ICHIM RAZVAN 35B

Constituindu-se ca materializare a prezentei in teritoriu a unei colectivitati, ea insasi

supusa unui mod de organizare centralizat, orasul se contureaza ca atare, in orice situatie, in
raport cu o anumita manifestare a unui ansamblu urban central, central orasului. In timpuri mai
vechi central orasului se forma lent, delimitarea lui in teritoriul urban fiind evident, prin conturul
unei piete sau a unor grupari de piete. Odata cu dezvoltarea orasului industrial, prezenta centrului
se topeste in textura urbana, tinzand prin insasi cresterea vertiginoasa a orasului spre acapararea
spatiului urban, intr-o extindere necontrolata da nu intamplatoare. Aceasta extindere a rezultat in
primul rand dintr-o serie de asocieri de interese, in esenta avand un character social-economic si
deci neputand fi indiferente fata de conditiile locului si calitatea relatiilor umane care se stabilesc
in spatial urban central. Dintr-o astefel de situatie rezulta in constructia urbana contemporana
preocuparea pentru a define o atitudine obiectiva fata de existent centrului in cadrul organismului
urban si fata de ceea ce va devein acesta in viitor. Constructia urbana romaneasca din ultimele
doua decenii releva o experienta interesanta care subliniaza in primul rand faptul ca problemele
centrului nu pot fi abordate si rezolvate decat in contextual unui process general de intelegere si
valorificare a intregului teritoriu urban, fiind considerat deci, parte specifica a unui tot socialeconomic si fizic-spatial.
Un oras se caracterizeaza prin structura sa specifica, prin procesul functional-dinamic pe
care il gazduieste si prin istoria sa, reprezentand in sine o valoare simbolica privind
materializarea existentei unei colcectivitati intr-un anumit spatiu. Dar caracterul urban si calitatea
unui oras depend in mare parte de central sau. El exprima in esenta orasul respectiv, definindu-se
ca teritoriu urban de mare utilitate si de mare interes ambiental in acelasi timp. Experienta
acumulata in sute de ani de dezvoltare urbana releva ca intelegerea centrului rezulta din
recunoasterea urmatoarelor considerente de ordin general:
-orice aglomeratie isi creeaza un centru sau mai multe centre, ca urmare a necesitatilor
materiale si spirituale ale convietuirii commune.
-centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective
si individuale ale locuitorilor, fapt relevant prin marea densitate a serviciilor.
-centrul are o existent specifica determinata insa de aceea a orasului, care se produce printr-o
mare aglomeratie de interese si prezente, atat in interiorul spatiilor aferente cat si imediat in
exteriorul acestora, influientand direct teritoriul adiacent.

-in orice moment, existent centrului este legata de trecut si numai in raport cu acesta, de viitor
fiind determinat de viata economica, spiritual si sociala acumultata in configuratii spectifice de
spatii si obiceiuri.
-centrul este o realitate fizica cu implicatii etice, psihologice si cetatenesti, exprimand sensul
de comunitate si se construieste ca o existent semnificativa, fapt care genereaza locuitorilor
sentimental de apartenenta la orasul respective.
-centrul este o manifestare de cultura, oferindu-se in orice moment ca acumulare de valori si
ca sursa informative de mare interes.
Privind astfel central orasului, problemele sale sunt abordate pe multiple planuri:
dialectic, ca spatiu urban evolutiv; sistematic, ca sistem situat in contextul unui alt sistem mai
complex sistematic pornind de la cercetarea problemei in general si apoi in particular, pana la
realizarea spatial treptata; operational ca eficienta economica, functionala si tehnologica;
filozofica, ca eficienta psiho-sociala si in fine estetic.
Modul cel mai pregnant in care s-a petrecut modificarea stucturii urbane a orasului, poate
fi descries in urmatorii termini: in mostenirea iregularului, reteaua de strazi si sistemul de
parcelare dicteaza modul de ocupare in epoca moderna a spatiului prin volumul construit.
Tocmai acest irregular ramane mostenire care genereaza atat caracterul organic al fondului
construit, cat si caracterul eterogen an spatiului. Monumentele importante, respective bisericile
se descopera in general prin efectul surpriza (si doar in cazuri izolate prin efect de perspective) in
interiorul structurii urbane. Acest aspect trebuie semnalat ca o particularitate esentiala a orasului
privit ca un organism in functiune, dar mai ales sub raport estetic. Un caz sugestiv, atat in ceea
ce priveste corecturile realizate in tesutul stradal, cat si in incercarea de preluare, cu putine
modificari a mostenirii anterioare, se poate observa in vecinatatea strazilor Galati si Rosseti in
zona bisericii Popa Petre. Ilustrativa ar putea fi si restructurarea urbana realizata in zona bisericii
sf. Gheorge Nou dupa incendiul din 1847, si care a dus aici la infiintarea unei gradini publice si a
unei retele stradale asemanatoare cu cea din zilele noastre, suprapusa peste vechea retea ale carei
urme mai sunt foarte putin vizibile. Tot in aceasta perioada s-a gandit si initiat crearea marilor
bulevarde, iar interesant este faptul ca edificiile representative ale regatului (precum Palatul
regal, ateneul, biblioteca Carol I sau casa de economii si consemnatiuni) nu s-au construit pe
noile bulevare, ci pe calea Victoriei (podul mogosoaiei). Acest lucru se intampla probabil datorita
prestigiului si importantei castigate de-a lungul vremurilor de Podul Mogosoaiei, attribute ce o
fac de neabandonat. Interesant si demn de pus in evident este faptul ca toate aceste edificii preiau
in general, amplasamentele unor vechi manastiri: Ateneul se afla pe locul Episcopiei de Ramnic ,
cercul military pe locul Sarindarului, CEC-ul pe locul Sf. Ioan cel Mare. Se poate spune ca
vechile amplasamente au lasat drept mostenire o garantie de reusita evolutiei spatiului urban. In
ansamblul sau, traseul caii victoriei, sinusuos, urmarind, de fapt, cornisa Dambovitei, cu micile
sale alveoli spatiale. Poate fi descries, de fapt ca o succesiune ritmata de spatiiin retragere de la
axul strazii.

Dupa revolutia de la 1848, in timpul domniei lui Barbu Stirbei, Carl Friedrich Willhelm
Mayer incepe realizarea proiectului gradinii din central orasului, actualul parc Cismigiu, pe
locul caruia se intindea alta data o balta urat mirositoare si care era un focar de infectie in
mijlocul orasului. Se introduce in interiorul spatiului urban, o intinsa zona de agreement si de
spatiu verde. Desi proiectata de un architect austriac in vocabulary romantic , si apoi extinsa si
transformata in anul 1910 de catre peisagistul german Fr.Rbhuhn, in organizarea gradinii se
remarca o puternicainfluienta franceza, aspectul final al Cismigiului, cu combuinatia dintre
somptuosul pateu rectangular cu cele doua promenade drepte si micile alei cu traseu sinusuos ,
care urmaresc marginea lacului, aminteste de Jardin de Plantes de la Paris.
In timpul perioadei socialiste s-au savarsit la in Bucuresti cele mai brutale interventii
asupra structurii orasului. Se impune un ax urban arbitrar, al carui scop nu era decat preamarirea
puterii, introducandu-se in spatial orasului un simbol al totalitarismului, care incerca astfel sa
inlocuiasca un simbol anterior, si anume mitropolia, marturie patru sute de ani de evolutie a
orasului. Bucurestiul a fost astlef orasul cel mai lovit, martirizat printr-o interventie de mari
proportii care angajeaza timpul orasului in dublu sens:
-s-au distrus valori consecrate apartinand unei experiente a spatiului care venea spre noi dintrun timp al memoriei colective; s-a anulat deci acea experienta acumulata cere garanta orasului
actual priofunzimea sa temporal.
-s-a implantat in nucleul generator al orasului un ansamblu gigantic, ideologizat, fundamentat
prin glorificarea puterii si care, odata intrupat material isi proiecteaza prezenta asupra viitorului
orasului intr-o maniera mult mai durabila decat ne putem astazi imagina.
Distrugerea continuitatii temporal si spatial, sunt de fapt attribute grave care
caracterizeaza interventia efectuata si care subliniaza incompatibilitatea funciara a acestui
ansamblu cu spiritual orasului. Aceasta ruptura afecteaza nu numai zona istorica in perimetrul
careia a fost operata, ci intreg organismul viu al orasului. Cei carora le revine misiunea de a
reface aceste multiple continuitati trebuie sa discearna in mod responsabil asupra potentialitatii
locului.
Bibliografie:
-Istoria Bucurestilor Constantin
G.Giurescu
-bucurestiul intre orient si occident
Dana Harhoiu
- Urbanismul LAURIAN, T.-