PSTHOZELE PSIHOZELE u = =p < & i: & iEDUARD PAMFIL DORU OGODESCU PSIHOZELE Bun de tip: 3613076. Apa 178 oll de pte 18 Tal 14 600-9 Intrepeaderespoligatia Banat™ © feels 7 / EDITURA FACLA— 1976PREPATA Ideea de nebunie a funcfionat in limbaj inainte €q fiinfa umand sd stie cd nu este construitd omogen, i heteroclit, Paradoxal, dar adevéirat, omul a stiut despre sine cd poaie fi nebun inainte de a sti cd este om, ci poate filosofa despre condifia sa, cd se poate angaja saw poate decade din extraordinaru! stu destin de cunoastere $1 acjiune. El a inceput prin a admite cf nebuniae una din ipostazele firesti, cu care 3-a Identificat total st mii de ani a trait co-substantialitatea condifie} sale cu aceea de alienatie mintala. Abia mai tirziu a inceput si traduct semnificafia conceptuald a nebuniei intr-o modalitate peiorativd, delimitanta si degradantd, situata in alt plan Fajii de aceia al normalitayii. Cu alte cuvinte, ,ratdcitul mintal* ru a locuit in om, ci a fost om de Ia inceput, iar ebunia — un implicat la persoana intti a naturii umane. Cu elt cimpul cunoasterii s-a largit, nebunul a fost pro- Gresiv considerat ca o variant de om cut o altd structurd $1 cut nevoia evidenta de ,traducere” a specificului in- singurdrii in limbaj comprehensiv cauzal. Totusi, pentru spiritual comun nebunia nut semnified 4h fenomen uman firesc, ci un accident, defect sa rebut ‘Onilologic. fn schimb, antropologii zilelor noastre stiu 2, asa cum sufletul omenesc este un fenomen probabi- istic, tot asa si maladia mintalé se gaseste distribuita >in chip probabilistic — in natura si realitatex ome- 56 Pretata neascd. Si exist atitea feluri de tulburdri mintale po- sibiie, citi cameni bolnavi. Unitatea ontologicd a fiintei umane s-ar fi destra- mat dacd ar fi trebuill sa trdiased de ta origine tensiunea dualitd{ii normalitate—insanitate. Dealtfel, ele nici nu sint conciliabile pentru gindirea spontand si informaté fenomenologic. Dacd totusi cunoasterea psihiatrict a despicat si diferenfiat maladia mintalé de normatitate, incit distanfa dintre ele a crescut progresiv, antropologia incearcd 0 noua sinteza, pe un plan superior, intre con- stiinta si ,aventura" amefitoare a nebuniel, céiutind s& gaseascd locu! ei probabil in natura uman@. $i postuleazd ef la nivelul orizontului existential, nebunia poart tncd strinse relafii cu natura umand, ,materialul* bolii si Rormalitajii find acelas!. Pentru antropolog! nebunia apare ca o fafa posibilé a naturii umane, un mod de a fi al omutut. $i ea trebuie considerata inlduntrul aleatorului omenesc care se misca Intre limite larai si dupa toate directiile realitayti. Vom prefera — pe cit se poate — un comentariu antropologic al .dezordinii psihice* fara ca prin aceasta sd uildm ca astdzi psihozele constituie subjectu! central al stiinfei psihiatrice. In acest fel nu uildm ca dintre fenomenele naturii nimic nu este mai asemandtor cu psi- hismul normal dectt nebunia (psihoza). Fa reuneste © multidudine de forme clinice caracterizate printr-un proces complex de dezorganizare a vietii psihice, printr-o degradare progresiva a persoanei putind merge pind la tun fel de schematizare rigidd, heteroclita si incongru- entd, In spatele oglinaii psihoticului stim noi, cellalfi, care refizéim sd ne resemnam fata tn faté cu unele defecte pe care istoria evolutiei umane pare ed ined nut le poate evita. Daca natura boli psittice, spectacolul sau discursu! insolit al Nebunului au fost — si mai sint — enigmatice Pretata 7 pentru mentalitatea comund, vindecdtorii de suflete sau custozii sdndtajii psihice au dus 0 uriasd luptd de cu- noastere $i asistare a evolutiei aleatorii, capricioase si ciudate @ bolnavului mintal, Drumul strabatut de psi- hiatrie de la epoca singerdrilor masive, a dusurilor gla- ciale, a centrifugdrii sau extragerii pietrei ovale din creierul bolnavului psihic si altele, pind azi, este oare- cum paralel si echivalent cu distanja dintre teorfa ,spi- ritelor animale" sau ,posesiunii malefice” si doctrinele factuale de patologie mintald. Din ,ancilla theologiae” si prin ordine de consecin{d ,ancilla demonologiae*, psihiatria s-a integrat din ce In ce mai mult (strabatind un drum de intense eforturi si ascufite crize) unei me- dicini care nu poate fi decit ,arta" si stiinta de a vindeca. Deviat, desfigurat, »rupt In bucdji*, psihismul con- tinud sa devina si atunci cind a fost prins in catastroia aliendril. $i psihiatrul trebuie sd inregistreze si sd infe- Teaga aceasta miscare denaturatd tocmal pentru a o putea redresa, Sprijinindu-se pe toate disciplinele care-i fur- nizeazd un material de informatie, de la geneticd 1a so- ciologie, de Ia biochimie 1a psihologie si farmacodinamie, psihiatria moderna si-a deplasat unghiul de perspectiva @ problemelor sale majore. Sintem contemporanii unei ample restructurdrl a universului alienafiei mintale. Prin introducerea medicatiei moderne In tratamentul psihoz Jor, sulerinfa mintald a devenit reversibild in sdndtate. Sulerindul psihic ne apare astfel ca 0 modalitate recupe- rabilé a condifiei umane, ca un frate al nostru si nucaun Instrdinat irecuperabil ca altadatd. Cit de departe sintem de evul mediu cind nebunul era simbolul Reului, al iayolului, iar spitalul de nebuni functiona ca jal treilea ordin al represiunii" (D. K. Kaupp) aldturi de politie si Justitie. Spitalele de psihiatrie au fost curdjate de nesltrsita Perturbatie zgomotoasd, de agitatia agresiva sau imobi-Pred itatea pietriticata $1 s-au transtormat sub ochis nostri intr-un fel de purgatoriu (mintal) neutral, dominat de indiferen(a, apatie $1 somn, Patologia ,muzeala*, galeria tablourilor clasice de nebunie ce ,juca” intr-o lame absiracté $i raretiata drama eifrata a disociatiei delirante @ disparat intr-un trecut de care ne’ detasdim vertiginos. Avem certitudinea ea s-a operat 0 mare revolutie de doctriné in considerarea antropologica. a patologiei mintaie. © noud atitudine fafa de boala psihicd, $i de-a lungul i, instaureaza un alt cerc de orlzont pentru psihiatre si instituie un now tip de raporturi interumane intre medic ‘i pacient. Cea ce se adauga vechilor sisteme de inte- legere si tratament este 0 miscare, 0 devenire introdusd {in timpul si spafitil patologic, De aceea nu cuprinde nici © exagerare afirmajia cd medicamentele psihice neuro- Teptice sint 0 mate etapa a terapiei psihiatrice, consti- tuind concomitent innolre a psthiatriel teoretice si frontal ef actual de dezvoltare. lata de ce clinica psino- zelor centreaza cimpul de acfiune a psihiatriei si des- chide un evantai de probleme care vor avea cu siguranta © importanta decisiva In dezvollatea sa ulterloard. Transtormind radical structura universului azilar — spune Henti Ey — chimloterapia induce, anima si antreneazd dezvoltarea psihoterapiel. In fond, fenomenu! nue 0 noutate ci, dimpotriva, el reprezinta dinamizarea unei atitudini care a format intotdeauna cheia de bolt @ psihiatriei si anume : influenfa Interumand cu poten- fialul ef socializant. Tentind paradoxul, am spune ca bol- navul se modified si fenomenele de ameliorare pe care le manifesta recad ca un ferment teoretic asupra concep- Jillor $i teoriilor psihiatrice Dar, sii recunoastem deschis : carenfa generalé pe care clinica psihtatried 0 prezintd, ined, 1n domenial ex. plicajiilor cauzaie exista evident si in ceea ce priveste Prefata 9 mecanismele de producere a psihozelor endogene. In Pofida acestor minusuri in cunoasterea complexei deier- minéri @ naturii nebuniei, conceptul clinic si pragmatic de psihozd nu inceteazd sd funcfioneze cu o eficienta excelentd, Instalindu-se in gindirea de fiecare zi ca 0 neegalata iormuld de diagnostic si implicit de terapeuticd. Direc}ia majora de dezvoltare a gindirii antropolo. gice medicale imbogdjeste si capitolu! psihozelor cu di mensiunea protilaxiei, Printre incontestabilele ,secrete* dezvdiuite de catre psihoze psihiatriei moderne, se gd- seste si raportul intre sansele terapeutice si precocitatea de diagnostic. Pentre psihoze, ca si pentru oricare sector de patologie generald, cu cit deplasdm preocupdrile noas: tre spre aspectele preliminare $i precoce ale bolii, cu atit fangajarea si responsabilitatea mediealé se inserie in teritoriu) problemelor eapitale ale artei de-a vindeca si fle profilaxie’ generale Misiunea umanistd @ pathiatriet nu este epuizata de acerba batdlie a vindecdrii psihice. Ea tncearcd cu in- tregul sau aparat de infelegere sd aducd o Iumind tn cu- noasterea profand spre profunzimea misterioasei sufe- Hinfe, denumitaé generic, nebunte. Psihiatria dizloca dezordinea sau inditeren{a care inconjoard, prea adesea, infelegerea si cunoasterea celor ce cad in marea lupt penn Juciditate Pe Jaict 1 intereseazd mai ales tabulagia si anecdo- Hieul, ceea ce apare spectaculos $i inedit in comporta- Menful alienatilor mintali $i mai putin sufletul lor con- forsionat si destigurat, In schimb, psihiatria moderne, Prin modelele succesive pe care le propune pentru com- Prehensiunea si empatia nebuniei, incearcé 0 cunoastere Me profunzime a universuluj mintal sdrdcit, arid $i glacial @lalienatitor mintali Ceea ce cunoaste Iaicul sau opinia publicd in general Mespre natura si manifestarile bolii mintale e neasteptat ze.10 Prefata de simplu i precar. De aceea eforturile de cunoastere a omului adevérat si de lucida Infelegere a contradicto- riei dubluri q naturil sale mintale nu vor termina nicl- odata explorarea persoanet $i nebuniel. Curiozitatea nut este indreptatd numai asupra semenului bolnav, ct $i asupra propriilor noasire particularitati psihice. Aceasta explicd ralierea noastrd Ja principiul de cunoastere antropologica (sinnosticd) alit de vasta si de © hogatie nesiirsitd, care cultiva idea ca efortul spre Iuciditate, spre integritatea minfit este frate cu acela spre bucurie si senindtate. $i oricine incepe sd afle ca acesta este tarimul de act si prezen{é a psihiatriel, devine un ,cistigat", un aderent la ideea unei omeniri ameliorate. Cartea de fafa se inscrle intr-o uriasd Iupta de ou- noastere pe care psihiatrul este silit sa o clstige fafa in fala cu nebunia, fara sd se opreascd $i sd oboseasctt in efortul sau cu aparenfd de multe ori sisilicd. Nebunia a Insemnat dintotdeasna intiinirea omului cu ne-rationalul $/ aceasta explict frica ancestral de nebunie. Prin tema ef, flinfa umand a avut si are 0 pre ccupare, o tensitine cognitivd fata de o Jume ce iI atragea prin inedit $i miraculos, 11 impingea dincolo de marginea orizontului séu pragmatic $i cotidian. Tar ceea ce ome- hirea a adunat, transmis si comentat cu privire la ne- bunie, este de gdsit in basme, epopei, in narafiuni In general. Asa s-a ndscut ,mitul nebuniei*. In schimb, lucrutile de profunzime despre alienatie nu pot fi edutate decit Ia celdlalt pol, la ceea ce au gindit si transmis prin stiinfa si limbajul lor psifilatrit si filosofii. La acest nivel se circumscrie ,realitatea nebuniei*. Natura psihismului, a sdndata}ii mintale si bolii psi- hice au fost si sint enigme pentru neinifiati. Dest cea ce sa cultivat si exprimat in gindirea comund despre aceste realitati complexe sint Iucruri explicite ce tin de tentajia omeneascd de a formula un lanj de secvenfe cauzale in Prefata u infelegerea oricdrui fenomen, In fond, se vorbea despre © alta .nebunie*, despre ceea ce ar putea fi numit ne- normalitate, adiea ceva care constituie defectul originar fl naturii umane, Din ccest material s-a dezvoltat, in timp, cx puterea pe care o are epicul asupra minjii ome- nesti, nefirescul ,mit" despre nebunie pe care apoi (si foarte tireiu) psihiatrit I-au reluat 1a nivelul cuncasterii abstracte. Ceie afiate s-au concretizat in actul terapeutic ce diminueaz’ misteral aitt de invocat al nebuniei. In tentativa de a diminua si ameliora ignoranfa si improvtzatia laieé din opinta publicd privitor la natura Boll} psihice, autorli tsi tau drept aliat filosotia, care functioneaza si ca o ,terapie* a limbajulul despre ne- bunie. Si aceasta eu atit mai mult cstazi cind sintem contemporanii tinei mutatii a conceptillor despre natura umant In normalitate si tn varianta ei dezorganizata (boata mintala) Carted ntt tpi propune sd te un comentarit: neutral al dezorganizarii psitotice $i va provoca adesea 0 re- elidere in discutie a numeroase locuri comune, a clasi- Hierilor care si-au idcut loc in dezbateri mai mult sau Imai putin conventionale, In schimb, referinfele si im- Prumaturile bibliogratice vor fi reduse la minimum, pentru: ca lectura st mx fie obositoare si sd stimuleze imaginatia cititorulul. Am optat pentra aceasté modali- fate eseisticd, deoarece nu credem — tn principi — in vailoarea creatoare a polemicii Pentrt caracterizarea nebunlei cuvintele sint putine $i continutul lor semantic este slab diferentiat. Lipsa Unui Jimbaj comun si polisemia neologismelor folosite ‘Maresc ,riscul babiloniel* — spune S, Kecskemeti — in Perimetrul patologiei psihotice. Psihopatoiogia poate functiona ca stiintaé doar in ‘Mmasura In care instaureaza o ordine cpistemologica in hhaosul dezorganiztil psihotice si reuseste asttel sa indi-12 Prefata vidualizeze ceea cg este comun unor categorii de bolnavi. De aceea ne vom strddui ca printr-un limbaj multiphr sai reliefdim ceea ce constitule specificul despre nebunie, dincolo de divergentele de opinii ale psihiatriilor de totdeauna. ‘Ar {i inutilé 0 formulare retoricd pentru ca sé sub- iniem, de Ia incepul, ca psthiatria, ramurd recent $i prestigioast a medicinei, grupeaza 0 apreciabila diver- sitate de direcfii, un mare numér de scoli si doctrine cu foarte slabd tendinfa de concesii reciproce, cu »fana- tisme” intransigente, atenuate din fericire de terapeutica si unele sinteze eclectice care au reusit sd extragd un fel de yphilosophia perenis" din incontestabilele adevad- muri pe care observafia suferinjei mintale Je-a acumulat in decursul a mai mult de un secol si jumdtate de dez- voltare, Riscind o sintezd antropologica despre ,Persoand gi mebunie", autorli asiguré po cititori de aceeasi angajare si devoiament ca si in prezentarea suferintei nevrotice. Dar poate mai generoasd, ca 9 ofrandd pe care cunoasterea sistematicd decantata din experienfa clinica © reintoarce asupra originil sale. Optimismul scrutdrii noastre de-a lungul patimirii si bolii psihice fine de bucuria redescoperirii unitatii Omului-uman, acest fenomen de sens si dimensiune cosmologicd, si, de asemenea, de convingerea ii tra- gedia insingurdrii psihotice nu este 0 fatalitate implicata in firea lucrurilor, ci doar o probabilitate ca si altele, adeseori reversibila in sandtate. “inigosrs, septembrie 105 Antoni CAPITOLUL 4 SCURT ISTORIC AL NEBUNIEI Reflexele de curiozitate nerabdatoare ale unui ne- fnifiat intr-un domeniu stiintific se neutralizeaz’, de obicei, cu o definitie. O vom lésa pe aceasta la sfirsit si vom incerca, in prealabil, s& prindem aspectele funda- Mentale ale stiintei denumita psihiatrie, chiar daca nu are onoarea de a fi una din cele mai vechi discipline medicale, cu toate ci de la Hipocrat se poate urmari in continuu fir rosu care formeaz de-a Inngul mileniilor antecedente ale istoriel sale. Dac ne gindim c& cea mai ‘bund introducere in medicina organica este data de privirea in ansamblu pe care ne-o permite stiinfele na- turale, vom Infelege de ce lipsa unei stiinte naturale a psihismuluti @ antrenat o intfrziere a psihiatriei ca dis- ciplind constituité. Aceasté ramuré a stiintelor umane Se numeste psihologie si ea are aceeasi virsta si istorie framintaté ca si psihiatria. Stigmat al neamului omenese sau poate 0 caracteris- tick genetic a spectei, nebunfa a provocat dintotdeauna Prin insolitul ci o atenté mirare, o cutremurare si o fnmarmurire (un tremor" si stupor" spune R. Otto) celor ce o intilneau. Ea a ramas de-a lungul secolelor © constant’ preocupare omeneasca iar misterul ei ascuns Continua sé fascineze si azi inteligen}a noastra. Nebunia he trezeste ca si labirintul cumoasterii ,mirum", ,admi- Tandum" si ,fescinans" ar spune Paolo Santarcangell. Istoricul conceptiilor despre nebunie poate fi_ur- mirit ascendent in firul istoriei. Dar, istoria nebuniet isi fnfige radicinile etico-soctale in istorie si nu in evolutia Propriu-zisi a medicinei. Inci de pe vremea filosofiei Grecesti, aceasti virstd nodalé in istoria culturii, s-au 13“4 E, Pamtil, D. Ogodeseu: Psihozele idicat serioase critic tmpotriva separérli_transante dintre corp si suflet, dintre medicina somatic si cea psihica, Nebunia este o suferinf& corporalé sau psibica, deci sufleteasct ? Pin’ sé ajunga la un raspuns adecvat, {storia cunoasterii a strabétut drumuri gresite, ocolisuri inutile ce au rémas interesante pentru noi doar prin faptul angajérii lor la infelegerea omului adevarat si la descifrarea enigmelor nebuniei. .Nu sint* — ar spune un dchamletizant — ,atitea intimplari in tesdtura sortiiy drag’ Horatio" clle 4 scornit mintea omeneasca in fas- cinanta ei bogatie imaginativa despre natura nebunie' Exist, desigur, o istorie a nebunfel aga cum exist sanatoase, in general. Dar este evident c& nu variatiile, aparifiile succesive de forme diverse de patologie mintalé pot sé ne ofere materialul pentru ‘© considerare a etapelor psihiatriei. Aceasta din uma sa constituit din atitudinea pe care cei ce veneau in contact cu nebunia au luat-o fatd de acest teritoriu al patologiei umane rémas misterios timp de milenii. Istoria pérerilor despre nebunie s-a impletit cu aceea mai ge- neralé a concepiiilor despre om, despre relatiile dintre cei doi poli ai persoanei (suflet, corp) 31 cu lupla inde- Tungata intre pozifille extreme ale materialismului si spiritualismului. Dar, mai ales cu incercarile de sintezi pe care le determina corelatia dintre evolutia societati si conceptia despre om si lume a fiecirei epoci istorice. Putem intrebuinfa un criteriu sigur pentru a distinge cind psthiatria devine o ramura a medicinei ? Raspunsul este In mod necesar ambiguu, fiindct si medicina suferd din timpuri istorice o transformare pragmatic’ si doctri- nar continua, Daca Iam in considerare primele obser- vafii metodice fécute de un medic asupra nebuniei drept inceputul legitim al psihiatriei atunci Hipocrat poate fi considerat drept fondatorul el, Dar daca intrebuintam tun unghi de vedere mai exigent, acela de aplicaiie stiin- {ificat a fenomenelor de patologie mintalé, deodaté virsta psihiatriel devine foarte mic’, Iar dac& ne propunem si Gefinim psihiatria ca o stiinta (si art) de a vindeca ne- bunia atunci Inceputul ei este contemporen. Incercind realizarea unei sistematiziri a acestei dis- cipline vom putea imp&rfi intervalul incepind cu epoca primitiva pind est&zi in) patru perioade : Seurt istorio al nebuatet 15 — epoca primitiva, prehipocratica ; — epoca inifiata de Hipocrat, urmata de 0 perioad’ alexandrina si apoi, greco-romand ; epoca de tranzitie (evul medin, renasterea) ; — epoca modem, inaugurata de revolutia frencezé gi legata de numele lui Pinel. Daca ne aducem aminte cé primul care formuleaza un adevar axiomatic pentru psihiatrie : nebunia este boald a sufletului* este Shakespeare, realizim drumul greu parcurs si lentoarea Iu Popoarele intra fn istorie sub auttoritatea atotcuprin- zAtoare a credinfelor si dogmelor religioase. Suflettl Drimitiv se regaseste in practicile magico-religioase care Hi dau un sentiment de comunicare, de contact side imuabila subordonare fata de fortele supranaturale. Re- Ligis fiind sistemul ultim si ce! mai complex de interpre- fare a lumii, devine depozitul tuturor tentativelor magice de cunoasiere. In acest imens fond de intelegere primor- dial a fiinfei primitive, se acumuleazé progresiv o ex- traordinar& lume de superstitfi, vrajitorii, de explicatii prin supranatural, de ritualurl, toteme, legende etc. Printr-o contradictie — asa cum istoria cunoaste mereu — si inifiatii ca sl cel ce conduceau societatea, €rau pradd unor mentalitéti sau, mai bine ‘mor Gredin{e aseméndtoare. Astfel stim despre ,crizele" Tege pe care David singur stia s8-1 calmeze prin muzica de lird sau despre nebunia lui Nabucodonosor care stra- balea salile palatului transformat in ,lycantrop*. Despre Aceste personaje proeminente s-a scris In cronici si ele Te permit azi sé apreciem mecanismul ,posesiunii", pe Gere 0 sufereau, facind celebre evenimente care in scara Oamenilor f&r8 nume, ar fi rmas neinregistrate. Interpretarea animist’ admitea posibilitatea ca_un individ s& fie locuit temporar de un spirit nefavorabil ; acesta il aservea integral, Exist’ documente egiptene Sugerind aceeasi conceptie, iar grecii aveau in voca- Bular termeni precisi pentru acest fenomen: posedat de ei, de demon, enerqumen s.a.m.d. Trebufe s& subliniem © in tot patrimoniul legendar si literar — dramatic mai ales — al Greciei antice nebunia réminea constant ex- Presia interventiei supranaturale in insisi structura in- tim a psihologiel personajelor. Sint si cazuri cind nu16 E, Pamfil, D. Ogodeseu: Pslhozele demonii, ci zefi Olimpului tn persoand interveneau in aceasta simbioz’, Prin aceasta, bolnavil mintali — in acceptia noastra — deveneau personaje importante, in- termediari intre divinitate 91 oameni, vizionari care pre- ziceau viitorul. Toata lumea, de exemplu, cunoaste po- vestea Pythiei din Delphi. Incercirile terapeutice priveau numal pe posedelii demonici iar practicile eran executate de preoti (ascle piazi) si cuprindeau manopere rituale : somarea spiritulu malefic de a pirdsi gazda temporar&, apoi purificari, regimul de post, ablutii cu diverse lichide, de la apa sacra la singe de victime sacrificate s.a.m.d. Uneori, da- torit& peisajului fericit al Greciei 3i climei sale admi rabile, muzicii, mediulu! disciplinat si caim al templu- lui — pe de o parte — si desigur si faptului e& bolile psihice au adesea un potential de remisiune spontand "pe de all& parle — se intimplau vindecari care ducean la hipertrofia renumelui templelor i la aprecta- bila imbogatire a tezaurelor lor. In acest sens ne apare firesc ca Ints-o societate cu profesiuni privilegiate si {intilnim incercéri de uzurpare a celor ce posedau in ex- Clusivitule secretele 51 Iniflerea vindec&torilor de suflete. Asa se face c& scoala pitagoreicé a smuls exclusivitatea initierii medicale din mina preotilor. Dar, nici noile si exlinsele completa filosofice nu aw schimbat cu nimic caracterul confuz al acestor sisteme care incercan sé fie explicative pentru nebunie. Hipocrat din Kos (450977 Len), considerat pe drept pirintele medicinii, nu a dezvoltat in sistemul bau 0 explicajie speciald, psihiatrict, a bolilor mintale. Dar, dupa Spoteza aristotelics despre sediul cardiac al sulletului, faptul c& Hipocrat stabileste In crefer cauzele si originea vie(li psihice fl determina $i ii permite s& integreze alienatia mintala intr-un sistem global de pa- tologie unitar-organict. Tn scoala lui se descriu boli psthice ca: frenia, mania, melancolia, boala sacra. Pe de o parte bucuria, risul, joaca — spunea Hipocrat — iar pe de alta mthnires, tristétea si nemulfumirea, iau nastere fn creier. El ne face s& ne pierdem mintile, s& deliram. si fim cuprinst de team&, fie noaptea, fie in timpul zilel Se prefigureaza astiel bazele materialiste ale sttintei psi- hiatrice de mai tirzi Scurtistoric al nebuniei W Descrierile hiprocratice izoleazé din picla tuluror documentelor anterioare tablouri de boalé cérora. le gisim corespondenfi in limbajul psihiatric ulterior. Astiel, delirul acut cu febré, carfologie, tahicardie si un sfirsit adeseori fatal este considerat si tratat in psiho- patologia modemi tot ca delir acut (encefaloza Mar- Chand) ce are azi o foarle eficienta tetapie. Probabil c& freniile cuprindeau pentru scoala hipocratica tot cadrul nosografic al psihozelor acule; confuze, halucinatorii $i febrile. E greu de reconstituit sensul exact pe care-I avea mania pentru Hipocrat, In orice caz, stim sigur ca el nu coincidea cu cel acival. Dealifel, descrierile sale vizind formele de patologie amintite sint axate pe explicatii patogene: boala apare prin ruperea echilibrulut umoral (ndiscrazie*), Predominanta bilei negre, de exemplu, im- prima caracterul depresiv al tabloului de melancolie. Desi a viizut si cuprins aproape toata patologia psihicd irebuie s& recunoastem ca Hiipocrat s-a apropiat de ea din.perspectiva medicinei generale. Aceasta i-a permis instituirea unor practici terapeutice revolutionare, Constituind prima mare reforima prin care prerogalivele castei preojesti paleau datorité unui sistem de cunoas- tere pozitiva a lumii. Astfel, epilepticii au fost. primi Dolnavi psihici tratafi cu mijloace ne-rituale. Lor li se | prescria singerarea, exercitiile fizice, muzica, plimbarile, Tegim alimentar cumpatat etc. In plus, mandragora_3i elebora (veratina) erau considerate ca droguri specifice pentru nebunie. Asistenfa psihiatricé nu exista pe vremea cind so- Gietatea consta din conducatori si plebel. Repulsia in- stinctiva pentru alienatia mintala nu putea sé mareasca Sansele bolnavilor intr-o societate in care privilegiile fncepeau mult dincolo de sanatosit obisnuiti. Perioada alexandrin’ flustraté. de Herofil (835280 Len) si Erasistrate (310—280 lem) re- Prezint& o epoca de tranzitie spre lumea greco-romand. Documentele ne parvin indirect prin Galen care le-a completat cu conceptiile lui, Foarte probabil c& investi- Gatiile de tip descriptiv intreprinse de ei le-a deschis un orizont ce permitea s& se continue — in sens hipo- Cratic — un fel de stiinté natural a nebuniei. Anatomia18 B, Pamifil, D. Ogodesea: Psihozele si figiologia nervoasé aruncau, pentru prima dat’, o punte solid spre cunoasterea biologicd a alienatiei nintale. In perioada greco-romana citeva nume celebre se adanga la aceasté istorie »imprumutaté" a psihietriei. Asclepiade din Bitinia (128—56 len.) mate- rialist atomist, adept al filosofiel lu Democrit, doctor si retor, introduce notiunea de atomi psthici si pomind de la teoriile hipocratice dezvolt& conceptul despre alienatio mentis" separind net allenatia acuté, febrila, je alienatia cronic&, afebrila (mania $i melancolia). El studiazé si psihologia halucinatiilor si stabileste deosebi- rea lor fafa de iluzii, Variajia in timp a formelor de nebunie il conduce la incercérl terapeutice prin con- trarii (alcool in betie ete). Celsus (secoltl I!) creeazé cuvintul latin .insa- nium* ca generic pentru alienatie. Fara si se ocupe in mod special de psihiatrie, el realizeazd o clasificare tetra- partita patologiei psihice : frenezia (delirul scurt), me- lancolia datorité atra bilel, deliru] halucinator (vesel sau trist), deliral general sau partial. Desi e empiri sistemul sn terapeutic cuprinde elemente de refinut, dar si aberafii. Pentru tratamentul nebuniel, recomanda postul, lanturile (I), pedeapsa corporal etc. ce trebuie aplicate pina la vindecare. Areten din Capadocia (cca 80 ten) desi convins de originea aeriané e sufletului, a lasat descrieri admirabile de boala psihic’. A avut intuitii remarcabile {inind seama de sistemul su 51 a analizat profund meca- nismul melancoliei, subliniind corelatifle somatopsihice din cadrul acestei maladii. Tot el sesizeaza caracterul de aparent& hiperproductie intelectuala a maniacilor. In perspectiva psihiatriei actuale, r&mine impresionanté apropierea realizata de Areteu Sntre manie si melancolie. ‘Au trebuil optsprezece secole pentra ca adevarata sin- tez& stiintificd intre aceste doud ,contrarli" si fie defi- nitiv realizata de Kraepelin Coelius Aurelianus (cca 180 em.) eplcureie si continuator a lui Soranus din Efes, completeaza opera clasificatoare a Iui Areteu si dezvoltd un mare efort pentru a stabili corelatil organo-psihice .in melancholicis stomachus, im furiosis vero caput afficitur". Ceea ce Sout istorie al nebuniei 19 Ins fl plaseazé intr-o lumina importanta, este reforma terapenticé pe care a realizat-o. Toate mijloacele si regulile de tratament fizic 51 moral indicate de e! sint insotite de o vehement diatrib& impotriva mijloacelor violente intrebuinjate in tratamentul nebuniei. Cind vorbeste despre necesitatea contentiei, uncori, el este primul care ne sugereaza toate detelille pentru menaj Tea pacientilor. Galenus, Claudius-Galien (131200 sau 210 em.) din Pergam, cu toata prestigioasa lui persona- litate nu a acordat psihiatriei o importanta prea mare in opera lui, Teoria Ii umorala deplasa centrul de gravi- tatie al problemelor in alta directie. El stabileste 0 deo: sebire intre nebunia idiopatica si cea simpatica si intro- duce nofiunea de ,morosis" (slabiciune mintala) si de- menfai (anoia) ca simptome ale bolilor psibice. Spatiul care ne separa de evul mediu este trist si derolant, Idetle iui Galon revin adesea tn comentarii care ins nu le imbogajesc. Razi (864—925) si Avi- cena (980—1037), medicl arabl, ajung lao localizare Viscerala diverselor forme de nebunie, mai ales in ficat si splina. + Ceata medievala se intinde apoi peste toate resturile lumii greco-romane. Credinfa in diavol invadeazs cao Vegetatie luxurienté sufletul colectiv al evului mediu, ;Haosul de doctrine este mai mult decit oricind propice Superstitiilor, vr8jitoriei, demonopatiilor, lycantropiei. Nenumérate valuri de .nebunie religioasé", de model steric apar si bintuie in colectivitati mari si mici. Cres- tinismul degradat fn forme seculare a dat nastere unei Pseudocredinte desfigurate de stupiditate si incultura Teroarea patologicé 2 infernului si a diavolulut creeaza © stare de continua agitatfe si persecute a inovatorilor, €reticilor, schismaticilor. Astfel, Torquemada crede in purificarea prin acd file rugurilor si trimisul papei Inocentiu III spunea despre ‘Albigeni ,omoriti-i pe toti, Dumnezeu fi va alege pe ai . O furie sanguinaré cuprinde pe célai si pe tortio- hari, Papalilatea ajunge la atitudini de tolerare unui nfuror religiosus" si incearcé s& salveze si s& menting eu bule edificiul fisurat al bisericii. Nenumérate victime Alspar in flac&ri platind prejudecatile si superstitiile ae-20 B, Pamfil, D, Ogodeseu: Psibozele neralizate. Exaltati antoacuzatorl, halucinanti, deliranti, Sbsedati de teroarea inchisorilor $i a torturilor ish ames tec existenta patologicd cu aceea a oamenilor sénatosi intr-o infernala condifie umand dominata de superbele castele feudale. Nimeni nu protesteaz&. Nu se aude nici © voce, iar cei ce conduc nu descifreazé drumul spre un reviriment posibil Si Ambroise Paré (1510-1590) crede in origi- nea supranaturalé a nebuniei. Nebunul era considerat a fiind .posedat* de diavol sau flind el insusi diavol, deci intrichipare — dupa Foucault — a Raului. Si. ca atare, atitudinea fata de nebuni a fost aceea de a-i line la distan{a .sacra* din cauza repulsiei si groazei ce 0 provocau in opinie, Exilul lor din societate a avut initial © semnificatie rituala, ocazionind parodii de ceremo- nialuri religioase, alungarea cu nuiele, inchiderea lor in azile. Tn ajunul Renasterii, Hieronymus Bosch, implacabil si lucid comentator al mentalitatii medievale, ne’ prezinté expresiv si profund fn opera sa universul baroc al nebuniei. Compania cu cei din Barca nebuni- Tor" sau Sedinta fantasticd a extragerii ypietre! din cap"* Ja'un maniac cu pantaloni rosit si parul alb de virsta, insolitele personaje din .Banchetul carnavalulut*, gro- tesc si halucinant si altele, sint incurshuni subtle, sim- bolizate sau convertite alegoric in universal nebuniei omencsti. Am evocat un moment din Inalta istorie a picturi: pentru ca sd demonstram ca omal creeazé meret lumea sau o replic& inteligibila a marelui, misteriosului si prestigiosului univers din care deriva. Si nebunia, Gublura a normalitati, este un experiment natural! Atitudinea fa{ de nebunt a osctlat mereu dupa dowd modalitati extreme : fie cé el au provocat teama si res- pect atribnindu-i-se puter! supranaturale, sau repulsie 51 fricd, care i-a obligat pe oameni s&-i indeparteze, izo- leze sau chiar s&-i puna in lanturi la fel ca pe criminali ori pe fiare. Dar, aceast& considerare $i comentare ma- Gico-religioasé a fenomenelor nebuniei a constituit 0 Gravé friné in conceptia despre alienare si Jean le * Comlorm nel eredinte care a d&invit tm tot cursul Eyulul mediu, rebunia, era provocat!) de formares nel piette ovale. tn capul bolnavi ‘Seurt Istorie al nebuntel a Charlier (13631429) intreprinde o viguroasa critica impotriva demonotogiei. La sfirgitul secoluful al XVI-lea medicii regasese dupa o impresionanta eclipsd de aproximativ 0 mie de ani, drumul pardsit. Numele unui Baillou, Felix Plater, Sylvius Delbde, Bonet aparjin epocii moderne, cu toate ci lupta se desfasoaré inca strins cu autoritatea seculara a bisericii. Jn aceasta perioad’, Paul Zacchias (1584— —1059) medic al Vaticanului, deschide seria pre- Scuparilor psihiatrice moderne, Tuind in considerare si studiu problemele medico-legale ale alienatiel mintale. Syndenham Thomas (16241689) semnaleaza po- sibilitatea aparitiei de tulburari mintale dupa febre in- termitente. Willis Thomas (16221675) este un nosograf care se apropie din ce In ce mai mult de con- ceptiile psihiatriei ullerioere. Bl descrie melancolia si mania foarte nuanjat si, in plus incearcd o sintezé in ceea ce priveste oligofreniile. El observa si succesiunea Melancoliei cu mania. Dar, sistemul sau este iremediabil ninfestat’ de descrierea spiritelor animale ce relevé re- Zidiile medievale din gindirea acestui mare doctor. Bonet Th. (16201699) atrage atentia asupra core- Uatiilor dintre leziunile viscerale si nebunie. Studiile lui anatomopatologice sint dirijate in acest sens, In Renastere se incearcé si unele transpuneri in terapeutica bolilor mintale. Apar primele trepanatii ale Gitiei craniene in scop terapeutic. In secolul al XVIlI-lea patologia mintala isi capaté, fn sfirsit, un cadru independent. Fnormul ocol, nenumé- Tatele divagatii pe care a trebuit si le presteze in mar- ginea luptei dintre ,unicism si paralelism* se rezolvé, fn sfirsit, prin identificarea alfenatiel mintale si a feno- menelor psihopatologice cu suferinta fiintei umane, uni- fate psiho-biologic& ginditoare si sensibila, Dar, lupta Mai dureaz8. Diverse epidemfi de .nebunie religioasé", de convulsiuni isterice in masa, — mai ales in colecti: Vitki religioase feminine —, de fervoare adoranté nu $e maf rezolva cu autodafeuri ci prin interventia pon- Seranta a psihiatrilor. Vienssens (1641—1720) realizeaz’ o sintezi fntre teoria cerebrala $1 conceptia umorala a patologie!2 , Pamfll, D, Ogadeseu : Psthozele psihice. Boerhaa we (1668-1738) si van Swieten (1700-1772) continua constrairea unui sistem de psi hiatrie umorald din care ulterior nu putea sé ramina decit ceea ce era peren in sistemul general pe care-l aplicau. Morgagni (1682—1771), creatorul anatomopato- logiei moderne, Bonet, Vienssens determina o orientare a conceptiilor spre organic, spre materia vie. Aceasta apare ca um reviriment fata de imprecizia pseudologica @ teorfilor umorale. Secolul enciclopedistilor dédea ast- fel psihiatriei 0 orientare complet noua. Sauvages (1706-1767) este un. nosologist. EL distinge vesaniile sau bolile ratiunii cuprinzind haluci- nafiile, morozitatea sau tristefile, delirele si nebuniile anormale (uitarea, insomnia). $i, in plus adund tot ma- terialul psihiatric cunoscut pe vremea Englezul Cullen (1712—1792) militeaza impotriva teoritlor umorale si stabileste clasificare sistematicd in care toate ,nevrosele” — asa cum le numeste — de- rivé din manie sau melancolie. El rémine autorul care a elaborat primele schite nosografice in psihiatrie si se pronunfa cu rezervé despre tratamentele violent La sfirgitul secolului al XVIII-lea apar si unele legi de reglementare a tratamentelor si internarii aliensjilor. La Paris exista un fel de preventoriu de unde, in urma unei trieri, bolnavii psihici erau internati 1a. ospiciile de cronici. Condifiile rémineau.insa inspaimint&toare si dezumanizante, Socotind ci un domeniu de cunoastere sistemati- zat& si cauzalé a fenomenelor incepe si poarte titlul de stlinf& atunci cind si stabileste un limbaj organizat si progresiv, care se adapteaza acestor fenomene si le traduce tntr-un complex sistem de semne permitind pre- vederea si controlul lor, atunci, psihiatria nu poate s& merite acest titlu dectt Ja sfirsitul secolului al XVII-lea, fn anii Revolutiei franceze. Avind adinci rédacini isto- rice, psihiatria giseste implicit o serie de condifii gene- ratoare in marea efervescenta moral, filosoficd si social a revolutiei burgheze. Asa, de exemplu, ideea de liber- tate, care fecundase spiritul european prin umanism $i reforma, se poate asocia conceptului de responsabilitate, reztitat dialectic din egalitarismul revolutionar. Omul Seurtistoric al nebuniei 23 nu mai este considerat nici inger si nici demon, bolnavnl mintal devine un bolnav ca si alfii, iar boala mintalé este consideraté ca o suferin}a rezultata din pierderea condi- fiel de libertate Iduntrica, Apoi, dezvoltarea stiintelor naturale condus la transpunerea si reconsiderarea dua- Hismului cartezian dintre fizic si psihic — din controversa ‘scolasticd — pe teremul ferm al fiziologiei nervoase, care Ja rindul stu trebula sé favorizeze dezvoltarea unei stiinle a tulburarilor mintale sprijinita pe interpretarea Organicé si dinamica a acestor raporturi. Dar, mai ales, dupa zeci de secole in care asistenta alienafilor ramisese sub incidenfa unor perspective, fie magice sau religioase, fie de primitiv pragmatism so- cial... in acest mare sfirsit de secol XVII apar legate de numele lui Pinel, Tuke, Chiaruggi, institutii unde bolnavii mintali ajung sa fie esimilati pind le identic ou orice alti suferinzi, iar medicul se plaseazé fata de boala psihicé, fara si partseasc’ pozitia sa fundamentala : aceea de asistent al suferinfei. Din impletirea unor ase- menea factori complecsi au rezultat condifiile suficiente ‘sl determinante pentru ca medicina sé se ,imboadteascé" eu domeniul nou al »nebunies*, Toatd indelungata perioada prestiinlificé a psihieiriei Se caracterizeaza prin lipsa unei directii ferme $i sisie- tatice de cercetare a realitatii nebuniei. Ea se reduce a explicatii incircate de anelogii simbolice sau alegorii, de cele mai multe ori transformate intr-o fals& reificare. Odata cu Pinel psihiatria isi deschide era sa stiintitica. Se trece de la un fel de sincretism magic $i paralogic Ia considerarea faptului psihiatric corelat cu sensul si importanta libertatii individuale si a valorii spirituale @ persoanei. Asa apare ideca de boala mintala posibila €a tin produs al istoriel, cu radaicini etico-sociale impli- ind responsabilitatea individutut. In secolul al XIX-lea Rebunia incepe sa fie consideratd ca o problema sociala Si cullural descifrat’ intr-un orizont antropologic ge- heral. Evident ci se vor ciuta metodele optime pentru @pirarea grupului fata de cei atinsi de torsiunea si mi- Zeria moral’ a nebuniel. Sia dona zi dup’ ce s-a con- struit ca ramura legitima si funciaré medicine’, psi- Riatris a tnceput s& piard& din precizia. conturului datorita administratiei. Fiinded s-a recunosent ca este2 Pamtfil, D. Qyodescu: Psihozele vorba de o problema socialé cu toate implicatele de securitate si comoditate reclamate de societate. In acea epocd nu se putea proiecta si reeliza mai mult, in afara de o asistenté comprehensiv si empaticé. Astfel ne explicém de ce la inceput psihiatria se dezvolta ce azil, ‘adica ca o asistare umana $1 nu terapeutica. In acest context, alienistul-filosof Pinel aduce o im- portanta contribufie stiintifica si umané prin fundamen- area psihiatriet ca stiifa si prin atitudinea care @ dus la considererea Iui in acelasi timp ca si ,liberatorul* din lanjuri a bolnavilor psihici. Enuntind ca nu exist leziuni anatomice in boala psihic&, el militeaza indirect pentru abordarea din perspectiva psihologicé. a patolo- giei mintale. Desigur cd medicina mintala exista de zeci de se- cole — asa cum desenul a inceput pe peretii crotelor — dar lipsea acea tensiune dialectic’, acea structurare cauzalé ce formeaza o stiinfé dintr-un material difuz si aproximativ, aservit sau steril. Marea transformare a psihiatriei, in aceasta perioada, intr-o stiinta aplicata a rimas totusi, o etapa tranzitorie. Generatia enciclopedistilor suspendase fn chip radical autoritatea filosofiei speculative, denun- {ind-o ca o vast indepartare sau derivatic a spiritului. Dar fastidioasa dilema, constind in sterila disput despre oporitia dintre suflet si corp, dintre fizic si moral s-a insinuat in doctrina tinerei stiinte psthiatrice. Discutiile interminabile si sectorale erau cu atit mai posibile cu cft psihiatria réminea o modest disciplind de asistentt medical fara un sistem terapeutic etiotrop, fra succese care s& demonstreze eventuala validitate a speculatiflor sale. Rezultatul a fost dintre cele mai defavorabile. A trebuit mai mult de un secol pentru ca In ciuda unui material imens adunat de activitatea medicilor alienisti s& se ajunga la o cunoastere sistematicd si valabilé a patologiei mintale, le un concept clar despre nebunie (psihoza), 1a 0 definitie apt si functioneze ca o refe- rinta, un oc geometric" de intelegere a bolii mintale universal valabila, de la educator la medic, de la istoric Ia fiziolog, de la jurist le filosof. E destul s& reamintim, de exemplu, c& de abia pe la 1850 se vorbeste in studitle psihiatrilor, pentru prima Scurt istorie al nebuniel 6 data, de ,tulburari de constiinta", Dac am incerca asllizi si ne imaginam o psihiatrie care nu aseaza in centrul cimpului séu de investigatie modificarile de constiin{8, nu ar ramine din aceast4 discipling de prestl- giu decit ‘0 schematic transpunere a nor rezultate de Jaborator sau a observatiilor psihologief animale arbitrar (Gact nu chiar simplist) asimflate si substituite celei timane. Lucrurile amintite mai sus s-au datorat faptului c& transformarea psihiatriel Intr-o ramura a medicine! $-2 dezvoltat paralel si a coincis, din multe puncte de vedere, cu o indelungat& criz& a stiinfelor biologice si mai ales antropologice. Din cauza c& stiintele vielii se bazeazA pe principiul materiel in general, toate marile succese ale fizicll si chimiei au declangat, printr-un fel de mimetism metodic, o deplasare a fiziologiei si implicit fa psihologiei spre un pol atomist si mecanicist. Nebunia, considerati ca o parelelé a sufletului, a cazut fn planul paralelismului intre ,fizic si moral” apoi in acela al fiziologiei si psihologiei. In acest rstimp, psihiatria tri- butera lor s-a vazut despicat& intre doctrinele mo- Faliste ce solutionau problemele de psihopatologie prin riteriul incoruptibilitatii sufletului si deci cautau ori- ginea nebuniei in aspectele pe care le da consttinta pacatului, Materialistii mecanicisti au ajuns la o monstruoasd, dar si puerila, mitologie de localizari cerebrale a func- flilor, fragmentelor de functiunt, a tuturor ,particulelor psihice’, S-a conturat — in acest mod — o psihiatrie Conceputa ca o parte @ neurologiei, practicind conclu- zille unei concopiii cantitative si mecaniciste, pentru Injelegerea patologiei mintale. Astfel individualizata, ea am putea fi decit 0 now ramura de mediciné somatict deservita de 0 vasta semiologie atomistics, nefunctionalé, dezyoltind o interminabil nosografie ca o ,zoologie Geseriptivs" a formelor de ncbunfe. Din falsa perspec- iva creata a rezultat confundarea neurologiei cu pst- hiatria care confluau, aparent, pe teritoriul comun’ al sviscerului cerebral“, adic’ a encefalului. La aceasta s-a adBugat si ceea ce s-ar putea intitula tn mod dramatic ,trddarea psihologiei" care a consimfit a subiectul concret al gindirii, sentimentelor si actiunii26 8, Pamtil, D. Ogedescu: Pathozsle s& devin& un simplu mecanism studiat in laboratorul experimental. Renunfind la constiint, la subiect ca flint materialé si vie, homeostatic’ si autoadaptiva, in fa- voarea unei obiectivari eparenie in comportamentul impersonal $i stereotip, psihologia se pierdea intr-o di: ciplin& hibrid& intre fiziologie si fizica experimentalé, antrenind dupa ea si psihiatrie. Dar, neurobiologia si in general stiinta supusé influ- entelor de gindire revolutionara dina doua jumétate a secolulut al XIX-lea au permis o treptatd redresare a teoriei generale a psihiatrici. Dup’ ce a fost evident ca psihiatria, ca si neurologia, nu pot fi decit discipline de patologie a sistemului nervos, s-a remarcat ci in vreme ce neurologia se ocupa de infrastructura portanta reprezentaté de cai si centri nervosi, psihiatria se ocupa de alterarile psihismului. Nu exist patologie mintala fara leziune, tot asa cum nu existé psilism f’ra materie nervoasi. Dar nivelul mecanismulu! lezional se poate distribui pe o scar’ mergind de la morfologia anatomic& la microcosmosul molecular si submolecular. Omul echilibrat mintal — persoana — devine refe- tinja general’ pe care o implicé actul psthiatric ce intiinire cu alienatia. Boala mintalé mu mai poate fi priviti. nici_ca un conglomerat de simptome izolate mecanic si fara semificatie umané, nici ca oscilatii ale comportarii sub actiunea unor simple variatii ale facto- rilor de mediu. Deci, nebunia reprezint& 0 forma de dezorganizare a activit&tii psihice pe care 0 conditio- neazi wn proces organic, [ar, stiinta bolilor mintale prinde in cimpul su suferinta, acolo unde se intimpla © alteratie si denivelare de ansamblu a vietii psihice, © modificare a persoanei si a raportului sdu dinamic cu Jumeg, de la reciprocitatea lui TU pind Ia imperativul moral, universal valabil. ‘Argumentul fundamental al tineretii psihiatriet ca stiinté const fn faptul c& ea e ultima care a devenit © disciplina obiectiv terapeuticé, odaté cu descoperirea substantelor psihotrope. Fructul unor deliberéri se- culare; medicina alienatfel s-a instalat astazi in refeaua interrelatillor cu celelalte stiinte umanistice si exacte, transformindu-se intr-un domeniu interdisciplinar (sinno- curt istoric al nebuniei 2 tic). Mai mult chiar, dupa ce in secolul trecut opo- aitia dintre somatic ‘si psihic parea s& fle un. viciu constitutiv al psihiatriel, astazi sinteza materialist-dia~ Tecticé ne permite si integram biologicu! si psihologicul ca dows fete ale unitdtii trlontice reprezentate de per- soana umand. $i rezultatul este caine putem sprijini pe stiintele noastre ajutatoare, tot alit de mult pe morfo- fiziolocie ca si pe disciplinele sociale. Nu mai departe decit cu o generatie in rm’, spe- cializarea in psihiatrie reprezenta o foerte trista angajare fn cel mai steril si incepabil domeniu al medicinei. Odata cu descoperirea neurolepticelor clinica bolilor psihice poate si-si aprecieze rolul si eficienfa ca fiind asemina- toare cu a altor sectoare ale medicinei generale. Din azilul ce adapostea drama celor instrainati, ospiciul a devenit spital si clinica, iar inscriptia dantesca de dea- Supra porfii de altédata a fost stearsi de succesele te- rapeutice. Momente cruciale si fecunde au jalonat dez- yolterea tehnicilor noastre biologics si psihologice in uultimii cincizeci de ani. Din rapida trecere in revist a principalelor aspecte Prezentate de fosta cenus&reasé a medicinel, rezulta c& Psihiatria zilelor contemporane nou’, s-a niscut din Gestul colectiv de protectie al soctetatii la adresa nebu- Riel. Recunoscindu-se In alienatie o exceptional pro- Dlemé psthosocial’, s-a ajuns Ja concluzia ci functia gencrali de echilibru a grupului este legaté uneori de heapirata izolare a bolnavilor mintali. Dar, acest aspect fazilar al psthiatriel’a creat In opinia public’ o mentali- fate care, eroied si generoasi Ie inceput, s-2 sclerozat ulterior si mai d&inuie atenuat si azi. Zidurile spitalulut de psihiatrie au funcffonat ca un simbol de quietudine. Nebunia este considerata un concept negativ, ea este Tefuzatd ca si moartea, Cine are nenorocul s&-si »piarda® Talnfile, este exclus din lumea oamenilor, devine un ,ex ex", un fuori le muri" pe care-1 va Ingriji marginalii Medicine, numii psihiatri. Susser si Watson (1962) — ne informeaza V. Séiileanu — au incercat si explice atitudinea fata de bosla psihicd prin aparentul continuum” care exist’ Intre sinitate si boala psihicé, ceea ce produce anxie-28 B, Pamtfil, D. Ogodeseu : Psihozele tati reactionale, Pentru a calma spaima de imbolnavire formulim o limit de demercatie cu nebunia prin inter- narea, indep&rtarea, devalorizarea socialé a coltii de- cretat .nebun". Chiar dacd explicatia nu ne satisfece integral, ramine incé o realitate faptul ci omul contem- poran se fereste de diagnosticul psihiatric si din cauz& c& etiologia, patogenia si terapeutica maladiflor psthice nu e nici evident&, nici usor inteligibila. Totusi, despre boala psihica stim mai mult decit despre sanatates min- tal8, deoarece ea reprezint& 0 realitate omeneascé deni- velaté si simplificaté. Ins dac& séndtatea ne-o dorim ca pe un lucru firesc $i evident, ca un bun de mare pret, nebunia continua s4 constituie un mister, 0 tem& inso- lita declansind comentarii care nu de putine ori se in- depérteazi de realitatea patologics. Tot asa se explicd de ce um halou de neintelegere in jurul fostilor bolnavi psihici continua si existe $i indeparteazt pe oemeni de le accesul spre psihiatri sau spre spitalele de psibiatrie. Normalif* poart raspunderea de ce bolnavii ps sint adusi cu fntfrziere la psibiatru, abia dupa hing sira- danil de a-i administra si intelege en etaloanele norma- 1itatil. Apoi, bomavul mintal este reprimit fn Iume dupa decalajul apreciabil al unei .carantine psihologice”. Si astfel dupa secole de observatie atenta principalele mo- dele prin care e surprins bolnavul psihic pornesc inc& de la unele trairi normale spre variante sarjate si de- gradate. Psibiatrii stiu si profeseaz metodic c& boala psihic& e de alts natura decit normalitatea, ci este o unitate triontica dezorganizata in care descoperim o ordine se- cunda. lar psihoza (nebunia) reprezint& antidefinitia omului-om | In secolul al XX-lea tulburirile mintale constituie sint grevate de teribila sarcina de a conviefui cu un alienat. Nenu- marati copii trebuie s& impart climetul insalubra pe care un bolnay mintal fl constituie pentru virsta celor + Bd, Pamlll, $1. Sissel, M. Liztrescu. Privind uncle axpecte do Umita tntre psiniatrie 41 psihotogie, tn: Neurologia, Psihiatrie, Nev rochirurgia, ur. 4, lulle-eugust 1972. Scurt istorie al nebuniel 29 fn crestere. Nenumérati delicventi, enormali psihici, in- carci justitia cu faptele lor necontrolate si iresponsabile. ‘Acestea sint probleme deschise la care medicul modern este chemat sé participe chiar dacé nu este neaparat un specialist psthlatru. Pentru ca medicina si-si gaseasca cit mai devreme caracterul revolutionar de disciplin& profilacticd, de Stiinta prevenirii bolilor este nevoie ca mplicatul psi- hiatric sa devina o componenta a constiintel si a stiintel medicului, in general. Medicina psiho-profilactica si igiena mintala nu pot sa ating o eficient& sf o flabil tate la scara social decit adresindu-se unui public avizat in care toate specialitatile si sectoarele de edu- eatie si asisten{a sint antrenate si angrenate In aceasté acliune. Este, poate, un adevar putin simplu dar funda- mental: orice actiume social isi creste randamentul proportional cu aderarea constienta si claré a maselor de oameni, a opiniei, deci cu educarea lor sanitaré. Pon- tru a dinamiza opinia publica si a neutraliza ignoranta sau falsele cunostinte faj4 de problemele de boala si sa- nitate mintala, considerim ci e nevoie si se intretind informarea si perfectionarea celor ce au tangenfé sau 0 incident cu aceste probleme. R. Starr (1957) a ardtat c&é majoritatea oamenilor contemporani cred c& «nebun* inseamna comportament nepredictibil si violent, necesitind indepdrtarea din grup. Conceptia actual despre boala psihic& si asistenta Dolnavilor mintali cuprinde inca aspecte care sint ramase fn urma fata de un climat cultural si moral in continua ameliorare si dezvoltare. Progresul exceptional si aproape neprevazut realizat de psihiatrie prin conceptia despre cuplul ,sanatate” — “sboala psihicé" si tratament prin aplicarea si progresiva Ameliorare a neurolepticelor, ne face sd credem c& in ultimii treizeci de ani s-a derulat adevarata si reprezen- fativa sa istoric. Doctrina psihopatologicé consiceré azi c& natura bolii psihice se deosebeste, calitativ, de sind- tatea psihicd. Si totusi prin tratament nebunia devine — pentru prima oar — reversibila spre normalitate, intr-o Proportie considerabila,B. Pamtil, D. Ogodescu: Psihozele Paralel cu aceasta ineditd mutatie si reconvertire se schimba statutul bolnavilor psihici. In psihiatria con- temporand el reprezinté un suferind ca toti ceilal{i bol- navi, un frate de-al nostru descumpénit si instrainat. Psihiatrul are nobila misiune de a-] proteja si ajuta sa-si regaseascd senindtatea si existen{a echilibrata printre cel asem&natori lui. $i isi asociazd la aceasta pe tofi se- menii receptivi la urifenia suferintei, sperind astfel si inving& prin bunditate si cunoaslere acest continent de durere moralé, alienata si aparent ne-rationala, Chiar si pe aceia care ignoré cé numal fericirea si creajia sint mai misterioase si mai greu de schimbat decit nebunia, CAPITOLUL 2 PATOLOGIA PSIHICA — MOD DE INSTRAINARE (ctiopatogenie, modelare, clasificare) In psibietrie ne intilnim, dialogam si .empatizam* cu omul bolnav sufleteste. Sentimentul de suferintit do- bindeste cele mai complexe aspecte induntrul perspec- tivei desenate de psibiatrie : in boala psthfcd nu se poate fntimpla nimic firs autoreflectare, cuprindere si infe- Jegere care constituie jocul implicat si continun dintre constiinta si suferinjé ; deci, Intr-un fel, dintre bine 1 Fu, Aceasta mai rezulté si din faptul ck psthiatria se ‘ocupa in aceeasi masur& de aspectele sintetice ale pei Soanei in dou’ ipostaze : normalitatea psihicd si replica el degradata, boala mintald. Dintre toate sectoarele medicinei, psthiatria fst pr pune si se simte moralmente obligata, se ,angajeazi” prin excelent’ s& infeleaga bolnavul, aldturi de efpli- cajia — mai mult sau mai putin comprehensibilé — a mecanismelor psihopatologice. Se implic’, astfel, crea- fea tn jurul boInavului psihic a unei ambiente compre- hensive, a unui orizont si a unei perspective existen- fiale impartasite si solidare. Fiindc& medicina in varianta Sa psihiatricd nu mai e o stiinta eminamente descrip- iv, ci prin excelenta una de participare empatica. Medicina, in general, este ,locul mintal" unde lina suferind’ vine spre’ vindecator, de la »saman la asclepiad’, pentru a céuta si cere inlaturarea raului. Aceasta este o definitie posibili a medicinei ! Doar ci fn psihfatrie si medicul are nevole de bolnav pentra €a sisi ordoneze procesul de gindire si .iatrie", 3132 E. Pamtil, D. Ogodescu: Pathozele (yatrein = a trata). Psihiatria semnificd astfel un act de comunicare reciproca intre bolnav si medic, dublat de 0 generoast daruire de la vindecator spre suferind. Si, In rest, adevarata medicina uzeazA mereu de compre- hensiune, se intfineste si comunica cu oamenii, Dar acest lucru nu e absolut necesar putind fi inlocuit doar de o intelegere a cauzelor determinate ale bolii soma- tice. Din aceasta cauza psihiatria este — incontestabil — nivelul medical cel mai complex si angajat de abordare 2 problemelor persoanel si colectivitatil. Decl — intr-un fel — un sumum al comunicarii inter-umane. Boala psihict este mai amplu definibila si inteli- gibild decit alte suferine umane (organice de pilda), criterful ei fundamental nu poate ff decit perspectiva si diagrama istoricd, evolutiva a persoanel si dezechi- librului s&u posibil.’ fn general, definitia bolil se op reaz& in raport cw starea ce sanatate. Dar, multe definitii despre natura bolii pacatuiesc prin faptul c& se refer’ la un tip de individ abstract, imobil si, in fond, necu- noscut afectiv. Viata nseamna miscare, iar pe de. alla parte, nu individul izolat poate fi un criteriu pentru caracterizari, ci doar specia. In cea ce priveste definitia sanatatit, psihiatria nu se deosebeste funclar de restul medicinei. Dar, pentru 4 psthismul are o alta natura si anume : inter-onticd, problema e privit sub o alt incidenfa si in alt nivel Adicd psihisnul se exprim& tot in sanatate, dar pe un plan $i intr-o perspectiva care face din oameni o familie de fiinte intercomunicante si libere. lar pardsirea nor- malifitii_ este 0 definitie posibilé a bolii, dar de aict Incolo discutia despre suferinta 51 boala ‘psthict abia incepe. In acest sens trebuie si amintim c& exist in {storia stiinfelor — aplicate sau nu — discutii contra- dictorit ce se plaseaza apoi in domeniul cunoasterii sis- tematice, nu ca o sinteza univoca ci in forma lor dublé nesoltitionata. In fond — credem noi — este preferabila © antitezd descris& si »flsat8" fenomenologic dectt 0 sintezé artificialé. Asifel se creesz4 un fel de ncutralitate reciproca a pozitiflor ce se confrunta, fie din cauza une! prea mari bogatii de argumente bilateral propuse, fie din insuficienfa une! motivatii peremptorii. Pentra ca si nu mai vorbim de inerjia generala si aderenté la Patologia psihich — mod de Instrdinane 38 forme consacrate, care frineazi atit de des inovaliile epistemologice. Aceste consideratiuni generale pot {i aplicate si pentru comentarea bolii psihice. Dispersata, cu timpul, pe un cimp de comentariu vast, care se Intinde de la explicatii de tipul somatogentei specifice pind la psiho- genetica plurifactoriala, boala psihicd a rémas_totusi formulabild in termeni clinici de psihopatologie si a provocat 6 inegalata eflorescenta de cercetare prin inter- mediul faptului psihiatric, Unul din marile cicluri epis- temice fusese reprezentat 5i se ilustrase prin falimentara fentaliva de a descrie si de a reduce psihiatria la entitafi anatomo-clinice, Dupa ce inceputul secolului al XIX-lea insemnase debutul psihologiei medicale, axul de dez- voltare generalé. a medicinei etrasese si gindirea psi- hiatrica in aceeasi febrila directie de cercetare repre- zentata prin cupluri de paralelism morfo-functional sau organo-lezional. © exegezé mecanicisté a patologiei in- staurase ceea ce Entralgo a denumit poetic ,domnia semnulut fizic" In confuzia prolixa 51 pulverizanta de realitate in- stituita de -solidismul acesta organicist 51 mecanicist, S-a resimtit ca o reactie, necesitatea unei ordonari si clasificari a bolilor mintale. S-a deschis si s-a dezvoltat asticl era pe care au ilustrat-o mari maestri ai_clinicil Psihiatrice de la Esquirol, Fallret, Moreau, Morel, Magnan, Seglas, Chaslin, Regis, Griesinger, Wernicke, Heinroth, Pritchard, Korsakov, Bechterew, pind azi... In toate centrele Sau clinicile celebre a inceput 0 titanicé opera do clasare si descriere a unor tablouri semiologice iot aiit de meticuolase pe cit erau de compozite si care ar fi trebuit s& devina ,bolile psihice", precise, distincte, conturate ca un fel de contrapondere a restului patologiei moderne ce se innoieste in intreaga sa extensiune folo- Sind criteriul nosogratic. Cu toate cla inceput conceptul de ,psihoza unica” fusese preconizat de Esquirol, Zeller, Neuman, Friesin- ger, majoritatea clinicienilor au fost angajati in tentativa slinneiana" de a descoperi speci psihopatologice care S& permit& o clasificare sistematicd fEcutd cu entitati stabile si inchegate. In perspectiva realist’, 0 ,entitate”34 E. Pamfil, D. Ogodeseu Psihozele e motivatd rational si natural, atunci cind constituie un grup de objecte sau fenomene a céror comunitate nu esie intimplitoare, cl reaulté dintr-o aceeasi cauzi sau familie de cauze. Se observa cd sensu! din definitia de mai sus, implica si admite pentru boala o cauzalitate lax’ si multiformé ce nu se yconsuma" in stabilirea unui raport univoc, am putea spune. O1 c& pentru definitia data bolli de petologia secolului al XIX-lea descoperirea unui determinism jiniar reprezenta © Suprema implinire, un triumf al metodei. Aceast& di- rectie de cunoastere a fost puternic influentata de un ototip* de boala mintalé construit dup& un model etiologic univoc: paralizia generald progresiva (P.G.P.). Confirmarea anatomo-patologica si mai tirziu neuro- biologicé pe care a primit-o meningo-encefalita sifiliticd, ‘a marcat prin succesul sim doctrinar incongrnenta atit de frecventé dintre tabloul clinic si modificdrile de substrat. S-a vizut foarte repede ci acea ,demenlai euforic-expansiva cu idei de grandoare* e departe de a prezenta o constant a fenomenologiel. Prima vnitate psiho-nosografica rminea imprecisa si polimorfa in ceea ce priveste corelafiile posibile somato-mintale. Fasci- nanta fluzie creat la inceput de aceasta entitate clinica a captat totusi toatd atentia si a orientat activitatea cla- sificatoare ulterioara din psihiatrie. H. Ey remarc& cu umor c& tentativa alfenistilor de a descoperi forme clinice care s& exprime factor! etio- logici specifici, a sem&nat cu febrila céutare a pietrei filosofale de cétre alchimistii medievali sia fost la fel de sterila. Dar radacina comund a adevarulut si meade- v&rului, a binelui sia réului din orice actiune umané a permis ce din aceast& exceptionalé oper de investi- gatie s& rezulte individualizarea unei seri bogate de forme clinice in pofida unor interpretari nosogratice, mai mult seu mai putin etiopatogenetice care le-at al- terat. In ele, procese somatice cu un inevitabil efect de folsificare a perspectivei faptului psihiatric si-au dat mina pe 0 scara de cauzalitate abstract& si ipotetic’, ce se dizolva fn artificial, In fond, bolile mintale reprezinté ienomenologia multifacialé si dispersaté a wnor foerte complexe asociafii de factori. Criteriul semiologic parea atuncl singurul potrivit cu natura tor, dar psi Patologia psihiet —niod de instrainare 35 ramine inca si azi destul de tributar’ metodei fenome- nologice. Orice ignorare @ acestul adevér primordial s-a transformat fn inextricabile si felimentare sisteme nosografice. Obsesia »numilorului comun", a .radicalului bazal* din care s&’se deduct apoi mecanismul patogenetic conform entitatilor in prealabil delimitate, a provocat faceste ciudate ,filii ante patres*, unita{i psihiatrice ce ar fi trebuit s& fie confirmate sau consemnate ulterior prin descoperirea uno mecanisme etiopatogenetice. Ave- farul acestor tentative s-a concretizat in opere ca acelea a lui Morel, Follret, Westphal etc. Din abundenta si imeori truculenta brutala si suficient& a acestui nesfirsit material s-au decantat unele forme demne de retinut pentru o considerare istoricé. Merita sé fie notate : ,ne- bunia circularé* a Ini Fallret, »nebunia cu forma dubla* @ Ini Baillarger, .psihoza maniaco-depresivi" 2 ui Kraepelin. Intiitfa genial a acestor clinicieni — si mal ales.a lui Kraepelin — privind psihoza maniaco-depresiva reprezinta una din cele mai impresfonante sintezo din istoria stiintelor naturale. Ulterior, completata prin tpo- teza endogenetica constitutionala, ea ramine un splendid exemplu de unificare @ contrariilor prin asimilarea lor dialecticd. Asa cum Newton a exprimat atractia univer- sel intr-o formulare general de ordin matematic, asa gum antichitatea greacé a descifrat existenta gamei din Structura melodiel, psthiatrii au identificat structure unificata a psthozel manfaco-depresive din dualitatea Polara a suferintef afective. Dac& paralizia generala 2 lui Bayle a fost un mo- ment infaust prin febra nosologica pe care a dezlintuit-o, Sinteza kraepeliniané a psihozei maniaco-depresive tre- buie consideraté ca un ,moment instelat* al istoriei Psihiatriel. Acest model de psihoz’, eminamente osci- Jant, intermitent, fazic san recurent, a venit s& cuprinda intr-un sistem explicit si comprehensibil din punct de Vetere fenomenologic, toaté colectia saii galeria de fapte clinice periodice si polare din psthozele afective. Precum si corelatiile posibile dintre o anumita stmacturt Aemperamentalé si dezorganizarea psihoticé. Psihoza Maniaco-depresiva ilustra pe plan de patologie mintala Una din legile fundementale ale naturii vii: ondulatia,36 E, Panitil, D. Ogedesou: Psihozele oscilajia sinusoidald, sistola si diastola, ritmul. Ea se plasa, aprioric, in contrast cu o alid forma generalé, cu un alt model de distribuire in timp a proceselor na- turale si anume continuitatea progresiva, curba nein- trerupté, traiectoria hiperbolica sau in trepte neregulate, continuu modificata fata de ea insasi, nerevenind nicio- dala la un ,model" initial, ci impingindu-si propria des- fasurare pind la inchelerea finalé a unei curbe evolutive. Ignorind cauzalitatea patogenetica, dar folosind cri- terii foarte generale, ca acela de alteratie progresiva si continua a activitstii psihice gindirea clinica se intilnise de la inceput cu forma de suferinjé degradatoare (de- menial) ce mu aparea ca secundara (vesanica) ci auto- gen primitiva, independenta si patognomica. Acest fun- damental implicat al alienatiel, aceast .cealalta” fata a lui Janus, este chemata indirect spre lumina de arhi- tectura maniaco-depresiva prin care s-a deschis drumul spre o noud sintez’ kraepelinfané, aceea a dementei precoce. Odala formulata, ea a réscumparat prin inglo- barea intr-un continut faré margini precise, toate formele amfibii sau slilieci" ce se esalonau ce la hebefrenia lui Hecker, catatonia lui Kahlbaum pind la celirul cronic de persecutie, paranoia halucinatorie, delirele incoe- rente etc. E de la sine infeles cé un secol de eforturi privind nosografia mintelé nu putea si fie reprezentat in ultima si cea mai cuprinzatoare sintezé (dementa pre- coce Kraepelin) decit tot de o entitate, care raminea ins& incompleta in aspectul etiopatogenetic. Dupa ce psihiatria practicase o suté de ant aceasta slicenté" intruchfpaté de o nosografie mereu trunchfat’ Si ipotecata de eventuala ci intregire deterministé, s-a stabilit un fel de toleranta in gindirea sistematic’ a psi- hiatrilor pentru astfel de forme specifice. In fond, de- fectele recunoscute de toat Iumea se investesc cu timpul de o atmosferé de normalitate. Acest viciu de concep- tualizare a lasat drumul deschis pentru o noua interpre- tare generala, pentru un nou sistem integrativ de pa- tologie mintala care, vizind dementa precoce, substituia criteriul dezorganizat si in final demential, prin acela de discordanta a vielii psihice, Numele acestet sin- teze a fost ,schizofrenia" Ini Eugen Bleuler (1911). De 1a aparitia studiului princeps despre schizo- Patologia paihied — mod de insteBinare aT frenie, aceasta a rémas in virtutea miscarii_generale @ gindirli psihiatrice, mai mult o entitate, imbogatité ver- figinos de un imens materiel clinic ce se aglutineazd jurul axului originar, adaugindu-i in exiensiune der micsorindu-i omogenitates, estompindu-t limitele si dind nastere la schisme, unele dintre ele formale (schizofrenie- sindrom, schizofrenia-serie patologicd intre dowd ex- treme ideale, schizofrenia divizaté in dementé precoce $i schizofrenie, schizofrenia model de reactie, clasifica- Fea atomizanta a scolii Kleist etc.) Dar, inainte de a trata reconstituirea arborelui_ge- nealogic al schizofrentel, si Incercaim si atenudim, dact niu chiar s& dizolvam, unul din serioasele complexe de inferioritate si important focar de perturbatie doctrinar& a psihiatrilor, cit si al altora care se ocupa de teoria medicinel. Ne gindim la nofiunea de maladie mintala, Ja delimitarea unui concept situat la intretéierea unor stiinte umanistice vaste (sinnoetice) si cate pe masura Ge medicina se dezvolt& mai exuberant fs complicé in progresie geometric& posibilitatea de formulare. E ade- Varat c& si o stlinfé exact’, cum e prin excelenta fizic Se sprijind pe nofiuni ca: energie, forta, inertie, acestes fiind tot atit de precar delimitate ca si .maladia” pentru medicina .. Dificultatea primitiva a psthiatriel de a stabili serii {cauzale de la etiologie 1a boal& si desfésurarea ei crono- patogenetica au determinat un dublu fenomen de com- pensare : acela schitat deja de noi al entitatilor substi- tative, surogat al sintezelor etfopatogenetice sau altul Geva mai grav constind tn denigrarea psthiatrlet ca stn} clinic&. Totul constituia o invitatic la dezarmare in fata nei dileme ce plrea insolubild: imposibilitatea de a Stabili o scard corelaliva intro modificarile infrastruc- turale si alleratiile psthopatologice, intre complexele Stiologice si formele de expresie din patologla psthicd. Desigur ci r&dacini filosofice mai profunde au jucat um ro] in aceasta criza. Jn secolul al XX-lea, desfaisurarea unei vaste apara- turi de cercetare materialist. aplicaté in biol Impus considerarea boli ca expresie a deviat Gare media statistica a fenomenelor vii 51 a functiunilor Organice le poate suferi. Rind pe rind, conditifle de