A vzut-o n parc pentru a cincea oar. i tia deja programul.

Acum doar
sttea i i observa felul de a fi. Att ct putea. Timpul nu era de partea lui,
iar timiditatea de care era cuprins de fiecare dat cnd o zrea nu i oferea
ocazia s afle prea multe detalii. Organismul parc o lua razna. Inima i btea
cu putere gata s i sar din piept, picioarele nu mai ascultau de el, iar
broboanele de sudoare i apreau brusc pe frunte. Dar era mulumit s i
analizeze gesturile, s i admire prul blond, des i lung, pn n dreptul
snilor, s i vad strlucirea din ochii ce exprimau atta cldura i s i aud
zgomotul unic, ca un chiit, ce l scotea atunci cnd rdea. Acel zgomot
rspndea fericire i bucurie, nct l bine dispunea i pe el. Se mulumea cu
att. i era de ajuns s o vad la 3 zile, pentru o jumtate de or, ct i
petrecea ea timpul cu friorii ei mai mici la locul de joac special amenajat.
i de fiecare dat, ct timp se uita la ea, de pe banca verde de lng
leagnul ruginit, la care copii nu mai veneau s se joace, gndurile i erau
invadate de o singur ntrebare: oare cum ar fi ca peste caiva ani s vin
amndoi n acelai loc, dar cu pruncii lor ?