MODALITATI DE CREARE A UNEI INSTITUTII

A INTERVENTIEI UMANITARE
V.6.1. ASPECTE GENERALE
Ar exista 3 modalitati principale de creare a unei astfel de institutii:
1. prin codificare;
2. prin practica;
3. printr-un mandat de autorizare a organizatiilor regionale de catre Consiliul de
Securitate al ONU.
1) si 2). O prima posibilitate este codificarea unor criterii n forma unui tratat
international care sa permita interventiile umanitare (aceasta se bucura de o mai larga
acceptare dect crearea n baza practicii, a precedentelor).Expertii sunt de parere ca nevoia
codificarii acestui tip de interventie are ca scop evitarea oricaror riscuri si promovarea
acceptarii ei pe termen lung.
n primul rnd, este necesara o formulare clara a unei definitii a ncalcarii drepturilor
omului si a gradului la care trebuie sa ajunga aceasta nainte de ntreprinderea unei
actiuni interventioniste. S-a sustinut aderarea la conditii foarte stricte, pentru a reduce
riscurile eventualelor abuzuri. Aceste conditii, asupra carora exista consens n rndurile
specialistilor, ar fi:

a) existenta unor situatii de ncalcari persistente, violente si

sistematice ale drepturilor
omului, cauznd o amenintare iminenta cu pierderea de vieti
omenesti (prin ucideri n masa sau foamete, de exemplu);
b) interventia trebuie sa fie o solutie de ultima instanta, dupa
epuizarea mijloacelor
diplomatice si coercitive (non-militare), fiind singura modalitate
de evitare a unui dezastru
umanitar important. n plus, Consiliul de Securitate al ONU
trebuie sa se fi dovedit nonoperational.
c) interventia trebuie sa fie, de preferinta, multilaterala,
operatiunea (de impunere a
fortei) construindu-se pe baza unei coalitii multinationale, pentru
a evita manifestari grave ale
unor interese nationale ;
d) utilizarea unui nivel minim al fortei, doar pentru a preveni
escaladarea violentei;
e) interventia nu trebuie sa vizeze o transformare permanenta a
unor situatii juridice
preexistente (de exemplu, secesiunea unei provincii);
f) statele participante ar trebui sa actioneze n strnsa coordonare
cu ONU si, atunci

cnd este posibil, cauza sa fie nmnata ONU spre reevaluare .

S-a stabilit, de asemenea, ca NATO ar putea stabili o practica a interventiei umanitare,
astfel nct sa devina o parte a dreptului international cutumiar.
3) Autorizarea generala de catre Consiliul de Securitate a organizatiilor regionale.
S-a sustinut147 ca operatiunea ntreprinsa de NATO n provincia Kosovo ar putea
deschide calea spre interventie din partea organizatiilor regionale. Propunerea este ntemeiata
pe faptul ca art.53 din Carta ONU nu mentioneaza interzicerea autorizarii organizatiilor
regionale de catre Consiliul de Securitate de a recurge la forta de la caz la caz: Consiliul
sustine Ronzitti ar putea da, astfel, o autorizare generala si adopta o rezolutie prin care
stabileste conditiile si limitele n care o organizatie regionala sau un aranjament regional poate
lua masuri.Organismul regional ar trebui sa actioneze sub controlul Consiliului de Securitate,
care ar putea decide ntotdeauna pentru a opri o actiune regionala, deoarece are
responsabilitatea primara privind mentinerea pacii si securitatii internationale. Dar, aceasta ar
nsemna ca cei 5 membri permanenti ar putea exercita o putere de veto negativ, adica
organizatia regionala primeste o autorizare generala care poate fi oprita printr-o rezolutie a
ONU ce poate fi blocata de un membru permanent148.