Sunteți pe pagina 1din 3

Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu este pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian, cel


care afirma ca "poezia este o prelungire a geometriei". Barbu este considerat
asadar un poet fara precursori si fara urmasi tocmai datorita modului in care
realizaeaza sinteza inedita dintre poezie si geometrie deoarece ambele propun
modele posibile ale lumii. Rezultatul il reprezinta o poezie ermetica ce solicita in
primul rand ratiunea si nu sentimentul. Acest tip de poezie il desoebeste de
Arghezi si Blaga, varfuri ale liricii moderne interbelice, dar creatori ai unei poezii
"lenese"., lipsite de idee, asa cum considera el poezia lui Arghezi.
Poetul debuteaza in literatura in anul 1930 cu volumul "Joc secund" din
care face parte si balada "Riga Crypto si Lapona Enigel" inclusa de autor in ciclul
"Uvedenrode". Ea apartine celei de-a doua etape a poeziei barbiene, cea baladicorientala in care Barbu propune o noua forma de lirism, "lirismul absolut",
impersonal, "ritual de initiere" in lucrurile esentiale.
Balada apartine modernismului prin modul in care demonstreaza ca poetul,
ca si matematicianul face concurenta Demiurgului in imaginarea unor lumi
posibile. In al doilea rand, poezia este moderna prin amestecul genurilor si
speciilor literare, balada apaleand la o formula specifica prozei, povestirea in
rama, dar pastrand si emotia genului liric. Tot de modernism tine si ambiguitatea
deoarece poezia poate fi citita ca legenda desprea nasterea ciupercilor
otrvaitoare, dar si ca drama a incompabilitatii dintre doua lumi care inceearca sa
comunice si sa se implineasca prin iubire.
Tema poeziei este cea a iubirii imposibile, dar ea se asociaza si cu tema
cunoasterii si cu cea a optinuii existentiale a omului superior.
Vizunea despre lume este cea a unui poet matematician care apeleaza la
un limbaj incifrat ce-l poarta pe cititor intr-o experienta initiatica referitoare la
forta, dar si la limitarile erosului ca modalitate de cunoastere.
Titlul baladei sta sub semnul ambiguitatii, numele personajelor simbolice
permitand mai multe coduri de lectura. Crypto este un substantiv care provine
din cuvantul grecesc "cryptos", ce inseamna "ascuns", dar el poate fi si un
derivat de la "cryptograma", termen ce defineste o familie de ciuperci. "Enigel"
aminteste de substantivul "angel" dar poate proveni si de la un cuvant de origine
tatara, "ingul", care inseamna "rau". Cele doua personaje amintesc asadar de o
poveste de iubire neimplinita, dar si despre eroi care apartin unor lumi
incompatibile la nivel ontologic, ca si al raportului materie-spirit.
Discursul poetic e structurat dupa modelul naratiunii in rama. Incipitul e
reprezentat de primele patru strofe si dezvolta tema cretiei si a creatorului. Ele
reprezinta rama viitoarei povesti si contin dialogul menestrelului, al creatorului cu
"nuntasul fruntas", simbol al receptorului operei de arta. Acest eveniment are loc
intr-o atmosfera de chef la sfarsitul unei nunti reale, atunci cand se creeaza o

stare de intimitate intre cel are spune si cel care asculta o poveste despre o
nunta imposibila dintre doi parteneri ce apartin unor lumi incompatibile.
Primul personaj reprezentat in mediul sau de viata este "Ryga Cripta",
stapan al lumii vegetale lipsite de spiritualitate, idee sugerata cu ajutorul
metaforei "lume unsa". Ghioceii si toprasii nu-l iubeau pentru ca era "sterp" si "nu
voia sa infloreasca", ceea ce presupune ca refuza sa dea nastere vietii si se
sustragea trecerii timpului, putand fi considerat si un simbol al increatorului, dar
si al materier, al senzorialului. Pentru ca mediul in care traieste este ostil, Crypto
poate fi vazut si ca un geniu neinteles al lumii lui.
Celalalt personaj arhetipal este Enigel, o locuitoare a tinuturilor nordice, un
personaj superior lui Crypto. Epitetele "mica", "linistita" sugereaza natura
echilibrata, apolinica a fetei, surprinsa intr-o calatorie initiatica spre sud, spre
Soare, simbol al cunoasterii, al ideii in poezia lui Barbu.
Intalnirea eroilor care apartin unor lumi diferite e posibila doar in spatiu
oniric, in visul fetei, acolo unde vocile subconstientului nu mai sunt cenzurate de
ratiune. Acesta e motivul pentru care poemul e cunoscut si ca "un Luceafar
intors".
Cele trei incercari ale regelui-ciuperca de a o determina pe Enigel sa
ramana in lumea lui pot fi considerate ca tentatii ce apar in calea celui ce
incearca sa atinga cunoasterea absoluta. Initial, regele o imbie cu fragi, elemente
ale lumii vegetale, dar Enigel il refuza epentur ca doreste sa culeaga "fragii
fragezi" mai la vale. Indragostit sincer, regele se ofera pe sine, dand dovada de
sacrificiul suprem, dar Lapona il refuza din nou de pe o pozitie superioara
indemnandu-l sa astepte sa se coaca. Tentatia de a renunta la drum este foarte
mare, dar fata ii vorbeste regelui despre dorinta ei adanca de a se inhina la
"soarele intelept", simbol al ratiunii. Somnul si umbra spre care o imbie regele
sunt expresii ale dionisiacului pe care ea le refuza deoarece "roata alba" a
ratiunii, a apolinicului ii guverna sufletul. Cryptao este cel care traieste cu
adevarat o drama, el fiind pedepsit pentru dorinta sa nesabuita de a-si depasi
limitele pentru a incercarea de a patrunde intr-o lume inaccesibila lui.
In finalul poemului regele este surprins de Soare si acapata o infatisare
demonica transformandu-se intro-o ciuperca otravitoare care isi gaseste
implinirea latui de alta planta otravitoare, maselarita.
Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt legate de 3 moduri de
cunoastere despre care vorbeste Barbu in poeziile sale. Cunoasterea prin iubire
este modalitatea la care apepleaza regele Crypto. Momentul aparitiei Laponei
inseamna pentru el renuntarea la inocenta originara. A doua modalitate o
reprezinta cunoasterea prin ratiune; cei care apeleaza la ea aflandu-se pe cercul
lui Mercur, asa cum se intampla cu Enigel. A treia modalitate de cunoastere este
cea prin contemplare poetica si e reprezentata de cercul Soarelui, astru spre care
se indraepta Enigel. Se pare insa ca in "camara Soarelui"nu pot ajunge decat cei
care au parcurs toate tipurile de initiere.

Prozodia imbina traditia cu modernitatea, poetul apeland atat la catren, cat


si la strofa polimorfa, versurile au masura de 8-9 silabe, iar ritmul si rima sunt
combinate.
Eu consider ca balada "Riga Crypto si Lapona Enigel" este unul dintre cele
mai frumoase texte ale modernismului romanesc. Poetul da nastere unui
"Luceafar intors" in care indeamna cititorul la o meditatie profunda pe tema
fortei, dar si a limitarilor erosului ca modalitate de cunoastere a lumii.