Sunteți pe pagina 1din 4

7.1.

Esenta educatiei estetice


Educatia estetica reprezinta o componenta indispensabila a formarii personalitatii prin intermediul careia se
urmareste dezvoltarea capacita# 22222e422w 5;ii de a recepta, interpreta si crea frumosul. Arta, sustine D. Salade, "
raspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoana de a-si lamuri unele idei, de a-si motiva unele
comportamente, de a-si fundamenta unele atitudini, sugernd, explicnd, valorificnd sau problematiznd. Prin
caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta mpinge la iubirea adevarului, a binelui, a stiintei si a vietii (6, p. 17).
Datorita fortei de nrurire, arta a fost folosita din timpuri stravechi ca mijloc educativ. nca de la Homer, de la grecii
antici, preocupati de realizarea acelui kalokagathon (mbinarea frumosului cu binele), trecnd prin Renastere preocupata
de realizarea unei dezvoltari multilaterale, ajungnd la neoumanismul secolului al XVIII -lea, care subliniaza rolul
artei n procesul educatiei, si pna n epoca moderna, oamenii au fost mereu preocupati, n diferite moduri, de
a realiza educatia estetica. Mutatiile intervenite n lumea contemporana, progresele n domeniul stiintei, tehnicii si artei,
urbanizarea si industrializarea accentuata, informatizarea au influentat fara ndoiala si esteticul, care a patruns n toate
domeniile vietii si activitatii umane. Astazi este unanim acceptata ideea potrivit careia existenta umana n toate
determinarile ei ar trebui sa se conduca si dupa legile frumosului, ale armoniei, ntr-un cuvnt dupa legile esteticului.
Educatia estetica are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai semnificative dintre
acestea vizeaza calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea conditiei socio - morale (curaj, capacitate
de comunicare interumana s.a.), formarea si rafinarea intelectului ca structura rationala si evaluativ - critica n plan
mental, organizarea placuta si eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu n sfera imaginativului, a
afectivului, motivationalului, motricului si volitivului, afirmarea si trairea sentimentului identitatii culturale strns legat de
stimularea capacita# 22222e422w 5;ii copiilor de a iubi patrimoniul artistic al natiunii, stimularea initiativelor n
practicarea artelor etc. ntr-o formulare sintetica educatia estetica este aceea care-l renvata pe copil "sa traiasca
armonia interioara si echilibrul ntre fortele imaginatiei si cele ale actiunii, ntre vis si realitate, ntre aspiratiile eu-lui si
acceptarea realitatii, ntre ndatoririle fata de sine si cele fata de semeni. A trai n frumusete presupune interes pentru
masura si armonie, deci o moralitate superioara; o pregatire morala superioara duce la bucurie - efect si semn al
armoniei interioare si echilibrului - iar pe planul actiunii la dinamism fecund" (3). Stimulnd ntr-un mod propriu
expresivitatea si originalitatea, educatia estetica se nscrie pe linia unei pedagogii a creativitatii. Ea impune sa dezvoltam
la elevi aspiratia lucrului bine si frumos facut, exigenta si bunul gust fata de orice produs industrial, simtul echilibrului si
simplitatea comportarii frumoase, civilizate. Educatia estetica scolara are drept esenta formarea personalitatii elevilor
prin intermediul frumosului din arta, societate si natura. Parte centrala a educatiei estetice, educatia artistica, are o
sfera de actiune mai restrnsa (vizeaza numai valorile artei), sondeaza nsa mai adnc, presupune un grad mai mare de
initiere, angajeaza calitati mai subtile si solicita mai complex personalitatea n ansamblul ei. Obiectivele, continuturile,
metodele si formele educatiei artistice sunt puternic individualizate, se exprima prin limbaje si tehnici specializate si
implica o competenta profesionala atestata celui ce o realizeaza n scoala sau n afara scolii. Distinctia ntre educatia
estetica si cea artistica este relativa, ea fiind determinata n primul rnd, de particularitatile valorilor estetice prin care se
realizeaza.

7.2. Obiectivele educatiei estetice


7.2.1. Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetica se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale
fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini specific umane
determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economicetc., n cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al
satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane. La baza atitudinii estetice se afla un interes specific
si anume "interesul estetic" (I. Pascadi - 1972). Efectele acestui interes vizeaza subiectivitatea fiintei umane,
sensibiliznd-o prin manifestari, cum sunt cele de placere, desfatare, daruire, curiozitate, uitare de sine etc. Principalele
componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile
estetice.
Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona spontan printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie
fata de obiectele si procesele naturale, de actele si realizarile umane sau de operele de arta, privite toate ca obiecte ale
nsusirii estetice a realitatii de catre om. Reactia de gust estetic se declanseaza n momentul contactului cu valorile
estetice si se manifesta sub forma unei dispozitii sau trairi subiective. Prezenta gustului se exprima prin sensibilitate la
tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare si alegere n concordanta cu legile frumosului (4).
Gustul estetic apartine prin excelenta sensibilitatii si imaginatiei, fapt pentru care nu poate fi ntotdeauna argumentat din
punct de vedere teoretic, desi se bazeaza pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea
gusturile sunt diferite de la un individ la altul, fiinddependente de structura personalitatii, conditiile de viata, experienta
acumulata si mai ales de rezultatul educatiei si al climatului cultural n care traieste omul. Trasaturile de personalitate,
nnascute sau dobndite, reprezinta doar premisa aparitiei, evolutiei si diversificarii gusturilor. Actiunea educationala nusi propune sa uniformizeze gusturile, dimpotriva, lund n consideratie spontaneitatea si individualitatea ce le
caracterizeaza sa urmareasca dezvoltarea si formarea lor n conformitate cu structura si experienta personalitatii fiecarui
elev.
Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de natura intelectuala care consta n capacitatea de apreciere a
valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprima sub forma unor propozitii ce condenseaza impresii

argumentate si ntemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Daca la nivelul gustului estetic se consemneaza
prezenta sau absenta placerii, la nivelul judecatii intervine argumentarea si motivarea acelei reactii, se realizeaza o
intelectualizare a gustului estetic. Criteriile folosite n vederea argumentarii si motivarii pot fi estetice si extraestetice,
acestea din urma putnd fi de natura filozofica, sociologica, politica, ideologica, pe prim plan situndu-se bine nteles,
cele estetice, celelalte fiind implicate si subsumate acestora.
Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii si norme teoretice care imprima o anumita
directie atitudinii estetice a oamenilor apartinnd unei epoci, natiuni sau categorii sociale. Idealul reprezinta ceea ce este
specific, dominant n diversitatea gusturilor estetice si se exprima prin principii care se impun si actioneaza la nivelul
unei epoci istorice. Fiind specific unei ntregi epoci istorice idealul nglobeaza o imensa experienta sociala si are o
relativa stabilitate (4).
Sentimentele estetice nsumeaza o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi mai profunde si de durata a
frumosului din natura, societate si arta. Sentimentele estetice reprezinta cea mai nalta forma de traire a frumosului. Ele
si pun amprenta asupra ntregii personalitati. Profunzimea si durata trairii difera de la un individ la altul, fiind determinata
de categoria (tipul) valorii estetice si de structura personalitatii. Se disting emotii simple, nnascute, cu rezonanta
biologica (bucurie, tristete, durere) si emotii complexe, specific umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate
fiind provocate de receptarea valorilor estetice.
Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientnd si calauzind
preocuparea omului n vederea asimilarii si introducerii frumosului n modul sau de viata, n relatiile sale cu lumea si
semenii sai. Se poate spune ca atitudinea estetica reprezinta rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifesta
n mod specific de la un individ la altul.
7.2.2. Formarea trebuintelor estetice. Trebuintele estetice vizeaza obiective legate mai ales de sfera
motivational - afectiva. Cele mai importante dintre acestea sunt: formarea stilului estetic de viata, crearea unui spatiu
intim, compensator si psihoterapeutic si formarea sensibilitatii estetice.
Formarea si dezvoltarea stilului estetic de viata exprima cerinta potrivit careia viata fiecarui elev poate si
trebuie gndita n scoala, n familie si n afara lor n conformitate cu regulile frumosului, ale armoniei, masurii si
exemplaritatii existentei sociale, contribuind astfel la o integrare functionala n mediul ambiant.
Crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic reflecta cmpul efectelor subiective pe care
educatia estetica l creeaza n zona traita a personalitatii elevilor. Acest obiectiv presupune crearea, prin intermediul
trairilor estetice, a unui microclimat spiritual de compensare si contracarare a unor stari de neliniste, oboseala sau stres
datorate activitatilor algoritmice, rutiniere, pe de o parte si, pe de alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii impuse
vietii si profesiilor de stiintele si tehnologiile de vrf. Valorile constructive ale artei contribuie la ameliorarea si echilibrarea
tensiunilor psihice aparute, induc o stare de detasare interioara prin fenomenele de "catharsis" (descarcare si eliberare)
cu efecte terapeutice si recuperatorii. Aceste efecte pot fi obtinute prin desen (artterapia), prin muzica (meloterapia), prin
armonia ntre sunete, ritm si miscare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvntului, muzicii si miscarii etc., toate nsa
integrate ntr-un program educational coerent (3).
Educarea sensibilitatii estetice presupune att dezvoltarea afectivitatii, a necesitatii de autocunoastere, de
autoexprimare si autorealizare ct si asimilarea progresiva a unor modalitati de cunoastere sensibila, care sa-l ajute pe
elev n perceperea, ntelegerea mesajului operei, a finalitatii ei artistice si social - culturale.
7.2.3. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite domenii ale artei. Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor
si nclinatiilor elevilor reprezinta un obiectiv important al scolii. n ceea ce priveste aptitudinile artistice, educatia estetica
urmareste att depistarea acestora de la vrsta cea mai frageda, ct si asigurarea conditiilor si mijloacelor necesare
pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba - muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. - toti
copiii, cu mici exceptii, sunt capabili sa asculte muzica, sa recite, sa deseneze sau sa danseze. Nu toti desfasoara
aceste activitati n acelasi grad, ntre ei existnd deosebiri calitative evidente. Cunoasterea acestor deosebiri este
indispensabila pentru desfasurarea educatiei estetice n cadrul scolii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se
dezvolta prin exersare. De aceea sarcina scolii consta n initierea elevilor de timpuriu cu tehnicile diferitelor arte,
antrenarea lor la exercitiile de creatie, studierea manifestarilor fiecarui elev si stimularea initiativelor artistice, iar n cazul
unor semne promitatoare ndrumarea elevilor spre scolile speciale de arta. La vrsta adolescentei, cnd elevii devin
constienti de aptitudinile lor si de rolul exercitiilor n dezvoltarea capacitatilor lor, ei vor fi ndrumati si stimulati treptat
spre un proces de autoeducatie n domeniul artistic preferat. Antrenarea elevilor n exercitii sistematice, specifice
domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini si conducerea lor cu tact reprezinta o dovada a maiestriei
pedagogice.

7.3. Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice


n scoala

Continutul educatiei estetice n scoala este concretizat n ceea ce se ntelege prin cultura estetica. La rndul ei,
cultura estetica scolara se prezinta sub doua ipostaze:
a)

cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice, prevazute n


documentele scolare si transmise n procesul instructiv - educativ din scoala.

b)

cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca G. Vaideanu - "ca rezultat spiritual produs n individ
de asimilarea culturii obiective". Acest rezultat spiritual se concretizeaza ntr-un ansamblu de capacitati,
aspiratii, sentimente si convingeri estetice, toate subsumate si integrate unui ideal estetic.

Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul interiorizarii culturii estetice obiective.
Procesul acesta de interiorizare si de formare a culturii estetice subiective (care da sens individual atitudinii estetice) se
realizeaza prin educatie, prin autoeducatie ct si prin influentele mediului. Modalitatile de realizare a educatiei estetice
pot fi grupate n functie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala, literatura, muzica, arta plastica etc.
Elementul cel mai general si care actioneaza de la nceput asupra "sensibilitatii", asupra laturii afective a
copilului, nca nainte de scoala dar si dupa aceea, l constituie frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor, rasaritul si
apusul soarelui, o noapte nstelata, un cmp nflorit, o padure nclinndu-se sub bataia vntului, un cer senin si o liniste
odihnitoare, toate pot deveni prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura si a-l ajuta sa-l perceapa, sa
reactioneze emotional si sa vibreze intern la contactul cu el. De asemenea, ambianta, cadru social n care traieste
elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, design-ulindustrial, design-ul specific tehnologiei
informatizate, artizanatul, relatiile dintre oameni etc.) toate exercita o influenta pozitiva sau negativa n acest sens. Ele
devin un puternic mijloc de influentare a sensibilitatii elevilor mai ales daca atentia lor este orientata n directia perceperii
si aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda, design-ul etc.) ca si cele psihologice
(formarea gustului, a creativitatii etc.) nu pot fi ignorate n procesul organizarii educatiei estetice din scoala.
n procesul de nvatamnt educatia estetica se realizeaza prin toate disciplinele scolare. Fireste aceasta
contributie nu este egala. Ea depinde de specificul si continutul obiectului de nvatamnt, precum si de pregatirea
profesorului pentru a introduce pe elev n "lumea frumosului" prin obiectul sau de specialitate. Date fiind importanta
literaturii, muzicii si desenului n sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme
corespunzatoare de educatie estetica.
Educatia pentru si prin valori literare. Literatura ca "arta cuvntului" detine un loc primordial n educatia
estetica scolara. "Cuvntul" ca materie prima pentru literatura dispune de multiple posibilitati de a crea imagini vizuale,
auditive, tactile si gustative si n acelasi timp de a provoca stari de spirit foarte diverse(admiratie, revolta, contemplare
etc.). De aici, importanta a doua obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilitatii si simtului literar si dezvoltarea
capacita# 22222e422w 5;ii de a discerne frumusetea lumii reale de aceea creata prin fictiune n cadrul unei opere
literare rezultat al receptarii poetice prin lectura artistica. A dezvolta receptivitatea literar artistica a elevilor nseamna a
mari coeficientul de receptare senzoriala si emotionala a textului ca structura artistica (metaforica, cu ritm, rima, frazare,
sonoritate). Totodata, aceasta nseamna sa doresti, sa simti nevoia sa citesti poezie buna, eseu, proza, teatru etc., sa
poti aprecia ceea ce lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt frumosul, grotescul, sublimul, tragicul,
comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar si opusul acestora n sens valoric. Nu n ultimul rnd, se impune si
dezvoltarea spiritului creativ ca forma de autoexprimare artistica prin intermediul cuvntului, de a aprecia n context larg
frumusetea limbii ce o vorbim cu totii, limba romna.
Educatia pentru si prin valori plastic - picturale. Socotit ca forma de expresie a dinamismului interior,
desenul n toate formele sale (desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic etc.) reprezinta principalul mijloc de
familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de stimulare a expresivitatii plastice x) . Aceasta componenta a
educatiei estetice si propune sa dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural, figurativul
de nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de gndire si
comunicare plastica (a trasa si ntelege un plan, o schita, un proiect a comunica n limbaj plastic ceea ce simte,
gndeste si traieste). Totodata educatia plastic - picturala urmareste sa-i initieze pe elevi n perceperea, priceperea si
crearea raporturilor plastice - culori, linii, armonii si forme de reprezentare vizuala, le dezvolta - dupa cum remarca R.
Arnheim - capacitatea de a observa spatiul n raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza modalitatile de
interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual, raporturile dintre orizontalitate si verticalitate, ca elemente
ale morfologiei compozitiei, asa cum este masura pentru muzica. (cf.3)
Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai aproape de sufletul omenesc,
fiind prezenta n toate etapele devenirii sale. De la cntecul de leagan, la cele scolaresti, de dragoste, ostasesti, doine,
cntece haiducesti si pna la cele funebre omul a gasit mereu ocazia sa-si exprime "simtirea" si sa gaseasca n muzica
curaj, alinare etc x). Educatia muzicala consta, n principal, n sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text
muzical global sau prin componentele lui - tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica. Finalitatile ei vizeaza crearea
acelei unitati neegalabile dintre om si muzica prin rezonanta afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical,
discernerea muzicalului de nonmuzical, viznd desigur si dezvoltarea auzului muzical, stapnirea limbajului specific
(notatie) si a structurii unei opere muzicale s.a. n cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru acest domeniu al artei
se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul unirii dintre reactia emotional afectiva, starea de contemplare
psihologica senina, participarea intelectiva si volitiva (ascultare calitativa, launtrica, ntelegerea superioara a operei
muzicale).

Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei - arhitectura, teatrul, filmul, ca si prin mijloacele de
comunicare n masa. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere sensibilitate si efort modelator dar si
competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de realizare sunt foarte variate. Ele cuprind ntregul proces de
nvatamnt, orele de dirigentie, activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor educative de potentare a setei de
traire a frumosului, de formare a conduitelor civilizate, ntemeiate pe valorile esteticii integrative, de stimulare a energiilor
creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a respinge urtul si tot ce-i legat de el n plan estetic, etic, filozofic si
educational.
BIBLIOGRAFIE

1.

Cristea, S.,

"Dictionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucuresti : Chisinau, 2000

2.

Dancsuly,A. s.a., "Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1979

3.

Neacsu, I.,

4.

Nicola, I.,

5.

Pascadi, I.,

"Idealul si valoarea estetica", Bucuresti, 1966

6.

Salade, D.,

" Educatia prin arta si literatura", E.D.P., Bucuresti, 1973

"Educatia estetica", n Curs de pedagogie, T.U.B., 1988


"Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1994

Ciurea, R.,
7.

Vaideanu, G.,

"Cultura estetica scolara", E.D.P., 196