Drepmaritori crestini, in pericopa evanghelica de astazi, Domnul rosteste pilda

talantilor. O pilda pe cat de simpla, pe atat de interesanta si care ne starneste

mai multe nedumeriri. Sa lamurim mai intai cateva lucruri.
Omul care-Si imparte avutia Sa este Dumnezeu, Care numeste talanti
diferitele daruri cu care Isi inzestreaza slujitorii, adica pe noi. Si, ceea ce ne
frapeaza inca de la inceput este faptul ca Stapanul nu este la fel de darnic cu
toti, caci nu-Si imparte avutia cu aceeasi generozitate. Dar, deopotriva fiecare
dintre slujitori este chemat sa-si cultive aceste daruri, punandu-le in slujba
celorlalti, caci cel ce l-a ingropat, se intelege, l-a tinut doar pentru el, traind in
egoism si refuzand sa foloseasca vreodata pe cineva cu ceva din ceea ce
primise.

Cand a venit Stapanul, fiecaruia dintre cei trei li s-a cerut socoteala si si-au
primit, in mod corespunzator, rasplata: primii doi pentru lucru, iar al treilea
pentru viclenie si lene. Ceea ce ne uimeste, insa, de data aceasta, este faptul
ca talantul nelucrat, fiind luat pentru totdeauna de la cel viclean si lenes, nu a
fost incredintat celui ce primise doi, ci tot celui cu cinci talanti, finalizandu-se
evanghelia de astazi cu cuvintele:
caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, si ce are i se
va lua.

Iubiti credinciosi,
Plecand de la prima nedumerire, si anume ca Dumnezeu nu ne da tuturor

la fel, trebuie

sa spunem ca

da, Dumnezeu creeaza inechitatea, adica inegalitatea. Oricat ar putea parea de

indraznet sau chiar periculos cuvantul acesta el este real. Nu suntem
inzestrati in mod egal de catre Dumnezeu: la fel de buni, la fel de frumosi, la
fel de inteligenti, la fel de dotati cu diferitele daruri spirituale etc., si aceasta
pentru ca nici El nu ne-a vrut un fel de banca umana uniforma, ci a considerat
diversitatea mai frumoasa si mai interesanta decat uniformitatea. Numai omul
plange dupa egalitatea startului, desi nu toti ne dam silinta la fel, in viata,
pentru a ajunge la timp la linia de sosire. Ne plangem cu totii de inegalitatea
sanselor, desi e clar ca nu toti ne folosim de acestea la fel de bine. In evanghelia
de astazi, din trei, numai doi si-au folosit talantii, caci celalalt a refuzat lucrul
si totul a ramas ingropat in pamant.
Ei bine, cunoscand Stapanul mai dinainte ca puterile si ravna oamenilor sunt
diferite, de vreme ce ne-a lasat liberi si nu ne-a programat viata ca unor

roboti, ne-a daruit fiecaruia talanti dupa aceste puteri si dupa ravna fiecaruia. Si
pentru a nu incapea urma de suspiciune aici, cum ca Dumnezeu ar fi nedrept,
luati aminte ca nu a cerut 10 talanti de la cel ce primise doar doi, si nici nu a
pretins patru de la cel primise doar unul. Nu! Domnul a judecat cu dreptate, pe
fiecare dupa cat a primit. Dar, nu se poate chiar nimic! Cel viclean si lenes, si
care nu si-a facut catusi de putin datoria, pentru nelucrare, ba inca si suspiciune
si rautate, a fost aruncat in intunericul cel mai dinafara.
De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a creat pentru impreuna-lucrare, iar nu pentru
decor, ori pentru simpla trebuinta a cuiva. Pentru decor a creat firea lucrurilor
inconjuratoare si florile, dupa felul si frumusetea lor, iar pentru hrana si
trebuinta omului a creat verdeata cea hranitoare si animalele. Pe om, insa, l-a
creat sa creasca, sa se inmulteasca. sa umple pamantul, sa-l supuna si sa-l
stapaneasca (Fac. 1,28), dar nu cu viclenie si lene, ori ingropandu-si talantii
Dumnezeu ne-a conceput impreuna-partasi la opera Sa de creatie a lumii,
atunci cand a daruit femeii capacitatea de a fi mama, iar barbatului
prerogativa de a putea deveni parinte duhovnicesc, daruri prin care si unul si
altul se aseamana lui Dumnezeu prin postura de creatori si proniatori
pentru aceasta si inzestrand pe fiecare dupa puterile si ravna dovedite.
Oricum, desi darurile sunt felurite, (este) acelasi Duh (I Cor. 12,4). Cand va
veni Fiul Omului intru slava Sa (Mt. 25, 31), pe niciunul nu-l va lasa
necercetat si nerasplatit: pe cei buni peste multe ii va pune (stapani), iar pe
cei rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la
timpul lor (Mt. 21, 41). Cat priveste soarta talantului dezgropat, acesta a fost
incredintat celui cu zece talanti, ca cel ce a fost mai de incredere inca de la
inceput, lucru pentru care a si fost harazit cu mai mult.
Dragii mei,

Lui Dumnezeu Ii pasa de

creatia Sa si nu o poate lasa de izbeliste. L-a creat pe om din iubire si nu-Si
poate uita atat de usor propria dragoste. De aceea, cauta atat catre cei ce si-au
implinit cu sarg misiunea, rasplatindu-i ca atare, cat si spre cel ce nu si-a
asumat destinul si nu si-a facut datoria, dezbracandu-l de har:
Luati dar de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
Desi ne daruieste in mod inechitabil cu daruri, Domnul ne cheama pe toti la
impreuna-lucrare si rasplata. Aceasta este, pe scurt, concluzia evangheliei de
astazi. Si, pentru a intelege foarte clar mesajul ei, trebuie s-o spunem foarte
raspicat ca Dumnezeu nu este nedrept, chiar daca imparte in mod inegal daruri
oamenilor, deoarece o face potrivit puterilor lor. Nu este nici lacom,
neintelegator ori aspru cum L-a numit sluga vicleana si lenesa , de
vreme ce Se multumeste cu lucrul inmultit dupa dreptate. Si, cu atat mai putin
este rau sau nedrept, atata timp cat lasa, totusi, si celui de pe urma vreme de
lucrare si de pocainta ca si celui dintai. Da! Dumnezeu procedeaza cu noi si
intelept, si drept, si dovedeste aceeasi bunavointa si rabdare si cu cel lenes, ca
si cu cel lucrator si harnic.

Sa invatam din evanghelie, asadar, ca avem cu totii un Stapan Care, chiar

daca nu Si-a impartit in mod egal fiilor Sai avutia, i-a chemat, totusi, deopotriva
la lucrare, pe fiecare dupa puterile lui si, mai ales, a cerut socoteala fiecaruia
dupa dreptate atunci cand S-a intors. Sa luam aminte ca ne-am nascut fiecare
cu un rost pe pamant, cu un destin si cu o misiune sfanta, si ca nu avem dreptul
sa ne ignoram nici calitatea de fii (dupa har) ai lui Dumnezeu, nici pe aceea de
colaboratori la lucrarea Sa sfanta, dar nici pe aceea de responsabili pentru
tot ceea ce am lucrat in viata.
Asa stand lucrurile, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne faca si pe noi fii si lucratori
harnici in via Sa. Sa ne dea si noua putere sa ne ducem lupta cea buna (II
Tim. 4, 7) pana la capat si sa ne invredniceasca si pe noi a sta fara de osanda
inaintea judecatii Sale celei nemitarnice, ca sa nu fim rusinati ca sluga care si-a
ingropat cu neintelepciune talantul.Sa ne luam in serios si sa ne purtam cu
barbatie sarcinile noastre, sa ne facem datoria de crestini de pe pozitia sociala
pe care ne aflam si din postura in care suntem fiecare, si bun va fi Domnul sa
caute cu dragoste si bunavointa spre lucrarea si talantii inmultiti cu ravna de
noi, Amin.
Preluat din pagina: www.cuvnt-ortodox.ro
(din: Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la
Duminicile de peste an, Slatina, 2011)