Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Combinand conceptul de atasament cu cel de trauma, putem formula ca o legitate: o mama care a
suferit o trauma transmite neconditionat intr-o forma sau alta, aceasta experienta copilului ei. Apoi,
experienta traumatica va continua sa actioneze asupra mai multor generatii. In acest mecanism de
transfer sunt implicati si tatii cu traumatismele lor; si ei le transmit mai departe copiilor lor.
Cine se implica cu mama sau cu tatal intr-un atasament plin de suferinta, tulburat de exeperiente
traumatizante, se va implica si mai departe in viata, in acelasi mod in relatii de cuplu, prietenie,
munca sau parinte - copil. Aceste tipare de implicare continua peste generatii si ascund in ele pericolul
de a produce noi traumatisme. Experientele traumatice produc tulburari de atasament, iar tulburarile
de atasament cresc probabilitatea de a suferi personal o experienta traumatica sau de a le provoca
altora traumatisme.
Vindecarea ranilor psihice trebuie cautata luand in considerare intreaga impletitura de atasamente,
grav afectate de traume, in care este intretesut un om. Nu este suficient ca pacientul sa fie condus
spre o solutie izolata pentru sine insusi. El nu se poate desprinde din complicatiile sale decat cu
sentimentul ca si ceilalti, de care este legat prin teama si iubire, isi pot gasi vindecarea. Simptomul
exprima faptul ca sentimentele sunt blocate. Abia atunci cand cauzele reale sunt gasite si prelucrate
terapeutic, simptomul se poate linisti sau se poate transforma in alta structura sufleteasca.
Radacinile problemelor psihice sunt in primul rand, tulburari de atasament intre copil si mama sa. De
cele mai multe ori, tulburarile de atasament dintre copil si tata sunt complementare. Toate
sentimentele umane de baza esentiale isi au originea in atasament: frica, dragostea, furia, tristetea,
vina, rusinea. Prin atasament, doi oameni dezvolta o structura sufleteasca comuna.
Faptul ca fenomenul atasamentului exista cu adevarat se dovedeste in modul cel mai clar atunci cand
procesul de atasament este intrerupt sau stagneaza. Despartirile aduc in copii cea mai mare excitare
emotionala. Un copil care este lasat singur parcurge diferite stadii ale sentimentelor: frica si panica;
furie si suparare; disperare si apatie. Dupa treapta disperarii si a retragerii emotionale, ca mecanism
de supravietuire, de cele mai multe ori urmeaza o deplasare a durerii sufletesti in CORPORAL
(durerea sufleteasca este impinsa in corp; tensiunea sufleteasca trece intr-o tensiune corporala). In
felul acesta durerea sufleteasca nu mai este simtita atat de puternic. Dezavantajul este ca acum
durerea sufleteasca se exprima prin incordare fizica si crispare si, pe o durata mai lunga, ca boala
cronica (de ex. apasare in piept, dureri sau spate, persistente). Astfel, cauza durerii sufletesti nu mai
este accesibila trairii constiente.
Atasamentul matern este pentru fiecare om forma primara de atasament. Ceea ce se petrece in acest
prim si cel mai important atasament isi lasa pecetea asupra vietii ulterioare a fiecarui om. Atasamentul
matern stabileste structura fundamentala a psihicului si viitorul tipar de atasament si relatie. De la bun
inceput, mama si copilul traiesc intr-un continuu proces de schimb emotional. Pentru copil acesta
formeaza baza propriei sale lumi de sentimente. Lumea sentimentala a mamei, experientele si
amintirile continute de aceste sentimente vor deveni piatra de constructie, fundamentala, a
dezvoltarii sufletesti a copilului, si a propriei sale identitati. Copii pot dezvolta 4 tipuri de atasament:
sigur; anxios-evitant; anxios-rezistent; dezorganizat.
Mai departe in viata, pentru ca o relatie de cuplu sa se dezvolte in sensul unui atasament stabil si
afectuos, este necesara o disponibilitate de adaptare permanenta. Calitatea atasamentului partenerial
depinde in mare masura de calitatea atasamentului matern si patern pe care partenerii le aduc in
relatia lor. Atasamentele incarcate de probleme si conflicte in copilarie sunt cauza principala a
conflictelor intre parteneri. De aceea, majoritatea conflictelor parteneriale nu se pot rezolva, la nivel
de cuplu, de exemplu, numai printr-o buna comunicare. Daca experientele de atasament anterioare ale
partenerilor nu sunt integrate, conflictele parteneriale nu vor gasi solutii reale. Iubirea se poate
manifesta pe deplin doar intr-o anumita ordine, adica intr-un sistem ordonat de relatii de
atasament. Iubirea singura nu poate pune ordine in atasamente haotice.
Sursa: Franz Ruppert - Trauma, atasament, constelatii familiale. Psihoterapia traumei
http://www.la-psiholog.ro/info/atasament-si-trauma-1-despre-atasament