Vorbeste incet

Sonetul, cuvant provenit din italiana ce inseamna ton scurt/mic si din

franceza, insemnand cantec scurt.
Sonetul este o poezie cu forma fixa (14 versuri) avand doua stiluri :
-italian 2 catrene si 2 tertine
-englez 3 catrene si un distih
Versul are 11 silabe(endecasilab). Ritm iambic.
Rima are o forma fixa de tipul : abba/baab/cdc/dcd.
Editorii le-au dat numele poeziilor dupa primul vers al acestora daca
sonetele nu aveau titlu.
Tema care o gasim in sonnet este cea a iubirii, mai exact a iubirii
implinite.
Motive intalnite in sonete : pelerinului, icoanei, iubitei, intunericlumina, privirii, glasul, portretul femeii.
Discursul liric seamana izbitor cu dialogul dintre Romeo si Julieta in
scena balului in care Romeo si Julieta se identifica cu un pelerin venit sa
marturiseasca iubirea in fata unei icoane sfinte.
Modul principal de expunere este monlogul liric adresat datorat
prezentei vorbelor la modul imperativ (vorbeste, urmeaza) si a
sintagmelor (idol scump, dulcea mea lumina).
Versul implicit este un vers rugaminte urmat de trei versuri care contin
tot atatea metafore care nu sunt altceva decat trepte ale cunoasterii.
Intersant este faptul ca ele nu pot fi comentate in ordinea in care apar, ci
invers. Glasul si vorba sunt doua elemente distincte intr-un raport de
cauzalitate.
Vorba(dupa toate aparentele) de iubire merita spusa incet pentru ca
ea contine lamura de miere pe care celalalt o va descoperi. Iubirea este
una dintre marile taine ale vietii. Intelesul cel prea cuminte constituie o
initiere, o treapta a cunoasterii. Numa dupa aceea, glasul devine izvor de
mangaiere, adica descantec, alinare.
Daca primul catren era cel al rostirii, cel de-al doilea este catrenul
privirii. Verbul vorbeste din primul catren este inlocuit cu sa te privesc,
ceea ce inseamna o comunicare dincolo de vorbire. Repetarea verbului
incet incalca una dintre regulile de baza ale sonetului.
Dupa lamurire urmeaza extazul: trairea in contemplare a sentimentului
de iubire. Privirea ne apare ca un simbol si ca instrumentul unei revaltii. Ochii
ii comunica celui ce stie sa priveasca esenta adanca a sufletului: mila,
dragoste, durere. Metamorfozele privirii nu se arata doar celui privit:
privirea celuilalt este oglinda care reflecta doua suflete. O data realizat, acest
contact nu urmeaza decat implinirea cuplului.
Rugamintea infiorata a indragostitului este de a pastra vesnica
iluminare(pornita de la ideea ca iubirea este un mister): Tu idol scump si
dulcea mea lumina,/Ramai in bratul meu intotdeauna,/Caci tie sufletu-mi se-

nchina. Portretul iubitei cuprinde metafore specifice idol scump, dulcea

mea lumina, sugestia de femeie icoana.
Cea de-a doua tertina surprinde ritualul comunicarii totale si acesta
este prezentat pe masura ce se-nvata. Imperativele vorbeste incet,
urmeaza inainte, priveste-ma intr-una. Se doreste reprocitatea trairii,
iluminarii, a transfigurarii depline datorate iubirii. Ultimul vers este si
concluzia si anume unicitatea iubitei care nu are asemanare.