patu din osul pomilor patemu iarba i o toarcem prin burta flmnzilor. Ne uitmu n sus, la stele, netiind c-s mai departe frunzele din pom, acele scuturnd n toamn moarte. Nu-ntre oameni e cuitul dumnia, sfnt mil ci-ntre snge, vai, i verdea nenvinsa clorofil.