Staia

Gelatin din care mi e construit creierul vibreaz cu fiecare micare i unde

de durere se nfig n centrii senzoriali unde sunt convertite ntr-o realitate cu
conturul nedefinit i n cea, iar pictura cestei realiti se topete sub cldur
unui soare orbit de moarte. Genunchii nu mi mai pot susine greutatea
deoarece muntele amarului mi pasa umerii aa c m dor i ei la fel ca
muchii ce mi sunt ntini ca un elastic pn aproape s se rup de gravitaia
nemiloas. Iar acum ca tu ai ncetat s mai respiri, m doare realitate. M dor
gndurile, m doare viitorul deoarece el s-a dezintegrat odat cu tine.
Sting lumina n biroul nghesuit plin de documente ce stau s se reverse ca
un val de hrtie i am o viziune cum c ar fi o carte potal decolorat de
timp din cauza griului mohort ce se scurge de pe pereii obosii. Totodat cu
evaporarea luminii am nbuit cu pmntul crnii i flacra ce ardea nuntrul
trupului meu c un semn al speranei astfel nct ntunericul m -a npdit,
buruiana ce suge seva vieii i la rdcina creia eu am turnat gnduri de
moarte ca ngrmnt astfel nct buruiana-final a crescut peste tot n fiin
mea.
ncerc s fiu o femeie puternic, cu riscul de a prea o catea rece aa c nu
am nceput s plng nc. Am nchis robinetele se ascund sub pleoapele mele
att de strns, de fric s nu mi scape vreo lacrim n faa colegilor mei, nct
ochii mei au devenit dou cercuri roii ce strlucesc n griul dezolant din
universul meu. Presiunea din spatele lor imploras fie eliberat dar eu o forez
s rmn acolo, Pentru a-miaminti c e realitatea e real. Nu tiu dac o s
rezist pn o ajuns acas (a noastr) ca s pot plnge n intimitate sub du (al
nostru) fr s m aud i fr s m vad care ve i s ncerce s-mi fure durea
care singurul sentiment pe care l-ai lsat n urm ca un ultim cadou.
Cel mai probabil o s as lacrimile libere undeva n pat ele autobuzului, ferit
de prima oamenilor i fr zgomot. In plus am muncit prea mult la imaginea
mea de femeie de neclintit, petru ca in afaceri, ca femeie fie te pui in genunchi
in fata barbatilor fie iti dezactivezi optiunea de a zambi.

Ma intreb, de ce nu am inceput sa plang atunci? Cand am ridicat

receptorulm, sttind deja cumva cu ajutorul unui al treilea ochi, ce avea sa imi
spuna politistul: ..imparct mortal.Imi pare rau, sotul dumneavostra.... Nu a
plans, dar mi-am simtitnd neuronii explodand iar nervii canieni arzand
lasandu-mi fata impasibila cu un singur tremur in regiunea tmaplelor, un
singur peste venos care se zbatea sufocat. Mi-amsimtit si inima care se chinuia
sa-mi pompeze smoala neagra in sa care deja incepuse sa crape sangele
scurgandu-se saluri in afara cordului meu defect inundudu-ma de o cu o
caldura rece. Aratam ca sufeltul sotului meu. Aratam ca o stafie.