Universitatea Ovidius , Constanta

Facultatea de Stiinte Economice, domeniul Economie si afaceri internationale

Gandirea si liberalismul
lui John Stuart Mill

John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost filosof britanic, unul
dintre cei mai influeni gnditori liberali ai secolului XIX. Nscut la Pentonville,

Londra n 1806 este fiul economistului i filosofului Scoian James Mill i al

Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatl su, cu sfaturile i ajutorul
filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaie riguroas i n mod
deliberat a fost crescut complet separat de ali copii; a nceput s nvee greaca la
vrsta de trei ani, latina la apte ani, logica la doisprezece i un curs de economie
politica la treisprezece ani.
Unul dintre intemeietorii liberalismului politic a fost James Mill, tatal lui
John Stuart Mill si Jeremy Bentham, Dar de abia John Stuart Mill a reusit sa dea
forma finala acestor teorii . J.S. Mill spunea ca omul se deosebeste de celelalte
creaturi prin capacitatea sa de a reationa si de a se decide cu privire la mijloacele si
scopurile activitatilor sale. Prin ridicarea omului la statutul de fiinta spontana si
creatoare, Mill a considerat individualismul ca scopul cel mai de pret al acestuia.
Pentru a atinge aceasta stare ideala, omul trebuie sa beneficieze de libertate;
libertatea de exprimare si evaluare a opiniilor si dorintelor. Scopul desavarsirii
individului este desavarsirea societatii ,pentru ca, cu cat mai mare este gradul de
individualitate cu atat mai mare este si gradul de civilizatie al unei societati,
garantand astfel fericirea intregii comunitati. Fericirea oamenilor nu este insa
fericirea individului , ci fericirea celuilat, si astfel, a intregii omeniri. Dat fiind
insa faptul ca aceasta morala nu are (inca) valoare universala, educatia si legile
trebuie sa induca o stare in care sa predomine libertatea si virtutile. Prin inmultirea
acestor virtuti, societatea se va desavarsi atat de mult incat intr-o buna zi nu va mai
fi nevoie de conducere. Interesul principal al lui Mill se concentra mai ales asupra
intrebarii cum ar putea arata cea mai buna varianta de stat provizoriu.
Printre publicaiile de succes ale lui Mill, se numr i Despre libertate(1859),
carte scris cu ajutorul soiei sale, Hariet Taylor, publicat dup ce aceasta a
decedat, i, totodat, dedicat ei. Tema acestei lucrri, dup cum precizeaz i
autorul, este: Tema acestui eseu nu este aa-numita Libertate a voinei [...] ci este
Libertatea Civil sau Social: natura i limitele puterii ce poate fi exercitat n mod
legitim de ctre societate asupra individului.
Lucrarea Despre libertate este unul dintre textele de referin ale doctrinei
liberale, reprezentnd, n fond, un tratat despre libertate. Cartea exploreaz natura
i limitele puterii care poate fi exercitat n mod legitim de ctre societate asupra
individului. Mill dezvolt un principiu fundamental conform cruia fiecare are
dreptul de a aciona precum dorete, n condiiile n care faptele sale nu i afecteaz
pe ceilali. Dac respectivul act se rsfrnge exclusiv asupra celui care l comite,
societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar dac persoana i face ru. Sunt
exclui din sfera acestei teorii cei care nu sunt totalmente capabili de a discerne
(spre exemplu, copiii sau cei ce nu se afl n deplintatea facultilor mintale). Se
poate remarca faptul c filosoful britanic nu consider ofensa o fapt negativ

ntruct este de prere c o aciune nu poate fi restricionat pentru c ncalc o

convenie moral a unei societi.
Mill apr cu o convingere puternic libertatea de exprimare. Aceasta este o
condiie necesar pentru progresul intelectual i social. Nu putem fi niciodat
siguri, afirm el, c o idee nespus nu conine elemente utile. De asemenea, va fi
susinut faptul c a asculta preri false este ceva productiv din dou motive. n
primul rnd, pentru c indivizii sunt mai dispui s renune la opiniile eronate
atunci cnd se afl ntr-o dezbatere i, n al doilea rnd, pentru c teoriile corecte
for fi continuu susinute i reafirmate, nefiind doar propoziii unanim acceptate ca
fiind adevrate. Fiecare trebuie s neleag de ce ader la un anumit set de idei.
Constrngerea asupra unei persoane nu poate aprea din dorina de a-i
impune concepii ale altora cu privire la modul de via ori la conduit. Singura
manier prin care se poate ncerca schimbarea unui individ este discuia de orice
fel (fie ea mustrare, rugminte sau implorare), ntruct asupra lui nsui, ()
individul este suveran. n concluzie, Mill afirm c societatea are mai multe de
ctigat dac respect libertatea individual. Atta timp ct faptele unei persoane
nu au consecine negative asupra alteia, aceasta trebuie lsat s triasc dup
propriile reguli i nu dup norme impuse din exterior.
DESPRE
LIBERTATEA
CUVNTULUI
I
A
GNDIRII
Ideile proeminente crora Mill le acord cea mai mare importan sunt
urmtoarele: Oamenii doresc s restrng libertile altor oameni: fie pentru c
doresc s-i impun puterea lor asupra altora; fie pentru c vor s impun
conformitatea ei s nu gndeasc diferit de alii, i nici alii diferit de ei; fie, n
cele din urm, pentru c au convingerea c la ntrebarea: cum trebuie s ne ducem
viaa? nu exist(ca de altfel la orice ntrebare autentic) dect un singur rspuns ce
poate fi gsit cu ajutorul raiunii, al intuiiei sau prin unitatea teoriei cu practica.
Mill trece repede peste primele dou motive, cci ele nu formuleaz nimic din ce ar
putea fi respins prin argumente raionale. Singurul motiv pe care dorete s-l
trateze cu seriozitate este cel din urm: c finalitile ultime ale vieii pot fi
descoperite, iar cei care se impun acestor adevruri i rspndesc minciuni ce pot
cauza rul, trebuie redui la tcere. Replica lui este c oamenii nu sunt infailibili;
c presupusele vederi ce pot fi periculoase s-ar putea dovedi, pn la urm,
adevrate. Cei ce i-au ucis pe Socrate i pe Cristos erau convini c acetia
rspndeau neadevruri periculoase, fiind ei nii demni de respect aa cum sunt
muli oameni din zilele noastre.
John Stuart Mill (despre libertate)

" Chiar daca intreaga omenire, cu o singura exceptie, ar fi de aceeasi parere, si doar
o singura persoana ar fi de parerea contrara, omenirea n-ar mai fi indreptatita sa
reduca la tacere acea unica persoana decat ar fi indreptatia aceasta din urma sa
reduca la tacere intreaga omenire. Daca o parere n-ar fi decat un bun personal,
avand valoare exclusiv pentru cel in cauza, si daca a impiedica pe cineva sa-si
pastreze opinia ar constitui doar un prejudiciu personal, atunci faptul ca prejudiciul
a fost adus numai catorva sau mai multor persoane ar conta intru catva. Insa raul
facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii este ceva deosebit : prin el, intreaga
specie umana este pradata, atat posteritatea, cat si generatia actuala, iar cei ce nu
sunt de acord cu opinia in cauza sunt chiar mai mult pradati decat cei ce o sustin.
Daca acea opinie este corecta, atunci lor li s-a rapit ocazia de a trece de la eroare la
adevar; daca ea este gresita, ei pierd ceva la fel de profitabil, si anume imaginea
mai clara si senzatia mai vie a adevarului, produsa prin coeziunea acestuia cu
eroarea.
... Nu putem fi niciodata siguri ca opinia pe care ne straduim sa o inabusim este
gresita ; iar daca am fi siguri ca este gresita, inabusirea ei ar fi tot un rau. "
John Stuart Mill (despre libertate)
Mai intai opinia pe care autoritatea incearca sa o suprime ar putea fi adevarata. Cei
ce doresc sa o suprime contesta, desigur, adevarul ei; dar ei nu sunt infailibili. Ei
nu au dreptul de a decide chestiunea pentru intreaga omenire, lipsind astfel pe toti
ceilalti de posibilitatea de a judeca singuri. Cei ce refuza sa asculte o opinie
deoarece sunt siguri ca ea este gresita presupun ca certitudinea lor este unul si
acelasi lucru cu certitudinea absoluta. Orice inabusire a unei dezbateri ascunde o
presupunere de infaibilitate.
Din nefericire pentru bunul simt al oamenilor, faptul ca si ei sunt supusi greselii
este departe de a avea, in judecatile lor practice, greutatea ce i se recunoaste in
teorie; caci desi fiecare stie ca el insusi este supus greselii, prea putini considera
necesar sa ia anumite precautii impotriva acestui risc de a gresi sau sa admita
presupunerea ca orice opinie, privitor la care au un sentiment de certitudine, poate
constitui un exemplu din acea categorie de greseli pe care ei insisi au recunoscut ca
le pot comite. Monarhii absoluti sau alte persoane obisnuite sa li se
acorde un respect netarmuit au de obicei o asemenea incredere completa in opiniile
proprii, si aceasta aproape in toate domeniile. Oamenii care se afla intr-o situatie
mai fericita, avand uneori ocazia sa-si vada opiniile combatute, si care nu sunt
complet neobisnuiti sa fie corectati atunci cand gresesc acorda aceeasi incredere
netarmuita numai acelora dintre opiniile lor care sunt impartasite de catre toti cei
carora le poarta in general respect; caci, in masura in care omului ii lipseste
increderea in capacitatea de a judeca de unul singur, el se bizuie de obicei orbeste

peinfailibilitatea 'lumii' in genere. Si acum, pentru fiecare individ, lumea nu

inseamna decat acea parte a ei cu care vine el in contact - partidul, grupul, biserica
sau clasa careia ii apartine, acela pentru care 'lumea' inseamna ceva atat de
cuprinzator cum ar fi tara sau epoca sa poate fi considerat, comparativ vorbind, ca
fiind aproape un liberal si un om cu vederi largi. Nici ce este zdruncinata vreun pic
credinta sa in autoritatea colectiva de constiinta faptului ca alte epoci, tari, grupuri,
biserici, clase si partide au gandit, ba chiar gandesc si azi, in modul exact opus.
Responsabilitatea pentur faptul de a se afla in directa opozitie cu 'lumile' avand
pareri diferite, ale altor oameni, el o trece asupra lumii sale; si niciodata nu-l
tulbura faptul ca numai un simplu accident a hotarat care dintre aceste numeroase
lumi sa faca obiectul increderii sale si ca aceleasi cauze care au facut ca el sa fie un
anglican din Londra ar fi putut sa-l faca sa fie un budist sau un confucianist din
Beijing. Si totusi, este in sine tot atat de evident pe cat ar putea-o dovedi argumente
nenumarate ca epocile nu sunt cu nimic mmai ferite de greseala decat indivizii, in
fiecare epoca fiind sustinute opinii care, in epocile urmatoare, au fost socotite nu
doar gresite, ci chiar absurde; si este la fel de sigur ca multe opinii astazi unanime
vor fi respinse in epocile urmatoare, pe cat este ca multe altele, candva unanime,
sunt azi respinse. "
Emil Socaciu spune "Multe dintre argumentele formulate de Mill au
devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din
Despre libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate
conceptuala si forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca
democratia,conceputa ca presupunand o forma de suveranitate nelimitata a
majoritatii, se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor" (cel putin la fel de
arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un singur om), ar trebui sa dea in
continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului XXI. "

Vanturile
Pe langa marii curenti ai circulatiei atmosferice generale, ca alizeele, exista
vanturi regionale si periodice: musonul, foehnul, mistralul... Fiecare
influenteaza clima regiunii in care sufla. Chiar daca aceste vanturi sunt
specifice unei anumite regiuni, ele se supun totusi acelor legi ale marilor
curenti: de deplaseaza din zonele cu presiune inalta spre zonele cu presiune
scazuta.
3.1.Musonul
Oceanul Indian se afla in afara zonei dominata de prezenta alizeelor,datorita
continentului asiatic.intr-adevar contrastele termice si barice legate de
marea intindere a uscatului Asiei creeaza premisele formarii unora din cele
mai cunoscute vinturi ale globului,musonii.sint vinturi sezoniere,dupa cum
dealtfel le arata si numele(mausin,in limba Araba,inseamna anotimp).Nu
trebuie sa credem insa ca nu erau cunoscute pana la patrunderea arabilor in
zona oceanului Indian.Inca din secolul al IV-lea i.e.n navigatorul cretan
Nearchos le folosise in expeditia sa pina la gurile fluviului Indus de-a
curmezis partea vestica a OceanuluiIndian.Dar arabii le-au folosit veacuri dea randul in drumetiile lor prin aceasta parte a lumii. Musoni sunt vinturi cu
caracter periodic,ce iau nastere datorita marilor contraste termice intre apele
Oceanului Indian si partea centrala a Asiei in cele doua anotimpuri extreme
ale anului.In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste
excesiv,temperatura aerului ajungind la si la 50 grade Celsius.Ca urmare a
acestui fapt deasupra acestor regiuni se va contura o vasta zona
depresionara,spre care converg masele de aer umed,denssi racoros de pe
oceanele ce scalda tarmurile sudice si sud-estice ale Asiei.Si, astfel ia
nastere musonul de vara.Puternicile vinturi musonice strabat toata partea
centrala si nordica a Oceanului Indian,aducind ploi deosebit de bogate in
India,Bangladesh,Birmania,tarile din peninsula Indochinei si in partea de vest
a