ASOCIAIA CCDU-Phoenix

< CONSILIERE PENTRU DEZVOLTARE PERSONAL >

Coninut/module:

I MODUL
DEZVOLTAREA PERSONAL INTERACIUNE I CONSILIERE

1. Amenajarea spaiului de lucru

n cadrul acestor activiti este necesar stabilirea unor reguli precise i

realizarea unei ambiane specifice de lucru. Persoanele care se decid s apeleze la
serviciile consilierului de dezvoltare personal, de regul, traverseaz dificulti n
diferite planuri sau experimenteaz o stare de disconfort.
Toate acestea le determin s caute explicaii i sprijin n depirea situaiilor
tensionate n care se gsesc. Aflndu-se, de regul, n momente de mare
sensibilitate i fragilitate psihic, comportamentul i maniera n care terapeutul i
acompaniaz capt o importan crucial. Pentru a cpta ncredere n posibilitatea
de schimbare i de depire a obstacolelor ntmpinate, clientul are nevoie alturi de
o prezen securizant, ncurajatoare, stpn pe sine i, n acelai timp, dedicat n
ntregime sprijinirii sale. De aceea, este esenial ca n minutele destinate consultaiei,
psihoterapeutul s fie prezent 100% pentru clientul su i s se asigure c nu vor
interveni situaii neprevzute sau perturbatoare. Este nerecomandabil, de pild, ca
acest consilier s ias pentru ca s discute cu cineva care tocmai a btut la u, s
rspund la telefon sau s se ocupe de altceva dect de situaia clientului su n
timpul edinei. ntrzierea frecvent a psihoterapeutului, contramandarea repetat
sau chiar uitarea unor programri reprezint, de asemenea, erori grave care denot
lips de profesionalism. Consilierea reprezint un eveniment important n viaa
clientului i eficiena sa depinde n mare msur i de modul n care terapeutul
marcheaz i respect acest lucru. Pentru bunul mers al activitii trebuie s existe
un spaiu special destinat ntlnirii cu clientul, n care s nu interfere alte persoane
sau preocupri.

2. Stabilete contactul emoional cu clientul

Conceptele de boala si sntate sunt concepte evaluative, fiind circumscrise

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

de dezvoltarea cunoaterii biomedicale, de orientrile intelectuale ale culturii, de

sistemul axiologic al societii. Astfel vor exista diferen e notabile in ceea ce prive te
statutul bolnavului si natura strii, considerata normala sau patologica, in func ie de
tipul de societate si nivelul de dezvoltare la care a ajuns aceasta.
Exist nsa si factori care afecteaz negativ acest proces medico-psiho-social:
divergente de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei si tratamentului
anumitor afeciuni, un adevrat fenomen al modei in tratarea unor boli, precum si
alte implicri ale socialului, psihologicului si medicalului in actul medical.
Boala si sntatea nu pot fi deci definite dect prin raportare la fiin a uman
privita entitate biologica, psihica si sociala in acela i timp.
Din punct de vedere biologic, sntatea poate fi definita drept acea stare a
unui organism neatins de boala, in care toate organele, aparatele si sistemele
funcioneaz normal (organism in homeostazie).
Din punct de vedere social sntatea este starea organismului in care
capacitile individuale sunt optime pentru ca persoana sa i ndeplineasc n mod
optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetean, so , printe, cetean etc.).
Din punct de vedere psihic, sntatea poate fi n eleasa drept armonia dintre
comportamentul cotidian si valorile fundamentale ale vie ii asimilate de individ,
reprezentnd starea organismului in care capacitatea sa de a munci, a studia sau a
desfura activitile preferate este optim.
In funcie de semnificaia socio-culturala dobndita de boala in societate, de
apartenenta indivizilor la medii culturale diferite variaz i reac ia acestora fata de
boala si durere, stri fiziologice precum foamea sau durerea avnd si determinare
socio-culturala. Astfel, stigmatul unui individ ajunge sa domine percep ia si modul in
care este tratat de ctre ceilali. Astfel, statutul sau deviant devine statut dominant si
influeneaz in mod negativ evoluia sa ulterioar.

3. Prezint condiiile de colaborare

De aceea se recomand ca edinele de consiliere s nu se desfoare la

domiciliul consilierului sau al pacientului, dect n situaii extraordinare (de exemplu,
atunci cnd pacientul este imobilizat la pat i nu se poate deplasa). Din aceleai
motive, este preferabil ca o consultaie de consiliere s se ntr-un cabinet confortabil
i mobilat adecvat. O deosebit importan o are stabilirea i respectarea de comun
acord, de ctre consilier i client, a unor reguli eseniale care asigur cadrul adecvat.
Este vorba de stabilirea precis a zilelor i orelor de ntlnire, a duratei unei
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

consultaii, a condiiilor de ntrerupere i de reluare a ntlnirilor, a onorariului i a

sistemului de plat, a importanei onestitii n cadrul consilierii, a comportamentelor
permise i nepermise n cadrul relaiei consilier-client. Consilierul, ca cel care
conduce demersul n ntlniri, este cel care propune i asigur respectarea acestui
sistem normativ, care are ca scop principal ordonarea mental a pacientului,
ntrirea capacitii de control i autocontrol i consolidarea unui sentiment de
siguran i ncredere n terapie.

4. Identific direciile de dezvoltare

Modaliti de dezvoltare personal

Diagnosticarea bolilor psihice este realizata de medicul specialist

psihiatru sau psiholog, folosind diferite metode; in acest scop, importante sunt:
istoricul medical al pacientului, observatia si chestionarele. Tratamentele
medicamentoase vor fi recomandate doar de medicii psihiatri, iar sedintele de
psihoterapie vor fi sustinute atat de psihiatrii cat si de psihologi.
Psihoterapia si medicatia sunt principalele optiuni de tratament care implica
interventia sociala (presupune stabilirea relatiei interpersonale intre specialist si
pacient), suport si contributie personala. In functie de gravitatea cazurilor, poate fi
necesara internarea sau supravegherea medicala directa si tratamentul involuntar al
bolnavilor, daca legislatia permite acest lucru.
Tipuri de obiective urmrite de persoana consiliat:
-inseria/reinseria pe piaa muncii; -ameliorarea relaiilor n cadrul familiei i
societii;
-explorarea resurselor proprii; -atingerea potenialului personal maxim n diverse
contexte etc.;
Tipuri de disfuncionaliti

Tulburarea depresiv

Echivalentul patologic al tristeii normale,dar calitativ diferit de aceasta

(tristeea este patologic prin intensitate, durat , mod de apariie i reactivitate)

Trire sumbr,dezagreabil

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Pentru individ este o senzaie perceput ca o durere profund, intens,

moral-totul
i
pierde
valoarea:
viaa,pesoana
(sentimente
de
autodepreciere:incapacitate,inutilitate,culpabilitate)

Individul resimte incapacitatea de a face planuri de viitor (i-a pierdut

sperana)

Prezentul nu mai ofer nici o bucurie

Atracie pentru trecutul dureros care provoac culpabilitate

Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de
24 de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de
declansare a depresiei.
Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea consecinte
nefaste de mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici deteriorarea relatiilor
interpersonale, functionarea deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau
consum de substante psihoactive dar si pe termen lung afectand intreaga dezvoltare
neuropsihica.
Uneori este foarte evident cand cineva este deprimat. Poate parea trist, nu
face lucruri care de obicei ii provocau placere, se descrie ca simtindu-se neinsemnat
si inutil. In cazul altor persoane, insa, depresia poate fi mai putin evidenta.

Unele dintre aceste persoane nici nu admit ca se simt triste sau ca au o stare
proasta. Ei par schimbati doar pentru persoanele apropiata.

Iata, deci, care sunt simptomele depresiei:

- tristete persistenta, anxietate

- sentimente de inutilitate sau de pesimism;
- sentimente de vinovatie sau neputinta;
- pierdere de interes sau placere pentru hobby-uri sau activitatile obisnuite, inclusiv
pentru sex;
- energie scazuta, oboseala, senzatie de incetineala;
- capacitate de concentrare redusa sau dificultate de luare a deciziilor;
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

- probleme de somn, trezire dimineata devreme sau dormit prelungit;

- modificari ale apetitului sau/si ale greutatii;
- ganduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;
- neliniste sau iritabilitate;
- stima de sine scazuta;
- probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice
ce nu raspund la tratamentele de rutina.

Depresia are mai multe forme, ca alte boli, de pilda bolile de inima sau diabetul. Mai
jos sunt prezentate trei din cele mai comune forme de depresie. Trebuie sa notati
insa ca fiecare tip are variatii in numarul, severitatea si persistenta simptomelor.

Tulburarea anxioasa

Tulburarea anxioasa generalizata se caracterizeaza prin anxietate persistenta

pentru o perioada de cateva luni. Anxietatea sau simptomele somatice produc
suferinte marcate in arii functionale itnportante (activita-te sociala, munca). Exista
frecvent trei aspecte cheie ale bolii: ingrijorare si neliniste greu de controlat, tonus
muscular crescut (cefalee, agitatie) si hiperactivitate vegetativa (simptome gastrointestinale si cardiovasculare).

Varsta de debut este in ultima parte a adolescentei, pana la 20 de ani, dar pot exista
unele simptome in antecedentele pacientilor.
Simptomul principal al tulburarii anxioase generalizate este anxietatea, generalizata
si persistenta, care nu apare doar in anumite conditii de mediu.
Cele mai comune simptome sunt:

nervozitate;

tremor;

tensiune musculara;

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

transpiratii;

ameteala;

palpitatii;

disconfort epigastric.

Cu toate ca simptomele si semnele anxietatii variaza de la persoana la

persoana, semnele obisnuite sunt tensiune motorie, hiperactivitate vegetativa,
expectatii aprehensive si vigilenta. Pacientii cu tulburare anxioasa generalizata nu
semnaleaza fluctuatii acute ale nivelului de anxietate si simptomele vegetative
caracteristice panicii.

Tulburarea de panica se caracterizeaza prin aparitia neasteptata si spontana

a atacurilor de panica recurente. Sintagma atac de panica" caracterizeaza aparitia
brusca a sentimentului de frica, acompaniat de semne i simptome fizice si cognitive
(taliicardie, tremor, sentiment de derealizare, frica de moarte). Frecventa atacurilor
de panica variaza in limite largi, de la cateva pe zi la cateva pe an.
In cadrul tulburarii de panica taxinomia europeana (ICD-X) include:
-

atacul de panica;

statusul de panica.

Tulburri de comportament alimentar

Tulburarile de comportament alimentar (cunoscute si sub numele de tulburari

de conduita alimentara) sunt incadrate in randul bolilor mentale si pot afecta, in
egala masura, femei si barbati de toate varstele, provenind din toate mediile sociale
si fara sa conteze background-ul cultural. In ciuda cresterii incidentei acestor boli si a
numeroaselor studii care au dus la o mai buna intelegere a fenomenului, nu putine
sunt persoanele care traiesc cu aceste tulburari vreme indelungata, fara sa solicite
ajutor specializat.

Tulburrile de comportament alimentar se caracterizeaz prin perturbri severe de

comportament alimentar.Aceast seciune include dou diagnostice: anorexia
nervoas i bulimia nervoas.
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

O perturbare n perceperea conformaiei i greutii corpului este elementul

esenial,att al anorexiei nervoase ct i al bulimiei nervoase.
Tulburrile alimentare i de comportament alimentar sunt diagnosticate,de
regul,n perioada de sugar sau a micii copilrii.
Anorexia nervoas se caracterizeaz prin refuzul de a menine o greutate
corporal normal minim.
Bulimia nervoas se caracterizeaz prin episoade repetate de mncat
compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate cum ar fii vrsturile
autoprovocate,abuzul de laxative,de diuretice sau de alte medicamente,posturi sau
exerciii fizice excesive.

Tulburri de somn
Somnul si visele reprezinta manifestari neuropsihofiziologice normale ale
oricarei persoane.Somnul trebuie inteles ca o manifestare psihica ce alterneaza cu
starea de veghe
Somnul este definit ca o stare fiziologica, periodica si reversibila, caracterizata
prin inactivitate somatica, suprimarea relativa si temporara a constiintei, insotita de o
abolire mai mult sau mai putin importanta a sensibilitatii si o incetinire a functiilor
vegetative: ritm respirator, cardiac, scaderea temperaturii corporale cu aproximativ
0,5 grade Celsius, diminuarea functiilor secretorii (exceptand rinichiul) si relaxare
musculara. Somnul raspunde unei necesitati vitale de repaus periodic. Teoretic este
foarte diferit de coma, cu care poate prezenta insa asemanari clinice (cu coma
superficiala).

Rolul somnului:
Numeroase functii corporale au de suferit daca nu avem un ciclu regulat de
somn, cum ar fi:
-cresterea a noi tesuturi si vindecare
-controlul temperaturii corporale
-controlul felului in care este utilizata energia din corp (procesul numit
metabolism)
-apararea organismului impotriva bolii (performanta sistemului imunitar)
-functionarea creierului si performanta memoriei
Apecte clinice
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Tulburrile de personalitate
Tulburarile de personalitate reprezinta o serie de comportamente distinctive si
anormale adoptate dupa anumite modele si care asigura anumite raspunsuri
emotionale. Aceste tulburari sunt caracterizate de modul in care o persoana
reactioneaza in fata unui eveniment sau actiunii unui om, care pot afecta capacitatea
de comportament. Diversitatea personalitatii este un alt factor care ofera unicitate
oamenilor!

Tulburarile de personalitate au tendinta de a se manifesta inca din adolescenta si

persista pe tot parcursul vietii.
Comportamentul pacientilor poate fi excentric, dramatic, anxios sau inhibat.
Medicii considera ca este necesara stabilirea unui diagnostic atunci cand actiunile
unei persoane au consecinte grave.

Drogurile nu schimba personalitatea unei persoane, dar psihoterapia o poate ajuta

sa recunoasca ca se confrunta cu o problema care conduce la manifestarea unui
comportament social deviat.
Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un
debut limitat in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament.
Nefiind boli au fost denumite dezvoltari dizarmonice ale structurii psihice ale
persoanei in cauza.
Simptomele tulburarilor de personalitate

Datorita faptului ca ne referim la structura de personalitate, simptomul se transforma

in trasatura. Trasaturile de personalitate sunt egosintonice ceea ce inseamna ca
aceste persoane nu sunt pe deplin constiente de impactul lor asupra celorlalti.

Disfunciile sexuale
Disfunciile sexuale sunt tulburri legate de o anumit faz a ciclului rspunsului
sexual. De exemplu, disfunciile sexuale includ tulburri de dorin sexual, tulburri
de excitare sexual, tulburri de orgasm, i experiene sexuale dureroase. Dac o
persoan are dificult?i cu una sau mai multe faze a ciclului rspunsului sexual sau
o persoan are experiene dureroase n ceea ce privete actul sexual (abuz sexual,
viol etc), el/ea poate avea o disfuncie sexual. Exemple de disfuncii sexuale
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

includ:

Tulburrile adictive
Termenul de adictie a aparut ca traducere a termenului Sucht din germana,
folosit de Freud pentru prima data in articolul Sexualitatea in etiologia nevrozelor.
Glover a folosit termenul din engleza, respectiv addiction in articolul sau Despre
etiologia dependentei de droguri. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si
psihopatologice foarte diferite, fara o legatura aparenta intre ele cum ar fi:
toxicomaniile (droguri, alcool, tutun), dependenta de medicamente, adictiile obiectale
sexuale, tulburarile de comportament repetitive (de exemplu, bulimia). Aceste
patologii sunt transnosografice si transstructurale.

Generic, adictia este un stadiu extrem al abuzului de substante si este definita asa
cum aratam mai sus printr-un comportament compulsiv, lipsit de auto-control, in
ciuda consecintelor negative serioase.
De exemplu persoana cu comportament adictiv isi focalizeaza treptat atentia spre
obtinerea, folosirea drogurilor, in ciuda imbolnavirii, ruperii relatiilor intersubiective,
etc. Literatura curenta sugereaza implicarea a doua sisteme disfunctionale in adictie:
partea anterioara a cingulus-ului, si cortexul orbito-frontal (doua regiuni frontale), cu
rol in controlul comportamentului, si a comportamentului legat de recompensa,
aceleasi zone fiind de pilda implicate si in tulburarea de comportament obsesivcompulsiv.
Comportamentul adictional se caracterizeaza prin tendinta de a iesi din realitate prin
intermediul starii psihice. In tulburarile adictive exista un risc crescut al recaderilor,
chiar si dupa o perioada mare de abstinenta.

5. Acord sprijin pentru dezvoltarea personal a clientului

Tehnici pentru dezvoltare personal

Consilierea reprezint un proces care implic o relaie interpersonal ntre

consilier i unul sau mai muli clieni cu care el folosete metode psihologice bazate
pe cunoaterea sistematic a personalitii umane, n ncercarea de a mbunti
,,sntatea mintal a clientului sau a clienilor si.
Prin urmare, n procesul de consiliere se ncearcprovocarea unei schimbri
voluntare n atitudinile i comportamentul clientului. Strategiile folosite n acest scop
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

depind ns att de scopurile clientului ct i de orientarea teoretic a consilierului.

Indiferent ns de natura celor dou elemente, strategiile adoptate de consilier nu
trebuie s se refere la sfaturi i recomandri, la admonestri, constrngeri sau
ameninri.
Prin strategiile utilizate, consilierul urmrete de fapt s ofere sprijin clientului
su, pentru ca el s se adapteze mai eficient att propriei sale personaliti, ct i
realitii n care
triete.
Sunt cunoscute mai multe tipuri de consiliere, ca de exemplu:

Consilierea educaional - furnizarea de repere psihoeducaionale

pentru sntatea mental, emoional, fizic, social i spiritual a
copiilor;
Consilierea informaional - oferirea de informaii pe domenii, teme
specifice;
Consilierea de dezvoltare personal - formarea de abiliti i atitudini
care permit o funcionare personal i social flexibil i eficient n
scopul atingerii strii de bine;
Consilierea suportiv - oferirea de suport emoional, apreciativ,
material;
Consilierea vocaional - dezvoltarea capacitii de planificare a
carierei;
Consilierea de criz - asistarea psihologic a persoanelor aflate n
dificultate; consilierea pastoral - realizat din perspectiv religioas.

Este evident c practicarea fiecreia dintre acestea presupune o specializare,

astfel nct se cere ca fiecare consilier s cunoasc foarte bine care sunt
posibilitile, dar i limitele sale de aciune n consilierea indivizilor.
Consilierul poate utiliza, n limitele impuse de competenele sale,
ambele forme sau modaliti de consiliere: consiliereaindividual i consilierea de
grup.
Modelele de consiliere, sunt relativ numeroase i divesificate.
Dintre acestea sunt:
modele psihodinamice sau de factur psihanalist, unde intr modele elaborate de
S. Freud, A. Adler i C. Jung;
modelele acionale, unde intr modelul behaviorist sau comportamental, analiza
tranzacional, modelul raionalemoional i modelul de consiliere bazat pe realitate;
modelele expereniale, unde intr modelul non directiv sau consilierea centrat pe
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

10

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

o persoan, modelul existenialist i modelul gestaltist.

Dintre cele trei categorii enumerate mai sus, mai accesibile consilierului sunt
modelele acionale, cu accentul pe modelul behaviorist sau comportamental, unde
se pot utiliza cu succes urmtoarele tehnici: stingerea comportamentelor nedorite,
desensibilizarea sistematic, tehnica modelrii, tehnica asertiv i tehnica
contractului.
1. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizat n vederea diminurii i
nlturrii atitudinilor i comportamentelor. Ele se bazeaz pe faptul c diversele
comportamente nvate au tendina de a slbi i disprea atunci cnd ele nu sunt
ntrite corespunztor.
Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizat i
pentru nlturarea strilor de fric sau a tulburrilor anxioase (teama de locuri nalte,
teama de spaii nchise etc.). n asemenea situaii pot fi folosite dou tehnici
concrete, i anume: tehnica imploziv i tehnica expunerii.
Tehnica imploziv const n punerea clientului s se confrunte, n plan
imaginar cu situaia anxiogen (care-i provoac team). El trebuie s-i imagineze
situaii care-i produc team. n timpul edinei de consiliere, consilierul n loc
s-l linitesc, trebuie s manevreze n aa fel situaia, nct s se produc o
cretere masiv a anxietii, adic a strii de team. Practica a dovedit c, prin
expuneri repetate la situaii anxiogene n condiii de securitate afectiv a copilului,
,,stimuli anxiogeni i pierd fora, iar comportamentul de evitare a respectivelor
situaii are tendina s se sting.
Tehnica expunerii presupune confruntarea real a clientului cu
stimulul anxiogen (generator de team). Confruntarea real a clientului cu situaii
anxiogene este eficient, ndeosebi n cazul n care au capaciti imaginative
limitate.
2. Tehnica desensibilizrii sistematice const n diminuarea i nlturarea unor
comportamente nedorite prin punerea n aciune a altor comportamente
antagoniste sau opuse acestora. Prin aceast tehnic, clientul este nvat s
se relaxeze i s se comporte ntr-un mod n care este incompatibil cu apariia
strii de team n prezena unor stimuli anxiogeni reali sau imaginativi.

3. Tehnica modelrii presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive prin

imitarea altor persoane
Modelarea comportamentelor s-a dovedit eficient n formarea unor deprinderi
corecte i civilizate de conduit, deprinderi de raportare la semeni etc.
4. Tehnica asertiv prin care individul caut s se impun.
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

11

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Aceast tehnic numit i antrenament asertiv poate fi utilizat att ca modalitate de

sensibilizare, ct i de formare i dezvoltare a abilitilor de a face fa diverselor
situaii de via.
5. Tehnica contractului presupune o nelegere ntre cei doi termeni ai relaiei de
consiliere.
n concluzie, tehnicile de consiliere, specifice modelului behaviorist sau
comportamental, pun accentul pe schimbrile produse n comportamentul exterior al
individului.

6. Evalueaz adecvarea soluiei adoptate pentru dezvoltarea

personal a clientului

Tehnici i metode folosite n vederea evalurii adecvate a soluiei

Observaia i metodele observaionale

Consilierul cerceteaz realitatea psihic i prin metoda observaiei, stabilind legturi
adecvate i sinteze n funcie de semnificaia aspectelor sesizate (observate).

Respingnd constatrile ntmpltoare, fugitive i observrile empirice,

psihologia modern impune informaiei tiinifice ca metod:
- sesizarea esenialului i aspectelor semnificative din fenomene (frecven,
amploare);
- surprinderea simptomelor precise ale proceselor;
- identificarea situaiilor problem;
- caracterizarea contextului psiho-profesional in care se produce un proces sau altul
etc.
n relaia consilier client recunoatem valoarea deosebit a actului observabil,
examinarea ulterioar fiind considerat ca o observaie sistematic, scurt i
intens.
Observaia atent i sistematic practicat n cursul consilierii ne ofer informaii
importante despre personalitatea subiectului, despre modul n care obine o anume
performan.
Pe calea observaiei directe sistematice se pot evidenia, n mprejurrile
determinate de efectuarea chiar a unei evaluri mai amnunite, aspecte ale
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

12

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

personalitii i se pot descrie tipurile de comportament (tablouri comportamentale)

emotiv sau meditativ, volitiv-impulsiv, instabil-nervos etc.
Interviul standardizat i nestandardizat
Interviul, definit ca situaie social de schimb conversaional ntre dou
persoane n scopul culegerii de informaii ntr-un cadru specificat, capt valene
deosebite atunci cnd se desfoar dup reguli i obiective psihologice.
Condiiile n care se desfoar interviul (loc, durat, maniera de nregistrare a
rspunsurilor), roiurile i ateptrile persoanelor angajate n schimbul conversaional,
constituie cadrul pe care consilierul are datoria de a-l respecta i de a impune s fie
respectat.

Participanii la interviu cunosc n mod explicit obiectivul discuiei purtate, care,

n acest caz, este reprezentat de culegerea de ct mai multe informaii despre
subiect, completarea sau/i clarificarea informaiilor obinute prin alte metode.
Integrnd i depind acest aspect, interviul psihologic vizeaz nelegerea
funcionrii psihologice a subiectului intervievat.
Interviul este un instrument care permite accesul la subiectivitatea subiectului
i nelegerea acestuia n specificitatea sa.

Aspectul cel mai important intr-un interviu semistructurat consta in faptul ca

prin acesta se obin mai multe informaii despre motiva iile, aspira iile, obiectivele,
atitudinile si valorile unei persoane. Interviul semistructurat nu este si cel mai facil,
nsa ofer cea mai mare flexibilitate si posibilitate de a ob ine cat mai multe informa ii
de la interlocutor. In realizarea unui astfel de interviu nu exista reguli sau etape ce
trebuie parcurse in mod obligatoriu, ci doar anumite principii care trebuie urmate si
respectate pentru ca acesta sa decurg cat mai coerent si profesionist. Aceste
principii, valabile de fapt si la celelalte tipuri de interviu, sunt: flexibilitate, deschidere,
respect fata de intervievat, obiectivitate in evaluare, neutralitate in atitudini,
adaptabilitate in raport cu intervievatul, fine e psihologica, empatie.
In niciun caz interviul nu trebuie ghidat dup intui ie, pentru ca aceasta este
subiectiva si este supusa erorilor de evaluare.
De asemenea, interviul semistructurat nu trebuie n eles strict ca o tehnica, ci ca o
abilitate din partea intervievatorului de a crea o atmosfera destinsa, profesionista, de
respect, in care intervievatul sa se simt bine si sa rmn cu o stare pozitiva in
urma interviului, din care sa extrag anumite "insigt-uri" la nivel personal profesional
pe termen lung. Pentru ca un interviu sa decurg cat mai natural nu sunt necesare
doar cunotine sau/si respectarea principiilor mai sus-amintite, ci si experien a de
natura interpersonala si profesionala din partea celui care conduce interviul.
In pregtirea unui interviu semistructurat, consilierul trebuie sa-si stabileasc
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

13

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

tema acestuia, ce informaii dorete sa ob in de la candidat, care sunt obiectivele

pe care le urmrete in timpul interviului, mai pu in importanta fiind construirea
efectiva a ntrebrilor sau ordinea lor, pentru ca acest tip de interviu are cea mai
mare flexibilitate. Prin aceasta facilitate, un astfel de interviu poate sta la baza
oricrei discuii de natura profesionala, putnd contribui la dezvoltarea de rela ii pe
termen lung. In acest fel, interviul semistructurat are rolul de a ghida discu ia, oferind
un suport de teme si subiecte de abordat pe parcursul acesteia, nsa nu o
constrnge si nu o limiteaz la acestea.

In interviul structurat, consilierul pregtete sau primete o lista de ntrebri

standard care vor fi utilizate in timpul interviului. Cele mai bune ntrebri sunt cele
pregtite dup studiul motivului pentru care s-a solicitat consilierea si nu cele care-i
vin in minte fiecrui consilier. Rspunsurile pot fi presupuse iar consilierul dup ce-si
desface ntrebarea pe secvene, nregistreaz rspunsurile in protocolul interviului si
al observaiei i aloca anumite puncte pentru fiecare rspuns. Interviul structurat se
desfoar
dup
un
plan
al
subiectelor
care
vor
fi
abordate.
Ordinea acestora este stabilit n prealabil. Pentru fiecare subiect sunt formulate
ntrebri principale. n funcie de rspunsurile primite, interviul este completat cu
ntrebri
specifice
fiecrui
client.
Exist i forma interviului nestructurat care implica puine pregtiri prealabile.
Interviul nestructurat este mai spontan si greu de focusat pe obiectiv.
Practica nsa, demonstreaz faptul ca interviurile structurate sunt mai valide dect
interviurile nestructurate. Interviurile pot evalua foarte bine capabilit ile
interpersonale ale persoanei . De aceea, interviurile sunt cele mai populare tehnici
utilizate in activitatea consilierului.
Astfel apare denumirea de interviu standardizat, in care se pun
ntrebri iar rspunsurile sunt nregistrate intr-o forma standardizata,
variantele mai Putin formale, in care se las consilierului libertatea de a
ordinea ntrebrilor, de a le explica n elesul, de a aduga unele
suplimentare sau chiar de a schimba formularea.

serii de
si apoi
modifica
ntrebri

Avantajele interviului standardizat: a) face informa ia comparabila, b) este mai fidel,

c) minimizeaz erorile de formulare a ntrebrilor.
n opoziie, interviul nestandardizat: a) permite standardizarea interesului
ntrebrilor, b) este mai valid, c) este mai flexibil.

Anamneza
Anamneza reprezint o secven a evalurii clientului care surprinde aspecte
ale originii i evoluiei unor particulariti individuale ce in de reactivitatea
emoional, trsturile de caracter, dar i aspecte privind starea actual a
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

14

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

subiectului.
Contribuie alturi de alte metode la stabilirea profilului personalitii
subiectului, dar i la explicarea comportamentului actual al acestuia.
Metoda vizeaz strngerea informaiilor despre principalele evenimente trite de
individ n existena sa, despre relaiile i semnificaia lor n vederea cunoaterii
istoriei personale a subiectului.
Informaiile oferite de cei evaluai vor fi consemnate sistematic ntr-o Fi
de evaluare" de ctre subiect, urmnd ca prin interviu consilierul s completeze, s
detalieze sau s clarifice informaiile obinute. Se concentreaz asupra succesiunii
diferitelor evenimente din viaa individului, relaiilor dintre evenimentele cauz i
evenimentele efect, dintre evenimentele scop i cele mijloc. Cauzometria i
cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea
relaiilor dintre evenimente.
Avantajele decurg din naturaleea i autenticitatea datelor furnizate de
aceast metod.
Dezavantajele sunt date de faptul c fiind o metod de reconstituire a vieii
unui individ, pornind de la diverse surse, este posibil ca aceast reconstituire s fie
incomplet sau chiar voit deformat.
Convorbirea
Convorbirea este o discuie premeditat, angajat ntre cercettor/psiholog i
subiectul investigat, presupunnd relaia direct, de tipul fa n fa, dar i
sinceritatea deplin a subiectului.
Convorbirea este o metod mai complicat i mai greu de nvat deoarece n
cadrul ei, influena reciproc dintre psiholog i subiect este mai mare dect n oricare
alt metod i presupune o selecie a relatrilor fcute de subiect. De asemenea se
bazeaz pe capacitatea subiectului de introspecie, de autoanaliz, necesitnd o
motivare corespunztoare a subiecilor.
Exist mai multe tipuri de convorbire, n funcie de situaie alegndu-se dintre:
Convorbirea standardizat, dirijat, structurat, care se bazeaz pe
formularea acelorai ntrebri, n aceeai form i aceeai ordine pentru toi
subiecii;
Convorbirea semistandardizat, semistructurat, n care ntrebrile, pot fi
reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune ntrebri
suplimentare;
Convorbirea liber, spontan nu presupune folosirea unor ntrebri
prestabilite, acestea fiind formulate n funcie de situaia particular n care se
desfoar;
Convorbirea psihanalitic, propus de S. Freud se bazeaz pe metoda
asociaiei libere de idei i este folosit pentru analiza i interpretarea diferitelor
probleme ale pacientului;
Convorbirea nondirectiv, propus de C. Rogers, creeaz condiiile
psihologice care s faciliteze relatrile spontane ale subiectului fr ca acesta s fie
permanent ntrebat.
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

15

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Chestionarul

Chestionarul este probabil cea mai folosit metod n evaluarea unui individ, de
nivel cantitativ i instrumentul preferat al psihologilor,sociologilor. Din acest motiv ar
trebui s se fac deosebirea ntre inventarele sau chestionarele de personalitate,
scale de msurare a atitudinilor, teste etc.

Astfel, vom aminti cu titlu de exemplificare - cteva definiii ale chestionarului.

P. Pichot spune despre chestionare ca "sunt teste compuse dintr-un numr mai mare
sau mai mic de ntrebri prezentate n scris subiecilor i se refer la opiniile,
preferinele, sentimentele, interesele i comportamentele lor n circumstane precise
Roger Mucchielli, spunea despre chestionar c nu poate fi considerat dect o list
de ntrebri. Earl Babbie, spune c prin chestionar se nelege o metod de
colectare a datelor prin (1) ntrebrile puse persoanelor sau (2) prin ntrebarea
acestora dac sunt de acord sau n dezacord cu enunurile care reprezint diferite
puncte de vedere.

Trebuie subliniat ns faptul c spre deosebire de testele de personalitate

chestionarul vizeaz cu precdere nivelul contiinei. Datele culese prin chestionar
au o dubl caracteristic: sunt att subiective, ct i obiective. Prin urmare,
msurarea poate fi privit printr-o dubl perspectiv: fie individual, fie colectiv.

Fiecare chestionar reprezint un subiect, iar compilarea, crearea ansamblului de

chestionare, corespunde unei colectiviti.
Chestionarul este construit esenial n funcie de modelul de analiz a rezultatelor
care permite s se rspund problematicii iniiale.

Probe sau Instrumente de evaluare

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

16

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Acestea sunt elaborate fie de specialitii psihologi, sociologi, pedagogi

(testele nestandardizate), consilieri, fie de organisme specializate n domeniu (teste
standardizate).
Testele ca si alte forme si tehnici de evaluare ndeplinesc mai multe func ii:
- cunoaterea nivelului de pregtire a subiec ilor testa i;
- evaluarea eficientei predrii;
- diagnosticarea dificultilor de nvare;
- selecionarea, pentru a trece pe o treapta superioara de poziie.
Componentele evalurii avute n vedere:
- grupul inta de subieci cruia se adreseaz:
- natura deciziilor ce urmeaz a fi luate pe baza datelor ob inute;
Testele - ca instrument de evaluare - se clasifica din perspectiva mai multor
criterii:
a) Din punct de vedere a ceea ce se evalueaz, se face distinc ie ntre teste:

psihologice, care ofer informaii asupra nivelului de dezvoltare a unor

procese si nsuiri psihice angajate n activitatea de nv are si care
indica modul de tratare adecvata a elevilor, deci "ce pot nva";

de randament (docimologice), care verifica gradul de realizare a

obiectivelor vizate n activitatea desfurata, deci "ce a nv at"; au
caracter diagnostic si pun n evidenta lacunele si gre elile dintr-un
domeniu nvat.

b) Din punct de vedere al metodologiei elabora ii lor se disting:

teste standardizate, proiectate pentru a fi administrate, cotate si

interpretate n condiii identice (standard); rezultatele lor se compara
cu anumite standarde sau cu anumite norme de interpretare rezultate
din aplicarea testului pe un eantion reprezentativ.

teste elaborate de profesor, ale cror rezultate nu permit compara ii cu

alte grupuri.

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

17

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

***Scopul introducerii i prezentrii acestor instrumentelor de evaluare n cadrul

acestui tip de curs, care nu vizeaz prezena obligatorie doar a specialitilor din
doemniul psihologie i/sau psihopedagogie special, este acela de a le sublinia rolul
n cadrul unei evaluri a subiecilor, cu scopul punerii n eviden a interioritii
psihice a acestora.
***Toate acestea, sunt n accepiunea noastr deosebit de importante pentru
depistarea, diferenierea i delimitarea unor eventuale tulburri psihologice, chiar
psihopatologice. Odat delimitate, chiar orientativ, eventuale tulburri, rolul
consilierului a fost pus deja n eviden pentru c a putut contribui la direcionarea
clientului ctre persoanele i specialitii din domeniile de competen profesional
ca: psihologi, psihoterapeui, psihiatrii, medici de specialitate.

MODULUL II
SITUAII PROBLEM- INVESTIGARE I EXPLORAREA
SOLUIILOR
1. Culege informaii privind situaia problem
Tipuri de informaii
Tipologii ale clienilor
Oamenii tind sa dezvolte propriul lor stil interactional care devine cu atat mai clar, in
masura in care este mai putin variat si mai consistent. Inca de la inceputul stabilirii
aliantei terapeutice, apar unele probleme legate de motivatia pentru psihoterapie a
pacientilor, in contextul caracteristicilor personalitatii lor. Aceste dificultati se
datoreaza in mare parte rigiditatii pattern-ului lor interactional. In aceasta
perspectiva, putem contura urmatoarele tipuri "dificile" de pacienti:
Clienii dominatori
Clienii dominatori dovedesc o lipsa de empatie manifestata intr-o mare varietate de
contexte. Se caracterizeaza prin modul lor autoincrezator si coercitiv de interactiune
cu ceilalti, fiind independenti, energici si, intr-o anumita masura, atragatori.
In vederea motivarii acestor pacienti pentru psihoterapie, terapeutul ar trebui sa-i
trateze intr-o maniera curtenitoare si plina de respect. Adeseori, apar dificultati in
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

18

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

asumarea rolului lor de pacient. De aceea, terapeutul trebuie sa-i asculte cu mare
interes, sa-i sfatuiasca oarecum putin si sa respecte modul in care s-au descurcat
pana in momentul de fata. Propunerile si sfaturile pentru schimbare vor fi prezentate
intr-o asemenea maniera incat sa li se ofere mereu posibilitatea de a face o alegere.
Clienii paranoizi
Etichetati drept "reci", seriosi, critici, rezervati si defensivi, acesti clieni contin
trasaturi ale personalitatii paranoide si antisociale. Pentru acestia, lumea apare ca
fiind amenintatoare si ostila. Nu au incredere in altii pentru ca se tem de faptul ca
informatiile vor fi folosite impotriva lor. Hipervigilenti, iau masuri de protectie
impotriva oricarei amenintari percepute. Sinceritatea, loialitatea si fidelitatea altora
sunt puse la indoiala. Manifesta o dorinta excesiva de a fi independenti, mergand
pana la culmea egocentrismului si a importantei de sine exagerate.
Clienii obstructivi
Acesti clieni, etichetati drept ostili si neimplicati, rebeli-neincrezatori, contin trasaturi
ale urmatoarelor tulburari de personalitate: pasiv-agresiva, antisociala si
schizotipala. Acestia au serioase probleme in conformarea la normele sociale si in
indeplinirea sarcinilor profesionale. Imprevizibili si explozivi, adeseori creeaza o
distanta fata ceilalti, simtind o lipsa de apreciere din partea acestora. Avand o
autostima redusa si abordand o atitudine cinica, isi exprima opozitia fie deschis, fie
prin continue uitari si amanari ale sarcinilor. Cu toate acestea, pacientii obstructivi au
nevoie de o abordare toleranta si plina de rabdare din partea psihoterapeutului.
Daca terapeutul este criticat de pacientul sau, este preferabil sa abordeze serios
acest lucru, exprimandu-si regretul, in locul adoptarii unui comportament defensiv.
Clienii evitanti
Acesti clieni, etichetati drept inhibati, nesiguri si submisivi, contin trasaturi ale
tulburarilor de personalitate evitante si obsesivo-compulsive. Rigizi, pasivi si egoisti,
ei considera ca au probleme adanci si conflicte serioase care nu pot fi rezolvate de
alte persoane. In general, nu sunt dispusi sa intre in relatii decat daca li se ofera o
garantie extrem de ferma de acceptare necritica. Comportamentul lor social este
stangaci, nesigur si nonasertiv. Luarea de decizii este evitata, amanata, tergiversata
din cauza unei frici insolite de a nu face vreo eroare. Au o mare nevoie de a fi
asertivi, dar ii impiedica inhibitiile, ruminatiile si indoielile lor. Extrem de perfectionisti,
propriile lor greseli sunt comparate cu idealuri inalte pe care si le fixeaza. Ca urmare,
au tendinta de a se simti vinovati si de a se autopedepsi.
Clienii dependenti
Acesti clieni, etichetati drept submisivi si pasivi, contin trasaturi ale tulburarii de
personalitate dependente. Se gasesc intr-o continua cautare de suport afectiv,
manifestand o dependenta excesiva fata de altii. In general, au putine ambitii si
pretentii, putin entuziasm in ceea ce intreprind si tind sa supraaprecieze calitatile
celorlalti. In contactele interpersonale manifesta o atitudine critica si rejectanta, dar,
in acelasi timp, sunt cuprinsi de teama de a nu fi abandonati. Prin comportamentul
lor, stimuleaza hiperprotectie si dominare din partea persoanelor cu care intra in
contact. Usor de lezat prin critica sau dezaprobare, au dificultati in a-si formula
propriul lor punct de vedere sau in a fi asertivi. De asemenea, manifesta o incredere
de sine scazuta, precum si dificultati in luarea deciziilor sau in asumarea
responsabilitatii.

2. Stabilete punctele cheie ale situaiei problem

Tipuri de puncte cheie ale persoanei consiliate
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

19

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Metodele unei consilieri adecvate ncurajez clientul s gseasca propriile lui

resurse pe care, mai apoi, s le foloseasc singur pe termen lung. Terapiile de foart
lung durat, precum i o dependen nesntoas fa de terapeut, nu sunt
ncurajate i nu sunt considerate n beneficiul clientului.
Oricine se afl la un moment dat ntr-un impas i de i are la ndemn n mod
natural toate resursele pentru a face fa provocrilor, n mod firesc, se poate afla
blocat n problem. Aici intervine terapeutul, consilierul care n momente de criz
poate nlesni scoaterea la iveal a unor solu ii care s-au aflat dintotdeauna la
indemna noastr, dar pe care dintr-un motiv sau altul nu le mai puteam accesa.
Principiile care guverneaz o astfel de rela ie terapeutic sunt:
1) Nu exist eec, exist feedback.
2) ncrederea in resursele clientului i n dorin a sa de vindecare, credin a c cel
mai mare expert ntr-o problem este chiar cel care are problema respectiv.
3) Clientul dispune de resurse i abilit i pentru a- i rezolva problemele.
4) Schimbarea este un demers permanent.
5) Sarcina terapeutului este de a identifica i amplifica schimbarea.
6) O schimbare ct de mic, este totui o schimbare.
7) Clienii definesc obiectivele terapiei.
8) Dac ceva funcioneaz, f mai mult acel lucru.
9) Dac ceva nu funcioneaz, f ceva diferit.
10) Schimbrile rapide sunt posibile.
Atunci cnd cineva ia decizia de a suna un consilier pentru c simte i poate
mbunti viaa, aceasta este mnat de dorina pentru schimbare. Schimbrile sunt
bune, ele nseamn evoluie, revoluie sau uneori rezoluie.
Nici o psihoterapie nu i promite miracole pentru c acestea nu exist. Exist ns
capacitatea aproape nelimitat a omului de a gsi soluii la propriile lui probleme.
O resurs folosit frecvent este transformarea excepiilor la probleme n soluii la
acele probleme.
Modul de lucru se bazeaz mai degrab pe puterile clienilor, iar clienii vor putea cu
uurin s realizeze ce au ctigat de pe urma terapiei, fapt ce va duce la un
sentiment crescut de control i o stim de sine ridicat.
Deci , nu persoana este problema, ci problema este problema!

3. Verific ansamblul situaiei problem

Mecanismele de aprare
Este un mecanism, mod de manifestare foarte frecvent, deoarece este
incomod pentru cineva s recunoasc faptul c este n problem, n primul rnd prin
aceea c, n mod necesar, el trebuie s se supun unor exigene legate de lucrul,
confruntarea cu aceast, care-i modific uneori substanial modul su de existen.
Sunt oameni care se simt deranjai i violent stresai prin simplul fapt c nu au voie
s ias din locuin cteva zile, n timp ce alii sunt foarte linitii n faa unor
perspective mult mai neplcute. Prima categorie va nega ideea de problem prin
subestimarea simptomelor, chiar dac va recunoate boala, nu va accepta starea de
problem, riscnd agravarea simptomelor prin sfidarea regulilor jocului.
Prezentarea problemei/problemelor
n primul rnd este nevoie s se reaminteasc: diferena dintre consiliere i
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

20

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

psihoterapie.

n consiliere pot transmite i anumite informaii clientului, aceasta se refer

ntotdeauna la o problem concret care se manifest la client n planul concret (al
aciunii) i care este determinat de o situaie la un moment dat.

Toat activitatea de consiliere este orientat spre gsirea de soluii, o soluie pe care
clientul s o poat aplica cu propriile sale fore.

Cum se desfoar?

1.

i transmitem cunotine cum s fac.

n situaia asta, eu tiu oameni care au fcut

Se problematizeaz cu clientul asupra soluiilor pe care singur le verbalizeaz.

i ce s-ar ntmpla dac?

2.

mi propun o schimbare a perspectivei

- Clientul este ndemnat s-i schimbe punctul de vedere (s priveasc i din alt
punct de vedere)

3.

A modifica punctul de vedere prin intermediul unor tehnici speciale

Activitatea de consiliere se va axa n mod deosebit pe ceea ce poate i cum poate,

iar aciunea de problematizarea ntre client ca persoan i lumea exterioar, trebuie
s aib ca scop responsabilizarea lui ca persoan.

Psihoterapia vizeaz n mod deosebit aspectul relaionrii persoanei cu lumea

interioar.
Problemele cu care vine, modurile de comportament se situeaz n plan secund. La
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

21

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

acest nivel intereseaz mecanismele profunde care l determin s acioneze ntr-un

fel sau altul. Situaiile problematice sunt lsate situaia n stand-by i se caut un
acces la trirea persoanei, n toate planurile: perceptiv, emoional, al lurii de
atitudine. Se va merge prin aceste procese specifice de lucrul la cauzele care au dus
astfel la aciunea respectiv, la determinarea spre contientizare a clientului n a
vede ct provine din situaia actual i ct datorit unor altor cauze.
Aici, n planul psihoterapiei se lucreaz concret pe ceea ce clientul caut c i
lipsete.
Ce-i lipsete ca s ?
Psihoteraputul n echip cu clientul se vor orienta asupra modificrilor care pot
aprea sau apar. Dac nu se schimb nimic, acest proces nu mai poate fi considerat
terapie.n acelai timp, chiar dacp clentul acuz c se simte ru, acest simptom
poate fi interpretat c este bine, a aprut o schimbare terapeutic.
Terapeutul este doar un nsoitor, un ghid.
Terapeutul este preocupat doar de modificarea modului de trire (cum triete
situaia i cum se triete pe sine), o modificare a propriului concept al pacientului.

n consiliere, terapeutul se plaseaz n planul aciunii (n planul lui Ce fac?).

n psihoterapie, terapeutul se plasez n planul fantasmaticului, a tririi.

n consiliere, terapeutul se se orienteaz spre resursele clientului.

Cultivarea acestor resurse ale clientului se face prin:

Dirijarea modului de a vedea lucrurile

Diverse tehnici (ex. creterea modalitii de relaionare cu el nsui i cu

lumea).

Atitudinea adecvat a consilierului este una de simire empatic i de nelegere

fenomenologic.

Important la acest nivel este nu ceea ce nareaz pacientul, ci cum nareaz.

De aceea, astzi, n modelele de psihoterapie integrate sau unificate, se spune c
la sufletul omului se ajunge doar simind ceea ce spune, detectnd energia pe care
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

22

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

o emite n acele momente, i nu prin cuvintele pe care le spune.

Definiie: Consilierea se orienteaz spre gsirea concret a unei soluii n planul
aciunii, prelucrnd ceea ce clientul resimte ca o sarcin sau ca o tem de discuii.

Durata unei edine:

Consilierea = 6 10 edine, minim 1 2 , maxim 20

nsoirea sau Suportul = ani de zile

Psihoterapia = 20 30 edine, minim 10 , maxim ani

4. Faciliteaz identificarea soluiilor poteniale pentru situaia

problem

O parte important a concepiei privind viaa sau experiena subiectiv este

considerarea acesteia prin analogie cu construirea unei hri. Ne raportm la lume n
primul rnd prin simurile de care dispunem, acestea reprezentnd modalitatea
primordial prin care cunoatem lumea (n sens generic).
Dincolo de simuri, aducem n relaie cu lumea seturile de construcii
subiective: idei, presupoziii, amintiri, experiena anterioar, motenirile educaionale,
sociale sau familiale i nu n ultimul rnd, fiziologia organismului. Acestea reprezint
tot attea filtre care mediaz relaia noastr cu lumea, imaginea noastr despre
realitate, practic lumea n care trim fiind influenat, filtrat prin simuri, fiziologie i
experiena anterioar. Rezult c imaginea despre realitate nu se afl n relaie de
identitate cu realitatea nsi, la fel cum harta nu este teritoriul pe care-l reprezint.
Dispunem de dou mari categorii de filtre:
1.Acelea care in de limitele impuse de fiziologia noastr sau de capacitile
funcionale ale organelor de sim. De exemplu, urechea nu poate percepe undele
sonore din spectrul ultra sau infrasunetelor. Lumina prea puternic poate deveni
durere, dar numai cu condiia de a nu fi orb.
2.Cea de-a doua categorie de filtre ine de universul experienial al fiecruia, de
motenirea sa educaional sau familial, de principiile, valorile, cunotinele,
introieciile sale, cu alte cuvinte de structura experienei sale subiective.
A gndi n probleme" nseamn a analiza detaliat tot ce nu merge bine, a
ne ntreba permanent: De ce am aceast problem?", Cum m afecteaz ea?", A
cui e vina?", lucruri care n-au nici o utilitate, care ne permit doar s ne simim din ce
n ce mai ru i s nu facem nimic pentru a rezolva problemele. A gndi n rezultate
dorite nseamn s aflm, s ne contientizm motivaiile, dorinele i s
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

23

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

descoperim resursele de care dispunem pentru aceasta, apoi s le folosim pentru a

ne atinge scopurile. Diferena dintre cele dou maniere este, credem, destul de
limpede.
Sensul experienelor subiective este dat de reprezentrile pe care le
avem asupra lor i mai puin de situaiile reale n sine - harta este diferit de teritoriu.
Mai mult dect att, sensul reprezentrilor, deci al experienelor, este dat de unele
dintre elementele interne componente ale acestora, deci de unele dintre
submodalitile de care dispun, acestea aprnd drept coduri fundamentale de
operare ale creierului uman.

O alt idee important este aceea c noi nu suntem afectai de evenimentele

trecute, ci de amintirile pe care la avem despre ele. Odat ce un eveniment s-a
ntmplat, el a intrat n trecut i nu ne mai putem ntoarce pentru a modifica ceva la
el; experiena subiectiv se desfoar exclusiv n prezent. Chiar dac nu putem
modifica evenimentele trecute, nimic nu ne oprete s modificm amintirile pe care
le avem despre ele, de fapt semnificaia lor, dat, aa cum am vzut, de cteva
submodaliti.
Acestea reprezint elemente definitorii n harta persoanei despre drumul su
n via i experienele parcurse sau anticipate. Ele ne pot da informaii preioase
despre modul de apariie a unor simptome sau tulburri n aceeai msur ca i
despre posibilitile de intervenie terapeutic.

5. Analizeaz alternativele de rezolvare a situaiei problem

Acestea i propun o ameliorare de suprafa a unei suferine cu rdcini, de fapt,

mult mai adnci (respectiv, o dispariie direct a simptomului). Premisa fundamental
de la care pornete psihoterapia comportamental este aceea c orice
comportament, normal sau anormal, este produsul a ceea ce a nvat sau nu
individul.
Tehnicile utilizate aici se refer la: inhibiia reciproc, inhibiia condiionat,
aversiunea condiionat, desensibilizarea sistematic, imersia sau inundarea
(stingerea comportamentelor nedorite), training-ul asertiv, modelarea.

1. Inhibiia reciproc (contra-condiionarea)

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

24

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

Se bazeaz pe instalarea unui rspuns antagonist fa de cel obinuit, la un stimul

care genereaz rspunsuri inadaptate. Mai concret, aceast tehnic permite
declanarea unor rspunsuri comportamentale antagoniste anxietii. Rspunsul
patologic va dispare, ajungndu-se treptat la o desensibilizare fa de rspunsul
(devenit) patologic, exprimat prin simptom.

2. Inhibiia condiionat (practica negativ)

Se refer la aplicarea (n sens invers) a teoriei formrii reflexelor condiionate,

anulndu-se, n acelai timp, legea ntririi reflexului prin repetiie. Din aceast
perspectiv, repetarea excesiv a unei obinuine de rspuns nu duce la ntrire, ci
la nsi stingerea rspunsului respectiv. Acest fenomen se explic prin creterea
inhibiiei reactive (de protecie), avnd loc o inhibiie condiionat. Se creeaz un
dezgust condiionat fa de rspunsul primar devenit simptom.

3. Aversiunea condiionat

Modelele negative de comportament sunt nlturate prin metoda clasic a

sanciunilor. Tehnicile de aversiune au o mare varietate, cele mai cunoscute fiind
folosirea mijloacelor chimice (emetizante) i fizice (curenii faradici). n acest sens,
se urmrete obinerea unui interval ntre stimul i apariia rspunsului punitiv, pentru
ca n intervalul astfel creat s se dezvolte o aversiune i o respingere fa de
obinuina patologic (de pild, probele de aversiune din cazul dezintoxicrii etilice
sau soneria din decondiionarea enurezisului). Prin intermediul acestei tehnici,
rspunsurile dezadaptative vor fi stopate pentru o perioad de timp i va apare
posibilitatea producerii unor modificri n stilul de via al subiectului. Modelele
adaptative de comportament vor fi ncurajate i vor avea tendina de a se autontri.
Tehnica aversiv se aplic n cazul toxicomaniilor, fobiilor, deviaiilor sexuale i chiar
a unor comportamente psihotice bizare.

4. Desensibilizarea sistematic

Se refer la impactul progresiv al sugestiei terapeutului cu imaginea mintal

anxiogen, pn la stabilirea unei relaii normale stimul-rspuns.
Termenul de desensibilizare sistematic aparine lui Wolpe (1969). n cadrul
acestei tehnici, pacientul este nvat s se comporte ntr-un mod care este
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

25

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

incomparabil cu apariia anxietii, n prezena unor stimuli anxiogeni reali sau

imaginari.

Tehnica desensibilizrii sistematice cuprinde urmtoarele etape:

a. nvarea relaxrii
b. Stabilirea ierarhiilor
c. Procedeul desensibilizrii
5. Imersia sau inundarea (tehnica stingerii comportamentelor nedorite)

6. Training-ul asertiv

n esen, acest antrenament const n antrenarea unor deprinderi i abiliti de

relaionare n situaiile interpersonale care l inhib pe pacient. Acesta este nvat
s-i exprime deschis i adecvat gndurile i sentimentele. De altfel,
comportamentul asertiv reprezint calea de mijloc ntre agresivitate i supunere. Se
refer la solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini ntr-o manier simpl,
direct, deschis, care nu urmrete negarea sau manipularea celorlai.
Terapiile de relaxare
Relaxarea face parte din cadrul tehnicilor de terapie sugestiv. Sugestiile
intervin att n inducerea i adncirea strii de relaxare, ct i n terapia
simptomatic, prin intermediul sugestiilor intite care au drept scop nlturarea
simptomului.
De asemenea, n starea de relaxare se pot realiza tehnici de desensibilizare
sistematic, precum i diverse antrenamente focalizate n direcia optimizrii
performanelor fizice i psihice ale subiecior.
n terapia de relaxare, relaia terapeutic este bazat pe o convenie de nvare i
nsuire a relaxrii. Terapeutul traseaz obiectivele i sarcinile terapeutice (de
comun acord cu pacientul), stabilete programele de relaxare i durata lor.

Metode de relaxare

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

26

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

n continuare, ne propunem s realizm o scurt trecere n revist a

principalelor metode de relaxare. Pentru nceput, dorim s facem precizarea c
actualmente, se ntrete tot mai mult caracterul autoformativ al acestor metode,
deplasndu-se accentul de la ideea heteroterapiei la cea a autoterapiei.
Cu alte cuvinte, metodele de relaxare au n centrul ateniei autoperfecionarea
i profilaxia.

a. Relaxarea analitic (E. Jacobson)

Metoda pleac de la principiul conform cruia orice emoie atrage dup sine
modificri n sistemul muscular. Jacobson (1934) definete relaxarea prin absena
tuturor contraciilor musculare care se traduce pe electroneuromiograf printr-un
potenial de aciune egal cu 0 (sau aproape de 0), oferind o perspectiv strict
fiziologic asupra relaxrii. Subiectul este educat s ating punctul 0 prin exerciii de
relaxare progresiv, pn la atingerea unei stri de calm i de destindere general.

b. Antrenamentul autogen (J. H. Schultz)

Antrenamentul autogen continu s fie una din metodele psihoterapeutice cu cea

mai larg rspndire. Inspirat din tehnicile de autohipnoz propuse de Oskar Vogt,
aceast metod de relaxare se bazeaz pe o serie de exerciii prin care se obine o
deconcentrare concentrativ (Schultz, 1920) i vizeaz sistemul muscular,
respirator i abdominal. nsuirea fiecrei serii de exerciii permite trecerea la
exerciiul urmtor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind ndelung
studiat att n laborator, ct i experimental. Cheia succesului metodei const n
adeziunea deplin la tratament a pacientului i n stabilirea unei relaii autentice de
comunicare cu terapeutul su.

c. Hipnoza activ n trepte (Kretschmer)

Hipnoza fracionat iniiat de K. Brodmann (1898) este dezvoltat tot mai mult
astzi pe fundalul antrenamentului autogen, fiind apreciat ca o metod de
psihoterapie cu largi perspective.
Diferena esenial fa de hipnoza clasic este aceea c se pune un accent
deosebit pe resursele pacientului susceptibile de a fi dezvoltate prin exerciii
personale. n acest sens, aceast metod limiteaz la maximum influena
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

27

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

heterogen, realizndu-se o veritabil autohipnoz.

6. Verific adecvarea soluiei finale

Una dintre caracteristicile demersului terapeutic, ce ridic probleme n
privina validrii tiinifice, const n aceea c efectele terapiei sunt foarte greu de
surprins i de msurat n mod riguros, folosind instrumente precise i standardizate.
Se pot aplica ns o serie de teste (de personalitate, proiective etc.),
scale i chestionare (de anxietate, de depresie, viznd imaginea de sine etc.) la
nceputul, pe parcursul i la finalul procesului terapeutic. Acestea permit un anumit
mod de msurare apropiat de complexitatea umanului, efectuarea de comparaii i
nregistrarea eventualelor evoluii sau modificri etc.
Valoarea utilizrii unor astfel de baterii de instrumente psihologice este
foarte mare pentru cercetarea tiinific i pentru argumentarea teoriilor psihologice
i a strategiilor de intervenie terapeutic.
Ele se practic mai ales n institutele de cercetare i n centrele
universitare. Uneori au valoare terapeutic n sine, n msura n care rezultatele sunt
aduse la cunotina subiectului, permindu-i s constate singur progresele
nregistrate i devenind astfel stimuli motivaionali.
Este la fel de adevrat, ns, c adeseori pacientul care apeleaz la
serviciile nsilierului co devine incomodat n cazul unei administrri excesive de teste.
Riscul este ca, n loc s se simt ascultat, neles i susinut de terapeut, s aib
senzaia c este evaluat critic, ncadrat cu rceal ntr-o entitate psihopatologic i
etichetat pe msur, tratat ca un specimen curios i nu ca o persoan vie i
sensibil.
De aceea, esenial n aceast privin este abilitatea consilierului n a
ctiga ncrederea pacientului, n a-l face s se simt n siguran i sprijinit,
neignornd ns importana evalurii periodice a strii clientului su. Pentru a evita
aspectele negative menionate anterior, modalitile de evaluare care par a fi cele
mai potrivite sunt cele care vizeaz mai puin aspectele cantitative (cum sunt
chestionarele cu n itemi), ci mai ales pe cele calitative. Pot fi folosite cu succes n
acest sens produse ca: desene, obiecte modelate sau construite de client, relatarea
de vise, reverii, fantezii i, nu n ultimul rnd, observarea comportamentului
nonverbal al cestuia.

O alt dificultate n evaluarea eficienei terapiei, consilierii ine de multitudinea de

variabile care trebuie luate n considerare. Se vorbete, de exemplu, despre
fenomenul de remisiune spontan, adic despre faptul c unele persoane care au
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

28

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

probleme psihice i revin dup un timp fr asisten de specialitate. De aceea a

devenit importanta evaluarea mcar sumar a clienilor nainte de nceperea
procesului de consiliere propriu-zis, tocmai la a nu se ajunge n aceste situaii, dect
foarte rar.
S-a constatat, ns, c cel mai adesea, ameliorarea produs n absena
tratamentului nu a fost realmente spontan, ci au intervenit fie modificri n situaia
de via a individului (schimbarea domiciliului, ntreruperea unei relaii, gsirea unui
loc de munc .a.) sau ajutorul unei alte persoane (un prieten, o rud, un
reprezentant al biserici etc.). De asemenea, este adevrat c n timp ce urmeaz o
terapie, de orice natur, putem spune, n viaa pacientului interfer o serie de
evenimente, unele cu efect pozitiv, altele negativ. Unele ntmplri din viaa cotidian
au efect facilitator sau complementar asupra bunului mers al procesului de
consiliere, altele pot zdrnici progresele obinute.

Metode de verificare a adecvrii soluiei finale

Cert este c o serie de cercetri au artat c persoanele care au beneficiat de

consiliere au evoluat mai bine dect cele care nu au fost tratate.
Astfel putem arta din acest studiu, c succesul interveniei poate fi evaluat dup trei
criterii principale:

1.tririle subiective ale pacientului (reducerea sau dispariia simptomelor, sentimentul

c i este mai bine, este mai mulumit, mai fericit, mai mpcat cu sine);

2.recunoaterea social (cei din anturaj: membrii familiei, prietenii, medicul de

familie, observ i recunosc progresele realizate de pacient n profesie, n familie, la
nvtur etc.)

3.materializarea expectaiilor consilierului n ceea ce privete modificrile realizate n

sfera personalitii i n comportamentul subiectului.
Cazul ideal este cel al ndeplinirii tuturor celor trei criterii. Dac nu, putem vorbi de
subiectivitatea fie a pacientului, fie a terapeutului, fie a anturajului. De pild, un
pacient obedient poate ndeplini contiincios prescripiile unui terapeut directiv,
schimbndu-i comportamentul ntr-un mod apreciat de familie i colegi, dar
simindu-se inconfortabil, constrns i nefericit. De asemenea, schimbrile sesizate
n cabinet de client i terapeutul su au nevoie s fie confirmate i de ntmplrile
din viaa curent a celui consiliat. n acest din urm caz, este ns extrem de
ASOCIAIA CCDU-Phoenix

29

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

important s se in cont de mediul de provenien a pacientului. Dac este vorba de

un mediu cu potenial psihopatogen, este foarte posibil ca evoluia pozitiv a
pacientului s nu fie ntmpinat cu reacii pozitive (de exemplu: un tnr care
ncearc n mod firesc s se desprind ca persoan autonom dintr-o relaie
parental posesiv i acaparatoare este de ateptat s ntlneasc reacii de
rezisten puternic din partea prinilor frustrai; sau un toxicoman, n urma
dezintoxicrii, va fi nevoit cu siguran s-i schimbe o parte din cercul de prieteni cu
care avea n comun consumul de drog i va ntmpina i reacii de respingere i
ostilitate).
Scopul acestora este unul care are legtur cu modalitatea de sprijin a persoanei
care ntmpin dificulti n existena sa, ca suport afectiv i moral pentru cei care nu
pot relaiona optim, pentru cei care nu pot comunica sau nu vor s o fac,
negsindu-i sensul.

BIBLIOGRAFIE
1. Abric, J.C., (2002), Psihologia comunicrii, Editura Polirom, Iai
Cerghit, Ioan, Neacu, Ioan, Negre-Dobridor, Ion, Pnioar, Ion-Ovidiu Prelegeri
pedagogice Editura Polirom, Iai 2001
2. Creu, C., Psihopedagogia succesului,Ed.Polirom, Iai.
De Peretti, Andr, Legrand, Jean-Andr, Boniface, Jean Tehnici de comunicare
Editura Polirom, Iai 2001
3. Drevillon, J., 1973, Orientarea colar i profesional, E.D.P., Bucureti.
Ghica, V., 1998, Ghid de consiliere i orientare colar, Editura Polirom, Iai.
4. Goleman, Daniel Inteligena emoional Curtea Veche Publishing,
Bucureti 2001
5. Opre, A., & David, D. (2006). Dezvoltarea inteligenei emoionale prin
programede educaie raional-emotiv i comportamental
6. S. DUCK, Relaiile interpersonale. A gndi, a simi, a interaciona, Iai,
Editura Polirom, 2000.

ASOCIAIA CCDU-Phoenix

30