Problema orientala problema mentinerii echilibrului european in conditiile decaderii Imperiului Otoman si
ascensiunii Rusiei dupa 1683.
Proiectele politice romnesti au jucat un rol important n constientizarea romnilor cu privire la necesitatea
infaptuirii statului modern, independent si unitar.
Instaurate n 1711 n Moldova i n 1716 n ara Romneasc, domniile fanariote au reprezentat o form de
manifestare a crizei Imperiului Otoman , interesat n accentuarea controlului su asupra teritoriilor deja deinute
direct sau dependente.
n ambele Principate, regimul politic fanariot a durat pn n anul 1821, avnd aceleai trsturi caracteristice:
grecizarea domniei i a altor instituii laice sau ecleziastice (n defavoarea boierimii autohtone), a culturii i a
nvmntului,
restrngerea autonomiei,
sporirea obligaiilor fa de Imperiul Otoman.
Totui, unii dintre domnitorii fanarioi (Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Ioan Caragea), au iniiat, sub
influena iluminismului, o serie de reforme interne care au vizat sistemul fiscal, administraia, nvmntul, situaia
rrnimii, inaugurnd astfel un proces de modernizare a statului.
Astfel, Constantin Mavrocaordat, n Tara Romnesca si Moldova foloseste metode caracteristice absolutismului
luminat care au avut un efect modernizator, cu consecinte pozitive n perioada care a urmat:

reforma fiscala unificarea darilor intr-o taxa anuala impartita n patru rate

reforma sociala desfiintarea erbiei (a legarii de glie a taranilor- in 1746 in Tara Romaneasca si in 1749
in Moldova). Fostii erbi devenind clcai- liberi din punct de vedere juridic, dar lipsiti de pamant
Boierii romni au reacionat fa de noul statut politico-juridic al Principatelor prin redactarea unor memorii
adresate puterilor cretine
Memoriul din 1772, redacata de o delegatie comuna da boieri din Moldova si Tara Romaneasca, prezenta la
tratativele de pace de la Focsani, solicita revenirea la domniile pamantene, respectarea autonomiei si unirea
celor doua tari sub protectia Austriei, Rusiei si Prusiei.
In 1791 Divanul Tarii Romanesti adreseaza delegatilor rusi si austrieci, cu prilejul tratativelor de la istov, un
memoriu in care cer autonomia si neutralitatea tarii sub garantia Austriei si Rusiei, libertatea comertului, unirea
Principatelor sub protecia Rusiei i a Austriei.
Intre 1821 si 1822 au fost redactate 75 de memorii si proiecte de reforma inaintate rusilor, turcilor, austriecilor.
Aceste memorii solicitau in primul rand revenirea la domniile pamantene, obiectiv urmarit si prin programul
miscarii lui Tudor Vladimirescu- Cererile Norodului Romanesc.

Micarea condus de Tudor Vladimirescu, desfurat n anul 1821 n ara Romneasc, a dat noi dimensiuni
proiectului politic modern. Astfel : Cererile norodului romnesc, propuneau : restabilirea domniilor pamantene,
desfiintarea vamilor interne, a privilegiilor, infiintarea armatei permanente, atribuirea functiilor dupa merit.

Dup nfrngerea micrii, Imperiul Otoman a renunat la domnitorii fanarioi, fiind instituite, din 1822,
domniile pmntene, reprezentate de Grigore Dimitrie Ghica (ara Romneasc) i Ioni Sandu Sturdza (Moldova).

n 1822, mica boierime din Moldova i exprima punctul de vedere prin elaborarea Constituiei
crvunarilor, redactat de Ionic Tutu i naintat domnitorului Ioni Sandu Sturdza. Proiectul cuprindea
revendicri precum garantarea libertii persoanei, a egalitii n faa legilor sau atribuirea functiilor dupa
merit, precum si separarea puterilor in stat.

n deceniul urmtor, Regulamentele Organice (1831-1832) au contribuit la aplicarea n practic a unora

dintre principiile politice moderne (separarea puterilor n stat, reorganizarea fiscal, reforma justiiei),
domnitorul bucurndu-se ns de prerogative largi. Separarea puterilor in stat- Adunarea Obsteasca, Domnia si
Guvernul.


Programul politic elaborat de revoluionarii de la 1848 a contribuit la trasarea principalelor obiective
politice i socio-economice pe care naiunea romn urma s le ndeplineasc. Printre ideile sale s-au numrat:
Astfel, dac Petiia Naional de la Blaj cuprindea revendicri specifice mai ales romnilor din Transilvania,
documentul Prinipurile noastre pentru reformarea patriei propunea unirea Moldovei cu ara Romneasc ntr-un
stat independent, ca i emanciparea i mproprietrirea ranilor fr despgubire. Proclamaia de la Islaz,
programul revoluionarilor din ara Romneasc, afirma necesitatea ntririi autonomiei rii, eliminarea
amestecului Rusiei i Turciei n problemele interne, rezolvarea problemei agrare prin desfiintarea clcii si
mproprietarirea cu despagubire, reforma invatamantului, domn ales pe 5 ani din toate categoriile sociale,
nlturarea privilegiilor feudale.
Constituirea statului modern romn. Domnia lui Alexandru
Ioan Cuza (1859-1866).
Ocazia care a permis implinirea aspiratiei romanilor de a-si intemeia un stat national a fost oferita de un nou
moment de criza orientala, Razboiul Crimeii.
Tratatul de pace de la Paris (1856) a consemnat nfrngerea Rusiei. S-a pus n discuie cu acest prilej i
problema unirii Principatelor, astfel problema romnesca devine o problema europeana.
Tratatul de pace prevedea: nlturarea protectoratului Rusiei i a nlocuirea acestuia cu garania colectiv a celor
apte mari puteri; retrocedarea de ctre Rusia, Moldovei, a trei judee din sudul Basarabiei; organizarea de
alegeri pentru ntrunirea, la Iai i la Bucureti, a unor Divanuri (Adunri) ad-hoc, care s exprime eventuala
dorin de unire a romnilor.

Dezbaterile Adunrilor ad-hoc (1857) s-au finalizat cu adoptarea cte unei rezoluii (cu coninut asemntor
n ambele Principate), cuprinznd propunerile adresate marilor puteri: unirea Principatelor sub numele de
Romnia, principe strin, provenit dintr-o dinastie european, neutralitatea noului stat, sub garania marilor
puteri.

n 1858, la Paris, Conferina celor apte puteri garante a instituit Convenia de la Paris. Conventia oferea
romnilor sansa de a realiza unirea deoarece nu interzicea explicit alegerea aceluiasi domnitor n ambele
Principate. De asemenea deschidea calea spre o societate moderna desfiintand privilegiile , decretand egalitatea in
fata legii dar pastrand un cens ridicat lasa puterea in mana marilor proprietari funciari- ostili reformelor sociale

Recurgnd la tactica faptului mplinit, Adunrile elective de la Iai i Bucureti au decis alegerea lui
Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859) i al rii Romneti (24 ianuarie/5 februarie
1859).

Dubla alegere consacra unirea Principatelor.

Marile puteri au recunoscut dubla alegere ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza n cursul anului 1859.
Dubla alegere era recunoscuta pe durata vietii lui Cuza . n urma Conferintei de la Constantinopol nov-dec 1861,
sultanul recunostea unirea deplina , insa numai pe timpul domniei lui Cuza.

Anii urmtori ai domniei lui Cuza s-au caracterizat prin adoptarea

unui numr mare de legi (reforme), cele mai importante n perioada guvernului condus de Mihail Koglniceanu
(1863-1865): Legea secularizrii averilor mnstireti (1863), Legea rural (1864), Legea nvmntului (1864).
Prin Legea secularizarii un sfert din terenul arabil, detinut pana acum de manastiri, trecea n proprietatea statului. Prin
legea rurala taranii erau improprietariti prin despagubire iar claca era desfiintata. Improprietarirea se facea
n functie de numarul de vite. n urma acestei legi au fost improprietarite aproximativ 500 000 familii, insa pamantul
nu a ajuns tuturor taranilor iar lipsa mijloacelor de munca a dus la pierderea pamantului primit. Legea instructiunii
publice prevedea gratuitatea si obligativitatea invatamnantului primar, inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Tota
acum s-a elaborat Codul Civil si Codul Penal.
Din cauza politicii autoritare a domnitorului, Mihail Kogalniceanu demisioneaza. Se formeaza monstruoasa
coalitie care a organizat lovitura de stat de la 11 februarie 1866, n urma careia Cuza a fost silit sa abdice.
n secolul XIX denumit secolul natiunilor, crearea statului modern a concretizat unul din obiectivul cel
mai important din proiectele elaborate in secolele XVIII, XIX. Unirea din 1859 a fost dovada eforturilor
conjugate ale tinerei clase politice romnesti si a avut o urmare fireasca prin obtinerea independentei statale n
1878, iar n anul 1918 prin realizarea Marii Uniri.
Monarhia constituional i cucerirea independenei Romniei.

Dup abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (11 februarie 1866) s-au creat condiiile instalrii pe tronul Romniei a
unui principe strin, problem care fusese adeseori invocat n viaa politic romneasc i cerut n mod special prin
rezoluiile Adunrilor ad-hoc din 1857.


La 10/22 mai 1866, principele german Carol de Hohenzollern- Sigmaringen a depus jurmntul solemn,
la Bucureti, ca monarh al Romniei (1866-1914). Prin Constituia din 1866, se instituia monarhia constituional
ereditar.

Dup 1866, viaa politic din Romnia a trecut printr-o perioad de instabilitate guvernamental (1866-1871),
dublat de procesul consolidrii treptate a monarhiei.

Reizbucnirea in 1875 a chestiunii orientale n Balcani, prin declanarea rscoalelor antiotomane din
Bulgaria i Bosnia-Heregovina i a rzboiului dintre Serbia i Imperiul Otoman, a reprezentat cadrul extern
favorabil cuceririi independenei de stat a Romniei, n condiiile n care eforturile de a obine acest statut pe cale
diplomatic euaser.

n aprilie 1877, Rusia, care s-a implicat n favoarea popoarelor balcanice, a declarat rzboi Imperiului
Otoman, trupele ruse ncepnd traversarea teritoriului Romniei ctre Peninsula Balcanic (pe baza unei Convenii
semnate la 4 aprilie 1877). Conventia prevedea respectarea integritatii teritoriale a Romaniei.

La 9/21 mai 1877, n Parlamentul de la Bucureti, ministrul de Externe, Mihail Koglniceanu, citea
declaraia de independen a Romniei.

n urma solicitrilor Rusiei, armata romn, condus de principele Carol I, a intervenit pe frontul de la
sudul Dunrii, luptnd la Plevna, Grivia, Rahova, Vidin, i contribuind, cu preul unor mari jertfe umane i
materiale, la nfrngerea Turciei.

n 1878, prin tratatele de pace de la San Stefano (februarie1878) i Berlin(iulie1878) a fost recunoscut
independena Romniei, ca i apartenenena la statul romn a Dobrogei i Deltei Dunrii.

Proclamarea regatului, n 1881, a reprezentat consacrarea progresului statului romn n a doua jumtate a
secolului al XIX-lea.
Constituirea statului naional unitar romn
Cadrul internaional al Marii Uniri din 1918.

Recunoaterea dreptului popoarelor la autodeterminare (afirmat de preedintele american W. Wilson n

declaraia Cele 14 puncte, la nceputul anului 1918), prbuirea imperiilor multinationale- Imperiului Rus n
urma revoluiilor din 1917 i Imperiul Austro-ungar precum si victoria Antantei au favorizat realizarea n 1918 a
statului naional unitar romn.

Romnia a participat la Primul Rzboi Mondial cu scopul desvririi unitii sale naionale, proces
ndeplinit n anul 1918 prin voina romnilor din provinciile aflate pn atunci sub stpnire strin.
Unirea Basarabiei cu Romnia.

n 1917 s-au ntemeiat, la Chiinu, Partidul Naional Moldovenesc, Sfatul rii ca adunare reprezentativ n
acest teritoriu, condus de Ion Incule, i Consiliul Directorilor, ca organ
executiv.

n decembrie 1917, Sfatul rii a proclamat autonomia Republicii Democratice Moldoveneti, declarat
independent fa de Rusia la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Preedinte al Republicii a fost ales Ion Incule.
La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul rii a votat la Chiinu
unirea Basarabiei cu Romnia, Actul Unirii fiind promulgat de regele Ferdinand I n aprilie 1918.
Unirea Bucovinei cu Romnia.

Bucovina s-a desprins de Imperiul Austro-Ungar n condiiile destrmrii

acestuia n toamna anului 1918.

Totodat, ea s-a confruntat cu pretenii de anexare din partea Ucrainei,

situaie ce a necesitat intervenia armatei romne n provincie, la solicitarea autoritilor de la Cernui.

n octombrie 1918 s-au format, la Cernui, Adunarea Constituant i

Consiliul Naional Romn, n frunte cu Iancu Flondor.

La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei (alctuit att din romni, ct i din reprezentanii
altor naionaliti din provincie) a proclamat unirea necondiionat i pentru vecie a
Bucovinei cu Regatul Romniei. Regele Ferdinand I a promulgat Actul Unirii Bucovinei n decembrie .
Unirea Transilvaniei cu Romnia.

La 29 septembrie/12 octombrie 1918, Partidul Naional Romn din Transilvania, care i-a reluat activitatea n
1918, a adoptat Declaraia de la Oradea, prin care se proclama dreptul romnilor la autodeterminare.

Aceasta a fost citit apoi n Parlamentul de la Budapesta de ctre deputatul romn Al. Vaida Voevod.


La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a format, la Arad, Consiliul Naional Romn Central (cu 6 membri din
partea Partidului Naional Romn i 6 membri din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania), pe plan local
ordinea fiind asigurat de grzile romneti.

Negocierile purtate de Consiliul Naional Romn Central cu guvernul maghiar (noiembrie 1918) au euat,
Ungaria propunnd doar un statut de autonomie pentru Transilvania.

n aceste condiii, s-a luat decizia convocrii, la Alba Iulia, n data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a unei
Mari Adunri Naionale, la care urma s se decid viitorul provinciei. La eveniment au participat 1228 delegai alei
prin vot universal de romnii din aproximativ 5000 de sate i 80 de orae transilvnene i peste 100 000 de ali romni
venii din Transilvania i Banat. Rezoluia Unirii, adoptat de Adunare, a fost citit de Vasile Goldi.

Pn la integrarea deplin n cadrul statului romn, Transilvania a fost condus de Marele Sfat Naional, organ
reprezentativ cu rol legislativ i Consiliul Dirigent, organ executiv, condus de Iuliu Maniu i subordonat guvernului de
la Bucureti.

n decembrie 1918, la Bucureti, regele Ferdinand I primea, n cadrul unei ntruniri solemne, Rezoluia unirii
Transilvaniei cu Romnia, act ce marca ncheierea procesului formrii statului unitar romn.

n plan internaional, noul statut politico-teritorial al Romniei a fost recunoscut prin tratatele ncheiate n cadrul
Conferinei de pace de la Paris (1919-1920). Astfel tratatul cu Austria de la Saint-Germain, recunostea apartenenta
Bucovinei la Romnia. Prin tratatul de la Neully cu Bulgaria, Cadrilaterul revenea Romniei. n iunie 1920 Romnia a
semnat tratatul de la Trianon cu Ungaria prin care se recunostea unirea Banatului si a Transilvaniei cu Romnia, iar n
octombrie 1920 s-a semnat tratatul prin care se recunostea unirea Basarabiei cu Romnia.

Noua realizate politica va fi legitimata prin incoronarea la Alba-Iulia, pe 15 octombrie 1922, a lui Ferdinand si a
sotiei sale, Maria, ca regi ai Romniei Mari, precum si adoptarea unei noi Constitutii , cea din 1923.

Importanta Marii Uniri consta n desavarsirea statului national unitar romn, care cuprinde astfel n granitele
sale, provinciile romnesti aflate sub stapnire straina de-a lungul timpului. Astfel se realiza un fapt istoric firesc, pe
care l-au pregatit demersurile mai multor generatii.