Curs 6

Limit
a si continuitate
Functiile care vor interveni n acest capitol vor fi de forma f : D Rm , unde
D Rn , n, m 1. O astfel de functie se numeste functie scalar
a daca m = 1 si
respectiv functie vectorial
a, daca m 2. De asemenea, functia f se numeste de
o variabil
a, daca n = 1 si de mai multe variabile, daca n 2. Pentru functiile
vectoriale putem considera functiile componente scalare, iar pentru functiile de mai
multe variabile puten considera functiile partiale ntr-un punct, asa cum au fost
introduse acestea n paragraful 6.1.

Limite de functii

Vom considera n acest capitol limitele de functii, n sens global, dupa o directie
si partiale. Definitia de baza este cea a limitei globale, din care prin particularizare
se obtin limitele dupa o directie si limitele partiale. Cand nu se precizeaza tipul
limitei, se considera implicit ca este vorba de limita globala.
Definitia 1.1. Fie functia f : D Rm , D Rn , n 1, m 1 si fie a Rn un
punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l Rm . Spunem ca l este limita
functiei f n punctul a, (sau nc
a limita global
a a lui f n a), daca, pentru orice
vecin
atate V a lui l, exista o vecin
atate U a lui a, astfel nc
at
f (U D \ {a}) V.

(1)

.
Observatia 1.1. Definitia limitei lui f n a, de mai sus, poate fi exprimata echivalent
n urmatoarea forma:
() > 0, () > 0, () x D, 0 < kx ak < kf (x) lk < .

(2)

Intr-adevar, aceasta exprimare n limbaj delta-epsilon, se obtine din definitia cu

vecinatati, daca consideram vecinatati V ale lui l de forma V = B(l, ) si vecinatati
ale lui a de forma B(a, ). Apoi echivalenta celor doua exprimari se deduce imediat.
Astfel, daca l este limita functiei f n a n sensul definitiei cu vecinatati, atunci
pentru orice > 0, exista o vecinatate U a lui a astfel ncat f (U D \ {a}) B(l, ).
Dar exista > 0, astfel ca B(a, ) U . Deoarece acest , depinde de , l notam
> 0. Se obtine ca l verifica conditia (2).
Reciproc, daca l verifica conditia (2), atunci daca V este o vecinatate a lui l,
exista > 0, astfel ncat, B(l, ) V . Atunci exista > 0, care verifica conditia
din (2). Daca notam U := B(a, ), obtinem (1).
Propozitia 1.1. Daca o functie f : D Rm , D Rn , admite ntr-un punct
a D0 o limita, atunci aceasta este unica.
1

Demonstratie. Presupunem prin absurd, ca exita doua puncte diferite l1 , l2

Rm , care verifica conditia (2). Alegem < 21 kl1 l2 k. Exista atunci, pentru
i = 1, 2, numerele i > 0, astfel ncat kf (x) li k < , pentru orice x D, x 6= a si
|x a| < i . Fie fixat un punct x D \ {a}, astfel ncat kx ak < min{1 , 2 }.
Un astfel de punct exista deoarece a este punct de acumulare a lui D. Atunci avem
kl1 l2 k kl1 f (x)k + kf (x) l2 k < 2 < kl1 l2 k. Contradictia gasita, demonstreaza propozitia.
Propozitia precedenta justifica urmatoarea notatie:
Definitia 1.2. Daca functia f : D Rm , D Rn admite limita n punctul a D0 ,
atunci limita sa se noteaz
a cu limxa f (x).
Urmatoarea propozitie arata ca studiul limitelor functiilor vectoriale se reduce
la studiul limitelor functiilor componente.
Propozitia 1.2. Fie functia f : D Rm , D Rn , f = (f1 , . . . , fm ), unde
fi : D R, (1 i m). Fie a D0 si l Rm , l = (l1 , . . . , lm ). Sunt echivalente:
i) limxa f (x) = l,
ii) limxa fi (x) = li , pentru orice 1 i m.
Demonstratie. Propozitia rezulta imediat din urmatoarele inegalitati deduse din
proprietatile normei:
m
X
|fi (x) li | kf (x) lk
|fj (x) lj |, () 1 i m, () x D.
j=0

Definitia 1.3. Fie functia f : D Rm , D Rn , a D, v R, ; v 6= 0 si l Rm .

Spunem c
a l este limita dup
a directia v a lui f n punctul a, daca:
lim f (a + tv) = l.
t0

(3)

cazul particular cand v = ei , 1 i n, atunci limita de mai sus se numeste

In
limita partial
a de indice i.
Observatiile 1.1. In legatura cu limitele definite n Definitia 1.3 facem urmatoarele remarci:

a) Conditia a D este considerata doar pentru simplificare. De fapt aceasta

conditie ar putea fi nlocuita cu conditia mai slaba ca a sa fie punct de acumulare
al multimii obtinute prin intersectia lui D cu dreapta ce trece prin a, de directie v.
b) Definitia limitei exprimate prin (3), trebuie nteleasa ca limita n 0 a functiei
(t) := f (a + tv), t I, unde I := {t R| a + tv D}. Explicit ea nsemna:
() > 0, () > 0, () t R, 0 < |t| < , a + tv D kf (a + tv) lk < .
In cazul particular al limitei partiale de indice i, aceasta se mai poate nota si prin
l = limxi ai f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), unde l verifica conditia echivalenta:
() > 0, () > 0, () xi R, 0 < |xi ai | < , (a1 , . . . , xi , . . . , an ) D
kf (a1 , . . . , xi , . . . , an ) lk < .
2

Propozitia 1.3. Fie functia f : D Rm , D Rn si a D. Daca f admite limita

(global
a) l n punctul a, atunci ea admite limite dupa orice directie v 6= 0 n a si
toate sunt egale cu l.
Demonstratie. Fie > 0. Putem alege > 0, astfel ncat sa fie ndeplinite
urmatoarele doua conditii: B(a, ) D si pentru orice x B(a, ), x 6= a, sa avem
kf (x) lk < . Atunci, daca fixam v Rn , v 6= 0, Avem kf (a + tv) lk < ,

pentru orice t astfel ca 0 < |t| < kvk

. Deci limt0 f (a + tv) = l.
Urmatoarea teorema caracterizeaza limitele de functii cu ajutorul limitelor de
siruri.
Teorema 1.1. (Heine) Fie functia f : D Rm , D Rn si a D0 . Sunt
echivalente:
i) exista limxa f (x),
ii) pentru orice sir (xk )kN de puncte xk D \ {a}, convergent la a, sirul
valorilor: (f (xk ))kN este convergent.
Mai mult, n cazul cand acestea au loc, atunci
lim f (x) = lim f (xk ),

xa

pentru orice sir (xk )kN ca mai sus.

Demonstratie. Presupunem mai ntai ca exista limxa f (x) = l si aratam ca pentru orice sir (xk )kN de puncte xk D\{a}, convergent la a, avem limk f (xk ) = l.
Fie (xk )kN un astfel de sir si fie > 0 ales arbitrar. Din ipoteza, exista > 0 astfel
ncat sa avem kf (x) lk < , pentru orice x D, astfel ncat 0 < kx ak < .
Exista k N, astfel ca sa avem kxk ak < , pentru orice k N, k k . Atunci
pentru k k , avem kf (xk ) lk < . Deci limk f (xk ) = l.
Reciproc, sa presupunem conditia ii) ndeplinita. Mai ntai sa remarcam ca
atunci exista un unic element l Rm la care converg toate sirurile (f (xk ))kN , cand
(xk )kN verifica conditiile din ii). Intr-adevar, fie doua siruri (xk )kN si (yk )kN ,
de elemente din D \ {a}, convergente la a si astfel ncat limk f (xk ) = l1 , iar
limk f (yk ) = l2 . Atunci putem considera sirul alternant (zk )kN , definit prin
z2k := xk , z2k+1 := yk , (k N). Atunci din ii) rezulta ca exista l3 Rm , astfel
ca limk f (zk ) = l3 . Dar cum, (f (xk ))kN si (f (yk ))kN sunt subsiruri ale sirului
(f (zk ))kN , rezulta ca l1 = l3 si l2 = l3 . Deci l1 = l2 .
Sa presupunem acum ii) si sa notam cu l, acel unic element din Rm la care
converg toate sirurile (f (xk ))kN , cand (xk )kN verifica conditiile din ii). Presupunem prin absurd ca l 6= limxa f (x). Atunci exista 0 > 0, astfel ncat, pentru
orice > 0, exista x D \ {a} astfel ncat kx ak < si kf (x) lk 0 .
Alegand := k1 , k N, k 1, obtinem un sir (xk )kN cu proprietatile xk
D \ {a}, limk xk = a, si kf (xk ) lk 0 . Aceasta contrazice nsa ipoteza. Deci
trebuie sa avem limxa f (x) = l.
Ca o consecinta imediata a Teoremei lui Heine, avem urmatorul criteriu util
pentru a demonstra neexistenta limitei unei functii ntr-un punct.
3

Corolarul 1.1. Fie functia f : D Rm , D Rn si a D0 . Daca exista doua

siruri (xk )kN si (yk )kN de puncte din D \ {a}, convergente la a si astfel nc
at
limk f (xk ) = l1 si limk f (yk ) = l2 , unde l1 6= l2 , atunci f nu admite limita n
punctul a.
Observatiile 1.2. In legatura cu corolarul precedent facem urmatoarele remarci:
i) In general, reciproca Corolarului 1.1 nu este adevarata. Un exemplu este dat
n Exercitiul 1. din paragraful de aplicatii.
ii) Daca m = 1, atunci avem o reciproca slaba a Corolorului 1.1, astfel: Daca f
nu admite limita n punctul a, atunci exista doua siruri (xk )kN si (yk )kN de puncte
din D \ {a}, convergente la a si astfel ncat limk f (xk ) = l1 si limk f (yk ) = l2 ,
unde l1 , l2 R si l1 6= l2 . Intr-adevar, daca f nu are limita n a, rezulta din Teorema
lui Heine ca exista un sir (zk )kN de puncte din D \ {a} si convergent la a, astfel
ncat sirul (f (zk ))kN nu este convergent n R. Dar orice sir neconvergent din R
are cel putin doua puncte limita diferite l1 , l2 n R. Atunci notam cu (xk )kN si cu
(yk )kN , doua subsiruri ale sirului (zk )kN , alese astfel ncat limk f (xk ) = l1 si
limk f (yk ) = l2 .
Urmatorul criteriu, pe care l prezentam n continuare, reprezinta un analog al
criteriului general de convergenta a lui Cauchy, ntalnit la siruri ai la serii numerice.
Teorema 1.2. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie functia f : D Rm , D
Rn si a D0 . Sunt echivalente:
i) exista limxa f (x),
ii) pentru orice > 0 exista > 0, astfel nc
at pentru orice puncte x, y
D \ {a}, astfel nc
at kx ak < , si ky ak < , avem kf (x) f (y)k < .
Demonstratie. i) ii). Fie l := limxa f (x). Consideram un numar > 0
arbitrar ales. Din i) exista > 0, astfel ca kf (x) lk < 2 , pentru orice x D, cu
0 < kx ak < . Atunci, daca x, y D sunt astfel ca 0 < kx ak, ky ak < ,
atunci kf (x) f (y)k kf (x) lk + kl f (y)k < 2 + 2 = .
ii) ii). Presupunem prin absurd ca conditia ii) este ndeplinita, dar ca f nu
are limita n a. Din Teorema lui Heine rezulta ca exista un sir (xk )kN de puncte din
D \ {a}, convergent la a si astfel ncat sirul (f (xk ))kN nu este convergent. Atunci
sirul (f (xk ))kN nu este sir Cauchy. Deci exista 0 > 0 cu proprietatea ca pentru
orice k N exista indicii k1 , k2 k, astfel ncat kf (xk1 ) f (xk2 )k 0
Fie numarul 0 > 0, care satisface conditia din punctul ii) pentru alegerea
:= 0 . Putem considera indicele k0 N, astfel ca pentru orice indici l k0 ,
sa avem kxl ak < 0 . Din cele spuse mai sus putem alege indicii k1 , k2 k0 ,
astfel ncat kf (xk1 ) f (xk2 )k 0 . Aceasta contrazice nsa inegalitatea asigurata
de punctul ii). Contradictia obtinuta demonstreaza conditia i).
Propozitia 1.4. (Criteriul major
arii) Fie D Rn , a D0 , si fie functiile
m
f : D R si : D R. Daca exista l Rm , astfel nc
at
i) kf (x) lk (x), pentru orice x V D \ {a}, unde V este o vecin
atate a
punctului a,
ii) limxa (x) = 0,
atunci exist
a limxa f (x) = l.
4

Demonstratie. Fie > 0 ales arbitrar. Alegem o vecinatate U V a lui a, astfel

ncat sa avem |(x)| < , pentru orice x U D \ {a}. Atunci, pentru astfel de
puncte x avem kf (x) lk < . Deci limxa f (x) = l.

Functii continue ntr-un punct

Vom defini doua notiuni de continuitate a unei functii ntr-un punct: continuitatea globala, (care este continuitatea obisnuita) si continuitatea partiala. Daca
nu se precizeaza tipul continuitatii, atunci se considera implicit ca este vorba de
continuitatea globala. De obicei, vom omite n exprimare termenul global.
Definitia 2.1. Spunem ca o functie f : D Rm , D Rn este continu
a (global)
n punctul a D, daca pentru orice vecin
atate V a lui f (a) exista o vecin
atate U
a lui a astfel nc
at f (U D) V .
Observatia 2.1. O definitie echivalenta cu cea de mai sus, este urmatoarea:
() > 0, () > 0, () x D, kx ak < kf (x) f (a)k < .
Continuitatea poate fi caracterizata cu ajutorul limitei. T
inem cont ca un punct
a D este fie un punct de acumulare al lui D, fie un punct izolat al lui D.
Propozitia 2.1. Fie o functie f : D Rm , D Rn si punctul a D. Avem:
i) Daca a este un punct izolat al lui D, atunci f este continu
a n a.
ii) Daca a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continu
a n a, daca
si numai daca f are limita n a si limxa f (x) = f (a).
Demonstratie. i) Fie V o vecinatate oarecare a lui f (a). Deoarece a este punct
izolat, putem alege o vecinatate U a lui a, astfel ca U D = {a}. Atunci f (U D) =
= {f (a)} V .
ii) Rezulta imediat, daca comparam ntre ele definitiile limitei si ale continuitatii.
Din propozitia precedenta si din proprietatile limitelor, deducem imediat urmatoarele caracterizari ale continuitatii ntr-un punct:
Propozitia 2.2. O functie f : D Rm , D Rn , f = (f1 , . . . , fm ) este continu
a
n punctul a D, daca si numai daca toate functiile componente fi : D R,
1 i m, sunt continue n a.
Propozitia 2.3. O functie f : D Rm , D Rn este continu
a n punctul a D,
dac
a si numai daca pentru orice sir (xk )kN , de puncte din D, avem limk f (xk ) =
f (a).
O alta caracterizare a continuitatii unei functii ntr-un punct se poate face
folosind oscilatia functiei n acel punct. In acest scop definim:

Definitia 2.2. Fie functia f : D Rm , D Rn si fie A D. Numim oscilatia

functiei f pe multimea A, numarul Osc(f, A) R, definit prin
Osc(f, A) := sup kf (x) f (y)k.
x,yA

Definitia 2.3. Fie functia f : D Rm , D Rn si fie punctul a D. Numim

oscilatia functiei f n punctul a, numarul Osc(f, a) R, numarul definit prin
Osc(f, a) := inf Osc(f, V D).
V Va

Teorema 2.1. O functie f : D Rm , D Rn este continu

a ntr-un punct a D,
dac
a si numai dac
a Osc(f, a) = 0.
Demonstratie. Sa presupunem ca f este continua n punctul a. Fie > 0.
Exista > 0 astfel ca kf (x) f (a)k < 2 , pentru orice x D, astfel ca kf (x)
f (a)k < . Atunci, daca x, y D B(a, ), atunci kf (x) f (y)k kf (x)
f (a)k + kf (a) f (y)k < . Asadar Osc(f, B(a, )) si deci Osc(f, a) . Cum
> 0 a fost ales arbitrar, rezulta Osc(f, a) = 0.
Reciproc, presupunem Osc(f, a) = 0. Fie > 0. Exista o vecinatate V a lui
a, astfel ca Osc(f, D V ) < . Atunci pentru orice punct x D V , avem
kf (x) f (a)k . Deci f este continua n a.
Definitia 2.4. Fie o functie f : D Rm , D Rn , fie a = (a1 , . . . , an ) D
si fie un indice 1 i n. Spunem ca f este continu
a partial n punctul
a D, n raport cu variabila de indice i, daca functia partial
a a,i (xi ) :=
= f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), xi {xi R| (a1 , . . . , xi , . . . , an ) D}, este continu
a n
punctul ai . De asemenea, spunem simplu, ca f este continu
a partial n punctul
a, daca ea este continu
a partial n a n raport cu toate variabilele.
Folosind Propozitia 2.1 si legatura dintre limita globala si limitele partiale,
obtinem:
Propozitia 2.4. Dac
a functia f : D Rm , D Rn este continu
a global n a,
atunci ea este continu
a partial n a.
Propozitia 2.5. Fie D Rn si a D.
i) Daca functiile f : D Rm si g : D Rm sunt continue n punctul a, atunci
functia f + g : D Rm este continu
a n a.
m
ii) Daca functia f : D R este continu
a n punctul a, atunci functia kf k si
functiile f , unde R, sunt continue n a.
Propozitia 2.6. Fie D Rn si a D si fie functiile f : D R si g : D R
continue n punctul a. Atunci functia f g este continu
a n a, iar daca exista o
vecin
atate V a lui a astfel nc
at g(x) 6= 0, pentru orice x D V , atunci functia fg
este continu
a n a.
In finalul paragrafului mentionam si urmatoarea proprietate:
6

Teorema 2.2. Fie D Rn , E Rm si fie funtiile f : D E si g : E Rp .

Fie a D si notam cu b := f (a). Daca functia f este continu
a n punctul a, iar
functia g este continu
a n punctul b, atunci functia g f : D Rp este continu
a
n punctul a.
Demonstratie. Putem considera doar cazul cand a este punct de acumulare a
lui D. Fie (xk )kN , un sir oarecare de puncte din D, convergent la a. Atunci, din
Propozitia 2.1, partea directa, avem limk f (xk ) = b si apoi limk g(f (xk )) =
g(b) = (gf )(a). Atunci, folosind partea inversa a Propozitiei 2.1, rezulta ca functia
g f este continua n a.

Functii continue pe o multime

Definitia 3.1. Functia f : D Rm , D Rn se numeste continu

a pe D daca ea
este continu
a n orice punct din D.
Observatia 3.1. Se va folosi si terminologia simpla de functie continua, n loc de
functie continua pe D.
Din proprietatile functiilor continue ntr-un punct, deducem imediat urmatoarele
proprietati ale functiilor continue pe o multime.
Propozitia 3.1. Compunerea a doua functii continue este o functie continu
a. Pe
p
n
larg, daca functiile f : D E si g : E R sunt continue, unde D R , E Rm ,
atunci functia g f : E Rp este continu
a (pe D).
Propozitia 3.2. Daca functiile f : D Rm si g : D Rm , D Rn sunt continue
pe D, atunci functiile f + g, kf k si f , unde R este o constant
a, sunt continue
pe D.
Propozitia 3.3. Dac
a functiile f : D R si g : D R, D Rn sunt continue
pe D, atunci functia f g este continu
a pe D. Daca n plus g(x) 6= 0, pentru orice
f
a pe D.
x D, atunci functia g este continu
In plus avem:
Propozitia 3.4. Dac
a functiile f : D R si g : D R, D Rn sunt continue pe
D, atunci functiile max{f, g} si min{f, g} sunt continue pe D.
Demonstratie. Propozitia rezulta imediat din Propozitia 3.2 si din relatiile: max{f, g} =
si min{f, g} = 12 (f +g|f g|), tinand cont ca avem |f g| = kf gk.

1
(|f g|+f +g)
2

Folosind Propozitia 2.1, este justificata urmatoarea notiune.

Definitia 3.2. Fie functia f : D Rm D Rn . Presupunem ca exista limxa f (x),
unde a D0 \ D. Numim prelungirea prin continuitate a functiei f n punctul
a, functia continu
a f : D {a} Rm , definita prin:

f (x),
xD

f (x) :=
.
limxa f (x), x = a
7

Continuitatea unei functii pe o multime poate fi caracterizata n modul urmator.

Teorema 3.1. O functie f : D Rm , D Rn este continu
a pe D, daca si numai
m
dac
a, pentru orice multime deschisa B R , exista o multime deschisa U Rn
astfel nc
at f 1 (B) = D U .
Demonstratie. Sa presupunem ca f este continua pe D si fie B Rm o multime
deschisa. Fie a f 1 (B). Notam b := f (a). Deoarece B este deschisa, ea este vecinatate a punctului b. Din continuitatea functiei f n punctul a,Sgasim un numar a > 0, astfel ncat, f (D B(a, a )) B. Sa notam
U := af 1 (B) B(a, a ). Rezulta ca U este deschisa. Demonstram relatia din enunt.
Pentru orice a f 1 (B) avem a B(a, a ) U si totodata a D. Deci
1
f (B) DU . Reciproc, daca x DU , exista a f 1 (B), astfel ca x B(a, a ).
Din constructia lui a , avem f (D B(a, a )) B. Deci f (x) B. Aceasta arata ca
x f 1 (B). Deoarece punctul x a fost ales arbitrar, rezulta U D f 1 (B). Am
obtinut deci f 1 (U ) = D B.
Reciproc, sa presupunem ca pentru orice multime B Rm are loc conditia
din teorema si sa demonstram ca f este continua. Fie a D. Consideram V ,
o vecinatate oarecare a punctului f (a). Exista o multime deschisa B astfel ncat
f (a) B V . De exemplu B se poate lua de forma unei sfere deschise centrate
n f (a). Fie U Rn , o multime deschisa asigurata de ipoteza astfel ncat U D =
= f 1 (B). Deoarece f (a) B rezulta ca a U D. Deoarece U este deschisa, ea este vecinatate a punctului a. Din relatia U D = f 1 (B) rezulta ca
f (U D) B V . Deoarece vecinatatea V a lui f (a) a fos aleasa arbitrara,
rezulta ca f este continua n a, iar cum a a fost ales arbitrar, rezulta ca f este
continua pe D.
Vom utiliza n continuare caracterizarea continuitatii data n Teorema 3.1 pentru
a stabili legatura dintre continuitate, pe de o parte si compactitate si conexitate pe
de alta parte.
Teorema 3.2. Daca D Rn este multime compact
a si daca functia f : D
m
R este continu
a, atunci multimea f (D) este compact
a.
Demonstratie. Fie {Ai , i I} o acoperire cu deschisi a lui f (D). Din Teorema
3.1 exista familia de multimi deschise {Ui , i I}, astfel ncat, f 1 (Ai ) = D Ui .
Pentru orice punct a D, exista i I astfel ca f (a) Ai . Deci a Ui . Asadar,
familia {Ui , i I} este o acoperire cu deschisi a lui D. Deoarece D este compacta,
rezulta ca exista indicii i1 , . . . , ik I, astfel ca D Ui1 . . . Uin . Deoarece
f (D Ui ) Ai , rezulta ca f (D) Ai1 . . . Aik . Deci din acoperirea arbitrara
cu deschisi a lui f (D) am putut extrage o subacoperire finita. Rezulta ca f (D) este
compacta.
Corolarul 3.1. (Teorema lui Weierstrass) Daca D Rn este compact
a, atunci
orice functie continu
a f : D R este marginit
a si si atinge marginile. Aceasta
nseamn
a ca exista, m, M R, si xm , xM D astfel ca
i) m f (x) M , pentru orice x D si
ii) m = f (xm ), M = f (xM ).
8

Demonstratie. Din Teorema 3.2 rezulta ca f (D) este compacta, iar din Teorema
Borel-Lebesgue rezulta ca f (D) este multime marginita si nchisa. Deoarece este
marginita, exita numerele m := inf{f (x| x D} si M := sup{f (x)|
x D}. Din proprietatile infimumului, pentru orice k N, k 1, exista un
element xk D, astfel ca f (xk ) < m + k1 . Atunci sirul (f (xk ))kN , (unde x0 D
este ales arbitrar), este convergent cu limita m. Deoarece f (D) este nchisa, obtinem
m f (D). Deci exista xm D, astfel ncat m = f (xm ). In mod analog se demonstreaza existenta elementului xM .
Teorema 3.3. Dac
a D Rn este multime conex
a, iar functia f : D Rm este
continu
a, atunci multimea f (D) este conex
a.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca f (D) este disconexa. Aceasta nseamna ca exista doua multimi deschise C1 Rm , C2 Rm , astfel ncat sa avem
i) f (D) C1 C2 , ii) f (D) C1 6= , f (D) C2 6= si iii) f (D) C1 C2 = .
Fie multimile deschise U1 Rn , U2 Rn , asigurate de Teorema 3.1, astfel ncat
f 1 (C1 ) = U1 D si f 1 (C2 ) = U2 D. Din proprietatiile i), ii), iii) de mai sus,
rezulta ca avem a) D U1 U2 , b) D U1 6= , D U2 6= si c) D U1 U2 = .
Am obtinut ca D este disconexa. Contradictia obtinuta demonstreaza teorema.
Corolarul 3.2. (Teorema lui Darboux) Dac
a I R este un interval, iar
f : I R este continu
a, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Demonstratie. Fie x1 < x2 doua puncte din I si R, astfel ncat este cuprins
strict ntre f (x1 ) si f (x2 ). Din Teorema 3.3 deducem ca f ([x1 , x2 ]) este multime
conexa din R, deci este interval. Atunci f ([x1 , x2 ]), adica exista c (x1 , x2 ),
astfel ca f (c) = .
Vom introducem acum un tip special de functie continuna pe o multime.
Definitia 3.3. Functia f : D Rm , D Rn se numeste uniform continu
a pe
D daca, pentru orice > 0, exista > 0, astfel nc
at pentru orice x, y D, cu
kx yk < sa avem kf (x) f (y)k < .
Observatia 3.2. Diferenta dintre continuitatea uniforma si continiutatea obisnuita, consta n faptul ca la continuitatea uniforma, numarul este acelasi n toate
punctele lui D. La continuitatea obsnuita avem ndeplinita doar conduitia mai slaba:
() x D, () > 0, ()x, > 0, () y D, kx yk < x, kf (x) f (y)k < .
Avem deci:
Propozitia 3.5. Orice functie f : D Rm , D Rn care este uniform continu
a
pe D este si continu
a obisnuit pe D.
Vom considera n comtinuare criterii privitoare la convergenta uniforma.
Propozitia 3.6. Fie o functie f : D Rm , D Rn . Daca exista un 0 > 0 si
dou
a siruri (xk )kN si (yk )kN , cu xk , yk D cu propriet
atile
i) limk (xk yk ) = 0 si
ii) kf (xk ) f (yk )k 0 , atunci functia f nu este uniform continu
a pe D.
9

Demonstratie. Rezulta imediat prin negarea conditiei de uniform continuitate si

alegand := k , unde (k )kN este un sir de numere strict pozitive convergente la
0.
Teorema 3.4. Orice functie continu
a definita pe o multime compact
a, f : D
m
n
R , D R , este uniform continu
a pe domeniul de definitie D.
Demonstratie. Fie > 0. Pentru orce punct x D, exista cate o sfera deschisa
B(x, rx ), astfel ca pentru orice y B(x, rx ) sa avem kf (y) f (x)k < 2 . Familia
{B(x, 21 rx ), x D} este o acoperire cu deschisi a lui D. Deoarece D este compacta,
S
putem gasi punctele x1 , . . . , xk D, astfel ca D ki=1 B(xi , 12 rxi ). Alegem :=
= 12 min{rx1 , . . . , rxk }. Fie x, y D doua puncte astfel ca kx yk < . Exista
1 i k, astfel ca x B(xi , 12 rxi ). Avem
1
ky xi k ky xk + kx xi k < + rxi rxi .
2
Deci y B(xi , rxi ). Atunci, din alegerea sferelor B(x, rx ), rezulta ca
kf (x) f (y)k kf (x) f (xi )k + kf (xi ) f (y)k <

+ < .
2 2

Consideram acum o clasa de functii mai restransa decat cea a functiilor uniform
continue.
Definitia 3.4. O functie f : D Rm , D Rn , se numeste lipschitzian
a pe D
dac
a exista o constant
a M > 0, astfel nc
at
kf (x) f (y)k M kx yk, pentru orice puncte x, y D.

(4)

Propozitia 3.7. Orice functie f : D Rm , D Rn , care este lipschitziana pe D

este uniform continu
a pe D.
Demonstratie. Fie M > 0 constanta pentru care are loc relatia (4). Fie > 0
arbitrar ales. Daca notam := M , atunci obtinem kf (x) f (y)k < , pentru orice
puncte x, y D, astfel ca kx yk < . Deci f este uniform continua.
Propozitia 3.8. Dac
a I R este interval, iar f : I R este o functie cu derivata
m
arginit
a pe I, atunci f este lipschitziana pe I.
Demonstratie. Fie M > 0, astfel ca |f 0 (x)| M , pentru orice x I. Fie > 0.
Pentru orice puncte x, y I, din Teorema lui Lagrange, exista un punct c cuprins
ntre x si y, astfel ca f (x) f (y) = f 0 (c)(x y). Atunci |f (x) f (y)| < M |x y|.

10

Aplicatii liniare

Definitia 4.1. O aplicatie L : Rn Rm , n, m 1, se numeste liniar

a daca
ndeplineste conditia
L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y Rn , si orice a, b R.
O aplicatie liniara se mai numeste si operator liniar. Notam cu L(Rn , Rm ),
multimea aplicatiilor liniare din Rn n Rm .
Vom prezenta n continuare reprezentarea matriceal
a n raport cu bazele
canonice a aplicatiilor liniare. Fie {e1 , . . . , en }, baza canonica a spatiului Rn si fie
{e1 , . . . , em }, baza canonica a spatiului Rm . Daca L L(Rn , Rm ), atunci pentru
orice 1 j n exista o reprezentare unica
L(ej ) =

m
X

ai,j ei .

i=1

Matricea A := (ai,j ) 1im , de ordin (m, n) se numeste matricea atasat

a aplicatiei
1jn

liniare L, n raport cu bazele canonice.

Sa observam ca, daca x = (x1 , . . . , xn ) Rn si notam cu y := L(x), y =
= (y1 , . . . , ym ), atunci avem:
!
!
n
n
n
m
m
n
X
X
X
X
X
X
L(x) = L
xj e j =
xj L(ej ) =
xj
ai,j ei =
ai,j xj ei .
j=1

j=1

j=1

Pe de alta parte avem

L(x) = y =

m
X

i=1

i=1

j=1

yi ei .

i=1

Prin identificarea coeficientilor vectorilor ei , (1 i m), obtinem:

yi =

n
X

ai,j xj ,

(1 i m, 1 j n).

(5)

j=1

Aceste relatii sunt echivalente cu urmatoarea reprezentare matriceala:

x1
y1
a1,1 . . . a1,n

L(x) = ... = . . . . . . . . . ... .

am,1 . . . am,n
xn
ym
In cazul particular m = 1, pentru orice L L(Rn , R), exista un vector (a1 , . . . , an ),
astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) =

n
X

aj xj , () x = (x1 , . . . , xn ) Rn .

j=1

11

In cazul particular m = n = 1, pentru orice L L(R, R), exista un numar a R,

astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) = a x, () x R.
Studiem n continuare continuitatea aplicatiilor liniare. Avem mai ntai:
Teorema 4.1. Dac
a L L(Rn , Rm ), atunci exista M > 0, astfel ca kL(x)k
M kxk.
Demonstratie. Fie A := (ai,j ) 1im matricea atasata aplicatiei L, n raport cu
1jn

bazele canonice. Fie x = (x1 , . . . , xn ) Rn si y = L(x), y = (y1 , . . . , ym ). Folosind

relatiile date n (5) si inegalitatile normei, gasim
kyk

m
X
i=1

m
n
m X
n
m X
n
X
X
X
X
|yi | =
|
ai,j xj |
|ai,j | |xj |
|ai,j | kxk.
i=1

Deci putem alege M :=

j=1

n
m P
P

i=1 j=1

i=1 j=1

|ai,j |.

i=1 j=1

Corolarul 4.1. Orice aplicatie L (Rn , ) este o functie lipschitziana.

Demonstratie. Fie M 0, constanta care verifica conditia din Teorema 4.1. Fie
x, y Rn . Avem kL(x) L(y)k = kL(x y)k M kx yk.
Din Teorema 4.1 rezulta ca are sens:
Definitia 4.2. Pentru orice L L(Rn , Rm ) not
am
kLk := inf{M | kL(x)k M kxk, () x Rn }.
Num
arul kLk se numeste norma operatorului L.
Denumirea de norma atribuita numarului kLk se justifica prin faptul ca aplicatia
care atasaza fiecarui operator L pe kLk, verifica proprietati analoage celor verificate
de norma vectorilor. Nu vom analiza nsa aici aceaste proprietati.
Teorema 4.2. Pentru orice L L(Rn , Rm ) si orice x Rn , avem kL(x)k
kLk kxk.
Demonstratie. Daca x = 0, atunci relatia este adevarata, deoarece pentru orice
L L(Rn , Rm ), avem L(0) = 0. Fie L fixat, si notam A := {M > 0|kL(x)k
kxk, () x Rn }. Daca x 6= 0 si M A, obtinem ca kL(x)k
M . Cum M A
kxk
este arbitrar, rezulta ca

kL(x)k
kxk

este un minorant al multimii A. Dar inf A este cel

mai mare minorant al lui A, si deci

kL(x)k
kxk

kLk. De aici rezulta relatia din enunt.

12