Am analizat al doilea principiu fundamental al

guvernanei europene cel al proporionalitii, care

presupune c legalitatea regulilor comunitare trebuie s
fie supus condiiei ca mijloacele folosite s fie
corespunztoare obiectivului urmrit i nu trebuie s
depeasc, s mearg mai departe dect este necesar s l
ating, iar, cnd exist o posibilitate de alegere ntre
msuri corespunztoare trebuie s fie aleas cea mai puin
oneroas. Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite
trebuie s fie proporionale cu scopul lor. Legarea
subsidiaritii cu principiul proporionalitii, n forma cea
mai simpl, implic faptul c costurile implementrii
politicilor nu trebuie s depeasc ctigurile iar
presiunea reglementar nu trebuie s fie excesiv.
Principiul proporionalitii are un cmp de aplicare mai
ntins dect cel al subsidiaritii, aciunea sa cuprinznd
att domeniul de exercitare a
competenelor

concurente,

ct

acela

al

competenelor exclusive. n mod concret, atunci cnd

Comunitatea are de ales ntre mai multe mijloace de
aciune, ea trebuie s utilizeze, msura cu eficacitate egal
1

cu aceea care las cea mai mare libertate statelor membre,

particularilor i firmelor. n acest caz trebuie s se
examineze cu atenie dac o intervenie pe cale legislativ
ce presupune adoptarea unui act comunitar se dovedete
necesar,

sau

dac

alte

mijloace,

mai

puin

constrngtoare, pot fi utilizate: recomandare, sprijin

financiar, aderarea la o convenie internaional, etc. Dac
actul comunitar se dovedete indispensabil, coninutul su
nu trebuie s se caracterizeze printr-un ,,exces de
reglementare, cu caracter constrngtor, sunt preferate
directivele.