Curs 7

Diferentiabilitatea functiilor de mai

multe variabile
Extinderea derivabilitatii de la functii de o variabila la functii de mai
multe variabile aduce dupa sine o diferentiere a proprietatilor de derivabilitate si
diferentiabilitate, proprietati care, la functiile de o variabila coincideau. Notiunea
de baza a calculului diferential pentru functii de mai multe variabile este diferentiabilitatea, iar o notiune mai slaba este cea de derivabilitate partiala. In acest capitol
vom trata aceste notiuni pentru functii scalare si vectoriale. Remarcam nsa ca,
extinderea notiunilor de diferentiabilitate si de derivabilitate partiala de la functii
scalare la functii vectoriale se face relativ simplu.

Derivate dup
a o directie. Derivate partiale

Definitia 1.1. Fie D Rn , f : D R, a D si v Rn , v 6= 0. Spunem ca

functia f este derivabil
a dup
a directia v n punctul a, daca exita numarul
df
(a)

R
astfel

nc
a
t
are
loc
urmatoarea limita (de functie real
a si de variabila
dv
real
a):
df
f (a + tv) f (a)
(a) = lim
.
t0
dv
t

Definitia 1.2. Fie D Rn , a D, v Rn , v 6= 0. Fie de asemenea functia vectorial

a f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ), unde fi : D R, (1 i m). Spunem ca
functia f admite derivat
a dup
a directia v n punctul a, daca pentru orice indice


df
acest caz, definim d f (a) := d f1 (a), . . . , d fn (a) .
(1 j m), exista d vj (a). In
dv
dv
dv

Definitia 1.3. Fie D Rn , f : D R, a D, a = (a1 , . . . , an ). Notam argumentii

functiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem ca functia f este derivabil
a partial n raport
cu variabila xi , 1 i n, n punctul a dac
a exita numarul xfi (a) R astfel
nc
at are loc urmatoarea limita (de functie real
a si de variabila real
a):
f
f (a1 , . . . , ai1 , xi , ai+1 , . . . , an ) f (a1 , . . . , an )
(a) = lim
.
xi ai
xi
xi a i
a a functiei f n
Num
arul xfi (a), notat si fx0 i (a) se numeste derivata partial
raport cu variabila xi , n punctul a.
Daca functia f admite derivate partiale n punctul a n raport cu toate variabilele
xi , (1 i n), atunci f se numeste derivabil
a partial n punctul a.

Definitia 1.4. Fie D Rn , a D, v Rn , v 6= 0. Fie de asemenea functia

vectorial
a f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ), fi : D R, (1 i m). Notam
argumentii functiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem ca functia f admite derivat
a partial
a
1

n punctul a n raport cu variabila xi , dac

 a pentru orice indice
 (1 j m),
fj
f
f1
d fn

exist
a xi (a). In acest caz, definim xi (a) := xi (a), . . . , d xi (a) .
Daca functia f admite derivate partiale n punctul a n raport cu toate variabilele
xi , (1 i n), atunci f se numeste derivabil
a partial n punctul a.
Observatia 1.1. Derivatea partiala a unei functii ntr-un punct este un caz particular al derivabilitatii dupa o directie. Intr-adevar, cu notatiile anterioare avem
f
(a) = ddefi (a). Aceasta relatie se obtine cu ajutorul substitutiei t = xi ai .
xi
Deoarece derivabilitatea partiala a functiilor vectoriale se reduce imediat, prin
definitia data la derivabilitatea functiilor scalare componente, n continuare vom
trata doar cazul functiilor cu valori reale.
Definitia 1.5. Fie D Rn o multime deschisa si f : D R. Spunem ca f este
derivabil
a partial pe D, daca f este derivabila partial n orice punct a D.
Folosind relatia dintre derivabilitate si continuitate de la functiile reale de variabila reala, obtinem imediat:

Propozitia 1.1. Fie D Rn , a D si f : D R. Daca f este derivabila partial

n raport cu variabila xi n punctul a, atunci f este continu
a partial n raport cu
variabila xi n punctul a.
Observatia 1.2. Derivabilitatea partiala ntr-un punct nu implica continuitatea
globala n acel punct.
Vom extinde n continuare Teorema lui Lagrange pentru functii de mai multe
variabile.
Teorema 1.1. Fie D Rn , D deschis
a si f : D R derivabil
a partial pe D.
Fie punctele a, x D, astfel ca D contine toate punctele y = (y1 , . . . , yn ), cu
proprietatea ca yi [ai , xi ], daca ai xi , (respectiv yi [xi , ai ], daca xi ai ),
(1 i n). Atunci exita punctele ci din intervalele nchise de capete ai si xi , astfel
n cat sa avem
f (x) f (a) =

n
X
f
(a1 , . . . , ai1 , ci , xi+1 , . . . , xn )(xi ai ).

x
i
i=1

(1)

Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca pentru orice 1 i n, segmentul de

capete (a1 , . . . , ai1 , xi , . . . , xn ) si (a1 , . . . , ai , xi+1 , . . . , xn ) este continut n D. Avem
descompunerea:
f (x) f (a) =

n
X

f (a1 , . . . , ai1 , xi , . . . , xn ) f (a1 , . . . , ai , xi+1 , . . . , xn ).

i=1

Sa notam cu i , (1 i n) functiile definite prin

i (t) := f (a1 , . . . , ai1 , t, xi+1 , . . . , xn ), t [ai , xi ],
2

daca ai xi , (respectiv t [xi , ai ], daca xi ai ) Daca xi = ai , atunci luam

ci = ai . Daca xi 6= ai , din teorema lui Lagrange, rezulta ca exista ci cuprins
ntre ai si xi astefel ca (xi ) (ai ) = 0 (ci )(xi ai ). T
inand cont ca 0 (ci ) =
f
= xi (a1 , . . . , ai1 , ci , xi+1 , . . . , xn ), din descompunerea de mai sus rezulta teorema.
In finalul acestui paragraf vom introduce cateva notiuni construite cu ajutorul
derivatelor partiale.

Definitia 1.6. Fie D Rn , a D si fie functiile fi : D R, 1 i m derivabile

partial n punctul a. Notam argumentii acestor functii cu variabilele x1 , . . . , xn .
Pentru orice indici j1 , . . . , jm {1, . . . , n}, definim ( dupa numele lui C. Jacobi),
Jacobianul functiilor f1 , . . . , fm n raport cu variabilele xj1 , . . . , xjm , determinantul
de ordin m


 f1 (a) . . . f1 (a) 

 x j1
xjm


D(f1 , . . . , fm )
.
.
.
.

..
..
..
(a) := 

D(xj1 , . . . , xjm )
 fm

fm
(a)
.
.
.
(a)

 xj
xj
1

Definitia 1.7. Fie D Rn , a D si f : D R. Daca f este derivabila partial n

punctul a, numim gradientul lui f n punctul a, vectorul


f
f
f (a) :=
(a), . . . ,
(a) .
x1
xn
Gradientul lui f n a se mai noteaz
a si prin grad f (a).

Definitia 1.8. Fie D R3 , a D si f : D R3 , f = (P, Q, R). Notam

argumentii lui f cu x, y, z. Daca f este derivabila partial n punctul a, atunci
definim:
i) rotorul lui f n punctul a, ca fiind vectorul


R
Q
P
R
Q
P
rot f (a) :=
(a)
(a),
(a)
(a),
(a)
(a) .
y
z
z
x
x
y
si
ii) divergenta lui f n punctul a, ca fiind numarul real
div f (a) :=

P
Q
R
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z

Diferentiabilitatea

Definitia 2.1. Fie D Rn , a D si f : D Rm . Spunem ca functia f este

diferentiabil
a n punctul a, daca exista un operator liniar L : Rn Rm astfel
ca s
a existe limita (n Rm ):
lim

xa

f (x) f (a) L(x a)

= 0.
kx ak

(2)

acest caz, operatorul L se numeste diferentiala functiei f n punctul a si se

In
noteaz
a prin df (a).
3

Observatia 2.1. Se poate arata ca daca exista un operator liniar L care verifica
conditia din definitia de mai sus, atunci el este unic.
Observatia 2.2. Conditia de diferentiablitate poate fi exprimata echivalent, astfel:
exista o functie : D Rm , astfel ca sa avem
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + kx ak(x), () x D si lim (x) = 0.
xa

(3)

Daca utilizam simbolul lui Landau, putem scrie conditia de diferentiabilitate prin
urmatoarea relatie
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + o(kx ak),

(x a).

(4)

De asemenea, daca utilizam reprezentarea matriceala a operatorilor liniari, rezulta

ca diferentiabilitatea lui f n pumctul a mai poate fi exprimata nca sub urmatoarea
forma: existam matricea de dimensiune m n, (ci,j ) 1im , astfel ca
1jn

c1,1 . . . c1,n
x1 a1

..
..
..
f (x) f (a) = ...
+ o(kx ak),
.
.
.
cm,1 . . . cm,n
xn an

(x a),

(5)

unde am notat a = (a1 , . . . , an ), x = (x1 , . . . , xn ). In aceasta reprezentare, functia

diferentiala df (a) : Rn Rm se reprezinta prin

c1,1 . . . c1,n
h1

..
.. .. , () (h , . . . , h ) Rn . (6)
df (a)(h1 , . . . , hn ) = ...
1
n
.
. .
cm,1 . . . cm,n
hn
Daca reprezentam f = (f1 , . . . , fm ), fi : D R, (1 i m), atunci relatia (5)
este echivalenta cu urmatoarele relatii obtinute pe componente:
fi (x) fi (a) =

n
X

ci,j (xj aj ) + o(kx ak),

(x a),

(1 i m),

(7)

j=1

iar functiile diferentiale dfi (a) : Rn R sunt definite prin:

dfi (a)(h1 , . . . , hn ) =

n
X

ci,j hj ,

() (h1 , . . . , hn ) Rn ,

(1 i m).

(8)

j=1

Definitia 2.2. O functie f : D Rm , D Rn , D deschis, se numeste diferentiabil

a
pe D, daca f este diferentiabil
a n orice punct a D.

Propozitia 2.1. Fie D Rn , a D si f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Functia

f este diferentiabil
a n punctul a daca si numai daca toate functiile componente
plus, n acest caz avem
fi : D R, 1 i m sunt diferentiabile n a. In
df (a) = (df1 (a), . . . , dfm (a)).
4

Demonstratie. Rezulta din echivalenta relatiilor (5) si (7), precum si din relatiile
(6) si (8).
Propozitia 2.2. Orice functie liniara f : D Rm , D Rn , este diferentiabil
a n

orice punct a D si n plus df (a) = f .

Demonstratie. Pentru orice x D, avem f (x) f (a) = f (x a), deci are loc
relatia (4).

Propozitia 2.3. Fie D Rn , a D si f : D Rm . Daca f este diferentiabil

a n
punctul a, atunci f este continu
a global n a.
Demonstratie. Rezulta imediat din relatia (3), deoarece functia liniara df (a) este
continua.
In continuare vom urmarii legatura care exista ntre diferentiabilitate si continuitate partiala. Datorita Propozitiei 2.1, putem considera doar cazul functiilor
scalare: m = 1.

Teorema 2.1. Fie D Rn , a D si f : D R. Daca f este diferentiabil

a n
punctul a, atunci ea este derivabila partial n a si n plus functia liniara df (a) :
Rn R este definita prin:
n
X
f
df (a)(h1 , . . . , hn ) =
(a) hj ,
xj
j=1

() (h1 , . . . , hn ) Rn .

(9)

Demonstratie. Presupunem ca f este diferentiabila n a. Din (7), (3), obtinem

reprezentarea
f (x) f (a) =

n
X

cj (xj aj ) + kx ak(x), x D, unde lim (x) = 0.

xa

j=1

Fie j, 1 j n fixat. Daca alegem n relatia de mai sus un punct x D de forma

= (a1 , . . . , aj1 , xj , aj+1 , . . . , an ), xj 6= aj , obtinem
x
|xj aj |
f (
x) f (a)
= cj +
(
x).
xj aj
xj a j
Atunci trcand la limita xj aj , obtinem ca cj =
teorema este demonstrata.

f
(a).
xj

T
inand cont de (8),

Observatia 2.3. Folosind functiile proiectie j : Rn R, j (h1 , . . . , hn ) = hj ,

(h1 , . . . , hn ) Rn , relatia (9) poate fi rescrisa astfel:
df (a) =

n
X
f
(a) j .

x
j
j=1

(10)

Deoarece functiile j sunt liniare avem dj = j . O alta notatie a diferentialelor

dj este dxj . Obtinem astfel o noua scriere a diferentialei, si anume:
df (a) =

n
X
f
(a)dxj .

x
j
j=1

(11)

Observatia 2.4. Reciproca Teoremei 2.1 nu este adevarata.

Din Propozitia 2.1 si din Teorema 2.1 rezulta cu avem:

Propozitia 2.4. Fie D Rn , a D si f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Daca f

este diferentiabil
a n punctul a atunci toate functiile componente fi , 1 i m sunt
diferentiabile n punctul a si avem reprezentarea
f1

f1
(a)
.
.
.
(a)
h1
x1
xn

..
..
..
..
n
df (a)(h1 , . . . , hn ) =
. , () (h1 , . . . , hn ) R .
.
.
.
fm
(a)
x1

...

fm
(a)
xn

hn

Definitia 2.3. Daca D Rn , a D si functia f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ) este

derivabil
a partial n punctul a, atunci matricea
f1

f1
(a)
.
.
.
(a)
x1
xn

..
..
..
J(f, a) :=

.
.
.
fm
fm
(a) . . . xn (a)
x1
se numeste matricea lui Jacobi a functiei f n punctul a.
Daca ntarim conditia de derivabilitate partiala, dupa cum urmeaza n teorema
urmatoare, se poate obtine o reciproca mai slaba a Teoremei 2.1.

Teorema 2.2. Fie D Rn , a D si f : D R. Daca f admite derivate partiale

pe o vecin
atate a punctului a si daca aceste derivate partiale sunt continue n punctul
a, atunci f este diferentiabil
a n punctul a.
Demonstratie. Fie r > 0, astfel ca B(a, r) D si f admite derivate partiale pe
B(a, r). Pentru orice punct x B(a, r) exista punctele ci , 1 i n, situate pe
intervalele de capete ai si xi , pentru care are loc relatia (1). Putem scrie
n
X
f
(a)(xi ai ) + kx ak(x),
f (x) f (a) =

x
i
i=1

unde

n 
X
1
f
f
(x) =
(a1 , . . . , ai1 , ci , xi+1 , . . . , xn )
(a) (xi ai ).
kx ak i=1 xi
xi
6



 xi ai 
Ramane sa artatam ca limxa (x) = 0. Dar avem  kxak
 1, si



f
f
lim
(a1 , . . . , ai1 , ci , xi+1 , . . . , xn )
(a) = 0,
xa xi
xi
deoarece atunci cand x tinde la a, punctul (a1 , . . . , ai1 , ci , xi+1 , . . . , xn ) tinde la a.
Teorema este demonstrata.
Urmatoarele proprietati sunt imediate:

Propozitia 2.5. Fie D Rn , a D. Daca functiile f : D R si g : D R sunt

diferentiabile n punctul a, atunci pentru orice numere , R, functia f + g
este diferentiabil
a n a si d(f + g)(a) = df (a) + dg(a).
O proprietate de mare importanta o reprezinta teorema urmatoare:
Teorema 2.3. Fie D Rn , E Rm si functiile f : D E si g : E Rp . Fie

punctele a D si b E astfel ca b = f (a). Daca functia f este diferentiabil

a n
punctul a, iar functia g este diferentiabil
a n punctul b, atunci functia gf : D Rp
este diferentiabil
a n punctul a si
d(g f )(a) = dg(b) df (a).

(12)

Omitem demonstratia acestei teoreme.

Observatia 2.5. Din teorema precedenta, folosind reprezentarea matriceala a diferentialei
si faptul ca matricea atasata compunerii a doua aplicatii liniare este produsul matriciilor celor doua aplicatii, obtinem:
J(g f, a) = J(g, b) J(f, a).

(13)

Prin particularizare: p = 1, folosind Teorema 2.3 si relatia (13), obtinem:

Propozitia 2.6. (Formula deriv
arii functiilor compuse) Fie D Rn , E

Rm si functiile f : D E, f = (f1 , . . . , fm ), g : E . Fie punctele a D

si b E astfel ca b = f (a). Notam cu x1 , . . . , xn argumentii functiei f si cu

y1 , . . . , ym , argumentii functiei g. Daca functiile f1 , . . . , fm sunt diferentiabil
a n
punctul a, iar functia g este diferentiabil
a n punctul b, atunci functia compus
a
h : D R, h = g f are derivatele partiale:
m

X g
h
fi
(a) =
(b)
(a),
xj

x
i
j
i=1

1 j n.

(14)

Proprietatea de diferentiabilitate a functiilor permite introducerea multor notiuni

de geometrie diferentiala. Mentionam aici:

Definitia 2.4. Fie D R2 , fie (a, b) D si fie functia f : D R, ai carei

argumenti sunt notati cu x si y. Daca f este diferentiabil
a n punctul (a, b), atunci
planul de ecuatie
z f (a, b) =

f
f
(a, b)(x a) +
(a, b)(y b)
x
y

se numeste planul tangent la suprafata z = f (x, y) n punctul (a, b, f (a, b)), iar
vectorii de norma unu, perpendiculari pe planul tangent, adica


1
f
f
r
(a, b),
(a, b), 1

2

y


2
f
(a, b) + fy (a, b) + 1
x
se numesc vectorii normali la suprafata z = f (x, y) n punctul (a, b, f (a, b)).

Derivate partiale si diferentiale de ordin superior

Derivatele partiale de ordin superior se definesc recursiv astfel.

Definitia 3.1. Fie D Rn , a D si f : D Rm . Notam variabilele lui f cu

x1 , . . . , xn . Spunem ca f admite derivat
a partial
a de ordinul k, k 2, n
kf
punctul a, n raport cu variabilele xi1 , . . . , xik , notata xi ...x
(a), sau cu
i
k

(k)

fxi1 ,...,xik (a), daca exista o vecin

atate V a punctului a, astfel ca sa existe derivata
k1 f
partial
a xi ...xi (x), cand x V si aceasta sa fie derivabila partial n raport cu
1
k1
variabila xik n punctul a, adica


k1 f
kf

(a) :=
(a).
xik . . . xi1
xik xik1 . . . xi1
De asemenea, spunem ca functia f este diferentiabil
a de ordinul k n punctul a, daca f admite toate derivatele partiale de ordinul k n punctul a.
Definitia 3.2. O functie f : D Rm , unde D Rn este un deschis, se numeste
derivabil
a partial de ordinul k pe D, k 1 dac
a f este derivabila partial
de ordinul k n orice punct a D. Daca f admite derivate partiale de ordinul k
continue pe D spunem ca functia f este de clas
a C k pe D. Notam cu C k (D, Rm ),
k
si simplu cu C (D), daca m = 1, multimea functiilor de clasa C k pe D.

a
Definitia 3.3. Fie D Rn , a D si f : D Rm . Spunem ca f este diferentiabil
de ordinul k, k 2 n punctul a, daca f admite pe o vecin
atate a lui a toate
derivatele partiale de ordinul k1, si daca aceste derivate partiale sunt diferentiabile
n punctul a.
8

Observatia 3.1. Orice functie f : D Rm , D Rn deschisa, care care este de

clasa C k pe D este diferentiabila de ordinul k pe D.
Observatia 3.2. Din definitiile date, rezulta ca pentru o functie vectoriala f , proprietatea de deribabilitate partiala de ordin k, n raport cu k variabile fixate, sau
n raport cu orice k variabile, proprietatea de functie de clasa C k , precum si proprietatea de diferentiabilitate de ordinul k sunt echivalente cu faptul ca toate functiile
componente au respectiv aceste proprietati. De aceea n continuare vom considera
n acest paragraf doar functii cu valori reale.

Definitia 3.4. Fie D Rn , a D si f : D R diferentiabil

a n punctul a. Numim
diferentiala de ordinul k a functiei f n punctul a, notata dk f (a), aplicatia
n
dk f (a) : R
. . Rn} R, definita prin
| .{z
k

ori

d f (a)(h1 , . . . , hk ) =

n
X

...

i1 =1

n
X
ik

kf
(a) h1,i1 . . . hk,ik ,
xik . . . xi1
=1

pentru orice h1 , . . . hk Rn , unde hj = (hj,1 , . . . , hj,n ), (1 j k).

Teorema 3.1. Fie D Rn , a D si f : D R. Daca f admite derivate partiale

de ordinul k pe o vecin
atate a punctului a, si daca acestea sunt continue n punctul
a, atunci f este diferentiabil
a de ordinul k n a.
Demonstratie. Rezulta aplicand Teorema 2.2.
O proprietate importanta a derivatelor partiale de ordin superior o reprezinta
simetria n raport cu ordinea variabilelor n raport cu care se face derivarea. Vom
demonstra mai ntai aceasta proprietate n cazul simplu al derivatelor de ordinul doi,
pentru functii de doua variabile si apoi vom extinde proprietatea la cazul general.

Teorema 3.2. (Schwartz) Fie D R2 , f : D R si (a, b) D. Notam cu x si

2f
2f
y argumentii lui f . Daca f admite dertivatele partiale xy
si yx
pe o vecin
atate
a punctului (a, b) si daca acestea sunt continue n punctul (a, b), atunci avem
2f
2f
(a, b) =
(a, b).
xy
yx

Corolarul 3.1. Fie D Rn , a D si f : D R, avand argumentii x1 , . . . , xn .

Dac
a functia f admite derivate partiale de ordinul k continue pe o vecin
atate deschis
a V D a punctului a, si continue n a, atunci pentru orice indici i1 , . . . , ik
{1, . . . , n} si orice permutare : {1, . . . , k} {1, . . . , k}, avem
kf
kf
(a) =
(a).
xi1 . . . xik
xi(1) . . . xi(k)
9

In majoritatea aplicatiilor, diferentiala de ordin k, se aplica la k argumenti egali.

Pentru simplificarea notatiei vom introduce urmatoarea scriere:
Definitia 3.5. Cu notatiile din Definitia 3.4, notam
dk f (a) hk := dk f (a)(h, . . . , h),
| {z }
k ori

h := (h1 , . . . , hn ).

Daca n plus, derivatele partiale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferentiala

admite, cu notatiile din Definitia 3.4 o reprezentare de forma:
dk f (a) hk =

X
j1 ++jn =k

k!
kf
j1
(a) (h1 )j1 . . . (hn )jn ,
(j1 )! . . . (jn )! x1 . . . jn xn

ji 0, 1in

unde h = (h1 , . . . , hn ) Rn .
Pentru diferentiala de ordinul al doilea, rezulta imediat din Definitia 3.4, urmatoarea
reprezentare:
2f

2f
(a) . . . x1 x
(a)
h
1
x1 x1
n

..
..
..
..
d2 f (a) h2 = (h1 , . . . , hn )
. ,
.
.
.
2f
2f
hn
(a) . . . x x (a)
x x
n

unde h = (h1 , . . . , hn ) Rn .
Cu notatiile clasice diferentiala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
n
X
X
2f
2f
2
d f (a) =
(a)(dx
)
+
2
(a) dxi dxj .
i
2x

x
x
i
i
j
i=1
1i<n
2

(15)

Definitia 3.6. Dac

a functia f : D R, D Rn , admite derivate partiale de

ordinul al doilea n punctul a ( D), atunci matricea

 2

f
H(f, a) :=
(a)
,
xi xj
1i,jn
se numeste matricea lui Hesse a functiei f n punctul a.
Aplicatiei h 7 d2 f (a)(h, h) i se pot aplica urmatoarele rezultate cunoscute din
algebra liniara:
Definitia 3.7. O aplicatie G : Rn R se
de forma

a1,1 . . . a1,n
..
..
..
G(x) = (x1 , . . . , xn ) .
.
.
an,1 . . . an,n

numeste form
a p
atratic
a, daca ea este

x1
..
. ,
xn

x = (x1 , . . . , xn ).

(16)

Forma patratic
a G se numeste pozitiv definit
a, (respectiv negativ definit
a), daca
n
pentru orice x R , x 6= 0, avem G(x) > 0, (respectiv G(x) < 0).
10

Teorema 3.3. Daca forma patratica G este pozitiv definita, sau este negativ definita,
atunci ea este coerciv
a, adica exista o constant
a K > 0, astfel ca |G(x)| Kkxk2 ,
pentru orice x Rn .
Teorema 3.4. (Criteriul lui Jacobi) Fie forma patratic
a definita n (16). Presupunem ca matricea (ai,j )1i,jn este simetrica. Pentru orice 1 k n, notam cu
k := det(ai,j )1i,jk .
i) Daca k > 0, 1 k n, atunci G este o forma patratic
a pozitiv definita,
k
ii) Daca (1) k > 0, 1 k n, atunci G este o forma patratic
a negativ
definit
a.
Observatia 3.3. In cazul n = 2, formele patratice cu matrice simetrica, au forma
G(x1 , x2 ) = a(x1 )2 +bx1 x2 +c(x2 )2 . Daca x2 6= 0, notand t = xx21 obtinem G(x1 , x2 ) =
(x1 )2 (at2 + bt + c). Folosind proprietatiile polinoamelor de gradul al doilea deducem
ca forma patratica G este pozitiv definita daca si numai daca < 0 si a > 0 si este
negativ definita daca si numai daca < 0 si a < 0, unde = b2 4ac. Aceste
conditii sunt echivalente cu cele din criteriul lui Jacobi.

11