Pamukkale.

Aici timpul a brodat minunea lumii, prin numeroase

izvoare calcaroase care scurgandu-se de pe un platou aflat cam la 200 m
inaltime fata de restul peisajului a creat numeroase terase, cascade bizare
sculptate in calcar si bazine cu apa termala sub forma unor scoici. Un
evantai de culori te intampina in functie de lumin razelor solare care se
refelecta in apa din bazine. Privit de la distanta este un adevarat castel de
bumbac, cum bine i-au fixat numele in timp oamenii locului. Apele din
terase au temperaturi de pana la 50C, contin saruri de calciu si dioxid
de carbon, fiecare 250 de litri scursi ajutand la depunerea a 2,5 grame
calciu stalactitele mai vechi sau in formare. Despre proprietatile
tamaduitoare ale apelor din aceasta zona marturiile depasesc pragul erei
noastre inapoi in istorie. Ruinele orasului Hierapolis, fondat, dupa
unele surse, chiar de zeul Apollo si recladit in anul 190 i.e.n de catre
Eumenes al II-lea, regele cetatii grecesti Pergam, dupa un cutremur
devastator, se mai vad si astazi in vecinatatea minunilor albe. Exista
atestari istorice ca in anul 129 i.e.n orasul descris inca de pe atunci ca o
statiune balneara a fost inclus in Imperiul Roman, avandu-i printre
oaspetii de seama pe imparatii romani Adrian si Nero si chiar pe celebra
Cleopatra. Din maretia de odinioara a Hierapolisului astazi se mai pot
distinge ruinele zidului care imprejmuia orasul, amfiteatrul, templul lui
Apollo, plutoniumul grota plina cu gaz otravitor aflata la baza
templului, poarta domitiana, baile romane, portile orasului, martiriul Sf.
Filip si cimitirul, majoritatea datand din perioada romana reconstruita
dupa ce cladirile elene s-au distrus in cutremure.