Scleroza in placi

Scleroza in placi este o demielinizare care pare inflamatorie, prin procesul

auto - imun al invelisului care infasoara caile nervoase ale creierului si maduvei
spinarii. Intreg corpul este afectat si accesele (puseurile) pot surveni in diverse
momente ale vietii. Este ca si cum intreg corpul meu ar fi intr-o capcana, prins
intr-o cusca care devina tot mai mica, in inlantuirea evenimentelor. Daca sunt
afectat de scleroza in placi, acest lucru inseamna ca sunt afectat, in general, de
suferinte puternice si ma simt descurajat in viata. Exista cineva sau ceva care ma
paralizeaza, ma simt blocat. Nu ma simt vioi in fata vietii. Viata mea duce lipsa de
tandrete, de miere (de-miel-inizare). Traiesc o revolta puternica, care imi anima
intreaga fiinta, Ma simt obligat sa fac totul singur. Fiind foarte perfectionist si
intransigent, refuz sa ma insel si accept cu greu ajutorul celorlalti. Imi este greu sa
accept constangerile, mai ales cele care provin din familia mea. Vointa mea este
tot timpul pusa la incercare. Constientiz faptul ca trebuie sa fiu foarte dur cu
gandurile mele si sa raman departe de emotiile mele. Gandul unui esec ma
ingrozeste. Imi este greu sa ma iert si sa ii iert pe ceilalti. Imi este teama ca voi fi
dat la o parte, voi fi abandonat. Sau imi este teama ca nu voi reusi in viata, ca nu
voi fi atent la oportunitatile care imi apar in viata, teama ca voi pierde protectia
sau pozitia intr-un anumit context.
Toate aceste frici, care implica o deplasare pe verticala si care pot face ca
viata mea sa fie in pericol sa se schimbe, pot declansa o scleroza in placi.
Am impresia ca nu am nici un viitor.Foarte des, ma judec sau ii judec pe
ceilalti foarte sever, ceea ce creeaza un sentiment de depreciere, de devalorizare
si de diminuare a persoanei mele. Cand ma simt diminuat, doborat, am impresia
ca viata ma zdrobeste si am tendinta sa cad, in loc sa stau in picioare. Pot ajunge
chiar sa ma opresc, sa ma imoblizez, nu mai am forta in picioare sa avansez, sa
ma misc. Astfel, boala se va manifesta mai intai la picioare si pot avea impresia ca
sunt strivit. Faptul de a-mi reduce capacitatea de a ma deplasa, de a merge, de a
misca, imi poare crea senzatia ca astfel sunt mai in siguranta Faptul de a nu mai
putea merge mai departe , ma impiedica sa fiu nevoit sa fac fata unei situatii, pe
care vreau sa o evit cu orice pret. Daca, de exemplu, nu am capacitate fizica de a
repune pe picioare o situatie aflata in dificultate, boala ma ajuta sa evit sa am din
nou un esec in care sa ma devalorizez. Sunt inflexibil ,mai ales fata de ceea ce se
intampla in cadrul familiei mele. Indiferent ce varsta am, nu mi se da voie sa am
proiecte, sa ma dezvolt, sa imi exprim parerea. Iau asupra mea povara de a realiza
dorintele mamei mele sau ale tatalui meu : devin bratele si picioarele lor. Ma

misc repede, dat fiind faptul ca sunt neputincios sa joc acest rol. Ajung sa ma
consider ca nu sunt destul de bun pentru ei. Apararea mea in fata acestor frici va
consta in a vrea sa controlez totul, a vrea ca totul sa se petreaca asa cum vreau
eu. Criticile, care de obicei sunt impotriva mea, imi otravesc viata,
Cred ca suferinta face parte din viata mea de zi cu zi si ca nu merit sa ma
odihnesc. Fac eforturi pentru a ma depasi si, cu toate aceste nu sunt suficiente.
Corpul meu obosit refuza sa mai duca aceasta lupta si imi da de inteles ca este
posibil ca eu sa ma nevoie de ceilalti si ca trebuie sa invat sa am incredere in ei.
Ma opun fericirii si valorizarii mele. Ma neg pe mine insumi. Faptul ca am fost
umilit si degradat ma face sa cred ca nu valorez mare lucru. Ma simt abatut. Ma
distrug atat de tare cu gandurile mele, iar acum boala ma distruge si ea.
Inflamatia indicia o furie arzatoare si foarte emotionala, care imi poate afecta
intreaga existenta. Aceasta afectiune povoaca un fel de energie arzatoare, care
scoate la iveala furia mult timp refulata. Imi pot pune urmatoare intrebare :
Oare chiar imi doresc sa fiu cu adevarat liber?. Poate, inconstient, vreau sa ma
razbun astfel pe cineva, care graviteaza in universal meu, dar care nu mi-a aratat
destula iubire! Aceasta forma de cusca, in care se afla corpul meu, ma protejeaza
de faptul de a nu fi obligat de a-mi exprima adevaratele sentimente ! Daca tac
astfel, ma simt obligat sa merg intr-o directie pentru a le face pe plac celorlalti, in
loc sa avansez in directia in care merge eu. In loc sa fiu in miscare, sa ma schimb,
sunt in inertie, stagnez. Deoarece nu mai vreau sa simt nimic, nervii mei senzitivi
sunt afectati de boala. Reprimarea emotiilor poate duce la o incapacitate de a-mi
schimba emotiile si poate provoca astfel o alterare musculara si mentala. Cand
sunt afectat de scleroza in placi, devin dependent de ceilalti, Devin asemenea
unui copil,care vrea ca ceilalti sa se ocupe de nevoile sale de baza. Trebuie sa ma
agat de ceilalti, pentru a nu cadea, atat pe plan fizic, cat si emotional. Trebuie sa
ma intreb daca responsabilitatile mele de adult sunt prea greu de purtat. Poate
prefer sa ma intorc la o stare de dependenta, in loc sa fiu nevoit sa fac tot timpul
eforturi pentru a dobandi sau pastra ceea ce am. Imi era atat de bine cand avea
mama grija de mine. O consideram admirabila. Dar acum nu voi mai vedea
niciodata blandetea din ochii ei. Acum am impresia ca viata mea este tot timpul
agitata, in plina efervescenta. Corpul meu imi transmite mesajul sa ma relaxez, sa
ma eliberez de aceste lanturi. Solutia se afla numai in mine. Este important sa
constientizez ceea ce traiesc in interiorul meu.
Algoritm: Accept sa am incredere in indrumatorul meu interior si recunosc in
fiecare, prezenta acestuia, care ne face pe fiecare dintre noi sa actionam cat mai
bine. Astfel, voi arata mai multa flexibilitate si intelegere. Accept sa dau un sens
vietii mele. Redevin stapan pe viata mea si imi asum din plin sentimentele.
Aprobarea celorlalti nu mai este necesara. Imi accept sentimentele interioare,

acestea fac parte din mine. Las la o parte comenatariile negative la adresa mea,
atat pe cele din familie, cat si pe cele din jurul meu. Imi accord mai multa
blandete. Urmez cursul vietii si bucuriile ei si atfel voi evolua in mod armonios.
Renunt la partea mea suferficiala si le ofer celorlalti din ceea ce eu am devenit.
Fiecare moment este un prilej pentru a-mi descoperi echilibrul interior.