OTK Controlul motor

Etapele controlului motor

Controlul motor se dezvolta treptat in 4 etape a caror cunoastere este importanta
in reeducarea neuromotorie care parcurge aceleasi etape, care sunt de fapt
obiective de recuperare: mobilitatea; stabilitatea; mobilitatea controlata; abilitatea.
Mobilitatea este capacitatea individului de a initia si executa o miscare in
amplitudine completa. La nou-nascut, dar si in reeducare, miscarile sunt lipsite de scop
functional, haotice si se realizeaza cu consum mare de energie.
Caracteristici ale nou-nascutului: sistemul articular este hiperlax;
sistemulmuscular este hipertonic; sistemul nervos-fibrele nervoase au mielinizare
diferita (nu este mielinizat fasciculul piramidal) si sunt prezente reflexe
primare, care apar la adultul cu hemiplegie; reflex Mouro; reflex de apucare fortata;
reflexul de pasire.
Mobilitatea este limitata in sindrom de neuron motor si in paralizii de
cauza obstreticala sau de alte cauze traumatice, rezultand secundar hipertonii.
Stabilitatea
gravitationale

si

este

capacitatea

de

mentin ere

pozitiilor

antigravitationale si a echilibrului in miscare. Se

dobandeste in 2 trepte reprezentate de tonusul postural si cocontractie.

Tonusul postural este capacitatea musculaturii posturale de a mentine o contractie
impotriva gravitatii sau a unei rezistente normale. In dezvoltarea normala a copilului sau
in reeducarea neuromotorie se observa cel mai bine la nivelul extensorilor capului si
gatului, din pozitia decubit ventral realizandu-se asa-numita postura a papusii.
Cocontractia este contractia simultana a muschilor agonisti si antagonisti din jurul
unei articulatii, care asigura mentinerea unei pozitii. Aceasta stabilitate se dezvolta de sus
in jos.
Mobilitatea controlata este capacitatea de a executa miscari in timpul
pozitiilor de incarcare prin greutatea corpului (cu segmentele distale fixate), respectiv de
a rota capul si trunchiul in jurul axului longitudinal al corpului in timpul acestor
posturi.Aceasta mobilitate controlata se dezvolta in directie cranio-caudala si proximodistal. Deci controlul motor apare mai intai la nivel cranial si proximal. Dupa insusirea

miscarii coordonate cu scop precis, secventialitatea normala este dinspre distal

spre proximal, datorata faptului ca extremitatile (maini si picioare) primesc
cei mai multi stimuli pentru activitatile motorii.
Ex.: rostogolirea este efectuata diferit de copilul mic comparativ cu copilul mai
mare sau adultul. Copilul mic se rostogoleste folosind miscarile de gat si
trunchi si apoi incearca sa-si foloseasca extremitatile. Copilul mare si adultul
se rostogolesc folosind automat si de la inceput extremitatile.
Intre 7-10 luni copilul intra in stadiul de nemobilitate; 10-24 luni ->
mobilitatea controlata este partiala (merge lateral sustinut sau cu sprijin;
coopereaza la imbracare; merge si mentine ortostatismul; urca si coboara scarile;
merge cu spatele).
In reeducarea neuromotorie obtinerea mobilitatii controlate implica: o
fortam u s c u l a r a a c c e p t a b i l a ( F 3) ;

dezvoltarea

unei

amplitudini

f u n c t i o n a l e d e m i s c a r e ; posibilitatea de mentinere a echilibrului in miscare.

Abil itatea este capacitatea de a executa miscari precis e coordonate cu
scop f u n c t i o n a l . L a c o p i l u l m i c s a u i n r e e d u c a r e a n e u r o m o t o r i e
a b i l i t a t e a m o d i f i c a activitatea motorie automata. Din luna a 2-a miscarile
membrelor superioare devin variate si adaptate prinderii si ridicarii obiectelor. Prima
prehensiune este de contact si apare la 3 luni; la 6 luni este posibila prehensiunea
voluntara globala si treptat sedezvolta prehensiunile fine.

Bibliografie:
Mariana Cordun, Kinetologie medicala,Editura AXA, Bucuresti, 1999