Cum se manca acum 100 de ani si de ce erau oamenii mai sanatosi

De ceva timp, pe ecranele televizoarelor noastre apare, dupa interminabilele calupuri

publicitare, un anunt care spune cam asa: "Excesul de sare, zahar si grasimi dauneaza
sanatatii".
Este un demers laudabil al Ministerului Sanatatii, un avertisment de mare importanta,
dar care nu rezolva aproape nimic. Mai bine ar fi fost ca statul sa aiba grija cu adevarat de
sanatatea noastra, cu masuri concrete luate pe termen lung. Cum ar fi, de pilda, sa-i
incurajeze pe bietii nostri tarani sa furnizeze produse ecologice garantate, in loc sa-i alunge
din piete, sau sa impuna restrictii drastice industriei alimentare, in folosirea pe scara larga a
faimoaselor E-uri. Sau sa abroge urgent aberatia sarii iodate. Dar cum statul roman are el
insusi nevoie de sprijin pentru a se intrema, sa nu cerem de la el ce nu poate si sa ne luam
sanatatea in grija noastra, inainte de a fi prea tarziu. De pilda: sa aruncam o privire in trecut,
ca sa vedem ce puneau pe masa bunicii nostri, de erau mai sanatosi decat noi? Ce veriga s-a
rupt, in stiinta alimentatiei, astfel incat hrana ne-a devenit din prieten, dusman?
Faina neagra
Era pana de curand ingredientul principal al painii noastre cea de toate zilele.
Constituia, alaturi de malai, baza alimentatiei taranilor nostri. Faina neagra se obtine prin
macinarea bobului de grau cu tot cu coaja, rezultand o pulbere imbogatita cu multe fibre
alimentare, vitamine si minerale. Din pacate, faina neagra este dificil de conservat pe termen
lung (intra in fermentatie), aluatul preparat din ea creste mai greu, are un gust ceva mai aspru
decat cel din faina alba, motiv pentru care aceasta din urma a fost promovata la rang de
printesa, faina neagra fiind transformata in Cenusareasa si pusa la colt. In consecinta, de
cateva decenii suntem in principal consumatori de faina alba, un fapt plin de rele urmari.
Efectele fainii albe asupra organismului
Faina alba este un aliment foarte mult simplificat, din bogatia de substante a bobului de
grau fiind selectata una singura: amidonul. Acelasi amidon il gasim in mari proportii si in
orezul alb (adica decorticat) sau in cartofi. Putem spune, asadar, ca hrana noastra se bazeaza
de cateva zeci de ani in mare masura pe amidon in stare pura. Dar organismul nostru - spun
oamenii de stiinta - nu a fost programat de natura sa metabolizeze amidon in stare pura, care
este "mort", in lipsa complexului natural de substante din grau. Mai mult, corpul nostru are
nevoie de anumite componente din faina neagra, cum ar fi fibrele alimentare, de exemplu,
care curata tubul digestiv de toxine, confera o stare de satietate, chiar si atunci cand se
consuma cantitati mai reduse de hrana, ajuta la metabolizarea corecta a grasimilor.
Organismul are, de asemenea, nevoie de vitaminele din complexul B (importante pentru
imunitate, sistemul nervos si cel endocrin), de mineralele si de enzimele pe care le contine
faina neagra, absenta lor ducand la o multime de boli: obezitate, constipatie, cancer al tubului
digestiv, diabet. De asemenea, consumul de faina alba si de amidon in stare pura poate
produce dezordini digestive, favorizeaza aparitia gastritei hiper-acide si a colitei de
fermentatie.
Mierea de albine
Acest produs al stupului a fost, pana la sfarsitul secolului Xix, cand s-a descoperit modul
de obtinere la scara industriala a zaharului, singurul indulcitor cunoscut, disponibil in cantitati
suficiente pentru utilizarea curenta in alimentatie. Mierea este un amestec de zaharuri
naturale, obtinute de albine din nectarul florilor, zaharuri combinate cu ceara, polen, enzime.
Nenumarate studii arata efectele ei benefice asupra sanatatii, cu rezerva ca este destul de
scumpa si greu de obtinut in cantitati mari. De aceea, producerea pe scara industriala a

zaharului, ieftin si disponibil in cantitati nelimitate, a produs o revolutie in alimentatie. O

revolutie dublata de... involutie.
Efectele zaharului asupra organismului
La fel ca si faina alba, zaharul contine o singura substanta: zaharoza. Aceasta, in timp ce
mierea este o combinatie de zaharuri (fructoza si zaharoza in special) cu aminoacizi, enzime,
acizi organici etc. Consumand zahar, obligam organismul sa metabolizeze o substanta practic
pura, in locul combinatiilor naturale (din miere sau din fructe) cu care el s-a obisnuit in
decursul milioanelor de ani de evolutie. Mai mult, aparitia zaharului a mai determinat un
fenomen: marirea exponentiala a proportiei dulciurilor in alimentatia zilnica. Studiile
nutritionistilor arata ca aparitia zaharului si a noilor indulcitori artificiali a condus la cresterea
consumului de dulciuri cu 600 pana la 1000% in ultimele opt decenii. Ce inseamna aceasta?
Faptul ca pancreasul omului modern este supus la eforturi imense, de sase pana la opt ori mai
mari decat a fost el in mod natural proiectat, pentru a pastra echilibrul glicemiei. Mai mult,
numeroase lanturi metabolice (inclusiv cele ale grasimilor) sunt perturbate de consumul de
zahar in diferite forme, ceea ce conduce, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, la boala.
Primul pe lista neagra a bolilor produse de "moartea alba", cum mai este numit zaharul, este
diabetul. Apoi, pe lista urmeaza deficientele imunitare, infertilitatea, gastrita si ulcerul, lipsa
de calciu si de magneziu, caria dentara si, nu in ultimul rand, obezitatea.
Fructele si legumele
Au constituit, alaturi de cereale, baza alimentatiei. Consumate in stare naturala sau
preparate termic, ele au asigurat organismului nu doar necesarul de calorii, ci si de vitamine,
minerale constitutive, oligoelemente, enzime etc. De obicei, erau folosite legumele foarte
proaspete, culese din gradina proprie si consumate la scurt timp dupa recoltare. In prezent
insa, acest lucru nu mai este posibil in aglomeratiile urbane, unde sunt folosite legumele
obtinute prin procedee care tin mai degraba de industrie decat de agricultura. Plantele sunt
hranite artificial, cu ingrasaminte chimice, sunt ferite de daunatori cu ajutorul pesticidelor,
apoi sunt coapte in lazile in care sunt transportate, asa incat sa nu se strice pana la destinatie.
Mai mult, pentru a fi marita productivitatea, s-a trecut la modificari genetice ale plantelor, asa
incat sa creasca mai mari, mai rezistente la factorii externi. Aceste "minunate" calitati ale
plantelor modificate genetic apar cu pretul saracirii substantelor nutritive, a modificarii
gustului si aromei originare. Cu alte cuvinte, desi au aceeasi denumire ca si acum o suta de
ani, legumele si fructele pe care le consumam nu mai sunt deloc aceleasi, lucru care nu
ramane fara efecte asupra sanatatii.
Efectele vegetalelor obtinute pe cale industriala asupra organismului
In masura in care nu contin pesticide si alte substante chimice artificiale, legumele si
fructele au efecte benefice asupra corpului. In schimb, vegetalele crescute peste mari si tari,
"ajustate" pentru a fi transportate pe distante de mii de kilometri, lipsesc organismul de
vitaminele, mineralele, enzimele si celelalte substante nutritive necesare mentinerii starii de
sanatate. Omniprezente in supermarketuri si in piete, prin ele ajung in farfuriile noastre
alimente false, imbunatatite cu aromatizanti si amelioratori de gust sintetici. Fara a fi neaparat
nocive, legumele si fructele pe care le consumam nu-si mai fac "datoria" ca in trecut, fiind tot
mai sarace in substante nutritive.

Carnea
Se produce relativ ieftin, in ferme de tip industrial, este usor de preparat si foarte
hranitoare, avand multe calitati care o fac sa corespunda spiritului vremurilor in care traim.
Am scris adesea in paginile revistei noastre despre efectele nocive ale carnii, asa incat nu
vom dezvolta foarte mult acest subiect acum. Ne vom axa, in schimb, pe "cantitate" si
"calitate". Aceasta, pentru ca in lumea europeana (si nu numai) consumul intensiv de carne nu este o traditie, asa cum se spune, ci o moda. Daca este sa luam ca exemplu, lumea satului
romanesc, consumul de carne era acolo o exceptie si nu o regula. Carnea era consumata mai
degraba duminica si strict la sarbatori si foarte putin in rest. Mai mult, traditia crestina, ce
impune peste an patru posturi, era respectata, asa ca luni la rand, carnea disparea de pe masa
romanului, in vreme ce azi, cei ce respecta posturile sunt o raritate. Ca sa nu mai vorbim
despre calitatea carnii obtinuta in crescatorii industriale.
Efectele carnii asupra organismului
Un studiu britanic laborios, facut pe nu mai putin de 500.000 de oameni, arata ca cei care
consuma frecvent carne au mult mai des probleme de eliminare (constipatie in special), o
imunitate redusa si o sensibilitate hepatica marita. De asemenea, "carnivorii" au o tendinta
mult mai mare de a acumula tesut adipos si de a creste in greutate. Dar ce inseamna
"persoane care consuma frecvent carne"? In opinia cercetatorilor britanici, o persoana care
consuma de 3-4 ori pe saptamana cate un sandwich cu preparate din carne la micul dejun si o
bucata de friptura la pranz este un consumator frecvent. O clasificare oarecum surprinzatoare,
in conditiile in care cei mai multi dintre noi considera ca o masa fara carne este prea putin
indestulatoare. Ce se intampla cand hranim cu carne in exces un organism inapt sa proceseze
mari cantitati de proteina animala? Raspunsul e simplu: apare boala.
Tot mai multi nutritionisti accepta faptul ca dintre alimentele de baza, carnea este cel mai
toxic. Ea este printre principalele cauze ale aparitiei cancerului de colon, a celui de rect,
hepatic, ovarian, precum si a multor alte forme de cancer. Pe lista afectiunilor produse de
consumul de carne mai putem adauga si litiaza renala cu oxalati, insuficienta cardiaca,
arterita obliteranta, alergia (produsa mai ales de nitritii din carne), celulita (produsa de
hormonii prezenti in carne), colita de putrefactie, constipatia, acnea, diverse tulburari
hormonale.