Consideraii generale

Relaiile economice internaionale i au nceputul n comerul internaional, care a cunoscut toate

etapele de dezvoltare de la afaceri izolate de comer exterior pn la colaborare comercialeconomic de mari dimensiuni i de lung durat.
Piaa mondial, care a aprut la etapa dezvoltrii produciei manufacturiale
(sec. XVI) se dezvolta activ sub influena micrii capitalului comercial, care s-a consolidat
economic i politic n majoritatea rilor europene.
Specificul dezvoltrii unor etape mai trzii este legat de revoluia industrial din sec. XVIII-XIX,
care a pus marea industrie n dependen direct de schimbul internaional. Etapa final de formare
a pieei mondiale ine de sfritul sec. al XIX nceputul sec. XX i se caracterizeaz prin mrirea
volumului comerului internaional, schimbri n structura fluxului de mrfuri ceea ce a condus la
interaciunea reciproc a economiilor naionale.
Piaa mondial este un derivat al pieelor naionale. Totodat, aceast pia exercit o aciune
invers activ asupra echilibrului macroeconomic a sistemelor economice izolate.
Segmente ale pieei mondiale se consider att factorii de producere tradiionali pmnt, munc
i capital, ct i factori relativ noi, cum ar fi, de exemplu, tehnologiile informaionale,
antreprenoriatul, importana celor din urm crete sub aciunea revoluiei tehnico-tiinifice
actuale.
Pieele de bunuri i servicii, de capital i de for de munc, formate la nivel supranaional sunt
rezultatul interaciunii cererii i ofertei mondiale, a preurilor mondiale, pieele respective suport
fenomenele fluctuaiilor ciclice, funcionnd n condiii de monopol i concuren.
Nivelul de maturizare a relaiilor microeconomice se determin prin raportul dintre ritmul de
cretere a schimbului de mrfuri i producerea materiei prime. Despre schimbrile ce au loc n
sfera relaiilor economice internaionale ne servesc drept mrturie datele viznd structura
schimbului de mrfuri, greutatea specific a tranzaciilor fcute pe piaa muncii i pe cea de
capital, dinamica preurilor mondiale, direcia orientrii bunurilor, serviciilor i capitalului.
Analiza volumului de bunuri ce intr n ar (import) i a produselor industriale, resurselor i
investiiilor ce ies din ar (export), estimat n expresie bneasc, se utilizeaz pentru a ntocmi
balana cheltuielilor i veniturilor unei ri.
Transparena economiei unei ri, nivelul ei de implicare n relaiile economice mondiale poate fi
apreciat pe baza calculului indicilor coeficientului de export i a volumului exportului pe cap de
locuitor. Coeficientul de export este egal cu raportul dintre costul exportului i costul produsului
intern brut (PIB).
Un loc important n nelegerea legitilor de dezvoltare a relaiilor economice mondiale l ocup
mobilitatea factorilor de producie, condiionat de perfecionarea continu a puterilor de
producere ale societii, de procesele diviziunii internaionale a muncii.
n concluzie, putem spune c piaa mondial nu este o noiune geografic, ci una economic. Ea
reprezint ansamblul tranzaciiilor care au loc ntre agenii economici de pe ntreg globul.

Piaa mondial reprezint totalitaeta relaiilor care se stabilesc ntre productorii i consumatorii
din diferite ri, ntre economiile naionale n procesul schimbului de activiti, care iniial s-a
constituit ca i pia mondial capitalist. Un sistem de relaii marf-bani, economice comerciale
i credit-financiare.
Piaa mondial reflect, n general, structurile i trsturile definitorii ale economiei mondiale.
Noiunea de pia mondial i structura ei
Piaa mondial presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan interstatal
ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii.
Piaa mondial cuprinde toate direciile de baz ale diviziunii internaionale a muncii. Parametrii
dezvoltrii acesteia ilustreaz nivelul de dezvoltare a procesului de internaionalizare a produciei
de menire public.
Piaa mondial este produsul pieelor interne. Totodat aceasta exercit o activ influen invers
asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.
Distingem mai multe tipuri ale pieei mondiale:
Piaa mondial de mrfuri 80% din volumul comerului exterior se atribuie comerului cu
mrfuri;
Piaa mondial a capitalurilor amplasarea n alte ri a capitalului n form de investiii directe,
credite, hrtii de valoare;
Piaa mondial a forei de munc reprezint relaiile economice legate de migraiunea forei de
munc;
Piaa realizrilot tehnio-tiinifice aparate microelectronice i radiotehnice,,tehnologii
avansate;
Piaa mondial invizibil proiecte tehnice, licene, brevete etc.
Cauzele apariiei pieei mondiale
Principalele cauze care au dus la apariia pieei mondiale au fost:
Adncirea diviziunii internaionale a muncii;
Internaionalizarea produciei i caitalului;
Dezvoltarea relaiilor economice i politice internaionale;
Dezvoltarea sistemelor de transport i a sistemelor de legtur;
Determinarea nivelului de dezvoltare a foralor de prodcie;
Revoluia tehnico-tiinific .a.
Piaa mondial este o parte integrant a eonomiei mondiale evoluia creia este supus legilor
economice obiective ale schimburilor internaionale i mai este cunoscut, n practic sub
denumirea de pia internaional sau pia extern. Acestea ns au un coninut mai restrns.
PIATA MONDIALA DE MARFURI
In cadrul acestei piete mondiale, au loc tranzactii atat pentru produsele de baza, cat si pentru produse finite. In
functie de pozitia fiecareia dintre aceste piete, in cadrul pietei unui produs de baza sau finit, ele se
compartimenteaza in diferite segmente caracteristice sau necararacteristice. In practica, fiecare segment de
piata mondiala este cunoscut sub denumirea generica de piata mondiala. Importanta pentru comertul exterior
al fiecarei tari este piata mondiala caracteristica, respectiv, piata reprezentativa, care detine un rol important
in domeniul respectiv. In cazul pietei mondiale caracteristice de marfuri, se au in vedere tranzactiile care se

incheie continuu pentru o marfa sau o grupa de marfuri din aceeasi categorie merciologica, in spatele careia
sau in apropiere se afla organizata o productie potentiala. O piata mondiala caracteristica poate sa fie
indentificata cu un centru industrial si comercial, cu o zona, regiune sau o tara,in cazul produselor de baza si
cu o firma de reputatie internationala sau mai multe asemenea firme in cazul produselor finite. Pentru un
produs pot sa existe una sau mai multe piete caracteristice. Prin exceptie, constituirea unei piete mondiale
caracteristice intr-un anumit centru economic se poate baza si pe traditia dobandita. Piata mondiala de marfuri
c uprinde doua principale segmente: piata produselor de baza si piata produserlor finite.
Comertul international de marfuri cuprinde totalitatea bunurilor materiale care se adauga la stocul de resurse
materiale ale tarii (importuri) sau se scad din acesta (exporturi), prin intrarea pe teritoriul tarii sau prin
parasirea acestuia. Teritoriul luat n considerare n statistica comertului exterior al Romniei se refera la
teritoriul vamal al tarii, care este teritoriul n care se aplica legislatia vamala nationala.
Marfuri care se cuprind n volumul exporturilor si importurilor Romniei
- Aurul nemonetar, care include pudra de aur si alte forme de aur neprelucrat sau semiprelucrat, monede si
bare de aur, destinate utilizarii industriale, pentru bijuterii si pentru utilizare n activitati stomatologice. Aurul
monetar este exclus din statistica comertului international de marfuri.
- Bancnotele si titlurile de valoare neemise si monedele care nu sunt puse n
circulatie sunt incluse la industria tipografica si de stantare a monedelor.
- Marfurile comercializate conform acordurilor barter.
- Marfuri comercializate la nivel guvernamental. Aceasta categorie include marfuri
destinate att uzului civil ct si militar, care traverseaza granitele ca rezultat, de exemplu, al tranzactiilor
curente ale Romniei, marfuri n cadrul programelor de ajutor strain (daca marfurile constituie sau nu o
donatie, un mprumut sau un 4 transfer catre o organizatie internationala) si marfuri reprezentnd acoperirea
unor daune sau reparatii de razboi.
- Hrana si alte ajutoare umanitare (mbracaminte, medicamente si alte marfuri) n cadrul programelor de
ajutorare sau de asistenta n caz de urgenta, furnizate de stat, organisme internationale sau nonguvernamentale.
- Vnzarile si cumpararile de nave, aeronave si alte echipamente mobile.
- Energia electrica, apa, livrarile si intrarile de marfuri prin conducte (titei, gaz natural).
- Marfurile importate declarate pentru consum (nationalizate) si care se exporta fara a fi transformate.
- Marfurile pentru prelucrare. Acestea sunt marfuri expediate n afara tarii sau primite n tara pentru
prelucrarea lor sub contract. Aceste marfuri si cele
rezultate din prelucrare trebuie sa fie nregistrate ca exporturi si importuri.
- Aprovizionarea navelor si avioanelor straine cu combustibili si alimente, lestul si materialele de fixare a
marfurilor furnizate navelor si vaselor straine pe teritoriul economic al tarii se cuprind n exporturi, iar cele
achizitionate de nave sau vase nationale de pe nave sau vase straine pe teritoriul economic al tarii sau
debarcate n porturi nationale de pe vase sau nave straine se includ la importuri.
- Marfurile achizitionate de toate categoriile de calatori, inclusiv muncitori
nerezidenti, peste valoarea stabilita prin legislatia vamala nationala.
- Marfurile n consignatie, pentru care au fost completate declaratii vamale.
- Marfuri expediate prin posta sau mesagerii, daca se depaseste valoarea minima a marfurilor, stabilita prin
legislatia vamala nationala.
- Marfuri pentru uz militar.
- Marfuri returnate, dupa ce anterior au fost exportate sau importate.
- Marfuri n regim de leasing financiar (marfuri nchiriate pentru un an sau mai mult).
- Marfurile utilizate ca suport pentru informatii si software, inclusiv diskete

In general, piata este locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintra oferta vanzatorilor si
cerea cumparatorilor, prima fiind forma de manifestare a productiei in conditiile economiei de
schimb, a doua exprimand nevoile umane solvabile, insotite de capacitatea oamenilor de a cumpara
marfurile oferite. Functiile generale ale oricarei piete sunt multiple, dintre care cele mai importante
sunt: verifica concordanta sau neconcordanta dintre volumul, structura si calitatea bunurilor oferite
cu masa, componentele si calitatea celor cerute; ofera informatii obiective, ieftine si rapide tuturor
agentilor economici. Principalele criterii de clasificare a piatelor si formelor de piata sunt: dupa
natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor avem piata satisfactorilor si piata
prodfactorilor; in functie de existenta sau inexistenta obiectelor in momentul tranzactiei avem piata
reala si piata fictiva; dupa locul desfasurarii relatiilor de schimb avem piete locale, piete regionale,
piete nationale, piete internationale si piata mondiala; in functie de raportul dintre cerera si oferta
unui bun, a unei categorii de bunuri avem piata vanzatorului si piata cumparatorului; in functie de
natura obiectelor schimbului avem piete omogene si piete eterogene; dupa gradul de cunoastere a
mediului economic avem piete opace si piate transparente; dupa numarul si importanta relativa a
participantilor avem piata cu concurenta perfecta-pura si piata cu concurenta imperfecta: de tip
monopol sau oligopol. Desigur toate aceste forme ale pietei se intrepatrund, formand un tot
organic. Ele se influenteaza si se determina reciproc, astfel incat evolutia si unitatile din oricare
parte a pietei se reflecta si afecteaza evolutia si unitatile in celelalte segmente de piata si, implicit,
ale pietei in ansamblu. Aparitia schimbului de bunuri si evolutia acestuia a dat nastere la piata. Ea a
aparut ca urmare a dezvoltarii diviziunii sociale a muncii prin sciziunea care s-a realizat intre
producatori si consumatori, separare care a determinat ca bunurile produse sa ajunga de la
producator la consumator prin intermediul pietei, respectiv aschimbului. Piata este o categorie
complexa, ce reflecta totalitatea relatiilor de vanzare-cumparare care au loc in societate si
interactiunea lor in stransa legatura cu spatiul economic in care au loc. Piata, prin rolul sau (acela
de pune fata in fata producatorii si consumatorii), se prezinta si ca un mecanism de reglare a vietii
economice. In acest sens, piata-ca mecanism-este in acceptiunea clasica mana invizibila care
reglementeaza activitatea economica, este forta universala care actioneaza dincolo de capacitatea
de interventie a participantilor la diviziunea muncii si schimbul de activitate. Piata s-a extins si s-a
diversificat in concordanta cu dezvoltarea factorilor de productie si cu cresterea productivitatii si
randamentului utilizarii acestora. Piata contemporana este complexa si eterogena. In cadrul ei se
contureaza si de dimensioneaza numeroase forme si tipuri de piata. Piata trebuie analizata atat prin
prisma fenomenelor si proceselor care au loc in cadrul ei, precum si prin prisma structurii rpivite
din mai multe puncte de vedere. Astfel, pornind de la obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare,
distingem existenta mai multor categorii de piata: piata bunurilor si serviciilor (piata bunurilor de
consum, piata serviciilor, piata priduselor manufacturiale, piata bunurilor de productie), piata
factorilor de productie (piata fortei de munca, piata capitalurilor si titlurilor de valoare, piata
resurselor nationale, piata pamantului, piata monetara). Aceste piete nu reprezinta in sine piete
unice, ci sunt constituite la randul lor din alte piete sau se impart in segmente de piata distincte.
Echilibrul economic partial in cadrul fiecarei piete conditioneaza echilibrul economic general.
Problema formarii preturilor este conditionata nu numai de echilibrul partial al unei singure piete,
ci el pune deopotriva in cazul pietei independente. Este firesc ca echilibrul sau dezechilibrul unei
piete sa fie influentat de procesele si sistemele proprii ale pietei respective si ca efect programat de
ceea ce se intampla pe alte piete la nivel local, national si international. Intrucat produsele supuse
proceselor de vanzare-cumparare din piata (pentru a putea f transferate de la producator la
consumator) trebuie evaluate, marimea echivalentului platit pentru achizitionarea marfii, valoarea
lui reprezentandu-se in bani.