Sunteți pe pagina 1din 3
Sfaturile unei preotese cu privire la cresterea copiilor Luind in considerare situatia contemporana, se recomanda s& fim prudenti in pretentiile pe care le avem fata de copii, pretentii care fintr-o serie de cazuri pot si dea rezultate nu pozitive, ci dimpotriva. Religia este sar Sarea este buna, a zis Hristos, dar stim cu De Copilul, ca majoritatea copiilor, se scoala dimineata cu greu ca s& mearga la scoala. Nu face nici un fel de gimnasticd de inviorare, ins parintii au grija ca el s se scoale la rugaciune. Rugaciunea micutului sa fie atunci simpla, ins fierbinte, pornind din inima: ,Doamne! MA duc la scoala! Ajutd-mi s& fiu atent, sa fiu harnic si s8-mi mearga mintea. Pazeste-ma de oameni rai, de necazuri, de greseti. Trimite-mi inger sfint ca s& ma ajute si s ma pzeascd. Merg dupa voia Ta, asa c& binecuvinteaza-mi, Doamnel” si, facindu-si cruce cu evlavie, copilul s& plece cu constiinta cd merge s8 implineasca lucrul pe care i l-a dat Dumnezeu sa faca. Ce vedem insa ca se intimpla de fapt? Micutul turuie in graba rugaciunile pe care le-a invatat pe dinafara fara 5A le infeleaga, isi face cruce neglijent, bate metanii si trage cu ochiul la ceas. ,0f, ce lung e rugaciunea astal", gindeste el. Totusi, nu poate sa o scurteze, cA doar bunica e cu ochii pe el. Telefonul suna pe neasteptate. Bunica se indepirteaza pentru o clipa. Ce fericire! Poate si plece mai repede si se zbenguie citeva minute in plus cu copiii in curtea scolii. A trecut peste lungul sir de rugaciuni de pomenire si de nume din pomelnic - c& doar ce treaba are el cu astea? Nu i-a cunoscut pe oamenii al céror nume i s-a poruncit s8-L rosteasca - si atunci, nu e totuna pentru micut ce soarta au dincolo de mormint? ,,Pe deasupra, sunt toti in Rai, fiindc& bunica zice c& au fost oameni buni", chibzuieste el. La scoali, baietii se infrupta cu crenvursti, salam si asa mai departe. lar copilul nostru se uiti la ei cu invidie, osindindu-t: ,Ce pacdtosi! Astazi e post!” Reaua vointa fata de colegi, nascut& de invidie si de osindire, creste treptat in cel mic. Se incaiera bucuros cu el, isi face reputatie de ,nervos” si, irascibil’. Dupa o vreme, acas& deja nu mai asculta de parinti totdeauna si imediat. Este pedepsit, si deja se teme de pedepsele respective. Este nevoit sa-si ascunda gresetile, intirzierile, lenea, poznele, este nevoit s& isi minté mama, tatal si pe ceilalti. Si, de fapt, ce-l impiedica? In curind o sa-si cumpere de la chiosc crenvursti, c& doar ,,ei” n-o s& afle. Dar Dumnezeu? Las’ c& ma poc&iesc la spovedanie, sa zic aga, in general, ca nu am fost ascultator, si gata. Parintele o si-mi dea dezlegare, Dumnezeu o si ma ierte”. Si astfel, putin cite putin, copilul se ,,rupe” launtric de severitatea si de nevointele retigiel, si incepe s& se simt& mai vioi si mai vesel. Si cine altii decit parintii sunt vinovati de faptul ci jugul i-a devenit de nesuferit copilului si c& acesta n&zuieste si scape de ef? Mai bine i-ar fi dat posibilitatea de a se hrani la fel ca ceilalti, de a se juca si a se plimba cu prietenii, decit sa-l sileasca sa se ascunda, sa ingele, s& vicleneasca si s se roa- ge in chip fatarnic! Acelasi lucru este valabil si cu privire la televizor, si cu privire la c&rti. ,Pacatul’ nu e ingaduit in casa, si ca atare copilul nizuieste si iasa din casi si s se delecteze de lucrurile care pentru anturajul lui reprezint 0 parte integralé a vietii. Slujbele bisericesti lungi, de neinteles, ii impovareaza deseori pe copii; acestia suspina si se gindesc: ,lar sarbatoarel lar post! Ce fericit e vecinul, care merge mereu la cinema si acasa se poate uita la televizor! Copilul ascunde insa aceste ginduri in adincul sufletului, nu le destainuie nimanui, stiind c& urmeaza mustrari, »predici” indelungate, ba chiar pedepse. Pind la o vreme, atita timp cit el se teme de curea, rabda. Dar iat cA ‘implineste deja 13-14 ani, si fiul s-a facut deja mai inalt decit mama sa. ,Nu te mai intelegi cu el - puberta- tea”, se plinge mama. 0, nu, draga mea, el acum s-a ,smuls din lant’, dar setea de aceasta libertate mocnea ‘in el demult, de la cinci-sase ani, si acum parintii nu mai pot s-l struneasca. La sapte-opt ani ar fi trebuit s8-i cunoasca sufletul, s& iasa in intimpinarea dorintelor copilului, s-o lase mai moale cu posturile si rugaciunile, Cici s& se roage cu adevrat nu Lau invatat. Rugaciunea este convorbirea sufletului cu Dumnezeu ca Parinte iubitor, pe cind fiului vostru religia si Dumnezeu i-au fost infatisate ca limitari, chinuri si suferinte fara sfirsit. Credinta, care ar fi trebuit s&-l inaripeze si sa-l faca cel mai fericit dintre oameni, a devenit din copilarie o calamitate, care i-a rapit bucuria de a trai. El gindea asa: ,Fiindcd sunt credincios, nu pot s ma uit, ca toata lumea, la televizor - sie atit de interesant! Sunt o multime de c&rti pe care nu pot s& le citesc - si toti vorbesc despre ele, toti le comenteazi, in afari de mine. Sunt un fel de paria. Din pricina nesfirsitelor slujbe bisericesti nu am timp pentru sport, pentru plimbari + si uite c& am ajuns slab, necalit, si din pricina asta rid de mine cunoscutii! Pe deasupra, nu pot sa-mi invit prietenti din scoala, nu pot sa vorbesc cu nimeni pe sleau: parintii nu ma inteleg, iar de prieteni sunt nevoit sa- imi ascund credinta, altfel ar ride de mine”. Adolescentul devine posomorit, inr&it si inchis fn sine, si fn scurt& vreme ajunge s& refuze toate manifestirile exterioare ale credintei: posturile, rugaciunile, mersul la biserica .m.d, Groaza parintilor este de nedescris, insa ei ar fi trebuit sa se astepte la asa ceva din prima zi in care au vazut plictiseala si intristare in ochii copilului ca raspuns la indemnurile lor de a se ruga, merge la biseric- $.a.m.d. | se vorbeste despre mingiierile harice, care trebuie s& fnlocuiascd pentru sufletul credinciosului bunatitile pamintesti. Dar pind la mingiierile harice trebuie sa cresti, $8 ajungi la statura cuvenita! Duhul lui Dumnezeu trebuie agonisit! Trebuie biruite lduntric fnctinatiile rele, iar luptatorul trebuie si aiba, in primul rind, ‘nfelepciune. $i tocmai infelepciune n-are copilul. De aceea, , jugul’ religiel il apasa si il zdrobeste daca a fost us asupra lui din copilarie si fara prudenta, ci cu exigente din cale-afara de stricte. Trebuie s& ne temem mai mult de pericolul ,sar&rii” excesive decit de cel al ,srarii” insuficiente. Nu oricdrui suflet i s-a dat s& simta din copilarie adierea Duhului Sfint. Nu poti ,altoi” cu de-a sila harul in suflet. Daca cet cAruia i s-au dat patru talanti jl simte din copilirie pe Dumnezeu si bucuria de a fi impreuna cu El, cel cBruia i s-au dat doar doi simte acelasi har doar in pragul mormintului, dupa ce si-a savirsit deja calea paminteas Asa incit nu trebuie impovarat copilul cu formele exterioare ale religiei ca nu cumva, ajungind adolescent, sa renunte la cei doi talanti ai sai, s& nu-i ingroape, crezind cA dac& cinci oricum n-o sa dobindeasca, nu merit s& se straduie pentru a dobind! macar patru. Domnul insa i-a menit celui de-al dotlea aceeasi rasplata ca primului, pentru c& in ,gospodaria” Lui este nevoie de vase de tot felul: si de lut, si din metal, si din portelan, si din aista in mod analog, fiecare isi are masura sa la rugdciune - totul este ca ea & vina din inima si s& arda de iubire pentru Dumnezeu, incit retigia s fie pentru sufletul fraged bucurie, sprijin, ciléuza in viata, nu povara apasatoare, care-l impiedicd s& mearga. Dumnezeu s&-i ajute pe educatori, cu adevarat acestia au nevoie de ‘ntelepciunea serpilor, pentru primirea cireia ar trebui sa se roage lui Dumnezeu cu osirdie si cildura. Nu poti aborda intotdeauna doar prin sablon problema educatiei copiilor. Trebuie luata in calcul ereditatea, precum si faptul c& parintii insisi sunt oameni pacatosi. Doar si Domnul a zis in parabola Sa c& unuia i s-au dat cinci talanti, altuia - doi, altuia - numai unul. Daca i se cere copilului caruia i s-au dat doi talanti acelasi lucru ca cel CAruia i s-au dat cinci, educatorul va da gres: sufletul copilului se va fringe din pricina incordarii prisositoare, Sunt tot felul de carti despre educatie scrise de parc parintii ar fi deja sfinti si odraslele lor ar trebui, prin urmare, sa fie tot sfinte. De fapt, parintii ingisi cad fara incetare in pacat, si copiti vad inca din scutece pacatul in jurul lor. $i atunci, cum sa fi pedepseasca cei ce n-au fost in stare s dezradacineze pacatul din ei ingisi, ba si-au stricat singuri copifi? Oare nu vom auzi glasul Domnului: Mai intii scoate bima din ochiul tau. Ca atare, atentia fundamentala a parinfilor trebuie sa fie indreptata asupra propriei cresteri duhovnicesti, asupra educirii de sine. Cine nu s-a educat pe sine cum va putea sa educe alt suflet? Pind la virsta de sapte ani, cind copilul nu intelege de vorba bund poate fi silit s& se supuna prin intrebuintarea pedepsei; asupra adolescentilor trebuie s& se actioneze ins& doar prin convingere, altfel rezultatele vor fi negresit rele: se va termina cu prietenia dintre educatori si copii, se va termina, in general, cu fnriurirea adultilor. Educatorii trebuie sa-si aducd aminte foarte bine ci nu te poti face drag cu de-a sila. Dac copilul nu-si iubeste tatal si mama, degeaba se straduiesc acestia si-i aleaga cartile, anturajul s.a.m.d. El se va sustrage inriuririi lor. De aceea, trebuie in primul rind pastrate dragostea si respectul copiilor. Odata ce ai pierdut acestea, fi vei pierde si pe copii. Ca atare, se cuvine uneori s& fie coborit nivelul exigentelor fata de acestia, adicd trebuie sa fim ingaduitori fata de ef si sa fi iertm, aga cum si Hristos ne iarta pe noi. Dumnezeu este Dragoste. Daca lucrul acesta nu se reflect in familie, totul se n&ruie in ea. Degeaba atunci icoane, degeaba candele, posturi, cruci, lecturi duhovnicesti, pravile de rugaciune s.a.m.d. Dac& nu este dragoste in familie, nu este Dumnezeu in mijlocul nostru. lar dragostea nu se intarita, nu se trufeste, nu cauta ale sale, zice Apostolul. Dar in ce famitie nu sunt pacate ca acestea? Copii simt totul, simt si retragerea ha- rului din familie, Ramine exteriorul fara continut. Sarea ce si-a pierdut puterea de a sara. Slav Domnului c& avem Taina Pocaintei, dupa care trebuie si lum totul de la inceput! Mai inti de toate, trebuie s strigam cdtre Dumnezeu si sa-L rugam din tot sufletul si ne ajute s& ne ridicdm din prapastia unde ne aflam. lar cu copilul trebuie s& mergem in acelasi pas: trebuie s& patrundem fn dorintele lui, s& i le explicim, s8-1 ajutam s& infeleaga tabloul, cartea, viata, sa fi artim la ce duc una $i alta, pentru c& pacatul este adeseori impodobit in viata cu un ,,ambalaj” frumos si amgitor, prin care atrage cu putere sufletul simplu de copil. Mai bine si vada copii filme acasa decit aiurea, fiindcd acasa sunt parintii. Daca le interzicem copiilor ceea ce isi doresc, ei vor incepe s insele, si un pacat atrage altele dupa sine. Pedeapsa fi va instraina definitiv pe copii, si atunci parintii vor ,vorbi cu peretii”. Parintii trebuie s tind seama de faptul ci vrajmasul seamana tot timpul neghine in sufletul nefntarit, nechibzuit, influentabil. De aceea, trebuie sa semene ei insisi cele bune in suflet, sa se intereseze de toate lucrurile care ii intereseaza pe copii si sa-i ajute pe acestia si ‘nteleaga ce aduce sufletului folos si ce-i aduce vatamare. Ca atare, principalul este contactul cu copiti si constiinta curata inaintea lui Dumnezeu. www. ortodox.md