n miezul verii

O fie nesfrit
Dintr-o pnz pare calea,
Printre holde rtcit.
Toat culmea-i adormit,
Toat valea.
Linitea-i deplin stpn
Peste cmpii ari de soare,
Lunca-i goal: la fntn
E pustiu; i nu se-ngn
Nici o boare.
Numai zumzetul de-albine,
Fr-ncepere i-adaos,
Curge-ntruna, parc vine
Din adncul firii pline
De repaos.
i ct vezi n deprtare
Viu nimic nu se ivete...
Iat ns, colo-n zare,
Mictor un punct rsare
i tot crete.
Poate-i vrun btut de soart
Care-alearg pe cmpie
ntr-atta lume moart!
Dor l mn, griji l poart,
Domnul tie!
Poi acum s-l vezi mai bine:
E femeie, o srman,
Strns la piept n scutec ine
Un copil; i-n srg ea vine,
Vine-n goan.
De clduri dogoritoare,
Foc aprins i arde chipul;
Un cuptor e roul soare,
i crbune sub picioare
E nisipul.

Cnd ajunge la fntn,

Jos pe-o pajite srac
Pune-odorul ei. Din mn
Salt cumpna btrn
i se pleac.
Scrind, din nou ea crete.
Mama toarn cu tot zorul
Ap-n pumni, i se grbete
La copil i-i rcorete
Obrjorul.
Bea apoi i ea pe fug.
Merge iari dup asta
La copil i-i d s sug;
Frnt-apoi, pe-o buturug
St nevasta.
i e linite pe dealuri
Ca-ntr-o mnstire ars;
Dorm i-arinii de pe maluri
i cldura valuri-valuri
Se revars.
Nici un nor vzduhul n-are
Foc sub el s mai ascunz;
Nici o pasre prin zare,
Nu se mic-n lumea mare
Nici o frunz.
Singur vntul, colo, iat.
Adormise la rcoare
Sub o salcie plecat Somnuros n sus el cat
Ctre soare.
Mai e mult! i ca s-i fie
Scurt vremea, pn pleac,
El se uit pe cmpie,
Fluier i nu mai tie
Ce s fac.
Dar deodat se oprete:
Peste ochi i pune-o mn

i zmbind copilrete
Curios i lung privete
Spre fntn!